Ganduri Duhovnicesti

Ganduri duhovnicesti Viata in toate manifestarile ei reprezinta un fermecator dar pe care Dumnezeu il face Universului.Fiorul viu al existentei il traim fiecare dintre noi dar ne-am obisnuit atat de mult cu vibratiile elementare ale faptului de a fi incat nu mai constientizam ca bucuriile cotidiene sunt semne ale iubirii dumnezeiesti ,nicidecum ceva ce am dobandit prin merite personale.Omul banalizeaza actul pur al vietii si nu se sfieste a crede ca trairea „la intamplare”este normalitate si se inscrie in circuitul firesc al zilelor scurse una dupa alta.Suportand presiunea clipelor imprimam asteptarilor noastre un savuros spectacol al detasarii de lucrurile cu adevarat importante.Irosim energia unei vieti relativ scurte in obositoare conflicte care ne opun unii altora si activam in domeniul terifiant al raului nemotivat provocat semenilor.Este cel putin ilogic sa ramai in sfera vietii si tu sa provoci apropierea mortii.Deoarece suferinta aproapelui meu nu ma mai tulbura ,pentru ca nu-l mai vad ca pe o icoana a lui Hristos si ca pe un semn al bucuriei vesnice,actionez in asa fel incat moralitatea mea sa nu mai fie un obstacol in calea provocarii dramelor personale.In societatea de azi exista o veritabila savoare a suferintei.Parca niciodata lumea nu a fost mai dezgustata de sine insasi,iar reflexul „gretei”intoarse asupra aproapelui este un dezgust universal vis-a-vis de interlocutorul meu,de vecinul meu de necunoscutul ce populeaza cu mine minunea aceasta de pamant.Omul se degradeaza pe zi ce trece in raport cu maretia inzestrarii divine.Privind spre pamant si renuntand sa caute spre stele (decat ca obiecte al curiozitatii)omul se singularizeaza si se marginalizeaza.Alungand din sfera preocuparilor generozitatea,altruismul si mila crestina ne asemanam mai degraba vietatilor care vaneaza in conditii obscure.Tesem panze in care sa cada nevinovatii sau cei sinceri,cei saraci cu duhul carora le aplicam regimul aspru al suferintei induse intentionat.Hristos nu mai este model al dramei universale si nici macar motiv al relatiilor dintre noi insine.A crede ca lumea de azi este sortita esecului generalizat inseamna totusi a exclude relevanta faptelor bune mici si nestiute pe care le savarsesc cei care n-au stins lumina duhului.Credinta ca in fiecare se ascunde un adorabil chip al dumnezeirii ne impiedica de a duce raul pana la capat.Dialectica binelui ne ajuta pe acest traseu ascendent-descendent sa nu alunecam pe povarnisul despartirii de vesnicia cea buna.Este o tensiune launtrica in fiecare element si eveniment al vietii care dau masura plinatatii de har ce inmiresmeaza ceasul trairilor fiecaruia.Raul nu este iremediabil.Evanghelia zilei ne descopera gradualitatea provocarii suferintei si suma inrautatirii progresive a vietii aproapelui dar si a sinelui fiecaruia.Justitia divina genereaza raspunderea reciproca si gireaza responsabilitatile crestinului.Pasii pe care ii facem intr-o directie sau alta corespund gradului de convingere pe care il avem sadit si cultivat in intimitatea fiintei noastre.A cere altuia ceea ce tu insuti nu esti in stare sa faci echivaleaza

cu a trada continutul dumnezeiesc de viata pe care il detinem in mod egal prin nastere.Simtul comun impune respectarea unor norme si a unor reguli care sa imprime cadrelor convietuirii un aspect de implinire reciproca.Daca corpul social sufera de lipsa unei reale modalitati de coabitare,prejudicind traiectoriile vietilor sau viciindu-le in mod direct ,este evident ca toate neimplinirile si insuccesele se regasesc in aceasta lepadare de Hristos.A nu-l mai marturisi,sau a-i bagateliza viata este de departe un impediment-obstacol in calea firescului si a dobandirii unui minim progres in intelegerea rosturilor pe care le avem in aceasta lume.Un abandon al valorilor pe care s-a cladit si s-a mentinut lumea crestina este din ce in ce mai evident.Suntem fascinati de aparentele inselatoare ale nimicului frumos ambalat pe care voim a-l insusi cu orice pret.Sunt familii care au pierdut contactul cu sensurile crestine si care formal sau nu au pecetluit prin lipsa nevoilor duhovnicesti pactul cu diavolul.Urmarile sunt groaznice pentru ca se osandesc pe ei insisi dar si pe urmasii lor.Nu vor inceta sa apara drame cu finalitati dramatice ,cu insolite traume in care se vor pierde suflete care se vor dispersa in neantul neputintei de a iubi.Sufletele moarte nu vor mai fi doar licente sau exprimari ale unei neputinte frivole, ci expresii ale poticnirii in neadevar si in incremeniri in proiect.Toate incercarile de a intrerupe sirul firesc al traditiilor bune si a inocula anormalitatea si nefirescul ca expresii ale libertatii de gandire si exprimare vor fi tot atatea rani vii din care va supura neancetat puroiul pacatului.Acestor oameni trebuie sa le aratam greseala si sensul suferintelor provocate lorusi dar si celorlalti.Niciodata in istorie tesatura energetica a raului nu a cuprins cu atata ferocitate inimile crestinilor.Fenomenul bizar al distrugerii Traditiei si al acceptarii modurilor si modalitatilor de traire a timpului fara Dumnezeu este in ultima instanta expresia satanica a ceasurilor de pe urma.Este necesara trezirea din uluiala si nedumerire macar a celor care nu au facut pactul cu diavolul si inarmarea cu armele dintotdeauna ale credintei ferme si nezdruncinate, marturisitoare si vii propovaduite in Biserica Domnului nostru Iisus Hristos dar si asumarea deplina si totala a faptului de a fi crestin pana in maduva oaselor.Toate chemarile neamului ortodox suna nefiresc in urechile celor lepadati de credinta.Noile pseudo-credinte care tulbura mintile credinciosilor sunt in fapt erezii si rataciri pe care Biserica le-a osandit si despre care in mod nemijlocit se stie ca produc decadere sufleteasca si amarnice suferinte.Si totusi se gasesc destui oameni care uita ca jertfa lui Hristos de pe cruce si minunata Sa inviere au fost destinate spre a bucura pe vesnicie neamul omenesc iar nu spre a-l osandi.Pentru a le aduce aminte lor si noua tuturor ca viata trebuie traita spre mantuire e nevoie de legatura cu Biserica si slujbele ei.Acestea nu sunt acte magice sau spectacole gratuite ci au in esenta lor nucleul vietii mantuitoare date de Dumnezeu Tatal ,prin Dumnezeu Fiul ,in Dumnezeu Duhul Sfant,deci sunt sfintitoare,avand darul de a lumina,intari si binecuvanta.Amin.