Ghid Management De Caz

Ghid de implementare privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului

INTRODUCERE Prezentul ghid îşi propune să ofere specialiştilor din domeniul protecţiei drepturilor copilului câteva repere în utilizarea managementului de caz conform standardelor minime obligatorii (SMO), concretizate în: - informaţii detaliate privind modul în care pot fi îndeplinite aceste standarde; - îndrumare pentru obţinerea unor rezultate eficiente în urmărirea finalităţilor planurilor individualizate de protecţie şi să detalieze modul în care pot fi articulate planurile de intervenţie specifică pentru atingerea acestor finalităţi şi, - clarificare a rolului managementului de caz în prevenirea separării, a abuzului, neglijării şi exploatării copilului. În accepţiunea acestui ghid, managementul de caz se centrează pe coordonarea, organizarea şi direcţionarea tuturor intervenţiilor destinate asigurării serviciilor şi integrarea acestora în beneficiul copiilor şi familiilor acestora, pe reducerea perioadei de şedere a copiilor în sistemul de protecţie prin urmărirea permanentă a progreselor înregistrare în atingerea finalităţii planurilor individualizate de protecţie şi concertarea activităţilor destinate prevenirii separării copilului de familia sa. Până acum fiecare furnizor de servicii sociale a adaptat forma managementului de caz în funcţie de nevoile clienţilor, de resursele disponibile şi de categoriile specifice ale personelor care solicitau servicii sociale. Structura procesului management de caz, asa cum este prevăzută de SMO, este similară pentru toate categoriile de persoane cărora li se acordă servcii sociale parcurgându-se următoarele etape: evaluarea iniţială, planificarea intervenţiei, realizarea intervenţiei, monitorizarea, evaluarea rezultatelor etc. Diferenţierea, în derularea procesului management de caz, este dată de obiectivele stabilite şi activităţile propuse care sunt adaptate nevoilor identificate ale clientului. SMO privind managementul de caz şi ghidul prezent detaliază activităţile propuse pentru intervenţia în domeniul protecţiei drepturilor copilului atât pe segmentul de prevenire a separării copilului de familia sa cât şi pe cel de protecţie specială a copilului separat de părinţi. Cele trei elemente de schimbare majoră pe care le aduc SMO şi ghidul prezent sunt: - crearea unui compartiment disctinct de management de caz la nivelul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) unde sunt concentraţi managerii de caz, - instituirea responsabilităţii directe în instrumentarea cazurilor, atât pentru managerii de caz (MC) cât şi pentru responsabilii de caz prevenire (RCP); managerii de caz urmăresc evoluţia cazurilor de la intrarea în sistem până la ieşire, pe întreg parcursul intervenţiei, asigurând “firul roşu” si continuitatea între

1

-

diversele servicii de specialitate; responsabilul de caz prevenire asigură elaborarea şi implementarea planului de servicii pentru prevenirea separării copilului de familia sa, urmărind evoluţia cazului până cînd procesul de asistenţă nu se mai dovedeşte necesar. crearea unei “porţi unice” de intrare şi ieşire a cazurilor din sistem, prin înfiinţarea compartimentului evidenţă intrări-ieşiri (CEI) care reuneşte, telefonul copilului împreună cu echipa mobilă a acestuia precum şi Sistemul informatic de monitorizare şi urmărire a copiilor (CMTIS).1.

Standardul 1 – COMPARTIMENTUL MANAGEMENT DE CAZ Locul şi rolul CMC CMC se înfiinţează şi se organizează în mod unitar la nivel naţional, ca şi compartiment distinct în cadrul DGASPC judeţene şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, direct subordonat directorului executiv. CMC poate fi organizat la nivel de birou, serviciu sau direcţie. În raport cu celelalte servicii din cadrul DGASPC, CMC are relaţii de colaborare directă fiind răspunzator de coordonarea serviciilor, prestaţiilor şi intervenţiilor destinate copilului pentru care a fost instituită o măsură de protecţie specială. Prin poziţionarea CMC în directa subordonare a directorului executiv al DGASPC, se doreşte sincronizarea acţiunilor ce vizează copilul cu acţiunile ce vizează serviciile pentru întreaga familie.. Misiunea CMC o constituie coordonarea activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului, prin elaborarea şi monitorizarea implementarii PIP până la închiderea cazului pentru copiii separaţi de familie. În vederea punerii în practică a misiunii compartimentului, pentru fiecare caz reprezentat de un copil ale cărui nevoi identificate recomandă instituirea unei măsuri de protecţie specială este numit, prin dispoziţie a directorului executiv al DGASPC, la propunerea coordonatorului CMC, un manager de caz care va elabora şi monitoriza implementarea PIP. În mod similar, se organizează ca şi compartiment distinct în cadrul Serviciilor Publice de Asistenţă Socială (SPAS) municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti compartimente de prevenire a separării copilului de părinţii săi (CP), în directa 1

Sistemul/baza de date CMTIS (Child Monitoring and Tracking Information System) - este un sistem de baze de date, de tip web dezvoltat la nivel naţional de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului ce cuprinde trei module: copil, personal şi costuri. Prin intermediul cmtis, asistenţii sociali, responsabili ai cazurilor, introduc informaţii privind datele de identificare, părinţii biologici, starea de sănătate, situaţia juridică, situaţia şcolară a copilului, serviciile şi activităţile acordate de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, de pe raza teritorială a domiciliului copilului, menţionând obiectivul final al acestor intervenţii. Sistemul permite raportări detaliate referitoare la cele trei componente: copil, personal şi costuri financiare

2

subordonare a directorului executiv SPAS. Prin CP se înţelege şi persoana cu atribuţii de asistenţă socială din cadrul aparatului de lucru a primăriilor de la nivel de comună. Clienţii CP sunt : - copiii aflaţi în situaţii de risc care pot determina separarea de părinţii lor, - familia/familia extinsă/substitutivă în care se afla copilul. Funcţiile CMC CMC îndeplineşte următoarele funcţii: -

-

de coordonare a activităţilor în implementarea PIP; de colaborare şi mediere a relaţiei dintre MC din cadrul DGASPC precum şi a relaţiei acestora cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale sau care au tangeţă cu copii în activitatea pe care o desfăşoară precum şi cu reprezentanţii societăţii civile care desfaşoară activităţi în domeniu; de execuţie prin planificarea tuturor activităţilor în sensul asigurării mijloacelor umane, materiale şi financiare necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor; de reprezentare a copilului , familiei şi MC în raport cu celelalte instituţii; de evaluare şi monitorizare a progreselor înregistrate de către copil şi familie în atingerea obiectivelor PIP; participă la fundamentarea, realizarea şi implementarea strategiei DGASPC.

Clienţii CMC sunt: a. copiii separaţi temporar sau definitiv de părinţii lor, urmare a stabilirii, în condiţiile legii, a măsurii de protecţie specială; b. tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care beneficiază, în condiţiile legii, de protecţie specială; c. familia/familia extinsă/familia substitutivă. Metodologia de Organizare şi Funcţionare (MOF) a CMC Pentru atingerea obiectivelor sale, CMC utilizează proceduri administrative şi de management performant. Un management performant implică un accent deosebit pe calitatea serviciilor furnizate în vederea acoperirii nevoilor reale ale beneficiarilor. CMC funcţionează în baza unei metodologii de organizare şi funcţionare (MOF) corelat cu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) al DGASPC. MOF este elaborată de către coordonatorul CMC în conformitate cu rolul şi misiunea CMC şi aprobată de către directorul executiv al DGASPC. Metodologia de organizare şi funcţionare vizează cel puţin următoarele aspecte privind organizarea şi funcţionarea CMC:

3

-

proceduri de lucru cu clienţii, cu OPA sau cu alte servicii şi instituţii din comunitate; proceduri de transmitere a informaţiilor (comunicarea în interiorul cât şi în exteriorul instituţiei); proceduri de recrutare, pregătire, evaluare, precum şi de coordonare a MC; proceduri de lucru cu echipa multidisciplinară; proceduri pentru asigurarea un sistem eficient şi calificat de supervizare a MC; proceduri de asigurare a confidenţialităţii informaţiilor precum şi proceduri specifice pentru asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal; proceduri legate de accesul personalului la baza de date şi informaţii (registrul intern de evidenţă al CMC, CMTIS); proceduri scrise privind primirea, înregistrarea şi soluţionarea reclamaţiilor.

Personalul CMC are obligaţia de a cunoaşte conţinutul MOF şi confirmă acest lucru prin semnarea de luare la cunoştinţă a acestui document. Coordonatorul CMC DGASPC angajează, în condiţiile legii şi cu respectarea SMO privind managementul de caz (vezi capitolul 9 din SMO şi ghidul prezent privind recrutarea şi angajarea), un coordonator al CMC. DGASPC implică coordonatorul CMC în toate activităţile de recrutare şi angajare a personalului CMC. Responsabilităţile coordonatorului sunt multiple şi implică cunoştinţe cu privire la fiecare domeniu de lucru din cadrul CMC, abilităţi de comunicare, etc. Principalele responsabilităţi ale coordonatorului CMC sunt: -

aduce la cunoştinţa angajaţilor regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF) al DGASPC precum şi regulamentul de ordine interioară (ROI); coordonatorul CMC colaborează cu întreaga echipă a CMC în elaborarea MOF planifică activităţile din cadrul CMC împreună cu MC din subordine; identifică şi evaluează nevoia de formare a managerilor de caz; formulează propuneri cu privire la realizarea planului de formare; organizează şi moderează reuniunile de echipă; mediază conflictele din echipă; deleagă responsabilităţi către membrii echipei, atunci când acest lucru contribuie la eficientizarea activităţilor; solicită lunar rapoarte de activitate (statistice şi narative) managerilor de caz ; facilitează şi formalizează colaborarea dintre echipă şi specialiştii altor servicii/instituţii/autorităţi, OPA; reprezintă CMC în relaţie cu celelalte compartimente din cadrul DGASPC şi în comunitate şi asigură legătura activă a acestuia cu comunitatea; urmăreşte punerea în aplicare a procedurilor privind confidenţialitatea informaţiilor;

4

-

monitorizează respectarea de către MC a termenelor şi prevederilor legale în vigoare (termenele prevăzute de Legea 272/2004, legislaţia secundară aferentă acesteia, precum şi standardele minime obligatorii); se asigură că fiecare MC cunoaşte utilizarea sistemului CMTIS; coordonatorul evaluează, cel puţin o dată pe an, organizarea şi funcţionarea compartimentului şi întreprinde demersuri pentru îmbunătăţirea activităţilor; lunar, îl informează pe directorul executiv al DGASPC cu privire la activitatea CMC şi aduce la cunoştinţa acestuia ori de câte ori este nevoie situaţiile deosebite care apar în derularea activităţii compartimentului; realizează raportul anual de activitate şi îl prezintă directorului executiv; actualizează permanent informaţiile despre serviciile existente la nivelul judeţului.

Modelul orientativ al fişei postului pentru coordonatorul CMC se regăseşte în anexa 1 la prezentul ghid. Reuniunile echipei CMC Coordonatorul CMC propune, planifică şi moderează reuniuni ale echipei, în funcţie de nevoile identificate de către acesta cât şi la propunerea MC. Reuniunile de echipă se organizează cel puţin lunar şi în cadrul acestora fiecare MCprezintă activităţile curente, realizările cât şi dificultăţile întâmpinate în desfăşurarea acestora. Atunci când este cazul, se fac propuneri şi se stabilesc modalităţi pentru rezolvarea pentru rezolvarea situaţiilor deosebite care apar în derularea activităţii compartimentului. Data şi durata reuniunilor trebuie planificate astfel încât să asigure participarea tuturor membrilor echipei CMC iar agenda reuniunii este adusă în prealabil la cunoştinţa echipei. În cadrul reuniunilor, coordonatorul CMC prezintă, dacă este cazul, şi informaţii/decizii importante din partea conducerii DGASPC cât şi modificările din sistemul de servicii, dacă este cazul. Acest tip de reuniune are şi scopul de a spori coeziunea echipei, de a îmbunătăţii relaţiile interumane şi profesionale. Pentru planificarea şiorganizarea reuniunilor echipei CMC se recomandă următorii paşi: PASUL 1 Coordonatorul CMC stabileste ziua, orele de începere şi încheiere ale întâlnirilor de lucru. Programează întâlnirea în timpul dimineţii sau după-amiaza devreme. Dacă se apropie de sfârşitul programului, angajaţii vor fi deja obosiţi pentru a acorda suficientă atenţie, iar prelungirea şedinţei înseamnă şi prelungirea programului, fapt care nu va entuziasma pe nimeni; aceasta se va reflecta şi în modul de abordare a punctelor de discuţie. Întâlnirile scurte, de maxim jumatăte de oră, pot fi însă puse şi în alte momente ale zilei, dacă te asiguri însă că ele nu vor depăşi timpul alocat lor. PASUL 2 Informează MC din timp asupra datei, orei de începere/încheiere a întâlnirii Anunţă MC cu trei zile înaintea datei programate; excepţie fac, bineînţeles şedinţele urgente, care nu au putut fi prevăzute. Convocarea la întâlnire se face verbal şi prin afişarea la avizierul (panoul de înştiinţări) din cadrul CMC a unei note numită convocare cu 3 zile înainte de întâlnire. În notă se specifică numele MC convocaţi, locul, data, ora, durata şi scopul întâlnirii. În funcţie de politica instituţiei, convocarea se poate face şi/sau

5

prin e-mail. În acest fel, nimeni nu va uita de întâlnire şi nici nu va rătăci prin instituţie în căutarea sălii unde se ţine aceasta. PASUL 3 Trimite agenda MC înainte de întâlnire În această privinţă, politica instituţiilor poate varia, dar întâlnirile vor fi mult mai eficiente, mai concentrate şi mai scurte, dacă punctele de dezbatere nu sunt învăluite în mister. Participanţii pot să se documenteze din timp (de aceea, sumarul trebuie trimis cel puţin cu o zi înainte), să analizeze subiectele şi să vină cu noi idei şi soluţii, pentru că au la dispoziţie un timp mai îndelungat de gândire. În plus, ei au posibilitatea de a adauga şi alte puncte pe ordinea de zi, mai ales dacă rezolvarea imediată a acestora se impune. PASUL 4 Stabileşte ordinea de zi în funcţie de priorităţi Planifică subiectele importante în prima parte a întâlnirii. Atenţia nu se va risipi pe problemele mărunte, iar dacă discuţiile se prelungesc se poate lua din timpul subiectelor mai puţin importante. PASUL 5 Acordă pentru fiecare subiect un interval de timp Anunţă la începutul întâlnirii ordinea de zi şi stabileşte un timp de discuţii pentru fiecare subiect; participanţii sunt astfel mai puţin tentaţi să prelungească discuţiile. Dacă totuşi observi că discuţiile divaghează, încearcă să le readuci la firul principal, cu o remarcă de genul - "În regulă, am vorbit deja destul de mult despre acest subiect, hai să trecem la următorul punct” sau" Văd că ne-am lansat prea mult în discuţii. Haideţi să ajungem la o concluzie". PASUL 6 Moderatorul reuniunii de echipă Poate fi coordonatorul CMC sau o altă persoană, sarcina principală fiind aceea de a coordona discuţiile şi de a supraveghea ca acestea să se înscrie în agenda şedinţei. De asemenea, în cazul în care participanţii se lansează în dezbateri interminabile şi deviază de la subiect, rolul moderatorului este de a readuce discuţia spre punctele de pe ordinea de zi dar şi de a modera (dacă este cazul) tonul discuţiilor. PASUL 7 Minuta reununii de echipă Înainte de începerea întâlnirii va fi desemnată o persoană care va redacta minuta. Aceasta poate fi întocmită în cursul întâlnirii, utilizâd un laptop (notebook) sau ulterior, pe baza notiţelor luate de către persoana desemnată. Minuta este trimisă tuturor participanţilor, cât mai curând posibil, după terminarea intîlnirii. Minuta va fi îndosariată de către coordonatorul CMC şi pusă la dispoziţia directorului executiv.

6

Minuta unei întâlniri reprezintă un rezumat, similar unui proces verbal. Iată elementele de avut în vedere la redactare : - locul, data şi orele între care se desfaşoară întalnirea; - se menţionează toate persoanele prezente şi funcţiile lor; - se menţioneaza dacă există persoane care nu au răspuns convocării (motivele, acolo unde se cunosc); - se specifică, pe puncte, toate subiectele abordate în timpul discuţiilor; - se solicită participanţilor să îşi exprime punctele de vedere şi se notează intervenţiile acestora; - dacă s-au stabilit anumite sarcini de serviciu, se menţioneaza fiecare sarcină în parte şi persoanele responsabile de îndeplinirea acesteia; - la sfârşitul întâlnirii se face rezumatul şi se consemnează concluziile; - MC au obligaţia să semneze minuta şi dacă au puncte de vedere care nu au fost consemnate, le pot preciza. Pentru uşurarea muncii, se întocmeşte un tabel pe hârtie care se transcrie apoi într-unul în Word, (un tabel în Excel cam încurcă când ai mai mult text decât cifre). Capetele de tabel pot fi următoarele:data/ora/locul/participanţi/subiectele discutate/opinii,/concluzii/sarcini de serviciu. De asemenea, se poate stabili un cod de culori, pentru a scoate în evidenţă anumite rubrici sau punctele importante. Harta serviciilor Utilizând informaţiile furnizate de Compartimentul Monitorizare al DGASPC cu privire la serviciile existente la nivelul judeţului, în cadrul CMC sunt identificate serviciile care sunt cele mai potrivite pentru rezolvarea problemelor clienţilor. Echipa CMC identifică/propune serviciile care ar trebui sa fie create pentru a veni în sprijinul nevoilor clienţilor. De asemenea, notifică, în scris, conducerii serviciilor/instituţiilor partenere în soluţionarea problemelor clienţilor disfuncţionalităţile apărute în derularea activităţilor. Harta serviciilor poate fi o reprezentare geografică a locului acestor servicii/instituţii sau o bază de date cu următoarele tipuri de informaţii: FIŞA DE PREZENTARE A INSTITUŢIEI Denumirea instituţiei :………………………………………………………………….. Date de contact :………………………………………………………………………... - adresa :……………………………………………………………………………… - telefon :……………………………………………………………………………… - fax :………………………………………………………………………………….. - e-mail :……………………………………………………………………………… Echipa managerială :……………………………………………………………………. 7

Persoană de contact : Servicii acordate :……………………………………………………………………….. …………………………………………………………………… Categorii de beneficiari ………………………………………………………………… Criterii de selecţie a beneficiarilor :……………………………………………………..

Infrastructură minimală Pentru buna desfaşurare a activităţilor, DGASPC va pune la dispoziţia CMC un spaţiu de lucru propriu, adecvat desfăşurarii activităţii. La acest spaţiu trebuie să aibă acces atât MC ai DGASPC cât şi cei contractaţi din afara instituţiei. Este recomandabil ca în acest spaţiu să se desfăşoare doar activităţile CMC. Spaţiile destinate activităţilor includ atât spaţii pentru birouri cât şi spaţii destinate întâlnirilor de lucru ale echipei CMC (vezi obligativitatea întâlnirilor cel puţin lunare), ale echipei multidisciplinare şi interinstituţionale şi spaţii pentru întâlniri cu beneficiarii. La nivelul CMC există un număr suficient de computere conectate la CMTIS. Parteneriate şi colaborări CMC formează împreună cu serviciile comunitare cu responsabilităţi în educaţie, sănătate, pregătire profesională, protecţie socială etc., o reţea de sprijin comunitar pentru facilitarea accesului clienţilor la servicii de specialitate în conformitate cu nevoile acestora. Se vor avea în vedere acţiuni comune de genul : schimburi de informaţii, participări la acţiuni de interes comun, etc. Echipa CMC identifică potenţialii parteneri comunitari (asistenţi sociali, cadre didactice, medici, asistente medicale, consilieri locali, preoţi, vecini, etc.) care pot contribui la dezvoltarea activităţilor CMC, pot deveni persoane de sprijin pentru activităţile sale iar ulterior pot deveni persoane responsabile de PIS. Pentru o bună colaborare interinstituţională, intervenţia în implementarea PIP a specialiştilor din exteriorul DGASPC se face în baza unor acorduri de colaborare şi contracte de servicii, urmare a solicitărilor scrise ale MC aprobate de către coordonatorul CMC. În ceea ce priveşte parteneriatul cu familia, acesta presupune: - informarea familiei în legătură cu responsabilitatile CMC, valorile promovate, drepturile şi obligaţiile familiei; - implicarea familiei în planificarea activitatilor în beneficiul acesteia; - cooptarea părinţilor ca parteneri egali în orice decizie care îi priveşte pe ei şi pe copilul lor; - informarea părinţilor cu privire la nevoile şi drepturile copilului, tehnici de îngrijire/educare, educaţie pentru sănătate, etc.

8

Înregistrarea informaţiilor şi confidenţialitatea cazurilor instrumentate de către CMC În îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor ce îi revin, CMC operează cu date cu caracter personal ce sunt supuse unui regim strict de circulaţie şi control (vezi Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date). CMC colectează şi utilizează informaţii cu privire la copil, familie şi furnizori de servicii care se găsesc atât în dosarele clientilor cât şiin CMTIS . Dosarele clientilor cuprind informaţii cu privire la: • elemente de identificare a clientilor/ persoanelor de referinţă pentru acesta (nume, prenume, CNP, adresă); • instituţia/persoana care face semnalarea/referirea; • informaţii despre contactele avute personal sau telefonic cu persoanele de referinţă/instituţii şi scopul contactarii lor ; • documente care să ateste că beneficiarii au fost informaţi cu privire la politica instituţiei în ceea ce priveşte circulaţia informaţiei cu caracter personal ; • informaţii referitoare la evaluarea iniţială/raport de evaluare iniţială ; • informaţii referitoare la procedurile de evaluare detaliată/raportul de ancheta psiho-sociala; • informaţii cu privire la riscurile imediate asupra copilului; • PIP şi demersurile efectuate; • rezultatele demersurilor efectuate; • informaţii cu privire la progresul clientilor; • informaţii privind monitorizarea cazurilor; • informaţii privind demersurile în justiţie dacă aceste demersuri au fost necesare ; • decizie de închidere a cazurilor. Pentru înregistrarea şi menţinerea confidenţialităţii cu privire la aceste informaţii se recomandă: • • • • • •

MC înregistrează doar informaţiile care sunt necesare şi relevante pentru scopurile demersurilor efectuate; faptele vor fi înregistrate separat de opinii; când apar opinii, ele trebuie consemnate; nu se înregistrează detalii despre viaţa intimă a clienţilor (excepţie cazurile de abuz unde aceste detalii pot deveni probe în instanţă dar cu respectarea confidenţialităţii); se vor înregistra cât mai multe informaţii bazate pe directa comunicare cu clientilor; clientilor va fi informat despre faptul ca a instituţia este autorizata pentru a culege informaţii şi a le utiliza în relaţii cu alte instituţii (vezi cod operator date personale); 9

• • • • •

informatiile vor fi actualizate permanent; se va solicita consimtamantul clientilor în utilizarea înregistrărilor electronice; scoaterea dosarelor beneficiarilor din instituţie este de evitat iar în cazuri de strictă necesitate se vor utiliza copiile necesare şi nu întregul dosar; dosarele nu vor fi lăsate nesupravegheate în timpul activităţilor de birou iar pe toată perioada cât cazurile rămân active vor fi păstrate în spaţii securizate documentele si actele în original, cu excepţia celor care trebuie să rămână la familie,conform prevederilor legale (actele de stare civilă), vor rămâne la CMC.

Cadrul legal privind confidenţialitatea -

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările ulterioare; Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice; Codul Muncii, alprobat prin Legea nr. 53/2003; Legea nr. 188/1999(r2) privind Statutul functionarilor publici; Legea nr. 682/2001 privind ratificarea Convenţiei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28.01.1981, cu modificările ulterioare; Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică; Ordinul nr. 52/2002 al Avocatului Poporului privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal; Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 46/1995 (EG) pentru protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor personale, individuale şi pentru libera circulaţie a datelor.

Standardul 2 COMPARTIMENTUL DE EVIDENŢĂ INTRĂRI-IEŞIRI (CEI) Locul şi rolul CEI CEI se înfiinţează şi se organizează în mod unitar la nivel naţional, ca şi compartiment distinct în cadrul DGASPC judeţene şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, direct subordonat directorului executiv. CEI îşi desfaşoară activitatea în conformitate cu cerinţele SMO privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului şi SMO pentru Telefonul Copilului(DE TRECUT DENUMIREA EXACTA). CEI include în structura sa Telefonul Copilului împreună cu Echipa mobilă a acestuia. CEI reprezintă poarta unică de intrare în sistemul de asistenţă socială şi protecţie a drepturilor copilului, a tuturor solicitărilor/sesizărilor/referirilor/notificarilor precum si a autosesizarilor, indiferent de sursa lor, fiind una dintre cele mai importante etape decizionale din cadrul sistemului. În acelaşi timp, CEI reprezintă şi singura poartă de

10

ieşire din sistem, permiţând astfel atât urmărirea traseului cazului în sistem cât şi eficienta/eficientizarea sprijinului acordat. CEI se află în directa subordonare a directorului executiv al DGASPC, deoarece acest serviciu ocupă o poziţie cheie în sistemul de servicii de asistenţă şi protecţie socială la nivel judeţean/sector al municipiului Bucureşti şi activitatea sa presupune legături directe cu serviciile de urgenţă (salvare, poliţie,pompieri), SPAS-urile din judeţ şi, în mod special, cu CMC. Plasarea CEI în directa subordonare a directorului executiv al DGASPC vizează şi faptul că funcţiile CEI ar putea fi extinse pentru a prelua şi evidenţa serviciilor de asistenţă şi protecţie destinate altor grupe de clienti (nu numai copii). Beneficiarii CEI Toti copiii, tinerii sifamiliile acestora care se adresează DGASPC sau pentru care se face o sesizare/solicitare/referire/notificare/autosesizare. Norme de lucru ale CEI În îndeplinirea misiunii CEI, personalul respectă următoarele norme: • Respectarea demnităţii şi unicităţii persoanei; • Egalitatea de şanse şi non-discriminarea – personalul CEI nu trebuie să practice, să tolereze, să faciliteze sau să colaboreze la nici o formă de discriminare bazată pe rasă, etnie, sex şi orientare sexuală, vârsta, convingeri religioase sau politice, statut marital, deficienţă fizică sau psihică, situaţie materială şi/sau orice altă preferinţă, condiţie, caracteristică sau statut; • Autodeterminarea – personalul nu decide în numele clientului, ci ajută clientul săşi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. Personalul poate limita dreptul la autodeterminare al clientului atunci când, în judecata profesională, acţiunile clientului prezintă un risc pentru el însuşi şi/sau pentru alţii; • Securitatea clientului – personalul CEI trebuie să aibă permanent în vedere faptul că deciziile/acţiunile sale să nu pericliteze nici un moment viaţă şi/sau integritatea clientului şi/sau a altor persoane; • Asigurarea confidenţialităţii informatiilor şi a eticii profesionale –personalul respectă dreptul la intimitateşi utilizează în mod responsabil, cu respectarea confidenţialităţii si legislatiei privind utilizarea datelor cu caracter personal, informaţiile obţinute în actul exercitării profesiei. Personalul nu solicită informaţii despre viaţa privată a clientului decât în măsura în care acestea sunt relevante pentru situaţia dată. • Respectarea eticii profesionale - personalul acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice ale profesiei sale. 11

•

Deschidere către comunitate – prin natura poziţiei şi funcţiei sale în cadrul DGASPC, CEI joacă un rol important în relaţia de colaborare/comunicare cu autorităţile locale (SPAS), cu OPA dar şi cu membrii comunităţilor locale, a căror contribuţie în semnalarea la timp a situaţiilor de risc pentru copii şi familiile acestora este esenţială pentru buna funcţionare a sistemului de asistenţă şi protecţie socială. În acest sens, DGASPC joacă un rol esenţial în popularizarea CEI, în special a componentei TC.

Metodologia de Organizare şi Funcţionare (MOF) a CEI CEI funcţionează în baza unei metodologii de organizare şi funcţionare (MOF) corelat cu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) al DGASPC. MOF este elaborată de către coordonatorul CEI în conformitate cu rolul şi misiunea CEI şi aprobată de către directorul executiv al DGASPC. Metodologia de organizare şi funcţionare vizează cel puţin următoarele aspecte: • misiunea CEI; • proceduri de preluare, verificare şi înregistrare a solicitarilor/sesizarilor/referirilor/notificarilor/autosesizarilor; • proceduri de evaluare a riscului si de interventie in regim de urgenta; • procedurile specifice TC si Echipei mobile; • proceduri privind asigurarea permanentei programului de lucru; • proceduri de repartizare a solicitarilor/sesizarilor/referirilor/notificarilor/autosesizarilor confirmate ca fiind de competenta sistemului de asistenta si protectie speciala copilului; • proceduri de transmitere a informaţiilor (comunicarea în interiorul cât şi în exteriorul instituţiei); • proceduri de asigurare a confidentialitatii informaţiilor precum şi proceduri specifice pentru asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal; • proceduri legate de accesul personalului la baza de date şi informaţii (registrul de evidenţă intrari-iesiri al CEI, CMTIS); • proceduri pentru asigurarea unui sistem eficient si calificat de supervizare a personalului CEI; • proceduri privind primirea, înregistrarea şi soluţionarea reclamaţiilor; Personalul CMC are obligaţia de a cunoaşte conţinutul MOF cat si a ROF si ROI ale DGASPC şi confirmă acest lucru prin semnarea de luare la cunoştinţă a acestor documente. . Modul de funcţionare al CEI Misiunea CEI o constituie preluarea, înregistrarea/evidenţa, verificarea, referirea (când e cazul) către SPAS sau orientarea catre sistemul de protecţie specială a copilului (prin 12

CMC) a tuturor solicitărilor/sesizărilor venite din partea oricărei tip de sursă, fie ea persoană fizică sau juridică (organizaţie/instituţie). Totodata, CEI asigură (cu avizul/rezoluţia directorului executiv al DGASPC) repartizarea către CMC a cazurilor confirmate ca fiind de competenţa sistemului de protecţie specială şi redirecţionarea solicitărilor/sesizărilor către SPAS sau alte servicii competente, atunci când e cazul. Pentru solicitările/sesizările directe (persoane fizice care se prezintă direct la DGASPC), biroul de relaţii cu publicul al DGASPC asigură « filtrarea » trimiterii informaţiilor/documentelor către CEI. În vederea îndeplinirii corespunzătoare a misiunii sale, CEI funcţionează permanent prin activitatea asigurată de TC. Coordonatorul CEI răspunde de structurarea programului de lucru al personalului TC/CEI, în aşa fel încât permanenţa să fie asigurată. Programarea trebuie să fie cunoscută personalului CEI şi să respecte prevederile legale (Codul muncii) şi cerinţele SMO şi ale ghidului metodologic pentru TC. In vederea integrarii optime a CEI (TC si echipa mobila a acestuia) in sistemul de asistenta si interventii in situatii de urgenta, se impune asocierea acestui serviciu cu sistemul national/judetean pentru apeluri de urgenta (tel. 112). Un rol cheie în stabilirea protocoalelor cu instituţiile abilitate în acest sens revine atât Autorităţii Naţionale Pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) la nivel naţional, cât şi DGASPC (la nivel judeţean şi al sectoarelor municipiului Bucureşti). Pentru situaţiile de urgenţă, CEI asigură (prin TC şi echipa mobilă a acestuia), în mod permanent, consiliere telefonică şi asistenţa specializată în intervenţie şi realizarea evaluarii initiale, in conformitate cu cerintele SMO si ghidului metodologic pentru TC, precum si ale SMO privind managementul de caz si ale prezentului ghid metodologic. Pentru preluarea şi înregistrarea în condiţii optime a informaţiilor referitoare la solicitări/sesizări/referiri/notificari/autosesizari, CEI trebuie să aibă acces direct la minim un computer cu conexiune CMTIS, iar întreg personalul CEI trebuie să fie instruit pentru utilizarea acestui sistem. În condiţii ideale, CEI ar trebui să asigure pentru fiecare membru al echipei prezent pe tură câte un computer cu acces direct la CMTIS. Indiferent de situaţie (cu acces optim sau limitat CMTIS), pentru asigurarea evidenţei scrise a informaţiilor, CEI utilizează şi menţine Registrul de evidenta intrari-iesiri, CEI (cu funcţie de registru general) în care se asigură evidenţa tuturor documentelor, atât la intrarea cât şi la ieşirea din evidenta CEI. În cazul sesizărilor/solicitărilor telefonice, a înregistrărilorîn realizate in CMTIS (atunci când este utilizat direct) şi/sau a informatiilor din fişele de convorbire in cazul TC, acestea se transpun într-un raport scris al angajatului/operatorului care a preluat informaţia, raport care se înregistrează în Registrul de evidenta intrari-iesiri, CEI (vezi şi SMO şi ghidul metodologic pentru TC). Personalul CEI îşi însuşeşte modul de utilizare al acestor instrumente de lucru prin pregătirea (iniţiala şi continuă) asigurată de DGASPC.

13

În mod suplimentar, personalul care asigură funcţiile TC, este pregătit corespunzător şi utilizează instrumentele de lucru specifice TC, în conformitate cu cerinţele SMO şi ghidului metodologic pentru TC. Prin TCşi echipa mobilă a acestuia, CEI asigură asistenţă specializată în realizarea de către SPAS a evaluării riscului şi a intervenţiei în situaţii de urgenţă în conformitate cu cerinţele SMO şi ale ghidului metodologic pentru TC (vezi şi capitolul 3). CEI asigură referirea cazurilor ce sunt de competenţa sistemului de protecţie specială a copilului către CMC, cu avizul directorului executiv al DGASPC, în conformitate cu cerinţele şi procedurile prevăzute în SMO privind managementul de caz şi ghidul metodologic prezent (vezi şi capitolul 4). Înregistrarea şi evidenţa tuturor cazurilor, atât la intrarea în cât şi la ieşirea acestora din sistemul de protectie specială a copilului, este asigurată de câtre CEI prin utilizarea CMTIS şi a Registrului de evidenta intrari-iesiri, CEI, în conformitate cu procedurile menţionate în prezentul ghid metodologic (vezi şi capitolul 4). . In mod particular, CEI joaca un rol important in toate situatiile care impun transferul unui copil din sistemul de protectie speciala dintr-un judet in altul. In astfel de situatii CEI, cu avizul directorului executiv al DGASPC, inchide cazul in CMTIS, iar in Registrul General se inregistreaza iesirea cazului prin transfer. CEI din cadrul DGASPC care primeste cazul prin transfer, asigura redeschiderea cazului in CMTIS, inregistrarea in Registrul General si transmiterea catre CMC. In mod particular pentru astfel de situatii, prin comunicare la nivel de directori executivi sau la nivel de coordonatori CEI, este imperios necesar ca noul manager de caz sa fie cunoscut cu suficient timp inainte de transferul copilului, pentru a putea beneficia de transmiterea tuturor amanuntelor din partea MC din locul de unde pleaca copilul. Coordonatorul CEI Coordonatorul CEI este selectat şi angajat de DGASPC prin concurs, cu îndeplinirea cerinţelor SMO privind managementul de caz corespunzătoare acestui post (studii superioare sociale sau medicale (de preferinţă sociologie), şi experienţă de minim 3 ani în cadrul serviciilor de asistenţă şi protecţie socială). Coordonatorul CEI stabileşte programul de lucru şi asigură coordonarea activităţii personalului (propriu şi/sau colaboratori externi) cu respectarea SMO privind managementul de caz, a SMO pentru TC şi a ROF al DGASPC cu avizul si aprobarea directorului executiv. Coordonatorul CEI monitorizează în mod constant fluxul documentelor (sesizări, solicitări, notificari, referiri, evaluări in regim de urgenta, autosesizari, etc) care intră şi ies de la CEI, urmărind: - respectarea confidenţialităţii transmiterii datelor,

14

- respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la protecţia utilizării datelor cu caracter personal, - respectarea termenului legal de transmitere a rezoluţiei către petenţi în maxim 30 zile de la înregistrarea solicitării, - respectarea termenelor prevazute în SMO privind managementul de caz, în prezentul ghid precum şi a celor prevazute în SMO şi ghidul metodologic pentru TC. Utilizând datele statistice de care dispune compartimentul pe care îl conduce, coordonatorul CEI iniţiază şi susţine împreună cu alte servicii de specialitate din cadrul DGASPC analize situaţionale, de caz şi context cu referire la solicitări, notificari, referiri, evaluări in regim de urgenta, autosesizari, etc.,tipul si sursa acestora, precum si cu privire la decizia de închidere a cazurilor, prezentând periodic concluzii, propuneri şi recomandări conduceriiDGASPC. De asemenea, coordonatorul CEI răspunde solicitărilor primite pe cale ierarhică pentru realizarea (sau participă la realizarea) analizelor statistice necesare DGASPC. Utilizând informaţiile furnizate de compartimentul Monitorizare al DGASPC, coordonatorul CEI organizează cel puţin lunar, şi ori de câte ori este nevoie, întâlniri de lucru cu personalul CEI pentru a face cunoscută evoluţia sistemului de servicii al DGASPC, şi în mod special privitor la evoluţia reţelei serviciilor de intervenţie în situaţii de urgenţă (atât evoluţia reţelei proprii sistemului de asistenţă socială DGASPC – SPAS în conformitate cu cerinţele TC, cât şi evoluţia reţelelor externe – Salvare, Poliţie, Pompieri, cu care DGASPC dezvoltă relaţii de colaborare). Datele (loc, data, ora, agenda) acestor întâlniri sunt stabilite cu suficient timp în avans pentru a permite pregătirea şi participarea corespunzătoare a personalului. Pentru facilitarea pregătirii întâlnirilor de lucru, este util să se respecte cerinţele menţionate în capitolul precedent ale prezentului ghid (vezi capitolul 1, minutele reuniunilor de lucru pentru CMC). Coordonatorul CEI asigură colaborarea cu alţi parteneri comunitari în vederea informării publicului cu privire la rolul şi responsabilităţile CEI şi a tipurilor de informaţii ce sunt necesare atunci când se preiau solicitări. Coordonatorul CEI asigură, în baza convenţiilor încheiate de DGASPC, colaborarea cu terţi autorizaţi, instituţii şi servicii de la nivel local, pentru preluarea în timp util a solicitărilor, precum şi pentru verificarea acestora. În mod special, coordonatorul CEI dezvoltă relaţiile de colaborare cu SPAS-urile în vederea unei bune cunoaşteri a cerinţelor, condiţiilor, circuitului şi mecanismelor de transmitere a informaţiilor între SPAS şi CEI/DGASPC şi a rolului cheie pe care SPAS-urile le joacă în verificarea informaţiei şi evaluarea iniţială a solicitărilor/sesizărilor. În mod similar, coordonatorul CEI asigură dezvoltarea relaţiilor cu Organismele Private Acreditate (OPA) sau alte structuri neguvernamentale care activează în sistemul de asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului şi propune încheierea de convenţii de colaborare cu SPAS pentru asigurarea evaluării iniţiale a solicitărilor/sesizărilor precum si a evaluarii si interventiei in regim de urgenta.

15

Infrastructura CEI CEI dispune la sediul DGASPC de un spaţiu propriu de lucru, mobilat şi echipat corespunzător realizării funcţiilor CEI şi asigurării unor condiţii de lucru funcţionale personalului CEI. Se recomandă ca acest spaţiu să nu găzduiască şi alte activităţi în afara celor desfaşurate de CEI. Pentru asigurarea funcţiilor sale în condiţii minimale, CEI are cel puţin un computer cu conexiune directă CMTIS şi internet. În mod particular, infrastructura CEI trebuie să respecte şi cerinţele specifice pentru asigurarea activităţii TC şi a echipei mobile a acestuia, conform SMO şi ghidului metodologic al acestui serviciu. Necesarul CEI este stabilit în baza volumului activităţii compartimentului şi a analizei evoluţiei nevoilor acestuia întocmită de coordonatorul CEI, aprobată de directorul executiv al DGASPC. Infrastructura CEI permite transmiterea şi păstrarea informaţiilor în condiţii de siguranţă şi confidenţialitate, cu respectarea normelor în vigoare, a cerinţelor prezentului ghid metodologic (vezi capitolul 1, confidenţialitatea cazurilor instrumentate, a SMO pentru TC şi a ghidului metodologic aferent). Accesul clienţilor nu este permis în incinta birourilor CEI Standardul 3 PRELUAREA SESIZĂRII ŞI EVALUAREA INIŢIALĂ Autoritatea publică locala, respectiv DGASPC sunt responsabile pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din aria teritorial-administrativă pe care o deserveşce. Pentru o bună gestionare a informaţiei şi pentru a avea o imagine clară cu privire la toţi copiii beneficiari ai serviciilor de asistenţă socială, indiferent că aceştia se află în sistemul de protecţie specială sau în familie, sistemul informaţional CMTIS reprezintă elementul cheie în admiterea, urmărirea şi monitorizarea cazurilor referitoare la copii. Astfel, utilizarea CMTIS permite “controlul informaţiei” cu privire la toţi copiii beneficiari de servicii sociale, poarta de intrare fiind aceeaşi cu poarta de ieşire a cazurilor din sistem. In acest fel, DGASPC este obligat să preia orice solicitare, indiferent de modalitatea de transmitere- directă/indirectă: prin telefon, prezentare directă, autosesizare, memorii, adrese, materiale scrise, electronic etc. Înregistrarea solicitărilor/sesizărilor şi circuitul informaţiei La nivelul SPAS Fiecare solicitare/sesizare/autosesizare adresată SPAS este mai întâi înregistrată registrul generalde evidenţă intrari-iesiri al SPAS/Primarie.

in

16

Dupa inregistrare, coordonatorul SPAS/primarul repartizeaza solicitările/sesizările/ autosesizarile compartimentului prevenire/persoanei cu atributii de asistenta sociala. Seful compartimentului prevenire(CP) repartizeaza pentru fiecare solicitare/sesizare/ autosesizare un RCP care va realiza evaluareai iniţiala pentru verificarea credibilităţii informaţiei, a indicatorilor de urgenţă pentru a interveni etc. Evaluarea iniţială ne va “infirma “sau “confirma”dacă avem un caz de prevenire şi deci, de competenţa SPAS. In situatia cazurilor “confirmate” solicitarea/sesizarea/ autosesizare impreuna cu raportul de evaluare initiala se inregistreaza in registrul propriu de evidenta intrari-iesiri a cazurilor de prevenire, existent la CP. Doar cazurile care au fost confirmate ca fiind de competenţa SPAS în urma evaluării iniţiale vor fi înregistrate în registrul intrări-ieşiri cazuri prevenire. La nivelul DGASPC La nivelul DGASPC, toate sesizările/solicitările/referirile/notificarile/autosesizarile care intră în instituţie, şi se referă la copii, sunt înregistrate în Registrul de Evidenta IntrariIesiri al CEI, prin alocare de secvenţă de numere de la registratura generală. În cazul compartimentului prevenire(CP) de la nivelul DGASPC al sectoarelor municipiului Bucureşti, solicitările/sesizările/referirile/notificarile/autosesizarile cu privire la cazurile de copii sunt înregistate în Registrul de Evidenta Intrari-Iesiri al CEI (se foloseste şi aici secvenţa de număr din registrul general) şi apoi repartizate compartimentului prevenire pentru realizarea evaluării iniţiale. Repartizarea se realizează de către şeful serviciului CEI cu avizul directorului executiv al DGASPC. Seful compartimentului prevenire(CP) repartizeaza pentru fiecare solicitare/sesizare/autosesizare un RCP care va realiza evaluarea iniţiala pentru verificarea credibilităţii informaţiei, a indicatorilor de urgenţă pentru a interveni etc. Evaluarea iniţială va “infirma “sau “confirma”dacă exista caz de prevenire şi deci, de competenţa CP ale DGASPC-urilor sectoarelor municipiului Bucureşti. In situatia cazurilor de prevenire “confirmate” solicitarea/sesizarea/autosesizarea impreuna cu raportul de evaluare initiala se inregistreaza in registrul propriu de evidenta intrari-iesiri a cazurilor de prevenire, existent la nivelul CP. În cazul în care, solicitarea/sesizarea cu privire la situaţia unui copil este adresată direct unui OPA, acesta are obligaţia:  de a informa SPAS in a carui raza de competenta are domiciliul copilul pentru care s-a facut solicitarea/sesizarea  de a informa CEI din cadrul DGASPC de sector in a carui raza de competenta are domiciliul copilul pentru care s-a facut solicitarea/sesizarea, în cazul în care OPA îşi desfaşoară activitatea într-unul din sectoarele municipiului Bucureşti şi sesizarea vine de pe raza unuia din cele 6 sectoare.

17

Un OPA poate realiza evaluarea initiala numai daca are incheiat un contract de furnizare a serviciului de management de caz sau o conventie de colaborare prin care-si asuma obligatia realizarii evaluarii initiale in acord cu prevederile SMO privind managementul de caz. Sumarizând, etapele principale în ceea ce priveşte circuitul informaţiei sunt: 1. 2. 3. 4. 5.

Preluarea informaţiei - sub orice formă, pe orice cale; Înregistrarea acesteia pe căile menţionate anterior;, Verificarea informatiilor inregistrate; Repartizarea în vederea evaluării iniţiale;, Evaluarea iniţială, în urma căreia se va decide:  DA, este de competenţa sistemului de protectie a copilului şi în această situaţie avem un caz, pentru care se numeşte, prin dispozitie a directorului executiv/primarului, responsabilul de caz prevenire; se inregistreaza în registrul de evidenta intrari-iesiri al CP solicitarea/sesizarea/autosesizarea impreuna cu raportul de evaluare initiala;  NU, evaluarea initiala a situaţiei copilului infirmă că ar fi un caz de competenţa sistemului de protecţie a copilului şi atunci trebuie referit către alte instituţii;  DA, este de competenţa sistemului de protectie a copilului, dar cel referitor la protecţia specială a copilului, situaţie în care va fi referit DGASPC/transferat către CMC(prin intermediul CEI)..

Şeful compartimentului prevenire(CP)/persoana cu atribuţii de asistenţă socială, cu avizul şefului ierarhic, are obligaţia de a transmite trimestrial, în scris (sau prin poşta electronică, fax, poştă, curier) la CEI-DGASPC toate datele înregistrate cu privire la solicitările/sesizările care au fost confirmate ca şi cazuri de prevenire şi pentru care s-a elaborat un Plan de Servicii (PS). Notificarea scrisă este înregistrată atat in registrul de evidenta intrari-iesiri de la nivelul CP cat si în Registrul general de evidenta intrari-iesiri al SPAS/Primariei. La nivelul CEI-DGASPC documentele scrise primite de la SPAS se inregistreaza in Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI, iar datele referitoare la fiecare caz de prevenire confirmat se înregistrează în CMTIS. Deoarece la nivel central există un interes deosebit acordat contractării serviciilor sociale dezvoltate de DGASPC cu organisme private acreditate (OPA) şi/sau forme de exercitare independentă a profesiei de asistent social, psiholog, menţionăm că există posibilitatea contractării oricărei etape din managementul de caz cu OPA şi/sau formele independente de exercitare a profesiilor menţionate. Indiferent de modalitatea de apariţie a solicitării sau de sursa acesteia, preluarea solicitărilor/sesizărilor privind protecţia drepturilor copilului se face, la nivel local de către SPAS, iar la nivelul DGASPC de către Compartimentul Evidenţă Intrări-Ieşiri.

18

Orice informaţie primită la SPAS şi/sau DGASPC-CEI, pe orice cale, directă sau indirectă şi indiferent de sursă este acceptată şi tratată ca potenţială informaţie generatoare de caz. Modalităţile de primire a informaţiilor la SPAS, respectiv CEI sunt următoarele: - telefonic (prin TC, CEI asigură la nivelul DGASPC preluarea permanentă a sesizărilor telefonice); - prin prezentare directă (prezentările directe sunt preluate mai întâi de biroul de relaţii cu publicul care funcţionează ca un “filtru” în faţa CEI sau SPAS); - în scris; - prin autosesizarea serviciului competent. Potrivit legislaţiei în vigoare2, au obligaţia de a sesiza de urgenţă DGASPC cu privire la orice suspiciune referitoare la un potenţial caz abuz, neglijare, exploatare următorii profesionişti: asistentul social, medicul, profesorul sau învăţătorul, poliţistul. Pentru fiecare solicitare/sesizare (primită la SPAS sau CEI/DGASPC) se înregistrează în scris cel puţin următoarele informaţii: - date de identificare ale beneficiarului sesizării (nume, prenume, alte nume folosite, adresă, vârstă, sex, descrierea acestuia), - date de identificare ale solicitantului (nume, adresă), - denumirea instituţiei/organizaţiei pe care o reprezintă solicitantul (un serviciu competent de pe raza altui judeţ/sector, şcoală, unitate sanitară, poliţie, biserică etc.) sau relaţia solicitantului cu beneficiarul (mamă, tată, rudă, vecin etc.), - date despre solicitare (abuz, neglijenţă, cerere ajutor material, abandon, cerere adopţie, evaluare pentru copilul cu dizabilitati , etc.). Solicitanţilor li se acordă după caz suport/sprijin şi se încurajează raportarea de către aceştia a tuturor informaţiilor cunoscute, explicându-li-se procesul prin care solicitarea/sesizarea va fi verificată şi evaluată şi aspecte ce ţin de asigurarea confidenţialităţii solicitanţilor. Toate solicitările/sesizările primite la CEI/DGASPC se înregistreză de către CEI în sistemul/baza de date CMTIS şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI. Preluarea solicitărilor la CEI se face imediat şi permanent (prin TC) indiferent de modalitatea de primire a solicitării sau de sursa acesteia. Înregistrarea solicitărilor se face de către CEI direct în baza de date CMTIS şi, pentru asigurarea cerinţelor legale de înregistrare pe suport de hârtie, înregistrarea se face şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI (se înregistrează aceleaşi date care se regăsesc în ecranul de sesizări al CMTIS, anexa )

2

A se vedea Legea nr. nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social.

19

Înregistrarea CMTIS alocă în mod automat un număr unic de înregistrare. Numerotarea înregistrărilor în Registrul de solicitări va indica numărul (la rând, în ordinea înregistrărilor din registru), data şi ora înregistrării. Toate solicitările sunt înregistrate şi arhivate putând fi accesate ori de câte ori este nevoie. Se înregistrează toate solicitările primite chiar dacă este vorba de acelaşi caz. Pentru sesizările primite la CEI, se verifică în sistemul/baza de date (CMTIS)3 existent la nivel naţional, dacă beneficiarul în cauză a mai fost sau nu în sistem, sau dacă au mai fost înregistrate alte solicitări anterioare pentru acelaşi beneficiar. Se înregistrează următoarele tipuri de informaţii: - modalitatea de apariţie a solicitării (telefonic, prin prezentare directă, în scris, prin autosesizarea serviciului competent); - date de identificare a solicitării (dată, oră, număr înregistrare) - Numărul solicitării este alocat automat de către sistemul/baza de date CMTIS şi este unic la nivelul întregii ţări; pentru Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI, alocarea numărului se face în modul menţionat anterior); - date de identificare ale beneficiarului (care vor ajuta la localizarea acestuia): - nume, - prenume, - alte nume folosite, - sexul, - vârsta aproximativă, - descrierea beneficiarului (culoarea părului, culoarea ochilor, alte semne particulare), - adresa unde se găseşte. - date despre solicitant – Dacă sursa solicitării este un reprezentant al unei instituţii publice sau private, se menţionează numele şi prenumele solicitantului precum şi denumirea instituţiei/organizaţiei pe care o reprezintă. Dacă sursa este o persoană fizică, se menţionează numele, prenumele şi adresa acesteia precum şi relaţia acesteia cu beneficiarul. Daca sursa/solicitantul doreşte să-şi păstreze anonimatul, sesizarea/solicitarea se înregistrează cu menţionarea acestui aspect la rubrica privind datele solicitantului. - informaţii referitoare la tipul solicitării (abuz, neglijare, exploatare, abandon, dificultăţi materiale, etc) – Tipul solicitării se alege din lista predefinită din ecranul Solicitări al CMTIS. În situaţia în care înregistrarea se face în Registrul de solicitări, există la dispoziţia CEI lista opţiunilor pentru tipul solicitării. - La secţiunea CMTIS privind competenţa sistemului, toate sesizările se înregistrează ca solicitare Neconfirmată, urmând a se stabili competenţa în urma evaluării iniţiale. 3

20

În cazul în care solicitările/sesizările de competenţa SPAS/DGASPC sunt primite de alte instituţii (poliţie, sănătate, educaţie etc) sau OPA, acestea au obligaţia de a informa: - SPAS cu privire la sesizarea/solicitarea respectivă, - CEI din cadrul DGASPC de sector, în cazul municipiului Bucureşti, - SPAS şi CEI pentru toate situaţiile de urgenţă. Pentru situaţiile care nu implică urgenţa, transmiterea către SPAS a datelor privind solicitările/sesizările înregistrate la alte instituţii/OPA se face telefonic, în cel mai scurt timp posibil (imediat – dacă sesizarea a apărut în timpul orelor obişnuite de lucru ale SPAS, sau la prima oră a reluării activităţii SPAS din ziua lucrătoare imediat următoare a înregistrării solicitării/sesizării). Notificările telefonice vor fi urmate obligatoriu de notificări scrise transmise către SPAS şi, în cazuri de urgenţă, CEI în maximum 24 de ore de la apariţia situaţiei pentru care se face sesizarea. Pentru a asigura o bună cunoaştere a responsabilităţilor ce revin fiecărei părţi şi o comunicare cât mai eficientă, se recomandă ca DGASPC, respectiv SPAS să asigure regulat (cel puţin anual) pregatirea tuturor actorilor care pot intra în contact cu solicitări/sesizări legate de copii. CEI-DGASPC poate primi direct de la SPAS numai: - cazurile referite potrivit prevederilor art. 35 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului; - sezarile/solicitarile privind situatiile de urgenta; - evaluarile initiale realizate urmare solicitarii de realizare a evaluarii complexe pentru incadrarea copilului intr-un grad de handicap si/sau orientare scolara sau profesionala, cu documentatia considerata relevanta pentru caz. SPAS poate referi către DGASPC/CEI numai acele cazuri pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.35, alin. 5 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În astfel de situaţii, seful CP/persoana cu atributii de asistenta sociala , cu avizul şefului ierarhic transmite către DGASPC-CEI cererea de instituire a măsurii de protecţie speciala, împreună cu copiile documentelor relevante pentru cazul respectiv (evaluarea iniţială, planul de servicii, rapoarte de monitorizare, alte documente considerate relevante pentru caz). Fiecare solicitare/sesizare/notificare/referire adresată direct CEI, din alte surse decât de la SPAS, şi care este de competenţa sistemului de asistenţa socială şi protecţie a copilului este înregistrată imediat în CMTIS şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI. CEI are obligaţia de a transmite telefonic către SPAS-ul in a carui raza teritoriala de competenta se afla domiciliul copilului pentru care s-a realizat solicitarea/sesizarea/referirea, toate datele înregistrate privind situatia copilului respectiv. Solicitările/sesizările care în mod evident nu sunt de competenţa sistemului de asistenţa

21

socială şi protecţie a copilului sunt referite către alte servicii competente, în funcţie de situaţie. Pentru situaţiile care nu implică urgenţă, transmiterea telefonică a datelor privind solicitările/sesizările/referirile înregistrate la CEI se face în cel mai scurt timp posibil (imediat – dacă sesizarea a apărut în timpul orelor obişnuite de lucru ale SPAS, sau la prima ora a reluării activităţii SPAS din ziua imediat următoare a înregistrării solicitării/sesizării de către CEI). Notificarea telefonică este obligatoriu urmată de o notificare scrisă transmisă de CEI către SPAS (poşta electronică, fax, poşta, curier) în maximum 48 de ore de la înregistrarea solicitării/sesizării/referirii. Transmiterea informaţiilor (atât telefonic cât şi în scris) se face, conform subordonării CEI, cu avizul directorului executiv DGASPC. Pentru a evita blocaje în transmiterea informaţiilor, este recomandabil ca, pentru referirea acelor sesizări/solicitări care în mod evident nu sunt de competenţa sistemului de asistenţă socială şi protecţie a copilului, directorul executiv DGASPC să delege aceste responsabilităţi către coordonatorul CEI. Interventia in regim de urgenta Pentru situaţiile de urgenţă, CEI (prin TC) are obligaţia de a sesiza de urgenţă SPAS şi de a trimite în cel mai scurt timp posibil Echipa mobilă a TC la faţa locului, pentru a acorda SPAS asistenţa de specialitate pentru realizarea evaluării riscului. În astfel de situaţii notificarea telefonică este obligatoriu urmată de o notificare scrisă transmisă de CEI către SPAS în maximum 24 de ore de la înregistrarea solicitării/sesizării. În mod normal, pentru transmiterea informaţiilor şi asigurarea intervenţiei echipei mobile a TC în situaţii de urgenţă, este nevoie de avizul directorului executiv al DGASPC.Pentru a evita eventualele blocaje/întârzieri în transmiterea informaţiei şi în asigurarea intervenţiei în urgenţe, se recomandă ca directorul executiv al DGASPC să delege responsabilităţile sale către coordonatorul CEI pentru situaţiile de urgenţă care apar în cursul programului obişnuit de lucru, şi către personalul TC care asigură permanenţa acestui serviciu, pentru restul zilei. In aceasta situatie, atat coordonatorul CEI cat si personalul TC care asigura permanenta au obligatia de a informa directorul executiv al DGASPC, in cel mai scurt timp, cu privire la cazurile de urgenta inregistrate si masurile pe care le-au luat. Pentru asigurarea unei intervenţii rapide şi coerente în situaţiile de urgenţă, se recomandă ca DGASPC să pregătească echipe de intervenţie în caz de urgenţă la nivelul fiecărei primării din judeţ, iar CEI să aibă la dispoziţie o bază de date cu numele, funcţia şi numerele de telefon ale persoanelor de contact pentru situaţii de urgenţă la nivelul fiecărei localităţi din judeţ. În cazuri de urgenţă, extrasul scris al înregistrării sesizării/solicitării în CMTIS/Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI este pus imediat la dispoziţia Echipei mobile TC care participă la verificarea şi evaluarea riscului pentru situaţia semnalată. O copie a acestui document este transmisă SPAS, pentru evidenţa (transmiterea se poate

22

face, în funcţie de situaţie, prin e-mail, fax, curier, poştă), în maxim 24 ore de la înregistrarea în CMTIS şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI. Notificările telefonice vor fi urmate obligatoriu de notificări scrise transmise către SPAS şi, în cazuri de urgenţă, CEI în maximum 24 de ore de la apariţia situaţiei pentru care se face sesizarea. Pentru a asigura o bună cunoaştere a responsabilităţilor ce revin fiecărei părţi şi o comunicare cât mai eficientă, se recomandă ca DGASPC, respectiv SPAS să asigure regulat (cel puţin anual) pregatirea tuturor actorilor care pot intra în contact cu solicitări/sesizări legate de copii. Evaluarea initiala În momentul în care compartimentului prevenire de la nivelul SPAS/ DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti sau persoanei cu atributii de asistenta sociala i-au fost repartizate o solicitare/sesizare cu privire la situaţia unui copil, se trece la etapa evaluării iniţiale. Sintagma “situaţia unui copil” se referă la posibile cazuri de risc pentru copil (de exemplu riscul de a fi abuzat/agresat de un părinte beat sau vecinii aud cum părinţii unui copil se ceartă şi se bat şi se îngrijorează cu privire la soarta copilului) sau cazuri în care securitatea şi viaţa copilului sunt în primejdie iminentă (de exemplu, un copil aflat în strada în mijlocul nopţii). Solicitările/sesizările se referă atât la fapte produse cât şi la potenţiale situaţii de risc pentru copil, pe baza unor indicii care ridică semne de întrebare cu privire la viaţa şi securitatea copilului. Cu alte cuvinte, vor exista situaţii când evaluarea iniţială va arăta ca temerile nu au fost întemeiate sau persoana care a făcut sesizarea s-a înşelat dar, este de datoria SPAS/DGASPC-CEI de a le înregistra şi de a le da curs, prevenind o potenţială situaţie de risc pentru copil. Evaluarea iniţială se realizează ca urmare a solicitării/sesizării înregistrate şi pentru a verifica daca viaţa şi securitatea copilului sunt puse în pericol. Evaluarea iniţială va determina dacă cazul supus analizei este de competenţa sistemului de asisetnta sociala si protecţia copilului sau nu şi se va finaliza cu realizarea unui raport de evaluare iniţială. CINE ? Există trei situaţii distincte cu privire la responsabilitatea efectuării evaluării iniţiale 1)

Evaluarea iniţială este realizată de către SPAS care, conform legislaţiei în vigoare este instituţia aflată în proximitatea clientului putând răspunde cel mai bine şi mai repede cerinţelor legate de evaluare. Deoarece din punct de vedere structural şi administrativ DGASC de la nivelul sectoarelor sunt organizate diferit decât cele de la nivelul judeţelor, funcţia de evaluare iniţială în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti este preluată de compartimentul prevenire organizat la nivelul DGASPC. Profesionistul care realizează evaluarea iniţială este responsabilul de caz prevenire.

23

2)

Excepţia de la situaţia de mai sus o constitue Evaluarea Iniţială în regim de urgenţă când, echipa de la nivelul SPAS este însoţită de echipa mobilă de intervenţie de la nivelul CEI, responsabilitatea fiind împarţită între profesioniştii de la serviciul CEI şi SPAS.

Situaţiile de urgenţă sunt considerate acele situaţii în care viaţa copilului este în pericol şi de aceea, intervenţia SPAS asigură rapiditatea cu care echipa poate ajunge la cazul semnalat în încercarea de a salva viaţa copilului iar intervenţia echipei mobile se datorează competenţelor, expertizei şi mandatului pe care aceasta le are în situaţii complexe, de abuz/neglijare/maltratare. 3)

Evaluarea iniţială poate fi realizată de OPA cu condiţia ca acesta să aibă încheiat un contract/acord de parteneriat cu SPAS şi numai după ce a transmis informaţia cu privire la sesizare/solicitare.

Repere pentru realizarea evaluării iniţiale Demersul pentru realizarea evaluării iniţiale ne oferă o imagine cu privire la situaţia unui copil la un moment dat, de preferat în contextul familiei/mediului său de viaţă, astfel încât, la finalul acestei etape, să fim capabili să imaginăm soluţii imediate, pentru a înlătura pericolul (dacă el există) sau pentru a menţine copilul în condiţii de securitate şi siguranţa. Astfel, ariile de informaţii minime ce ne-ar putea interesa în cadrul evaluării sunt:  informaţii despre copil,  informaţii despre părinţi/reprezentant legal/persoană de îngrijire,  informaţii despre alte persoane relevante,  starea copilului la momentul evaluării: indicii despre faptul că acel copil este în afara oricărui pericol sau, din contră, în iminenţa unui pericol, starea psihică şi de sănătate a copilului,  descrierea mediului în care a fost găsit copilul,  se face cineva vinovat de situaţia prezentă?  determinarea factorilor care au contribuit la situaţia prezentă,  dacă se impune decizia scoaterii copilului din mediul în care a fost găsit,  concluzii. CUM? Ca urmare a solicitărilor/sesizărilor primite şi înregistrate, compartimentul prevenire al SPAS/DGASPC în cazul sectoarelor municipiului Bucuresti/persoana cu atributii de asistenta sociala, au la dispoziţie maximum 4 zile lucratoare pentru efectuarea evaluării iniţiale. Se recomandă specialiştilor ca evaluarea să se realizeze în interiorul acestei limite. Limita impusă se referă mai mult la situaţiile când înregistrarea sesizărilor se realizează la sfârşitul săptămânii - vineri şi când evaluarea nu ar putea fi efectuată decât la începutul săptămânii viitoare. Acest termen de 4 zile nu se respectă în situaţiile de urgenţă, când demersurile pentru evaluarea riscului imediat trebuie să înceapă IMEDIAT după momentul sesizării. Cand se 24

constată că viaţa copilului este în pericol, echipa mobilă de intervenţie de la nivelul CEI va scoate copilul din mediul lui de viaţă şi va realiza plasamentul acestuia în regim de urgenţă. Pot exista şi situaţii în care echipa SPAS, descoperă în procesul de evaluare iniţială că este cazul ca un copil să fie scos IMEDIAT din mediul lui de viaţă (situaţie de urgenţă). Astfel, persoana/echipa de la SPAS va contacta de urgenţă telefonic şi va aduce la cunostinţa DGASPC-CEI despre necesitatea scoaterii respectivului copil din mediul familial. Obligatoriu, toate sesizările telefonice vor fi urmate de informarea scrisă a DGASPC, prin diferite căi: prin e-mail, prin fax, poştă etc. Este important ca toate intervenţiile profesioniştilor legate de un caz anume, să fie documentate şi reflectate în documente scrise, pentru a avea- pe de o parte, o evidenţă cu tot ceea ce s-a facut pentru copilul respectiv şi, pe de altă parte, existenţa acestor informaţii va ajuta la luarea celor mai bune decizii în ceea ce priveşte soarta copilului. Fiecare evaluare iniţială se finalizează cu realizarea unui Raport de Evaluare Iniţială, care va fi înaintat serviciului CEI dar şi spre avizare:  Primarului, în cazul primăriilor mici, unde există o singură persoană cu atribuţii de asistenţă socială (de obicei referenţi cu atribuţii de asistenţă socială),  Sefului SPAS/compartimentului de prevenire de la nivelul DGASPC de sector,  Directorului OPA, în cazul în care evaluarea iniţială este realizată de OPA.. O copie a acestui raport este transmisă SPAS din aria teritorială respectivă. În acest caz, SPAS este cel care transmite mai departe informaţia către CEI. Raportul se va realiza în maximum 24 de ore de la încheierea activităţii de evaluare iniţială. Recomandăm şi în acest caz ca evaluarea să fie urmată imediat de realizarea raportului, fără a se aştepta scurgerea termenului limită. Informarea CEI se va realiza în 24 de ore de la încheierea raportului de evaluare iniţială. Abia în această etapă, pe baza analizei raportului de evaluare iniţială vom putea şti cu certitudine dacă cazul semnalat/sesizat este de competenţa autorităţilor locale şi, în consecinţă, se va desemna sau nu un resposabil de caz prevenire. Decizia confirmării/infirmării cazului este luată de către şeful ierarhic (primar/şef compartiment/director OPA) şi comunicată în maxim 72 de ore(?) serviciului CEI şi clienţilor. În situaţia primăriilor mici, unde nu funcţionează un serviciu propriu-zis de asistenţă socială şi protecţia copilului şi unde lucrează de obicei o singură persoană, aceasta va juca rolul de responsabil de caz prevenire şi va acţiona, în consecinta, conform SMO privind managementul de caz şi prezentului ghid metodologic. Aceeaşi logică se aplică şi cazurilor in care în urma evaluării iniţiale realizată de către SPAS, rezultă că acel caz este de competenţa sistemului de protecţie specială. Evaluarea iniţială realizată de SPAS este transmisa la DGASPC_CEI, coordonatorul acestui compartiment urmând să verifice informaţiile şi să confirme (infirme) dacă cazul semnalat este de competenţa sistemului de protecţie specială.. Pentru cazurile confirmate,

25

seful CEI transmite evaluarea iniţială cu o rezoluţie de confirmare a cazului, semnată de directorul executiv, către coordonatorul CMC, urmând ca acesta din urmă să repartizeze un manager de caz pentru cazul respectiv. Atunci când repartizează un caz managerului de caz, coordonatorul CMC va avea în vedere ca numărul total de cazuri active/manager de caz să nu depăşească 30 de cazuri. Acesta este numărul maxim recomandat în SMO privind managementul de caz dar, în situaţia în care un MC are în lucru cazuri deosebit de complexe (de exemplu situaţii de abuz şi maltratare) se recomandă ca acest plafon să nu fie atins. De asemenea, un alt aspect foarte important de care coodonatorul CMC va ţine cont în repartizarea cazurilor se referă la expertiza profesională specifică fiecarui MC; astfel, pot fi MC specializaţi pe problematica copilului cu tulburări comportamentale, pe problematica abuzului sexual, exploatării prin muncă, traficului de fiinţe umane, etc. Deloc de neglijat sunt situaţiile de incompatibilitate, când relaţia de rudenie, situaţia de vecinătate, anumite interese legate de cazul respectiv, nu recomandă un anumit profesionist să fie MC pentru cazul respectiv. În cazul solicitărilor/sesizărilor care în urma verificării/evaluării iniţiale se dovedesc a fi false, echipa SPAS care a făcut verificarea întocmeşte un raport care consemnează acest fapt şi înregistrează “infirmat” în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CP-SPAS. În cazul sesizărilor/solicitărilor care în urma verificării/evaluării iniţiale sunt confirmate dar nu sunt de competenţa sistemului de asistenţă/protecţie socială, echipa SPAS consemnează acest fapt în raportul de evaluare iniţială, cu recomandarea serviciilor sau instituţiilor competente pentru soluţionarea sesizării/solicitării respective. În baza raportului de evaluare iniţială, seful CP/persoana cu atributii de asistenta sociala referă în scris, cu avizul şefului ierarhic, solicitarea/sesizarea instituţiilor/serviciilor competente, împreună cu o copie a raportului de evaluare iniţială. Clientul/solicitantul primeşte o copie a raportului de evaluare iniţială şi a documentului de referire, în termen de maximum 72 de ore de la realizarea acestora. În registrul de evidenta intrari-iesiri al SPAS se înregistrează “referit”, menţionându-se: - numărul de înregistrare şi data documentului de ieşire, - cine a dat rezoluţia, - instituţiile/serviciile către care s-a făcut referirea. În cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, echivalentul SPAS este reprezentat de Compartimentul de Prevenire din cadrul DGASPC, iar referirile menţionate mai sus, se fac cu avizul directorului adjunct pentru protecţia copilului din cadrul acestei autorităţi. Standardul 4 EVALUAREA DETALIATĂ 1. Introducere Procesul de evaluare detaliată a situaţiei copilului, atât în cazul celui pentru care s-a instituit o măsură de protecţie cât şi în cazurile de prevenire a separării copilului de familia sa, constituie pasul următor pentru stabilirea unui complex de servicii şi

26

intervenţii particularizat pentru fiecare caz. Este o etapă în care sunt implicaţi atât profesioniştii din DGASPC/SPAS cât şi profesionişti din alte instituţii. Evaluarea detaliata a situatiei copilului este o activitate planificata. Obiectivul evaluării detaliate, îl reprezintă cunoaşterea amănunţită a sitaţiei copilului şi familiei şi luarea unei hotărâri comprehensive cu privire la ameliorarea situaţiei acestora. Evaluarea detaliată a cazului presupune utilizarea la maxim a expertizei tuturor membrilor echipei identificate de MC/RCP pentru a lua parte la această evaluare. Fiecare informaţie şi recomandare are valoarea sa întrucât problematica abordată este complexă iar soluţia finală se construieşte prin coordonarea eficientă a eforturilor specialiştilor implicaţi, cu participarea activă a familiei - partener principal pe parcursul întregului proces. Procesul de evaluare detaliată începe în momentul în care este numit un RCP respectiv un MC şi durează maxim 30 de zile de la această numire, antrenând în desfăşurarea sa toţi specialiştii de care RCP respectiv MC, consideră, în mod justificat şi aprobat de către coordonatorul lor direct, că este nevoie. Procesul de evaluare detaliată se finalizează cu un raport de evaluare psiho-socială (Hotărâre nr. 1437 /2004 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 24/09/2004) aprobat de către coordonatorul CMC/RCP care se redactează în maxim 48 de ore de la ultimul demers făcut pentru această evaluare. Raportul se evaluare psiho-socială se transmite în 3 zile de la întocmire familie, echipe, reprezentantului legal si, dupa caz,copilului.

Numire MC/RCP EVALUAREA DETALIATA

Evaluare detaliată Implicare specialişti / cazuri dizabilităţi solicitare evaluare complexa SEC

Redactare raport psiho –social social

Comunicarea raportului familie,echipă ,copil.

30 de zile

48 de ore

3 zile

27

Procesul de evaluare a unui caz presupune cel puţin: •evaluarea iniţială care stă la baza acceptării cazului pentru serviciile sociale şi este baza orientării evaluării detaliate, •evaluare detaliată, bazată pe expertiza membrilor echipei multidiciplinare care o realizează şi care vor lua decizia finală în legătură cu copilul. Este foarte important ca evaluarea detaliată să includă şi evaluarea familiei (atunci când există), a problemelor, resurselor şi nevoilor acesteia în contextul în care aceasta funcţionează. Toate soluţiile propuse şi serviciile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia în considerare : •participarea familiei, •capacitatea acesteia de a răspunde nevoilor copilului şi •resursele de care dispune pentru a pune în practică un plan deservicii sau intervenţii specializate. Managerul de caz/responsabilul de caz discută cu familia, inclusiv copilul, alternativele posibile precum şi aspectele care se referă la avantajele, dezavantajele şi riscurile pe care le presupun acestea. Soluţia finală este propusă de comun acord. Managerul de caz/responsabilul de caz foloseşte evaluările specialiştilor şi recomandările acestora pentru a elabora Raportul de evaluare detaliată a copilului - o evaluare de tip integrativ care reflectă situaţia actuală în care se află copilul şi familia sa, resursele şi nevoile acestora. Etapa de evaluare detaliată face trecerea la etapa de planificare PS şi PIP, dezvoltate prin PIS-uri (vezi ordinul 286/2006). Având în vedere literatura de specialitate extrem de bogată legată de acest subiect, prezentîm în continuare doar câteva elemente orientative, de sinteză, cu privire la acest subiect, pornind de la alte modele de evaluare detaliată prevăzute de ghidurile metodologice pe arii de probleme bine delimitate (abuz, handicap). De altfel, în cazul copilulului cu handicap, potrivit procedurii 4.6 din SMO privind managementul de caz, în completarea evaluării detaliate se realizează evaluarea complexă de către SEC (potrivit prevederilor Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap aprobat prin Ordinul nr. 18/2003 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 538 din 25 iulie 2003). Pentru aceste cazuri, MC din cadrul CMC4/RCP coordonează evaluarea complexă a capacităţii de funcţionare a copilului şi familiei sale din punct de vedere social şi în contextul recomandărilor medicale, educaţionale şi psihologice specifice fiecărui caz. luând în considerare riscurile, resursele şi nevoile familiei. În cazul evaluării detaliate a copilului abuzat se aplică modelul recomandat în ghidurile metodologice ce însoţesc Ordinul nr 177/2003 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru telefonul copilului, standardelor minime obligatorii privind centrul de 4

Se are în vedere modificarea prevederilor legislative, astfel încât MC vor exista doar în CMC (nu şi în SEC, aa cum este acum reglementat)

28

consiliere pt copilul abuzat, neglijat şi exploatat, precum şi a standardelor minime obligatorii privind centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării copilului (supuse pentru moment in dezbatere publica). 2. Elemente cu caracter general 2.1. Principiile evaluării detaliate • • • • •

• •

Evaluarea trebuie să fie subordonată INTERESULUI SUPERIOR al copilului creşterea nivelului de "funcţionalitate", de implicare activă în planul vieţii individuale şi sociale. Evaluarea trebuie axată pe potenţialul de dezvoltare a copilului şi familiei. Evaluarea necesită o abordare COMPLEXĂ şi COMPLETĂ a elementelor relevante (sănătate, nivel de instrucţie şi educaţie, grad de adaptare psiho-socială, situaţie economică ş.a.) precum şi a interacţiunii dintre acestea. Evaluarea trebuie să fie UNITARĂ, să urmărească şi să opereze cu aceleaşi obiective, criterii, metodologii, pentru toţi copiii şi familiile lor. Evaluarea trebuie să aibă un caracter MULTIDIMENSIONAL, altfel spus să determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un prognostic şi recomandări privind dezvoltarea viitoare a copilului şi familiei în integralitatea sa. Evaluarea presupune o MUNCĂ IN ECHIPĂ, cu participarea activă şi responsabilizarea tuturor specialiştilor implicaţi (psihologi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenţi sociali, logopezi, etc). Evaluarea se bazează pe un PARTENERIAT cu beneficiarii direcţi ai acestei activităţi: copilul şi persoanele care îl au în ocrotire.

2.2. Elemente minime de luat în considerare în realizarea evaluării situaţiei copilului: •Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenţiei. Informaţiile conţinute în evaluarea situaţiei copilului sunt confidenţiale şi trebuie tratate ca atare. •Evaluarea trebuie privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului. Evaluarea este un proces care se desfăşoară într-o perioadă determinată de timp, în consecinţă ea nu are un caracter definitiv. Situaţia copilului aflat la un moment dat în dificultate trebuie evaluată în mod periodic. •Evaluarea priveşte ansamblul nevoilor copilului. Nevoile sale fizice, cele privind sănătatea sa, respectiv nevoile sociale de afecţiune, de respect, de educaţie etc. trebuie privite întotdeauna din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare al copilului şi a perspectivelor sale de progres. Demersul evaluativ nu se rezumă la o activitate constatativă, ci investighează potenţialul de dezvoltare şi învăţare şi

29

sugerează programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare. •Evaluarea este un proces complex, în care pot fi implicaţi diverşi specialişti, în funcţie de specificul situaţiei în care se găseşte copilul, precum şi de nevoile sale. •Evaluarea impune utilizarea unui limbaj clar, a unor termeni precis definiţi, pentru ca ea să servească persoanelor de suport care însoţesc copilul în traseul său evolutiv. •În procesul evaluării se acordă o atenţie specială analizei familiei copilului, nevoilor acesteia în vederea transformării ei într-un mediu favorabil dezvoltării copilului. 3. Etapele evaluării detaliate Elementele importante ale unei evaluări includ, dar nu sunt limitate la: •identificarea informaţiei demografice; •identificarea şi detalierea problemei în cauză şi a datelor relevante; •starea de fapt a clientului, elemente ajutătoare, factori de risc şi impactul mediului; •un plan de intervenţie care să includă obiectivele şi metodele de acţiune. MC poate să desfăşoare o evaluare mult mai detaliată, după cum o cere fiecare caz în parte (necesităţile clientului, problema, starea de fapt şi elemente sistemice relevante). Datele strânse pentru o astfel de evaluare pot proveni de la client, familia sa, reprezentantul legal, sau alţi asistenţi sociali/specialişti implicaţi în cazul respectiv. Esentială în evaluarea detaliată este implicarea echipei de specialişti şi a clientului. Ea se impune atât din consideraţii de ordin tehnic cât şi legislativ presupunând acordul voluntar al clientului în furnizarea de date despre propria viaţă şi pentru intervenţia viitoare. Etapa evaluării detaliate este bazată pe explorare şi este similară metodelor utilizate de toate ştiinţele ţinând cont de următorii paşi: 1. culegerea şi organizarea de date relevante pentru caz, majoritatea furnizorilor de servicii sociale bazânduse pe instrumente de culegere şi prezentare sistematizată a informaţiilor (fişe de caz, rapoarte, etc.). Persoana care semnalează cazul sau solicită servicii de la SPAS/DGASPC este prima sursă de informare asupra cazului şi trebuie încurajată să furnizeze informaţii cât mai multe şi cât mai complete în legătură cu situaţia generală economică şi socială a familiei şi copilului. Managerul de caz/responsabilul de caz înregistrează informaţiile relevante în legătură cu cazul şi le va folosi pentru iniţierea investigaţiilor sale ulterioare necesare pregătirii analizei de caz. Se vor colecta informaţii relevante - medicale, psihologice, sociale - prin interviul faţă în faţă sau prin alte modalităţi specifice (solicitări de informaţii în scris, consultarea adeverinţelor medicale sau a altor documente, etc.) de la persoane precum: părinţii 30

copilului, copilul în cauză, persoana care are/a avut grijă de copil (în caz de încredinţare sau plasament - rude, asistent maternal, etc.), referentul social, asistentul social, medic, cadre didactice, psihologi, consilieri şcolari, primar, etc. Se studiază datele privind componenta familiei, familia extinsă, specificul cultural şi etnic, istoricul, comunitatea şi vecinătatea în care trăiesc, reţeaua socială de sprijin personal (prieteni, vecini, rude,etc.), ocupaţia şi veniturile membrilor familiei, bugetul familial, posibilităţi şi obiceiuri pentru petrecerea timpului liber, calităţi şi dorinţe personale ale copilului privind viitorul său, dacă au existat evenimente înregistrate de politie, etc. Se vor înregistra şi modalităţile prin care familia a răspuns în trecut nevoilor de dezvoltare specifice copilului, precum şi serviciile la care aceasta a avut acces sau pe care le-a folosit în beneficiul copilului. Datele se vor organiza pe categorii de date factuale (reprezintă fapte - de ex. identitatea) şi contextuale (informaţii legate de familia extinsă, starea de sănătate, educaţie, profesie, reţea de prieteni, religie, petrecere a timpului liber, calităţi, puncte tari, aspecte pozitive, nevoi specifice). Astfel, pentru a avea relevanţă, aceste evenimente (sau date) legate de diferitele aspecte din viaţa copilului şi familiei, se înregistrează şi se analizează în contextul mai larg în care apar. 2. Conectarea şi interpretarea datelor (înţelegerea interacţiunilor dintre relaţii, fapte, evenimente, sentimente, comportamente, influenţe ale mediului social, etc). Principalele abilităţi ale profesionistului vizează identificarea aspectelor esenţiale din viaţa clientului care au dus la situaţia de fapt. Aici profesionistul trebuie să-l privească pe client din perspectiva holistică a problemelor şi a circumstanţelor sale. 3. Evaluarea modului în care clientul funcţionează, ce capacităţi şi puncte tari şi slabe are, ce resurse sunt disponibile. Această parte a procesului este partea de individualizare deoarece fiecare client este unic în felul său. 4. Definirea problemei sau problemelor cărora ne vom adresa. În această parte clientul şi profesionistul stabilesc care probleme vor fi abordate şi în ce ordine, ţinând seama de resursele disponibile. 5. Planificarea intervenţiei presupune decizii cu privire la obiectivele intervenţiei. În ceea ce priveşte definirea obiectivelor, acestea trebuie să satisfacă următoarele criterii: Cine face? Ce face (sarcini) ? Când (încadrarea într-o limită de timp)? În ce condiţii ? La ce nivel minim de performanţă ? Cum se măsoară rezultatul?

31

Obiectivele formează fundamentul responsabilizării părţilor implicate şi sunt subiect de negociere cu copilul/familia; obiectivele trebuie să fie: 1. specifice; 2. măsurabile; 3. realistice ; 4. flexibile; 5. încadrate într-o limită de timp. Obiectivele trebuie să fie formulate folosind un limbajclar atât pentru profesionist cât şi pentru copil/familie/reprezentant legal. Evaluarea detaliată a copilului şi familiei trebuie să răspundă la următoarele întrebări şi să urmeze paşii propuşi de aceste răspunsuri, indiferent ce profesie are evaluatorul: - Ce evaluăm? - Pentru ce evaluăm? - Pe ce bază evaluăm? - Cum şi cu ce evaluăm? - Obiectul evaluării? Decizii ulterioare evaluării detaliate pot viza: • Acordarea unui grad de handicap, prin eliberarea unui certificat de încadrare întrun grad de handicap, pe baza căruia copilul va beneficia de o serie de drepturi şi facilităţi de ordin social, conform legii în vigoare. Decizia se bazează pe criteriile bio-psiho- sociale aprobate prin Ordinul nr. 18/2003. • Orientarea şcolară, prin eliberarea unui certificat de expertiză şi orientare şcolară, pe baza căruia copilul va beneficia de educaţie, conform legii în vigoare. Orientarea şcolară ia în consideraţie toate, cerinţele, criteriile şi condiţiile de accesibilitate pe care o unitate de învăţământ trebuie să le respecte pentru a asigura corespunzător dreptul copilului la educaţie. • Decizia unei măsuri de protecţie specială, în conformitate cu situaţia concretă a copilului, inclusiv de natură juridică, în vederea protejării intereselor acestuia, definite conform Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/ 1990 şi a Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului; • Luarea altor tipuri de decizii, cum ar fi: acordare de ajutor financiar sau material în situaţii de criză, pe o perioada de timp determinată, recomandarea unor servicii, decizii referitoare la situaţia juridică a copilului, etc. 4. Arii de evaluare

În momentul în care un specialist se află în situaţia de a evalua complex un copil si familia acestuia trebuie să ştie de la început că demersul său nu poate fi unic, ci complementar cu al altor specialişti şi corelat cu acţiuni de pe alte nivele de evaluare. Astfel evaluarea complexă are în vedere patru mari arii de interes: 1. aria socială, 2. aria medicală, 32

3. aria psihologică, 4. aria educaţională. Aceste arii le descriem pe scurt în continuare. Evaluarea socială presupune analiza, cu precădere, a calităţii mediului de dezvoltare a copilului (locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, igienă, asigurarea securităţii fizice şi psihice ş.a.), a factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi factorilor personali. Acest tip de evaluare este coordonat de către asistentul social. Evaluarea medicală presupune examinarea clinică şi paraclinică, în vederea stabilirii unui diagnostic complet (starea de sănătate sau de boală şi, după caz, complicaţiile bolii. Evaluarea medicală este coordonată de către medicii de specialitate. Evaluarea psihologică se realizează prin raportare la standardele existente, prin teste specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanţa faţă de normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este coordonat de către psihologi. Evaluarea educaţională se referă la stabilirea nivelului de cunoştinţe, gradul de asimilare şi corelarea acestora cu posibilităţile şi nivelul intelectual al copilului, precum şi identificarea problemelor şi cerinţelor educative speciale. Acest tip de evaluare este coordonată de către psihopedagogi/educatori/profesori. 5. Organizarea informaţiilor obtinute Datele sociale sunt înregistrate în raportul de Ancheta Socială efectuată de către asistentul social,MC /RCP, dupa caz.Aceste date se referă la: componenţa familiei, familia extinsă, specificul cultural şi etnic, istoriculul familiei, comunitatea şi vecinătatea în care trăiesc, reţeaua socială de sprijin personal (prieteni, vecini, rude, etc.), ocupaţia şi veniturile membrilor familiei, bugetul familial, posibilităţi şi obiceiuri pentru petrecerea timpului liber, calităţi şi dorinţe personale ale copilului privind viitorul său, precum şi, dacă au existat, evenimente înregistrate de poliţie, etc. De asemenea, se vor înregistra şi modalităţile prin care familia a răspuns în trecut nevoilor de dezvoltare specifice copilului, precum şi serviciile la care aceasta a avut acces sau pe care le-a folosit în beneficiul copilului. Ancheta socială recomandată de prezentul ghid in anexa nr. (?) reprezinta un model care poate fi dezvoltat de fiecare asistent social care îl completează, dacă consideră relevantă înregistrarea si a altor informaţii referitoare la copilul respectiv si familia acestuia Datele medicale sunt înregistrate în Fişa Medicală a copilului (vezi modelul din Ordinul nr. 18/2003 ). De regulă, aceste date vor fi completate de către medicul de familie, la solicitarea, in scris, a SPAS/DGASPC. Această fişă poate fi completată, în cazurile excepţionale menţionate anterior, precum şi în cazul în care copilul nu este înscris la un medic de familie, de către medicul pediatru cu care DGASPC are un contract de colaborare. Aceste date sintetice includ: • evoluţia stării de sănătate a copilului; • diagnosticul şi complexitatea acestuia; • recomandări; • alte aspecte medicale. 33

Medicul care completează această fişă va folosi informaţiile primite de la medicul specialist curant, medicul de familie, părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului şi, după caz, de la copilul în cauză. Fişa Medicală cuprinde de asemenea informaţii legate de starea de sănătate a membrilor familiei copiluluişi, în funcţie de caz, recomandări speciale pentru părinţi primite din partea medicului de familie sau a medicului specialist. În vederea asigurării unei completări corecte a fişei, familia trebuie să aducă medicului de familie copii după toate actele medicale eliberate de medicii specialişti care consultă copilul, conform legii în vigoare. Exemplarele originale ale acestor acte vor fi păstrate de către familie. Datele psiho-pedagogice sunt înregistrate de către specialiştii (psiholog, psihopedagog, pedagog, educator, invatator, profesor/diriginte) care au evaluat copilul. Aceste informaţii includ : • nivelul de inteligenţă ; • capacitatea de învăţare: atenţie, memorie, nivel de prelucrare a informaţiilor vizuale sau auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire scriere, comportament, psihomotricitate, gândire, pricepere, abilitate, deprinderi; • nivelul achiziţiilor şi cunoştinţelor - gradul de asimilare a cunoştinţelor din curriculum-ul şcolar; • traseul şcolar - nivele si tipuri de şcolarizare parcurse de copil; • măsuri psihopedagogice de sprijin pentru corectarea tulburărilor de învăţare etc. Evaluările specialiştilor şi recomandările acestora sunt folosite la elaborarea Raportului de evaluare psiho-socială a copilului (vezi Hotărârea nr. 1437 /2004 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 24/09/2004)- o evaluare de tip integrativ care reflectă situaţia actuală în care se află copilul şi familia sa, resursele şi nevoile acestora, precum şi resursele comunitare disponibile. MC, respectiv RCP întocmeşte raportul de evaluare psiho-sociala în maxim 48 de ore de la ultimul demers făcut pentru această evaluare. Raportul trebuie avizat de coordonatorul compartimentului MC, respectiv coordonatorul CP-/primarul şi transmis, în termen maxim de 3 zile de la întocmirea sa, membrilor echipei, familiei/reprezentantului legal şi, după caz, copilului. În situatiile de abuz, neglijare, trafic şi exploatare a copilului rezultatele evaluărilor vor fi comunicate părţilor interesate cu precauţiile legate de protejarea copilului şi a persoanei de rezilienţă. Exista şi situaţii în care evaluarea detaliată realizata de catre MC (care poate conţine şi evaluarea complexă efectuată de către SEC) invalidează necesitatea luării unei măsuri de protecţie specială , situaţie în care cazul se referă SPAS de la domiciliul copilului. În cazul în care, urmare evaluariia detaliate, in concluziile raportului de evaluare psiho socială se propune luarea unei măsuri de protecţie specială RCP transmite CEI solicitarea luării acestei măsuri.

34

De vazut unde apare prima data SEC!!! 6. Munca în echipă Aşa cum am menţionat deja, în realizarea evaluării detaliate este esenţială munca în echipa multidisciplinară. Dintre condiţiile necesare pentru funcţionarea echipei de evaluare detaliată menţionăm: • • • • •

Stabilirea scopului comun, a unor strategii clare şi roluri bine definite care să conducă la rezultatele aşteptate într-un interval de timp determinat; Evaluarea continuă a nevoilor echipei şi membrilor ei, pentru identificarea şi rezolvarea problemelor; Metodologie structurată, norme de grup precise în desfăşurarea activităţilor de grup ; Conştientizarea diferenţelor de statut: poziţia în ierarhia formală sau informală, rangul şi prestigiul fiecărui membru în echipă ; Existenţa diferenţelor de rol (sarcinile şi activităţile asumate de fiecare din membrii echipei) care conduc la anumite modele de comportament :  Implicarea activă a fiecărui membru al echipei în îndeplinirea scopului,  Comunicare, ascultare activă, empatie,  Flexibilitate, adaptabilitate, creativitate,  Prezenţa motivaţiei şi interesele personale ale membrilor care să conducă la coeziunea grupului (abilitatea de a gândi şi acţiona ca un întreg) şi nu la ruptura acestuia,  Recunoaşterea şi aprecierea realizărilor individuale şi de grup.

Membrii echipe pluridisciplinare pot fi din interiorul SPAS/DGASPC sau din alte instituţii cu care acestea au conventii de colaborare. Există posibilitatea ca aceştia să fie persoane fizice şi care să activeze sub formele juridice pe care legea le permite (Societate profesională individuală, cabinet individual, etc) iar serviciile de specialitate pe care acestia le furnizeaza sa fie contractate cu respectarea procedurile prevazute de legislatia in vigoare. Recomandări pentru persoanele care participă la evaluarea detaliată:       

îşi fixează scopuri bine definite şi stabileşte paşii prioritari; prelucrează creativ reperele pe care le are în funcţie de datele de conţinut ale problemei şi de contextul ei familial; integrează aceste repere în ipoteze; elaborează mai multe ipoteze pe care le testează în funcţie de datele şi condiţiile concrete ale situaţiei; în căutarea datelor faptice merge dinspre general spre specific; este flexibil şi creativ în formularea întrebărilor, fiind dispus să schimbe direcţia analizei şi să se adapteze necesităţilor cazului; este dispus să lucreze în colaborare cu alţi profesionişti fără să fie preocupat de cum îi vor fi primite rezultatele şi dorinţa de a coopera; îşi asumă responsabilităţi pentru soarta cazului investigat; 35

    

 

nu ezită să caute, să cerceteze şi să pună întrebări; cunoaşte relaţiile private, publice şi profesionale ale clientilor; reconstruieşte biografia clientilor, inclusiv obiceiurile acestora; evaluează punctele slabe şi cele tari ale tuturor clientilor; este capabil să separe faptele de conjunctura în care ele apar, fiind capabil să ia în considerare starea mentală a clientului, punctul lui de vedere, slăbiciunile, principiile şi motivaţia sa; se redresează în urma unor greşeli, inevitabile pe parcursul evaluării şi găseşte noi direcţii; finalizează cazul, prezentând concluziile clienţilor şi colegilor săi care îl preiau, în aşa fel încât să lase loc unor noi întrebări şi ipoteze, care să necesite continuarea investigaţiei.

Standardul 5 Planul individualizat de protecţie şi planul de servicii Planificarea serviciilor şi intervenţiilor - elaborarea PIP/PS Planificarea serviciilor şi intervenţiilor reprezintă o etapă a managementului de caz care se concretizează în elaborarea PS (pentru cazurile de prevenire a separării copilului de familia sa) sau în PIP (pentru cazurile copiilor pentru care se instaurează o măsura de protecţie specială). În baza raportului de evaluare detaliată, MC are atribuţia de a identifica cele mai potrivite servicii pentru copil si familia sa care sa duca la rezolvarea nevoilor identificate si sa elaboreze planul individualizat de protectie în termenul prevăzut SMO privind managementul de caz. Proiectul PIP, impreuna cu raportul de ancheta psiho-sociala avizate de catre coordonatorul CMC, sunt prezentate CPC/instantei de judecata pentru a hotara cu privire la oportunitatea luarii unei măsuri de protecţie specială. În mod asemănător, RCP elaborează, în baza raportului de evaluare detaliată, un plan de servicii ce conţine propunerea acordării unor servicii, prestaţii şi alte intervenţii ce pot fi acordate copilului şi familiei acestuia în vederea prevenirii separării. Acest document este transmis, impreuna cu raportul de evaluare detaliata, primarului spre a fi aprobat prin dispozitie. Planificarea serviciilor/a altor intervenţiir este un proces şi nu un rezultat final al activităţii profesionistului implicat în modificarea situaţiei clientului, chiar dacă deseori există tendinţa de a considera planul un rezultat principal al activităţii sale. Planurile si programele care se intocmesc(PIP/PS/PIS) pun în relaţie expectanţele celor care sunt implicaţi (profesioniştii şi clientul) cu acţiunile ce trebuie realizate într-o anumită perioadă de timp delimitată pentru atingerea rezultatelor dorite. Poate de aceea, planurile si programele intocmite reprezintă un rezultat al consensului dintre specialisti şi client, în cadrul căruia sunt construite şi negociate aceste expectanţe şi modalităţile practice de obţinere a rezultatelor. 36

Participarea clientului la planificarea serviciilor/a altor intervenţiireprezintă o strategie de elaborare şi acceptare a planului de către cele două părţi implicate, iar unul dintre rolurile MC/RCP este acela de a sprijini clientul în procesul de luare a deciziilor, în fapt, de a-l face partener activ, responsabil pentru deciziile luate în vederea soluţionării situaţiei sale. Pentru a fi înţelese de către client, PIP/PS cat si PIS-urile se completeaza într-un limbaj comun, accesibil acestuia pentru a nu se crea confuzii şi pentru a-i da posibilitatea să înţeleagă în totalitate sensul termenilor folosiţi. Pe parcursul furnizarii serviciilor, , MC respectiv RCP organizează întâlniri de caz la care participă membrii echipei pluridisciplinare si membrii familiei şi copilul, după caz, daca echipa considera ca este necesara prezenta acestora,pentru a lua deciziile necesare soluţionării cazului. Aceste întâlniri au loc cel puţin lunar sau cu o alta periodicitate impusă de cazuistica serviciului sau de natura cazului. Aceste reuniuni au ca obiective principale: - realizarea evaluărilor periodice ale implementării PIS –urilor şi a PIP; - revizuirea PIP-urilor şi a PIS-urilor; - adoptarea deciziilor privind monitorizarea cazurilor. Planificarea serviciilor şi a altor intervenţii se realizează urmărind finalităţile acestora în ceea ce priveşte status-ul final al copilului şi familiei sale. Astfel, în cadrul PS sunt elaborate obiective prin care se pot măsura progresele înregistrate în situaţia familiei care are nevoie de aceste servicii de prevenire a separării copilului de familia sa. Planul de servicii este întocmit de către RCP din cadrul serviciul public de asistenţă socială/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială (în situatiile în care nu există SPAS în mediul rural). Planul de servicii cuprinde informaţii despre prestaţiile, serviciile şi intervenţiile care sunt adresate copilului si familiei sale. Planul de servicii este revizuit ori de cate ori intervin modificări în situaţia copilului şi a familiei sale, pentru măsurarea progreselor înregistate in a cordarea serviciilor/prestatiilo/a altor interventii.. PIP este documentul prin care se realizează planificarea măsurii de protecţie specială pentru copilul separat de familia sa, a prestaţiilor, serviciilor şi a altor intervenţiir şi poate avea ca finalităţi: a) reintegrarea familială a copilului aflat într-o formă de protecţie speciala; b) adopţia în situaţia în care reintegrarea familială nu este posibilă; c) integrarea socio-profesională a tinerilor ce părăsesc sistemul de protecţie specială. Planul individualizat de protecţie este un instrument elaborat cu scopul organizării şi coordonării activităţilor desfasurate pentru copilul pentru care a fost luată o măsură de protecţie specială. La fel ca şi în cazul planului de servicii, planul individualizat de protecţie este un rezultat al evaluării detaliate a cazului şi este întocmit de către

37

managerul de caz desemnat împreună cu echipa multidiscplinară, cu părinţii copilului si cu copilul, dupa caz. Programele de intervenţie specifică(PIS) reflectă succesiunea de activităţi realizate într-o arie particulară de interventie (social, sănătate, educaţie, recuperare, etc.) destinate atingerii obiectivelor generale stabilite în PIP şi PS. Planurile de intervenţie specifică detaliază şi completează PS sau PIP cu scopul atingerii obiectivelor fixate în aceste planuri. Un aspect important în elaborarea obiectivelor, indiferent de tipul planului utilizat în diferite situaţii particulare (PS, PIP, PIS) este clarificarea tipurilor de obiective utilizate; astfel, pentru organizarea şi coordonarea activităţilor, planurile prevăd obiective de implementare şi obiective de impact. Obiectivele de implementare se referă la ceea ce se intenţionează a se realiza, pe când obiectivele de impact se referă la situaţia finală a beneficiarilor. De exemplu, sprijinirea părinţilor pentru reintegrarea familială a copilului poate constitui un obiectiv de implementare, iar măsurarea acestuia reprezintă de fapt o apreciere a activităţii specialiştilor implicaţi în acest proces (măsurabil atît cantitativ, cât şi calitativ); în acest caz se măsoară ceea ce specialiştii fac pentru reintegrare în lucrul cu familia (numărul şedinţelor/orelor de consiliere, numărul vizitelor la domiciliu, valoarea sprijinul material, valoarea prestaţiilor primite etc.). Pe de altă parte, reintegrarea copilului în familia de origine reprezintă un obiectiv de impact pentru că urmăreşte schimbarea status-ului, situaţiei finale a copilului şi nu activităţile care se desfăşoară. Astfel, eficienţa unei intervenţii poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate obiectivele în cadrul PIP/PS. Dacă obiectivele sunt preponderent de implementare, accentul în evaluarea rezultatelor se pune pe ceea ce face specialistul responsabil cu punerea în aplicare a planului. Dacă obiectivele exprimate sunt preponderent de impact, atunci progresele înregistrate se referă la măsurarea schimbărilor care au intervenit în situaţia beneficiarilor în urma intervenţiilor realizate. PIP şi PS sunt prezente în dosarul beneficiarului, fiind documente oficiale ale activităţii şi rezultatelor obţinute în instrumentarea cazurilor, dar şi generatoare de costuri. Toate aceste instrumente utilizate în planificarea, organizarea şi evaluarea intervenţiilor se bazează pe principiile abordării individualizate şi personalizate, precum şi pe implicarea beneficiarului (copil, părinţi, alte persoane semnificative şi semnificante pentru copil). Dupa elaborare, MC transmite proiectul PIP pentru avizare la coordonatorul compartimentului management de caz pentru a putea fi prezentat CPC respectiv instanţei în vederea luării unei măsuri. În cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 30 de zile, aşa cum prevăd standardele pentru managementul de caz, dupa aprobare prin hotarare a CPC/instantei de judecata, PIP-ul este transmis membrilor echipei, familiei sau reprezentantului legal al copilului şi, dup caz, copilului. De asemenea,planul de servicii este avizat de către coordonatorul SPAS sau coordonatorul compartimentului prevenire din cadrul DGASPC ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi aprobat prin dispoziţie a primarului şi în cel mai scurt timp

38

posibil, dar nu mai mult de 30 de zile, este transmis membrilor echipei, familiei sau reprezentantului legal al copilului şi, după caz, copilului. În funcţie de vârstă, gradul de maturitate, tipul de dizabilitate sau grad de handicap, copilului i se explică conţinutul PIP/PS si a PIS-urilor, practic la ce activităţi va trebui să participe sau ce activităţi vor fi întreprinse în interesul său. O situaţie speciala, ce trebuie menţionată la acest moment, o reprezintă monitorizarea Planului de recuperare (PR) prevăzut de Ordinul comun nr. 18/3.989/416/142/2003. privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap. Planul de recuperare pentru copilul cu handicap, reprezinta in acceptiunea SMO privind mangementul de caz un Program de Interventia Specifica pentru recuperare care se dezvolta la randul lui in PIS-uri pe tipuri de recuperare. Planul de recuperare pentru copilul cu handicap este elaborat de echipa multidisciplinara a Serviciului de Evaluare Complexa (SEC) urmare a realizarii evaluarii complexe realizata la nivelul acestui serviciu. Planul de recuperare pentru copilul cu handicap se constituie in anexa a PIP/PS in cazurile in care pentru copilul respectiv a fost hotarata si o masura de protectie speciala sau au fost aprobate servicii/prestatii sociale pentru a se preveni separarea sa de parinti. Seful SEC numeste, pentru fiecare copil pentru care s-a hotarat incadrarea int-un grad de handicap si/sau a fost orientat scolar/profesional, din rândul profesioniştilor acestui serviciu, un responsabil pentru implementarea planului de recuperare. In toate situatiile in care copilul cu handicap se afla in familie, fie ca are sau nu stabilit si un PS, monitorizarea planului de recuperare se realizeaza de catre RCP din cadrul SPAS de la domiciliul copilului care prezinta periodic rapoarte de monitorizare responsabilului pentru implementarea planului de recuperare din cadrul SEC. Monitorizarea implementarii planului de recuperare pentru copilul care are stabilita o masura de protectie speciala se realizeaza de catre un responsabilul pentru implementarea planul de recuperare din cadrul SEC care prezinta periodic rapoarte de monitorizare Mc din cadrul CMC. La elaborarea proiectului PIP/PS managerul de caz respectiv responsabilul de caz prevenire solicită implicarea membrilor echipei multdisciplinare care au participat la realizarea evaluarii detaliate, pentru ca in functie de nevoile identificate ale copilului si familiei sa se stabileasca: - obiectivele generale pe arii de interventie; - perioada de timp apreciata ca fiind necesara pentru realizarea acestora; - data la care incepe furnizarea serviciilor/prestatiilor/s.a; - serviciul/serviciile care sa puna in aplicare obiectivele generale;

39

-

persoana/persoanele responsabile din cadrul serviciilor respective;

La elaborarea proiectului PIP/PS sunt implicati activ, familia/reprezentantul legal/persoane importante din viata copilului si copilul, dupa caz, precum si coordonatorul serviciului/serviciilor care urmeaza sa puna in aplicare obiectivele generale. Dupa aprobarea de catre CPC/instanta de judecata/primar, serviciilor care urmeaza sa puna in aplicare obiectivele generale ale PIP/PS le sunt transmise in copie aceste documente impreuna cu copii ale documentelor din dosarul copilului considerate ca fiind importante pentru punerea in aplicare a PIP/PS. (pentru respectarea confidentialitatii informatiilor si a respectarii legislatiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal, este de preferat ca documetele care se transmit in copie sa fie stabilite si aprobate prin MOF a CMC/CP). Serviciul/serviciile care pun in aplicare obiectivele generale ale PIP/PS, realizeaza Programele de Interventie Specifica(PIS). PIS-urile se realizeaza pentru fiecare arie de interventie aprobate prin PIP/PS si se constituie in anexe ale acestuia. PIS-urile sunt avizate de seful serviciului/serviciilor nominalizate in PIP/PS si sunt aprobate de managerul de caz/responsabilul de caz. Exceptie face planul de recuperare pentru copilul cu handicap, care se aproba prin hotarare a CPC. Programele de intervenţie specifică trebuie să conţină obiective specifice, care deriva din obiectivele generale ale fiecarei arii de interventie din PIP/PS. Obiectivele specifice se stabilesc pe termen scurt, mediu şi lung. Pentru fiecare obiectiv specific se stabilesc activităţi corespunzătoare, care pot fi periodice, de rutină sau ocazionate de anumite proceduri ori evenimente. Se stabilesc de asemenea, durata aferentă activităţilor, personalul de specialitate desemnat şi alte persoane implicate, precum şi modalităţile de monitorizare şi de evaluare/reevaluare a acestor programe. PIP/PS cat si PIS-urile sunt instrumente de planificare flexibile utile atât clientului, cât şi specialistilor implicati, fiind supuse unui proces periodic de revizuire şi completare în funcţie de progresele înregistrate in furnizarea serviciilor stabilite. Pentru copilul care intra in sistemul de protectie speciala in regim de urgenta prin dispozitie a directorului executiv al DGASPC, se elaboreaza in baza evaluarii initiale un proiect de PIP, care va cuprinde numai obiective si servicii specifice stabilite pentru perioada cat se estimeaza ca acel copil va ramane in serviciile de urgenta si pana la realizarea evaluarii detaliate si elaborarea/aprobarea PIP de catre CPC/instanta de judecata. Acest proiect de PIP se aproba de directorul executiv al DGASPC si se prezinta instantei de judecata impreuna cu celelate documente ale dosarului in termen de 48 de ore de la dispunerea plasamentului in regim de urgenta.

40

Furnizarea serviciilor şi realizarea intervenţiilor Intervenţia propriu-zisă reprezintă punerea în practică a planului elaborat (PS, PIP, PIS), urmărind obţinerea rezultatelor stabilite şi măsurabile prin desfăşurarea activităţilor de către specialiştii furnizorului de servicii şi de către beneficiar. Această etapă este cea de implementare, prin care toate prevederile planului (PS, PIP, PIS) devin imperative ale acţiunii destinate obţinerii răspunsurilor la următoarele întrebări: Ce rezultate sunt aşteptate? Ce trebuie să facă specialistul implicat? Ce trebuie să facă beneficiarul? Cine mai poate fi implicat? Care sunt responsabilităţile fiecărei părţi implicate? Cum pot fi obţinute rezultatele aşteptate? Domeniul intervenţiei este deosebit de divers, iar intervenţia personalizată se realizează în funcţie de caracteristicile situaţiei beneficiarului şi de specificul serviciilor sociale existente. În această etapăse deruleaza activitatile si sunt aplicate tehnicile de intervenţie stabilite în cadrul PS, PIP şi PIS, printre care amintim o listă din care pot fi extrase doar cele care se pliază pe caracteristicile cazului respectiv: consilierea, participarea la grupurile de suport, ajutor financiar/material, consultanţă juridică, terapie individuală sau de grup, oferirea de informaţii generale de planificare familială, educaţie şi instruire, acompaniere socială, vizite la domiciliul beneficiarului, discuţii cu familia lărgită, facilitare şi mediere, asistenţă medicală, recuperare, educaţie formala/informala etc. Pentru fiecare dintre modalităţile de intervenţie utilizate sunt elaborate instrumente de lucru şi de monitorizare a intervenţieiToate intervenţiile realizate, rezultatele obţinute, sunt înregistrate în dosarul beneficiarului cât şi în CMTIS urmărindu-se indicatorii stabiliţi în cadrul PIP şi PS. Furnizarea prestatiilor, serviciilor şi a altor intervenţii cuprinse în PIP /PS si PIS-uri se face în baza contractului cu familia/reprezentantul legal al copilului ce este încheiat cu MC/RCP, aprobat de directorul DGASPC/SPAS/furnizorului de servicii şi este, avizat de către compartimentul juridic/consilierul juridic al instituţiei respective. (vezi anexa)de facut model de contract cu familia Contractul de furnizare de servicii sociale se incheie cu familia/reprezentantul legal al copilului numai dupa aprobarea PIS-urilor de catre MC/RCP. In situatia copilului care a implinit varsta de 18 ani si beneficiaza, la cerere, in continuare de protectie speciala, Contractul de furnizare de servicii sociale se incheie cu acesta.

41

Standardul 6 - Monitorizare şi re-evaluare Determinarea progreselor făcute de familie si copil sau a extinderii serviciilor acordate acestora, este elementul central pentru această etapă a managementului de caz. Monitorizarea furnizarii serviciilor trebuie să înceapă de la data stabilita in PIP/PS şi trebuie să continue până ce procesul de protecţie/asistenţă nu se mai dovedeşte necesar. Deciziile pe care MC/RCP le ia în această perioadă sunt bazate în principal pe 2 procese: 1) colectarea şi organizarea informaţiilor referitoare la progresele înregistrate în soluţionarea situaţiei copilului şi familiei; 2) analizarea şi evaluarea acestor progrese. 1) Colectarea şi organizarea informaţiilor Stabilirea obiectivelor, activităţilor şi rezultatelor din PIP/PS este rezultatul muncii în echipă; ca urmare, evaluarea progreselor familiei trebuie să fie un efort colectiv al tuturor furnizorilor de servicii, sub coordonarea MC/RCP. Responsabilitatea MC/RCP, pentru aceasta etapă a managementului de caz, începe cu verificarea demarării în fapt a serviciilor/activităţilor prevăzute de PIP/PS, astfel încât să nu treacă mai mult de 2 zile de la termenul de iniţiere a acestora, stabilit în planurile menţionate. Această verificare se continuă cu periodicitate cel puţin lunară, pe tot parcursul furnizării serviciului respectiv, astfel încât să existe în permanenţă certitudinea că intervenţia se face în mod continuu şi organizat, conform termenelor stabilite; de asemenea, sunt verificate calitatea progreselor obţinute, atingerea obiectivelor, probleme apărute etc. Pentru ca această intervenţie constantă să poată fi monitorizată cât mai uşor şi fluxul de informaţii între toţi cei implicaţi să fie asigurat, furnizorii de servicii stabiliti prin PIP/PS trebuie să ştie foarte clar numărul, frecvenţa şi metodele de raportare care sunt aşteptate de la ei. Pe lângă elementele stabilite în PIP/PS, MC/RCP trebuie să comunice foarte clar care sunt aşteptările sale pentru raportarea problemelor intampinate, a schimbărilor apărute, a progreselor familiei si a copilului. În ceea ce priveşte termenele minime de respectat în procesul de raportare, standardul stabileşte obligaţia lunară de întocmire a rapoartelor de implementare a PIS de către persoanele responsabile; în afara acestor raportari lunare se oferă posibilitatea semnalării unor situaţii deosebite ori de câte ori este nevoie (ex. în situaţia în care intervenţia se poate încheia înainte de termenul estimat ori dimpotrivă necesită extindere, familia sau copilul nu participă în mod sistematic la activităţile stabilite de comun acord, etc). Termenul de transmitere a rapoartelor de implementare a PIS este stabilit de către standard la 3 zile, de la implinirea termenului de o lună pentru raportare ori, după caz, de la apariţia situaţiei deosebite. Este responsabilitatea MC/RCP să se asigure că rapoartele de progres sunt transmise conform planificării şi să solicite întâlniri cu furnizorii de servicii dacă acest lucru se

42

impune. În situaţia în care aceste întâlniri nu sunt suficiente pentru rezolvarea eventualelor probleme apărute în punerea în aplicare a PIP/PS, este responsabilitatea MC/RCP să semnaleze aceste probleme şi să solicite sprijinul şefului ierarhic superior. Asigurarea acestui flux informaţional permanent între toţi membrii echipei multidiciplinare implicaţi în soluţionarea situaţiei copilului şi familiei este o premisă importantă pentru identificarea şi intervenţia rapidă la apariţia problemelor în derularea serviciilor ori activităţilor din PIP/PS (de ex. identificarea de resurse pentru transportul familiei şi copilului, rezolvarea problemelor logistice sau procedurale). Este din nou responsabilitatea MC/RCP să se asigure că, odată ce i-a fost semnalată o problema, un răspuns prompt pentru rezolvarea acelei situaţii este oferit fie de către el personal, fie de către o persoană/instituţie identificată ca fiind competentă. În afara colectării permanente a informaţiilor de la toţi furnizorii de servicii, această etapă a managementului de caz presupune organizarea periodică a unor reuniuni formale de re-evaluare a situaţiei copilului, respectiv a modului de implementare a PIP/PS, pentru a măsura progresele făcute şi a revizui aceste planuri, dacă este cazul. Termenul stabilit pentru aceste re-evaluări periodice este de cel puţin o data la 3 luni, în condiţiile în care nu apar situaţii deosebite. Orice schimbare semnificativă intervenită în situaţia copilului implică re-evaluarea cazului în termen de maxim 48 de ore de la apariţia ei. Ca element de orientare generală, schimbare semnificativă reprezintă orice situaţie care necesită luarea fără întârziere a unei măsuri cu caracter de urgenţă (de ex. spitalizare, inclusiv în unităţi medico-sociale, măsură de protecţie specială într-un serviciu rezidenţial, găzduire în adăposturi pentru victimele violenţei în familie). Indiferent de felul re-evaluării (trimestrială sau extraordinară), întâlnirile se desfaşoară cu participarea echipei multidisciplinare stabilită la momentul întocmirii PIP/PS şi au loc în aceleaşi condiţii de implicare activă a familiei/reprezentantului legal şi a copilului, respectiv a altor persoane importante pentru copil (ex. AMP/persoana care îngrijeşte efectiv copilul). Folosind cadrul oferit de PIP/PS, MC/RCP trebuie să se întâlnească cu familia pentru a revizui împreună progresele făcute. Membrii familiei trebuie întrebaţi despre percepţia proprie asupra obiectivelor, activităţilor şi rezultatelor obţinute. Dacă acestea au fost stabilite în aşa fel încât să poată fi măsurate, ar trebui să existe o percepţie comună asupra nivelului progreselor făcute. Orice diferenţă între percepţia MC/RCP şi cea a familiei ar trebui clarificată în scris în minuta de re-evaluare a cazului. MC/RCP ar trebui apoi să discute orice nevoie de revizuire a PIP/PS. Este din nou o oportunitate pentru familie să identifice eventuale bariere de participare la implementarea PIP/PS sau să discute orice problemă nou-apărută sau motiv de îngrijorare pe care îl are. Raportul de re-evaluare este întocmit, potrivit standardelor, în 24 de ore de la finalizarea re-evaluării, indiferent că vorbim despre re-evaluările trimestriale ori de cele realizate în situaţii excepţionale. Acestui termen i se mai adaugă alte maxim 3 zile în care raportul trebuie atât avizat de şeful ierarhic al MC/RCP cât şi transmis membrilor echipei, familiei şi, după caz, copilului.

43

Acest proces de re-evaluare a situaţiei familiei poate să fie finalizat doar cu un raport de re-evaluare care se comunică potrivit celor menţionate în paragraful anterior. Există şi o a doua situaţie în care, în urma procesului de re-evaluare a situaţiei familiei se stabileşte necesitatea modificării în consecinţă a PIP/PS. Pentru această situaţie standardul menţionează faptul că revizuirea PIP/PS trebuie făcută în maxim 48 de ore de la întocmirea raportului de re-evaluare, trebuie avizată de şeful ierarhic5 şi comunicată celor implicaţi în acelaşi timp cu raportul de re-evaluare. O a treia situaţie care poate fi întâlnită cu ocazia re-evaluării este aceea a transformării unui PS într-un PIP (ex. în situaţia în care pentru un copil care beneficiază de servicii de prevenire se decide că este nevoie de instituirea unei măsuri de protecţie) ori a unui PIP într-un PS (ex. copil care a beneficiat de o măsură de protecţie şi a fost reintegrat). Schematic, etapele şi termenele mai sus prezentate se succed în felul următor: pentru o situaţie normală: 3 luni re-evaluare trimestrială 24 h raport de re-evaluare max. 3 zile

max. 48h revizuire PIP/PS

15 zile revizuire PIS

24h avizare şef transmitere celor interesaţi

avizare şef transmitere celor interesaţi

pentru o situaţie exceptională: 48 h re-evaluare excepţională 24h raport de re-evaluare max. 3 zile

max. 48h

15 zile

5

În cazul MC, şeful ierarhic superior este coordonatorul compartimentului MC iar în cazul RCP poate fi coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (dacă nu există SPAS)/coordonatorul compartimentului prevenire de la DGASPC pentru municipiul Bucureşti.

44

revizuire PIP/PS

revizuire PIS

24h avizare şef transmitere celor interesaţi

avizare şef transmitere celor interesaţi

Este important de menţionat faptul că, odată cu revizuirea PIP/PS, trebuie avută în vedere şi eventuala revizuire a PIS (în termen de 15 zile de la primirea PIP/PS) şi respectiv a contractelor de furnizare a serviciilor (contractul cu familia menţionat la standardul 5.10 şi respectiv cele încheiate de DGASPC cu furnizorii de servicii pentru asigurarea unui continuum de servicii). Pe parcursul monitorizării unor cazuri extrem de dificile, se recomandă ca MC să asigure organizarea unei întâlniri (numită conferinţă de caz) sau a unei teleconferinţe a membrilor echipei multidisciplinare cu experţi recunoscuţi în domeniul în cauză în vederea soluţionării cazurilor respective. Informaţiile obţinute atât prin monitorizarea permanentă cât şi prin reuniunile formale de re-evaluare trebuie înregistrate în scris, fie prin rapoartele deja menţionate, fie prin alte instrumente utilizate de MC/RCP. Importanţa consemnării acestor informaţii rezidă în faptul că ea permite măsurarea progreselor făcute de familie între evaluarea iniţială şi cea curentă, ca bază pentru luarea deciziilor în fiecare caz. Sintetizând, colectarea şi organizarea informaţiilor referitoare la progresele familiei presupune: - colectarea permanentă a informaţiilor de la toţi furnizorii de servicii implicaţi, - implicarea familiei şi copilului în revizuirea progreselor, - întâlniri formale de re-evaluare periodică, - consemnarea informaţiilor obţinute. 2) Analiza şi evaluarea progreselor Odata ce informaţiile au fost colectate, MC/RCP trebuie să le analizeze pentru a putea determina progresele făcute dar şi pentru a decide cu privire la paşii următori. Evaluarea progreselor familiei ar trebui să se concentreze pe următoarele arii principale: a) copilul este în siguranţă (într-un mediu sigur)? Siguranţa mediului familial ar trebui evaluată în toate etapele managementului de caz, adică cel puţin la primirea sesizării, la primul contact cu familia, la evaluarea iniţială şi apoi la cea complexă, la momentul stabilirii PIP/PS, la re-evaluarea situaţiei cazului şi la închiderea acestuia. Evaluarea siguranţei presupune pentru MC/RCP identificarea şi examinarea factorilor de risc pentru siguranţa copilului, cu întocmirea în consecinţă a unui PS sau PIP. La momentul re-evaluării cazului, MC/RCP analizează aceşti factori pentru a determina dacă au apărut schimbări în situaţia familiei care să necesite schimbarea sau renunţarea la aceste planuri.

45

b) ce schimbări au apărut în factorii care contribuie la riscul de abuz/neglijare? Schimbarea se măsoară comparând condiţiile dar şi comportamentele identificate în timpul evaluării iniţiale şi complexe cu funcţionarea curentă/prezentă a familiei ca întreg şi respectiv a fiecărui membru a familiei. c) Ce progrese s-au facut în atingerea obiectivelor şi rezultatelor stabilite prin PIP/PS? Atunci când obiectivele şi rezultatele sunt specifice, măsurabile, posibil de atins, realiste şi limitate în timp, acestea pot fi utilizate pentru a determina nivelul de schimbare. Obiectivele trebuie să indice ce anume în mod specific va fi diferit în familie atunci când condiţiile şi comportamentele care contribuie la riscul de abuz/neglijare au fost depăşite/eliminate. d) Cât de eficiente au fost serviciile propuse în atingerea obiectivelor şi rezultatelor? Dacă au fost ineficiente, ce modificări trebuie făcute pentru a găsi servicii folositoare familiei şi/sau copilului? MC/RCP are responsabilitatea evaluării măsurii în care serviciile au fost furnizate potrivit planificării şi pentru a determina dacă aceste servicii trebuie modificate pentru a diminua riscul de abuz/neglijare. Întrebări specifice care ar trebui luate în considerare în acest scop, pot fi: - Au fost serviciile furnizate conform planificarii? - Familia a participat la aceste servicii conform celor agreate în PIP/PS si in contractul de furnizare de servcii? - Există o legătură de încredere creată între familie şi furnizorul de servicii? - Este nevoie de o modificare a serviciilor având la bază schimbările aparute în familie? e) Care este nivelul actual de risc în familie? Pe baza schimbărilor făcute de membrii familiei (în sensul de progrese sau regrese), MC/RCP trebuie să determine nivelul actual de risc de abuz/neglijare pentru copil. Pentru acest lucru ar trebui folosiţi/analizaţiă aceiaşi factori care au fost folosiţi în etapa de evaluare iniţială şi complexă. f) Factorii de risc au fost reduşi suficient pentru ca familia să-şi poată proteja singură copilul şi să răspundă în mod adecvat la nevoile lui de dezvoltare? Există două aspecte care trebuie luate în considerare şi analizate cu aceeaşi atenţie: pe de o parte este faptul că unul din principalele scopuri ale intervenţiei este acela de a ajuta familia să schimbe acele comportamente şi condiţii care ar putea conduce la abuz/neglijare asupra copilului. Pe de altă parte, MC/RCP trebuie să aibă o atitudine realistă cu privire la ceea ce înseamnă aceste schimbări. Dacă în practică poate să nu fie posibil să ajuţi o familie să atingă un nivel optim de funcţionare în relaţie cu absolut toate condiţiile şi comportamentele care pot genera abuz/neglijare, este însă posibil să ajuţi acea familie să schimbe factorii cei mai critici astfel încât părinţii să fie capabili să ofere suficientă îngrijire copilului. Criteriile folosite pentru a închide un caz trebuie să fie minime şi nu optime. Dacă riscul este redus suficient şi copilul poate fi considerat în siguranţă, atunci cazul poate fi închis. Continuarea sprijinului pe perioada monitorizării post-servicii de către alţi specialişti/alte servicii poate fi necesar în unele situaţii chiar şi după ce cazul a fost închis. g) Reintegrarea în familie se poate produce într-un timp estimat sau este nevoie de o planificare a protecţiei speciale pe termen lung? Evaluarea pentru decizia într-un

46

sens sau în altul trebuie să se bazeze cel puţin pe răspunsul la următoarele întrebări: - nivelul actual de risc poate fi redus până la unul care să asigure că familia poate proteja copilul acasă? - aspectele pozitive, protective şi punctele tari ale familiei au fost dezvoltate pentru a răspunde unor viitoare ameninţări la siguranţa copilului? - suportul social este disponibil pentru a susţine aceste puncte tari şi a preveni revenirea ameninţărilor la adresa siguranţei copilului? Aceast ultim punct este unul de răscruce în evoluţia tuturor cazurilor de protecţie specială deoarece MC trebuie să ia cea mai potrivită decizie pentru situaţia particulară a fiecarui copil, analizând în ce măsură reintegrarea în familie este în continuare o perspectivă realistă sau este nevoie de planificarea unei alte forme de îngrijire stabile şi permanente pentru copil. Standardul stabileşte la 6 luni de la intrarea copilului în sistemul de protecţie specială (a doua re-evaluare periodică) momentul la care trebuie luată o decizie pentru integrarea/reintegrarea copilului într-un mediu familial stabil; în funcţie de decizie, finalitatea PIP rămăne aceeaşi sau se modifică, acest lucru fiind consemnat în mod explicit. După evaluarea progreselor făcute de familie si copil MC/RCP trebuie să se consulte atât cu supervizorul său cât şi cu şeful ierarhic superior asupra deciziilor pe care intenţionează să le ia cât şi asupra paşilor următori în managementul fiecarui caz. Standardul 7 - Monitorizarea post-servicii şi închiderea cazului 1. Monitorizarea post-servicii Etapa monitorizării post-servicii reprezintă o etapă intermediară între intervenţia susţinută, efectuată în baza PIP/PS, şi momentul închiderii cazului respectiv, contribuind la consolidarea rezultatelor obţinute prin implementarea PIP/PS dar şi la o dezangajare treptată a specialistului şi trecerea la auto-susţinere a familiei, eventual cu sprijinul structurilor comunitare consultative din localitatea în care trăieşte. Având în vedere faptul că vorbim despre un copil aflat în familia sa, monitorizarea postservicii se realizează în baza unui PS atât pentru copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie specială cât şi pentru cel care a beneficiat de servicii de prevenire a separării de familia sa. Pentru copilul integrat/reintegrat, PS pentru integrare/reintegrare este întocmit de către RCP din SPAS de la domiciliul copilului ori din compartimentul prevenire al DGASPC de sector (în care locuieşte copilul integrat/reintegrat) împreună cu MC care a implementat PIP-ul pentru copilul respectiv . Ca urmare, responsabilitatea MC pentru un caz nu ia sfârşit la momentul integrării/reintegrării copilului ci ea continuă pe tot parcursul monitorizării post-servicii până la momentul închiderii cazului. MC urmăreşte în continuare calitatea integrării/reintegrării sociale a copilului şi colaborează cu RCP din comunitatea în care locuieşte copilul cu familia. Acestuia din urmă iî revine

47

responsabilitatea urmăriri modului de implementare a PS pentru reintegrare şi transmiterii către MC a rapoartelor de monitorizare lunar sau ori de câte ori este nevoie. Pentru copilul care a beneficiat de servicii de prevenire, PS pentru integrare/reintegrare este întocmit de RCP care a instrumentat cazul respectiv, el fiind şi direct responsabil pentru monitorizarea post-servicii. În eventualitatea în care, în perioada de monitorizare post-servicii, copilul împreună cu familia/unul dintre membrii familiei se mută în altă localitate, RCP contactează DGASPC de sector/SPAS/primar din acea localitate pentru a se desemna un RCP din unitatea administrativ teritorială în care s-au mutat familia şi copilul căruia să-i fie transferată responsabilitatea monitorizarii calităţii integrării sociale a copilului; acestui nou RCP îi revine obligaţia întocmirii şi transmiterii către MC a rapoartelor de monitorizare postservicii pentru copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie. În situaţia în care familia s-a mutat într-un alt judeţ, MC are obligaţia de a aduce acest fapt la cunostinţa DGASPC din judeţul/sectorul în care locuiesc în prezent familia şi copilul. Îndiferent de tipul de caz, pe această perioadă de monitorizare post-servicii, RCP implicat colaborează cu membrii structurilor comunitare consultative din comunitatea în care locuieşte familia şi copilul. Perioada pentru care se realizeaza aceasta monitorizare este de cel puţin 3 luni, ea putând fi extinsă funcţie de evoluţia cazului; responsabilitatea solicitării acestei extinderi, bazată pe evoluţia cazului în perioada de monitorizare postservicii, este a MC/RCP, ea fiind avizată de şeful ierarhic superior6. În situatia în care se depăşeste perioada minimă de monitorizare mentionaţă de standard, la finalul celor 3 luni va avea loc o re-evaluare a situaţiei copilului, respectiv a modului de implementare a PS pentru integrare/reintegrare; de asemenea, orice schimbare semnificativă intervenită în situaţia copilului implică re-evaluarea cazului în termen de 48 de ore de la apariţia ei. Prevederile standardului 6 cu privire la re-evaluare şi revizuire PS se aplică prin similitudine. O situaţie particulară se întâlneşte în cazul copilului adoptat, situaţie în care, spre deosebire de cazurile „clasice” de integrare/reintegrare, monitorizarea post-adopţie este realizată de către persoana responsabilă a copilului din cadrul compartimentului postadopţie a DGASPC, pentru o perioadă de minim 2 ani. De asemenea, sunt de menţionat situaţiile în care copilul este incredintat în vederea adopţiei şi respectiv plasamentele la AM. Aceste două situaţii nu sunt menţionate de standardul 7 referitor la monitorizarea post-servicii deoarece în aceste cazuri, chiar dacă vorbim despre o integrare a copilului într-o familie, intervenţia specializată în aceste cazuri se acorda in cadrul unei masuri de protectie, respectiv o masura de protectie alternativa-adptia si o masura de protectie speciala-plasamentul la o familie substitutiva(AM). se 6

În cazul MC şeful ierarhic superior este coordonatorul CMC iar în cazul RCP poate fi coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (dacă nu există SPAS)/coordonatorul compartimentului prevenire de la DGASPC pentru Bucureşti.

48

2. Închiderea cazului Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă şi/sau protecţie a copilului nu se mai dovedeşte a fi necesar şi familia îşi redobândeşte capacitatea optimă de autonomie şi funcţionare. Închiderea cazului reprezintă procesul de încheiere a relaţiei construite între MC/RCP şi familie si copil precum şi de oferire a oportunităţii pentru familie de a-şi încheia relaţia cu MC/RCP (şi foarte posibil şi cu instituţia căreia aceştia din urmă le aparţin). În funcţie de natura relaţiei dintre MC/RCP şi familie şi copil, de ceea ce a fost realizat împreună până la momentul închiderii dar şi funcţie de modalitatea de închidere a cazului, acest proces poate genera o gamă variată de sentimente. Cei care au beneficiat de servicii fără să solicite ei acest lucru este mai puţin probabil să regrete închiderea cazului, spre deosebire de cei care şi-au conştientizat problemele şi s-au adresat în mod direct şi personal DGASPC sau primăriei. Din moment ce prima categorie nu a căutat ajutor la serviciile sociale/autorităţile statului, închiderea cazului poate fi percepută cu uşurarea ca o presiune din afară a fost îndepartată. Dimpotrivă, dacă MC/RCP a avut abilităţile şi cunoştintele necesare pentru a depăşi rezistenţa familiei şi a o angaja pe deplin în intervenţie, este foarte posibil ca acea familie să regrete încheierea cazului. Bineinteles că acesta este un semn bun pentru că aceste sentimente de regret vor aparea doar dacă membrii familiei valorizează relaţia lor cu MC/RCP sau munca facută împreună pe parcursul intervenţiei. 2.1. Modalităţi de închidere a cazului În general, închiderea cazului va îmbrăca una dintre următoarele 3 modalităţi:  Închidere. Dacă toate obiectivele prevăzute de PIP/PS au fost atinse şi rezultatele dorite au fost obţinute sau dacă familia nu se simte capabilă sau nu doreşte să continue intervenţia pentru atingerea lor şi există suficiente motive ca acel copil să fie considerat în siguranţă (chiar dacă mai pot exista unele riscuri de abuz/neglijare) atunci MC/RCP poate considera oportună/potrivită încheierea relaţiei cu familia respectivă. Aceasta înseamnă ca familia este capabilă să se descurce singură şi nu va continua să lucreze, dupa închidere, cu alţi furnizori de servicii.  Referire. Dacă familia este capabilă sau dispusă să continue să lucreze cu alţi furnizori de servicii pentru deplina realizare a unor obiective/rezultate care nu au fost înca îndeplinite, atunci MC/RCP va lucra cu familia pentru a identifica alte strategii de susţinere a familiei. Acestea pot include referirea la alţi furnizori de servicii, publici sau privaţi dar pot reprezenta şi identificarea unui suport informal (ex. alţi membri ai familiei, prieteni, vecini, etc) care să-i încurajeze şi să-i ghideze mai departe.  Întrerupere de către familie. Dacă familia este cea care a solicitat sprijin şi la un moment dat ia decizia unilaterală de încheiere a relaţiei cu serviciile sociale, acest lucru poate fi comunicat direct sau prin comportamentul familiei. Spre exemplu, membrii familiei pot, în mod gradual sau brusc, să nu mai participe la întâlniri stabilite de comun acord cu ei şi să nu răspundă la încercările sustinute ale 49

MC/RCP de continuare/menţinere a intervenţiei. MC/RCP trebuie să se consulte atât cu supervizorul cât şi cu şeful ierarhic superior7 pentru a vedea care este răspunsul instituţiei pentru fiecare astfel de situaţie în parte. Întreruperea de către familie a procesului de asistenţă este cel mai puţin dorit tip de închidere a unui caz dar el este menţionat pentru că poate să apară uneori. Totuşi, familia nu poate să întrerupă în mod legal acordarea unor servicii atâta vreme cât aceste servicii au fost dispuse de către instanţa judecătorească. Dat fiind faptul că am menţionat ideea întreruperii relaţiei dintre MC/RCP şi familie mai menţionăm o situaţie în care aceasta poate să apară, chiar dacă nu constituie neapărat o situaţie de închidere a cazului. Este vorba despre situaţiile excepţionale de schimbare a MC/RCP (transfer de caz) când, finalizarea relaţiei dintre primul MC/RCP şi familie ar trebui să includă dezvoltarea unei noi relaţii cu MC/RCP căruia îi va fi transferat cazul. Dacă MC/RCP care a lucrat iniţial cu cazul a dezvoltat o bună relaţionare cu membrii familiei, este de dorit ca atât acesta cât şi noul responsabil să participe împreună la cel puţin o întâlnire comună pentru a-şi prezenta colegul clientului. 2.2. Procesul de închidere a cazului Inchiderea cazului se realizează în baza unor criterii de închidere a cazului care sunt aceleaşi ca şi pentru evaluarea de început a situaţiei copilului şi familiei. Când, la finalul procesului de reintegrare, copilul este fericit în familie, mănâncă, este tratat în acelaşi fel ca ceilalţi copii din familie, merge la şcoală, este integrat în comunitate (are prieteni, se joacă, participă la activităţile de grup), nu există probleme legate de siguranta lui in familie şi cel puţin un membru al acesteia realizează un venit, cazul poate fi închis. MC/RCP ar trebui să ia în considerare cel puţin următoarele aspecte în închiderea unui caz:  Sumarizarea reducerii nivelului de risc pentru copil – discutaţi cu familia rezultatele concrete obţinute în acest sens, subliniind schimbările pozitive apărute atât în comportamentul membrilor familiei cât şi în condiţiile generale.  Sumarizarea obiectivelor îndeplinite – discutaţi obstacolele întâlnite şi concentrativă pe succesele şi cunoştinţele dobândite de membrii familiei pe parcursul intervenţiei.  Sumarizarea paşilor făcuţi pentru rezolvarea problemei – reamintiţi familiei care au fost etapele pe care le-au parcurs precum şi metodele pe care le-au folosit pentru a le putea utiliza în eventualitatea apariţiei în viitor a unor probleme.  Considerarea oricăror nevoi sau motive de îngrijorare rămase – ajutaţi membrii familiei să planifice modul în care schimbările pozitive vor fi menţinute. Discutaţi orice potenţial obstacol pe care aceştia ar putea să-l întâlnească dar şi strategii pentru depăşirea acestuia. Pentru a exemplifica modul de angajare al familiei în închiderea cazului, pot fi luaţi în considerare următorii paşi: 7

In cazul MC seful ierarhic superior este Coordonatorul compartimentului MC iar in cazul RCP poate fi coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (daca nu exista SPAS)/coordonatorul compartimentului prevenire de la DGASPC din municipiul Bucuresti.

50

    

Organizarea unei întâlniri cu familia pentru a discuta închiderea cazului. Anticiparea unei eventuale crize în familie rezultată din independenţa dobândită de familie odată cu închiderea cazului. Sumarizarea progreselor făcute ca rezultat al intervenţiei DGASPC/primăriei. Referirea familiei pentru obţinerea oricăror resurse suplimentare necesare. Păstrarea unei „uşi deschise” pentru eventualitatea unor servicii necesare în viitor, inclusiv prin furnizarea unor date de contact corespunzatoare.

Orice proces de închidere a unui caz trebuie să includă un sumar (raport de închidere a cazului) care să cuprindă cel puţin:  sinteza motivelor iniţiale pentru care a fost deschis cazul.  Natura serviciilor oferite şi activităţile desfăşurate de diferiţi practicieni şi de familie pe parcursul intervenţiei.  Descrierea nivelului progreselor înregistrate în raport cu obiectivele şi rezultatele din PIP/PS.  Sumarizarea oricăror altor semnalări de abuz/neglijare care au apărut în cursul intervenţiei.  Evaluarea nivelului de risc şi siguranţă de la momentul închiderii cazului.  Probleme sau obiective care au rămas nerezolvate sau neindeplinite  Motivele si modalitatea de inchiderea cazului  Modul de organizare cu familia a procesului de inchidere a cazului, inclusiv strategii pentru problemele si obiectivele ramase nerezolvate/neindeplinite dar si pentru pastrarea rezultatelor pozitive obtinute. Raportul de inchidere a cazului sta la baza deciziei autoritatilor competente 8 de incetare a oricarei interventii in cazul respectiv (inchidere); decizia este luata pe baza recomandarii MC/RCP, recomandare avizata de catre supervizor si de catre seful ierarhic superior9 al acestora. Odata obtinuta decizia de inchidere a cazului este tot responsabilitatea MC/RCP de a comunica aceasta decizie pe de o parte familiei si copilului, pentru luare la cunostinta, iar pe de alta parte SEI, pentru inregistrare in CMTIS. STANDARDUL 8 Recrutare si angajare Recutarea de personal pentru CP/CEI/CMC/ presupune un proces de căutare, localizare, identificare şi atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmează să fie aleşi acei candidaţi care corespund cerinţelor prevăzute în SMO privind managementul de caz şi prezentul ghid cât şi a SMO pentru TC şi ghidul de implemetare a acestora. Selecţia de personal trebuie făcută avându-se în vedere politica judeţeană/locală de redistribuire/reconversie a personalului din sistemul de servicii de protecţie a copilului. 8

DGASPC pentru cazurile de protectie speciala, respectiv primarie pentru cazurile de prevenire In cazul MC seful ierarhic superior este Coordonatorul compartimentului MC iar in cazul RCP poate fi coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (daca nu exista SPAS)/coordonatorul compartimentului prevenire de la DGASPC din municipiul Bucuresti. 9

51

Numărul de posturi necesar CP/CEI/CMC/ se regăseşte în Statul de funcţii al DGASPC/SPAS care se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean/local/local al sectorului Municipiului Bucureşti. Statul de personal al CP/CMC poate fi completat în întregime cu MC/RCP angajaţi ai DGASPC sau poate include şi personal angajat în baza unui contract de furnizare de servicii de management de caz, cu respectarea legislaţiei în vigoare. La momentul constituirii CMC se asigură preluarea specialiştilor care întrunesc condiţiile pentru a fi manageri de caz din alte compartimente ale DGASPC iar posturile rămase vacante se ocupă prin concurs, în condiţiile legii, sau se încheie contracte de furnizare de servicii de management de caz. Contractele de furnizare de servicii de management de caz pot fi încheiate, respectând procedurile prevăzute de legislaţia în vigoare, cu asistenţi sociali persoane fizice autorizate (PFA), cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile care îşi desfăşoară activitatea în regim de liberă practică conform Legii 466/2004 privind statutul asistentului social. De asemenea, pentru acoperirea nevoilor de personal ale CMC, se pot încheia contracte de colaborare cu OPA care au aprobat, prin statut, furnizarea de servicii de management de caz. In ceea ce priveste numarul de angajati, atat pentru CMC cat si pentruCP, angajatorul trebuie sa asigure respectarea prevederilor SMO privind managementul de caz. . Numărul total de MC/RCP angajati sau care se afla in relatii contractuale cu DGASPC/SPAS trebuie să fie suficienti astfel încât in responsabilitatea fiecarui MC/RCP să fie maxim 30 de cazuri active. In acest numar nu sunt cuprinse cazurile aflate in monitorizare post-servicii. Prin cazuri active intelegem derularea implementarii PIP/PS, prin punerea in practica a activitatilor stabilite pentru atingerea obiectivelor propuse. Structura de personal a CEI este asigurată prin preluarea personalului din cadrul altor servicii (Telefonul Copilului si echipa mobila a acestuia, personal din cadrul Registraturii Generale, daca e cazul). Pe linga cerintele specifice pentru personalul care asigura activitatile de inregistrare, structura de personal a CEI trebuie sa respecte in mod particular cerintele SMO si ale ghidului metodologic pentru TC. In vederea asigurarii functionarii corespunzatoare a CEI, DGASPC poate incheia contracte sau conventii de colaborare cu specialisti din afara structurii DGASPC, in baza calificarii si experientei acestora, in conformitate cu cerintele specifice ale CEI/TC. Coordonatorul CEI si directorul executiv al DGASPC se asigura ca numarul personalului este suficient si structura compartimentului corespunde cerintelor pentru o buna functionare. Aceste cerinte sunt stabilite în funcţie de statisticile DGASPC privind

52

volumul si problematica solicitărilor/sesizarilor/referirilor/notificarilor/autosesizarilor, a necesităţii asigurării permanenţei şi a efectuării verificărilor precum şi a intervenţiilor în caz de urgenţă efectuate de echipa mobilă TC. Pentru fiecare pozitie din statul de functii exista o fisa a postului in care sunt prevazute clar rolurile si responsabilitatile fiecarui angajat, prevederi clare privind respectarea securitatii si confidentialitatii informatiilor in cadrul CP/CEI/CMC, in conformitate cu legislatia in vigoare referitoare la protectia utilizarii datelor cu caracter personal. Prevederile fisei postului sunt aduse la cunostinta fiecarui angajat pentru postul pe care il ocupa, de catre coordonatorul compartimentului. Fiecare angajat confirma de luare la cunostinta prin semnarea fisei postului. Standardul 9 Formare initiala si continua Toate standardele minime obligatorii, elaborate pentru serviciile din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, acordă un loc important formării, dezvoltării şi profesionalizării resurselor umane care intervin în sistemul de protecţie a copilului, prin formarea profesională iniţială (de iniţiere) şi continuă, arii de interes cu proceduri de implementare şi indicatori de realizare clar definiţi. Formarea profesională trebuie abordată ca o necesitate obiectivă impusă de creşterea calităţii serviciilor oferite în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, urmărindu-se ca toate serviciile pentru copil, din oricare din domeniile de interes pentru acesta, să respecte standarde minime prevăzute prin reglementări legale, care să fie verificate în mod periodic într-un sistem competent, coerent şi unitar. Asigurarea formării profesionale reprezintă o responsabilitate a angajatorilor, prevăzută în Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare şi este reglementată de Ordonanţa nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, cu modificarile si completarile ulterioare. Formarea profesională se organizează prin programe de iniţiere, calificare, perfecţionare şi specializare ce cuprind totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practică. Din perspectiva managementului de caz, obiectivele formării şi dezvoltării profesionale se concentrează pe consolidarea competenţelor coordonatorului CP/CEI/CMC, cat si a MC,RCP si a personalului din cadrul CEI în scopul creşterii performanţei şi calităţii serviciilor oferite în interesul superior al copilului. La momentul înfiinţării compartimentului CMC, DGASPC asigură preluarea specialiştilor care întrunesc condiţiile pentru a fi manageri de caz din alte compartimente ale DGASP iar pentru posturile ramase vacante recrutează personal respectând condiţiile prevăzute de Legea 466/2004 privind statutul profesiei de asistent social şi SMO privind managementul de caz (vezi capitolul recrutare şi angajare).

53

DGASPC/SPAS/OPA are obligaţia de a asigura, din bugetul propriu, formarea iniţială (de iniţiere) în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului pentru coordonatorul CP/CEI/CMC, pentru MC sau RCP. Fiind o activitate cu caracter intern, această formare se poate realiza cu resursele umane ale SPAS/DGASPC/OPA, fără a apela la un furnizor de formare autorizat, evitându-se nu doar costurile suplimentare, ci şi riscul de a organiza un curs preponderent teoretic şi care nu abordează prea clar problematica si aspectele practice ale managementului de caz. Fiecare MC/RCP beneficiază de pregătire la angajare pentru a înţelege misiunea şi rolul CP/CMC si relaţia cu alţi specialişti din cadrul serviciilor destinate respectării şi promovării drepturilor copilului. Coordonatorul CP/CEI/CMC are responsabilitatea propunerii spre aprobare directorului executiv/coordonatorului SPAS a unui pachet de informaţii de bază, care trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: misiunea CP/CEI/CMC, beneficiarii, partenerii, fişa postului, MOF, ROI. Coordonatorul CP/CEI/CMC va evalua, în scris, la finalul perioadei de pregătire însuşirea informaţiilor de către personalul CEI si de MC/RCP. DGASPC/SPAS/OPA asigură din bugetul propriu, pentru fiecare MC, (inclusiv pentru coordonator)/ RCP participarea la programe de formare continuă, în funcţie de nevoile evaluate. Evaluarea nevoilor şi a ofertelor de formare are caracter continuu, fiind una dintre priorităţile coordonatorului CP/CEI/CMC. Coordonatorul CP/CEI/CMC împreună cu supervizorul promovează o atitudine pozitivă faţă de învăţarea permanentă şi vor încuraja echipa să recunoască dificultăţile cu care se confruntă în raport cu complexitatea cazurilor. Coordonatorul redactează anual un raport cu privire la nevoile de formare ale personalului pe care îl pune la dispoziţia DGASPC/SPAS/OPA. Nevoile de formare pot fi : - nevoi recunoscute de angajaţi, care întâmpină dificultăţi în munca cu copiii şi familiile acestora/reprezentanţii legali sau cu alţi profesionişti implicaţi în realizarea obiectivului PIP/PS, - nevoi rezultate în urma sau evaluării externe a activităţii CP/CEI/CMC care pot evidenţia disfuncţionalităţi la remedierea cărora se poate ajunge prin formarea continuă a personalului, - nevoi considerate prioritare de către DGASPC/OPA/SPAS sau Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în urma modificării strategiilor şi a planurilor de acţiune. Ofertele de formare se selecţioneaza cu prioritate din cele avizate de către ANPDC urmând ca formatorii, publici şi privaţi, să fie contractaţi de către DGASPC/SPAS/OPA în funcţie de nevoile de formare identificate. DGASPC/SPAS/OPA are obligaţia să asigure, din bugetul propriu, participarea MC/RCP la programe de formare continuă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor

54

copilului, programe care să cuprindă cel puţin 42 ore anual. De asemenea, coordonatorul CMC/MC/RCP beneficiază în mod obligatoriu, anual, de cel puţin 42 ore de formare continuă în metoda managementului de caz. În cazul RCP, formarea continuă va avea în vedere şi teme specifice: identificarea factorilor de risc pentru abuz, neglijare, separarea copilului de familia sa şi administrarea serviciilor de prevenire de la nivel local. DGASPC/SPAS/OPA va încuraja şi facilita participarea MC/RCP la seminarii, schimburi de experienţă şi reţele profesionale. Coordonatorul CP/CEI/CMC precum si MC/RCP va depune la dosarul de personal diploma/certificatul prin care atestă participarea la programul de formare continuă, competenţa obţinută şi evaluarea la finalul programului. Se recomandă ca DGASPC/SPAS să încheie parteneriate de colaborare cu facultăţile de asistenţă socială prin care să se faciliteze posibilitatea desfăşurării stagiilor de practică ale studenţilor în cadrul CP/CEI/CMC. La încheierea contractelor de parteneriat se va avea în vedere si Legea nr. 195/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Standardul 10 Supervizare Supervizarea profesionala In majoritatea actelor normative si a practicilor profesionale din domeniul social este mentionata supervizarea ca un element de buna practica si de optimizare a actiunii sociale in beneficiul clientului. In managementul de caz, ca si ansamblu de masuri menite sa sprijine clientul in virtutea respectarii drepturilor omului astfel incat sa depaseasca situatia de dificultate in care se afla, supervizarea a fost introdusa in vederea sprijinirii managerilor de caz si a responsabililor de caz prevenire in instrumentarea cazurilor si pentru a duce mai departe mesajul de promovare al supervizarii in toate domeniile, mai ales in cel social si in special in protectia copilului. Fara sa insistam prea mult asupra beneficiilor supervizarii, amintim doar cateva dintre rolurile supervizorului care au determinat adoptarea acestei practici ca o conditie obligatorie a desfasurarii oricarei interventii sociale. Astfel, printre rolurile supervizorului il regasim pe acela de igienizare, oxigenare a intervenantilor de sentimentele grele sau de dificultatile de relatie inerente oricarei interventii sociale si ca urmare, in loc de blocarea cazului in scenarii neadecvate, se obtine instrumentarea lui pentru atingerea obiectivului de bunastare a clientului in cel mai scurt timp si in conditii de maxima calitate. Pe de alta parte supervizarea realizata pentru coordonatorii de compartimente ii poate ajuta pe acestia sa surprinda elementele care pot pune in pericol functionarea institutionala, sa gaseasca solutiile cele mai eficiente, sa ia deciziile cele mai bune astfel incat organizatia, indiferent care ar fi ea, DGASPC, SPAS sau OPA, serviciu,

55

departament, etc, sa poate sa mentina cadrul eficient sau sa optimizeze conditiile de asigurare a calitatii. Supervizarea este folosita si ca experienta de invatare si de fapt e chiar o reala oportunitate de invatare reflexiva in care experienta profesionala se imbina cu analizarea ei si reconsiderarea ei practica si teoretica pe masura invatarii. Adultii invata in raport cu nevoile imediate, supervizarea trebuie sa raspunda acesteia cu efecte pe termen lung, astfel incat, lucratorii sociali oricare ar fi ei sa poata, creativ, sa isi dezvolte competentele profesionale si atitudinea fata de fiecare caz in parte. Ce fel de supervizare, care sunt modelele, perspectivele Supervizare din punct de vedere etimologic inseamna “a vedea de deasupra” a privi lucrurile detasat si a vedea intreaga perspectiva coerenta. Pe masura ce se implementeaza, supervizarea devine un element de analiza si sinteza, de regrupare a elementelor disparate si incoerente sau fara sens. “Supervizarea este principala modalitate prin care un supervizor desemnat de organizatie autorizeaza activitatea individuala si colectiva a personalului si asigura respectarea standardelor de calitate. Obiectivul este crearea posibilitatii ca angajatii sa-si poata desfasura activitatea în conformitate cu fisa postului, cu maximum de eficienta posibila. Nucleul procesului de supervizare îl constituie reuniunile periodice organizate intre supervizor si supervizat(i). Persoana supervizata este participant activ la acest proces interactiv.”- (Brown si Bourne cit Aurora Toea) O definiţie generală Din punct de vedere istoric, in lumea vestică, supervizarea are o tradiţie îndelungată. Deja în timpul celui de al doilea Război Mondial, o mare doamnă a supervizării, Bertha Reynolds (1942) a scris despre supervizare şi diferitele faze ale procesului de supervizare. Rezultatul acestor scrieri a fost o carte, până recent utilizată ca şi curs în supervizare. Cuvântul supervizare apare însă menţionat mult mai devreme. După Kadushin (1992) cuvântul apare menţionat în titlul unei cărţi, deja în 1904. In acceptiunea actuala, supervizarea este o activitate de formare continuă / consiliere legata de activitatea profesională şi orientată spre sarcini profesionale sau de pregătire profesională. Supervizarea ajuta la reflexie în activitatea profesionala, pentru ca individul să poată activa eficient şi cu satisfacţie în viaţa personală si să-şi integreze mai bine activitatea cu viaţa personală. Supervizarea este circumscrisă conceptului actual de formare continuă. În acest context devine o relaţie de tip dialog creativ între supervizor şi cel / cei supervizaţi în care este promovată dezvoltarea profesională şi munca celui supervizat. Alte definitii

56

Multe categorii profesionale au produs propria definitie despre supervizare de exemplu, UKCC Colegiul Asistentelor Medicale in Marea Britanie, sustine ca « supervizarea clinica aduce practicienii si supervizorii experiementati pentru a refelecta impreuna asupra practicii . Supervizarea urmareste identificarea solutiilor la diferite probleme, dezvoltarea practicii si cresterea gradului de intelegerea a diferitelor probleme profesionale ». Asociatia Britanica a Consilierii si Psihoterapiei defineste supervizarea ca si « un cadru formal pentru consilieri in care sa poata discuta in mod regulat despre activitatea lor, cu cineva care este mai experimentat in consiliere si supervizare. Sarcina este de a lucra impreuna pentru a asigura si dezvolta eficienta consilierilor in relatia cu clientul. Agenda va cuprinde activitatea de consiliere si sentimentele legate de aceasta munca, impreuna cu reactiile supervizorului, comentariile si confruntarea. In acest sens consideram supervizarea ca un proces care mentine standardele adecvate de consiliere si o metoda de consultare care diversifica orizonturile unui practician experimentat » Unul din elementele cheie ale acestei definitii este acela ca rolul capital al supervizarii este acela de a proteja interesele clientilor. Se vorbeste de interesul superior al clientului. Una din definitiile care acopera pana in prezent toate abordarile si aspectele, functiile este , dupa Linda Steen urmatoarea (Bernard si Goodyear) : “O interventie care este asigurata de un senior membru al unei profesii unui junior membru al aceleiasi profesii. Relatia este evaluativa, intinsa ca durata, si care isi propune sa atinga diferite obiective simultane pentru a dezvolta functionarea profesionala a juniorului, pentru a monitoriza calitatea serviciilor oferite catre clienti si sa serveasca ca si poarta de intrare , de selectie, de filtru, pentru cei care doresc sa urmeze o anumita cariera ». Pentru ce supervizare Supervizarea aduce un câştig calitativ în ceea ce priveşte:  reflexia asupra activităţii si lărgirea competenţei profesionale;  promovarea resurselor individului si /sau grupului;  managementul de criză: reflexie, înţelegere şi depăşirea situaţiilor profesionale dificile (cazul dificil, condiţia critică, etc.);  îmbunătăţirea climatului de muncă;  susţinerea unui demers adecvat privind sursele de stres şi solicitările din activitatea profesională;  prevenirea demotivării/epuizarii profesionale (“burn out”);  adaptarea la diferite activităţi, roluri, sarcini si funcţii profesionale;  formularea de scopuri, dezvoltarea de strategii profesionale şi personale;  îmbunătăţirea competenţelor sociale;  depăşirea unor situaţii de conflict între viaţa profesională şi cea personală.

57

O’Donoghue, asistent social care a dezvoltat supervizarea profesionala la nivelul activitatilor de asistenta sociala din Noua Zeelanda., se raporteaza la 4 perspective ale supervizarii pe care le mentioneaza in lucrarile sale: - perspectiva organizationala, - perspectiva situationala, - perspectiva personologica si - perspectiva interactionala. Insa, cea mai comuna este perspectiva organizationala care pune in discutie supervizarea in termeni de functii, roluri, obiective organizationale. Adica supervizarea priveste in ansamblu mecanismele, structurile, corpusul organizational (« Supervizarea asigura faptul ca iti indeplinesti rolurile, functiile in conformitate cu cele ale organizatiei »). Perspectiva situationala poate fi considerata urmatoarea, conform careia supervizarea este vazuta ca o a doua opinie atunci cand te simti blocat intr-o problema sau cand te poate ajuta sa te redresezi pe linie dreapta atunci cand vrei sa rezolvi o problema legata de client. Perspectiva personologica, este cea care cladeste supervizarea ca abordare bazata pe experienta si caracteristicile persoanelor pe care le integreaza in procesul de supervizare si il influenteaza, asa cum influenteaza practica profesionala. De exemplu, MC/RCP ar putea raspunde in virtutea acestei perspective astfel : “ supervizarea este menita a ma ajuta sa discut orice de natura personala care ar putea influenta relatia mea profesionala cu clientul”. Cu alte cuvinte, un MC/RCP ar putea spune:« Pentru mine este primordial faptul ca instrumentul major in rolul meu de MC/RCP sunt de fapt eu insumi . Sunt cateva tare care vin impreuna cu acest instrument, adica eu, si vreau sa fiu constient de cele mai incomode tare. In interactiunea mea cu clientii vreau sa fiu sigur ca nu inclin niciodata balanta indiferent ce se intampla, in favoarea exprimarii acestor predilectii personale »10. De retinut! Supervizarea creste calitatea interventiei prin reflectie, dicutii pe cazuri, imbunatateste climatul de munca, comunicarea interdisciplinara, ajuta in procesul de luare a deciziilor. Cine sa faca supervizare si in ce cadru In Romania supervizarea tinde sa devina o competenta superioara de dezvoltare profesionala si poate fi desfasurata de supervizori pregatiti in mod special sa devina “educatori de reflectie” cum ii numeste Linda Steen. Insa supervizarea poate fi realizata si de persoane cu o extraordinara expertiza intr-unul din domeniile sociale, protectia copilului, familie, si in speta un anumit palier de interventie, de exemplu copil abuzat, si pot interveni cu supervizare astfel ajutand reflectia si desfasurarea cazurilor respective. Ce este important de retinut este faptul ca supervizorul, dupa toate analizele facute pana in prezent, este bine sa fie contractat din afara institutiei, pentru obiectivitate, care altfel este 10

Adaptare dupa O’Donoghue

58

alterata daca se constituie relatii de subordonare fata de cineva din institutie. El poate fi implicat prin contract de supervizare, pe perioade limitate de timp in functie de nevoile institutiei dar trebuie avut in vederefaptul ca supervizarea este un proces profesional continu. Pentru supervizarea de grup este posibil sa implicam profesionisti cu aceeasi calificare profesionala sau putem organiza supervizari de grup cu profesionisti diferiti, membri ai aceleiasi echipe. Deci, supervizarea poate fi de grup sau individuala. Daca unul din membrii echipei doreste sueprvizare individuala, nu poate face acest lucru cu acelasi supervizor care face si supervizarea grupului profesional din care face parte. Numarul de membri ai grupului de supervizare in cazul in care se desfasoara in grup nu trebuie sa depaseasca mai mult de 8-10 persoane. Numarul mare impiedica crearea unei dinamici de reflectie de grup. Există tipuri diferite de supervizare Bogdan Lucaciu, pornind din modelul supervizării în psihoterapie, cel mai mult experimentat până în prezent la noi în ţară putem deosebi mai multe modalităţi:  Supervizare didactică care se adresează în general, psihologilor / psihoterapeuţilor în formare;  Supervizarea didactică practică a profesioniştilor în care un practician lucrează cu un coleg în prezenţa unui supervizor - formator, în cadrul unui stagiu intensiv de formare;  Supervizarea directă a lucrului cu clientul în care un practician lucrează cu un client real / grup real în prezenţa supervizorului – formator;  Supervizare profesională amânată în care un practician relatează o situaţie sau un caz trăit în realitate (analiza unor înregistrări precum casetă video, joc de rol, analiza procesului etc.);  Supervizare individuală ce permite aprofundarea stilului specific al celui supervizat în care se are în vedere nivelul de competenţă, condiţia de contratransfer în psihoterapie, etc.;  Intervizarea în care doi practicieni de acelaşi nivel se supervizează reciproc, ascultându-se unul pe celălalt şi clarificându-şi anumite probleme;  Supervizare în grup care permite discuţii privind mai multe cazuri cu diferite aspecte specifice, lărgind câmpul de experienţă profesională cu aportul conjugat al mai multor practicieni. Aspecte ce tin de organizarea sesiunilor de supervizare Coordonatorul CP/CEI/CMC va avea la indemana o lista cu posibili supervizori pe care va trebui sa o supuna consultarii echipei profesionale astfel incat membrii echipei sa

59

poata decide asupra unui supervizor care sa isi asume acest rol. Alegerea motiveaza participarea la sesiuni. Organizarea sesiunilor va trebui facuta cel putin o data / luna deoarece sunt elemente de practica care se acumuleaza iar dezvoltarea profesionala devine un process fara intreruperi . Coordonatorul trebuie sa se asigura ca toate conditiile pentru desfasurarea sesiunilor trebuie asigurate. Un aspect al relatiei coordonator-supervizor: Va recomandam ca supervizorul sa nu va faca rapoarte analitice sau sa va “dea” raportul permanent a ceea ce se spune in supervizare deoarece se pierde increderea angajatilor si deschiderea pentru discutarea unor aspecte foarte delicate din activitatea profesionala pe care ei doresc sa le discute mai degraba in cadrul suportiv oferit de supervizare decat in cel formal autoritar presupus de relatiile de subordonare fata de dumneavostra. Cu alte cuvinte nu se recomanda participarea coordonatorului la sesiunile de supervizare. Este indicat ca o sesiune de supervizare sa aiba loc cel putin o data pe luna cu o durata de 45 de minute pentru cea individuala sau 1,5 ore pentru cea de grup. Supervizarea are rolul de a-i face constienti pe consilieri de aspectele organizationale, de impactul organizatiei / sistemului in care lucreaza asupra muncii lor si asupra clientilor. Ea trebuie sa raspunda la intrebari de genul : cum poate aborda supervizarea punctele critice ale muncii consilierului intr-o anumita organizatie, cum se pozitioneaza consilierul, dar si supervizorul fata de organizatie ? Contractul de supervizare Exista de fapt doua tipuri de contracte: 1. Cel formal institutional care reglementeaza interventia supervizorului in cadrul institutiei; Angajatorul contracteaza serviciul de supervizare cu respectarea procedurilor prevazute de legislatia in domeniu. 2. Contractul realizat intre supervizor si fiecare suervizat in care exista elemente de confidentialitate, obiective de supervizare, principii si reguli, rezultate asteptate, etc. Modelul de mai jos cuprinde itemi ce pot fi prezenti in ambele contracte; la alegerea fiecarei institutii se va realiza un model de contract intre angajator si supervizor si respectiv intre supervizor si supervizat in functie de nevoi, abordari, posibilitati. Ceea ce este important de subliniat inca o data este ca etica profesionala in supervizare impune ca, alaturi de contractul formal sa existe si acesta, intre supervizor si supervizat, pentru ca se creeaza cadrul relatiei de alianta direct cu supervizatul si stabileste reguli de comunicare si de conduita in supervizare si valorizeaza supervizatul ca subiect independent si cu o inscriere motivata pe scara unei dezvoltari personale si profesionale. Aspecte care pot fi mentionate in contract sau ca puncte de plecare in discutia preliminara supervizarii si care pot deveni puncte in contract:

60

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Tipul supervizarii, de grup sau unu-la-unu, etc Reguli de baza privind confidentialitatea Adecvarea tipului de supervizare fata de nevoile clientului Orientarea teoretica, metodele si tehnicile care vor fi folosite; Accent pus pe supervizare gen accent pus pe proces, continut sau relationare; Aspecte practice gen cadrul fizic, frecventa, durata, luarea de notite, remuneratii ; Obiective, scopuri ale supervizarii – SMART (specifice, masurabile, de atins, relevante si limitate in timp); 8. Discutii cu privire la experienta anterioara de supervizare cu scopul de a promova supervizarea respectiva ca si o experienta de dezvoltare personala si profesionala; 9. Conditii de exprimare a anxietatii; 10. Drepturi si responsabilitati ale supervizatului si supervizorului; 11. Cum va fi evaluata si masurata eficienta supervizarii; 12. Cum vor fi gestionate de supervizor si supervizat anumite situatii conflictuale, fracturi ale aliantei de supervizare 13. Politici anti-discriminatorii si declaratii de buna practica; 14. Codul Etic in supervizare 15. Cum va fi gestionata incompetenta sau slaba pregatire profesionala de catre ambii protagonisti, supervizat si supervizor 16. Conditii de renegociere a contractului 17. In conditiile unei supervizari de grup urmatoarele aspecte merita luate in consideratie: • • • •

Marimea grupului Timpul alocat Cine este facilitatorul grupului Responsabilitati privind gestionarea fenomenelor de grup.

Odata ce echipa cat si angajatorul (furnizorul de servicii) agreeaza un anumit supervizor, este recomandat, inainte ca sa fie incheiat contractul intre furnizorul de servicii si supervizat, supervizorul sa aiba o intalnire cu viitorii sai supervizati cu scopul de a afla nevoile, asteptarile, motivatiile acestora. Scopul acestei intalniri prealabile ar fi acela de a clarifica termenii contractului ce urmeaza a fi incheiat intre angajator si supervizor. Urmatoarele intrebari pot fi formulate de catre supervizor inainte de inceperea procesului de supervizare: 1. Care sunt asteptarile voastre? Ce dorinte aveti? De ce acum? 2. Care sunt obiectivele dumneavostra?(se cere o formulare pozitiva) 3. Ce ati facut pana acum pentru a va atinge scopurile? 4. Sunteti motivati ca sa va atingeti scopurile sau sunteti fortati sa o faceti? 5. Ce vreti sa schimbati: in dumneavostra, la comportamentul celorlalti, in situatiile prin care treceti? 6. A fost ceva care a determinat o schimbare cu success? 7. Ce sunteti gata sa investiti pentru a va atinge scopul? 8. Cum vor recunoaste ceilalti ca ati schimbat ceva? 9 Cum va veti da seama ca ati schimbat ceva?

61

Exista foarte multe argumente in favoarea incheierii unui contract de supervizare intre supervizat si supervizor, care, in mod obisnuit, trebuie realizat “ca la carte” asa cum recomanda manualele si tratatele de supervizare. Cele mai importante argumente in favoarea acestei idei sunt: 1. contractul pregateste procesul pentru situatia in care supervizatul si supervizorul au dorinte si asteptari diferite cu consecinte neplacute si chiar cu riscul de a fractura alianta din supervizare; 2. se negociaza expectatii mutuale in etapele formative ale supervizarii si astfel se evita problemele ulterioare; 3. asigura un cadru structurat de lucru in supervizare, un cadru colaborativ si instituie un pattern de atentie si concentrare in supervizare, asupra procesului, continutului si relatiei cu scopul de a fi autentic reflexiv cu practica profesionala; 4. restabileste limitele profesionale prin afirmarea explicita a functiilor de dezvoltare personala, profesionala si legala a supervizarii; 5. creaza o fundatie solida a supervizarii care ofera un cadru securizant si suportiv atat pentru supervizat cat si pentru supervizor. Va oferim, mai jos, un model de contract incheiat intre supervizor si supervizat. Exemplu de contract de supervizare (incheiat intre supervizor si supervizat – MC/RCP) In calitate de supervizat ……………………si supervisor……………..convenim asupra urmatoarelor: 1. Sa lucram impreuna si sa facilitam reflectia profunda asupra unor aspecte ce privesc direct practica profesionala precum si dezvoltarea personala si profesionala astfel incat sa poata fi atins un inalt grad de profesionalism 2. Sa participam la sesiuni de supervizare cel putin odata/ luna cu o durata de 1 ora ( asa cum se mentioneaza in contractul cu angajatorul, respectiv furnizorul de servicii). 3. Sa respectam limitele de timp, punctualitatea, intimitatea si sa evitam intreruperile. 4. Sa pastram o planificare clara (acest lucru fiind util si pentru angajator, in prisma contractului existent intre angajator si supervizor) in care sunt stabilite si mentionate durata, locul si datele sesiunilor. 5. Vom avea o agenda pentru fiecare sesiune. Cu toate acestea, supervizatul poate sa scoata in evidenta subiecte care aparent au fost neglijate sau neobservate de supervizat la timpul potrivit. 6. Vom lucra intr-o atmosfera de respect, amandoi vom fi deschisi pentru feed-back si in

62

privinta modului de a gestiona sesiunile de supervizare 7. Amandoi convenim sa dezbatem anumite reglementari ale acestui contract care sunt discordante sau creeaza conflict. In calitate de supervizat sunt de acord sa : a. Ma pregatesc pentru sesiunile de supervizare, de exemplu sa am o agenda si sa pregatesc notite sau transcrieri ale unor sesiuni din activitatea mea. b. Imi asum responsabilitatea pentru eficienta in utilizarea timpului, sa fiu punctual, in utilizarea rezultatelor si orice alta actiune ca rezultat al supervizarii c. Sa fiu dispus sa invat, sa-mi dezvolt aptitudinile si sa fiu deschis la provocari si la suportul care mi se acorda In calitate de supervizor sunt de acord sa: a. Pastrez confidentialitatea in privinta informatiilor relevate in cadrul sedintelor de supervizare cu urmatoarele exceptii:: • •

Daca descrieti orice practica ilegala sau lipsita de etica pe care nu doriti sa le gestionati prin mijloace adecvate In mod repetat nu va prezentati la sesiunile de supervizare

In cazul in care se iveste o situatie neasteptata, voi face tot efortul pentru a-ti acorda sprijinul in gestionarea adecvata a situatiilor respective cu implicarea totala a dumneavostra. Daca preocuparea si ingrijorarea mea raman justificate va voi informa inainte despre faptul ca voi dezvalui mai departe aceasta situatie. b. Voi proteja permanent principiul confidentialitatii c. Nu voi permite ca sa participe la sesiunile de supervizare (individuale sau de echipa) coordonatorul compartimentului (seful supervizatului) d. Sa ofer sfaturi, suport si provocari constructive astfel incat sa va ajut in procesul de reflectie in profunzime asupra aspectelor de practica profesionala. e. Sunt determinat sa ma dezvolt eu insumi profesional ca si practician. f. Sa-mi folosesc propria supervizare pentru a asigura suportul necesar si pentru a-mi dezvolta permanent abilitatile profesionale fara sa incalc confidentialitatea. Alte aspecte …………..daca e necesar Frecventa intalnirilor.

63

Locatia intalnirilor: Durata relatiei de supervizare –trebuie luata in considerare tinand cont de obiectivele supervizarii, periodicitatea intalnirilor si resursele angajatorului (in functie de prevederile contractului cu angajatorul). Data la care va fi revizuit contractul: Acest contract poate fi subiectul unor reevaluari si revizuiri periodice pentru actualizarea obiectivelor si conditiilor de realizare Semnatura

Supervizat

Semnatura

Supervizor

Data

Anexa nr....... MODEL DE CONTRACT CU FAMILIA

64

Încheiat astăzi _____________, între: Domnul/Doamna __________________________________ în calitate de manager de caz/responsabil de caz în cadrul__________________________________(denumirea instituţiei şi datele de identificare a acesteia) ŞI Domnul/Doamna ________________________________________________________, CNP_____________________, domiciliat in __________________________________, în calitate de părinte/reprezentant legal al copilului (numele şi prenumele copilului)___________________________________, CNP_______________________, pentru care Comisia pentru Protecţia Copilului/Instanţa de judecată a decis ( măsura de protecţie specială, încadrare în grad de handicap, orientare şcolară, altele) ______________________________________________________________________ _ în temeiul Hotărârii nr._________/___________ I) Scopul contractului Asigurarea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în PIP/PIS(detaliere)._______________________________________________________ _ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ _____ II) Obligaţiile părţilor A. Managerul de caz se obligă : 1) Să asigure şi să faciliteze accesul copilului şi familiei la serviciile prevăzute în PIP/PS/PIS(detaliere). 2) Să reevalueze periodic şi să ajusteze PS/PIP/PIS, în raport. cu situaţia actuală a copilului si a familiei sale, în parteneriat cu familia, copilul, furnizorii de servicii şi autorităţile locale . 3)Altele_______________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ ______

65

B. Părintele/Reprezentantul legal se obligă : 1) Să asigure participarea copilului la activităţile prevăzute în cadrul instituţiilor şi serviciilor desemnate în PS/PIP/PIS (să-l pregătească, să-l ducă la timp, să participe la programele pentru părinţi etc.) 2) Să înveţe să preia efectuarea corectă a părţilor ce îi revin pentru acasă din programele respective (exerciţii, activităţi, etc.) 3) Să respecte pe deplin regulamentele de funcţionare ale instituţiilor respective. 4) Sa se prezinte la sedintele de consiliere stabilite in PS/PIP. 5) Sa urmeze terapiile(se va indica tipul de terapie si serviciul care le va realiza) recomandate de medicul specialist. 6) Sa urmeze cursurile la « Scoala parintilor » organizate in cadrul serviciului X. 7) Sa respecte programul si modalitatile stabilite pentru mentinerea legaturilor cu copilul. 8) Să colaboreze cu managerul de caz în scopul îndeplinirii prevederilor prezentului contract. 9) (alte obligatii care rezulta din impleemntarea PS/PIP) III) Duratacontractului Prezentul contract intră în vigoare de la data semnării lui şi se încheie pe perioada de implementare a PIP/PIS. IV) Clauze finale 1) Orice modificare adusă prezentului contract se face cu acordul ambelor părţi. 2) Oricare dintre părţile semnatare poate solicita reevaluarea PS/PIP/PIS şi stabilirea de comun acord a noilor măsuri care se impun ( de exemplu reducerea dimensiunilor PS/PIP/PIS existent, găsirea de soluţii alternative, sprijin suplimentar etc.) 3) Contractul poate fi reziliat în cazul nerespectării obligaţiilor reciproce asumate prin semnarea acestuia. 4) PS/PIP/PIS constituie anexă şi parte integrantă a prezentului contract. 5) (alte clauze) Prezentul contract s-a încheiat în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte (manager de caz/responsabil de caz; copil; părinte/reprezentant legal). Manager de caz(numele în clar şisemnătura)______________________________________ Copilul (numele în clar şi semnătura)_____________________________________________ Părintele/Părinţii/Reprezentantul legal al copilului(numele în clar şi semnătura)_____________________________________________________________ __ Avizat,

66

Compartiment Juridic si Contencios

67