Gandire A

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic6278-640.htmlFericirea - conditia naturala a femeii 1.1 Gândirea critica: La ce bun? Traim într-o lume în care foarte multi vor sa ne convinga de câte ceva. Venind spre facultate ati trecut, desigur, pe lânga mai multe panouri publicitare. Ele apartin unor firme care vor sa va convinga sa cumparati produsul X în locul produsului Y. Daca cumparati un ziar veti gasi o serie de articole care vor sa va convinga ca rata infractionalitatii este în crestere, ca are loc o dramatica alterare a conditiilor de trai sau ca s-a descoperit de curând gaina cu cinci picioare. Editorialistul vrea cu siguranta sa va convinga si el de câte ceva, în functie de orientarea ziarului. Chiar si aici, în acest spatiu universitar, sunteti subiectul mai multor încercari de persuasiune. Secretariatul va cere anumite forme, sunteti obligati sa luati examenele, profesorul încearca sa va învete ceva. Eu va voi spune cât de importanta este gândirea critica. De ce trebuie sa ma credeti? În ce fel voi încerca eu sa va conving, altfel decât producatorul de detergenti care va arata reclame, sau altfel decât secretariatul care va obliga sa aduceti niste acte? Cum difera modul în care un autor încearca sa va convinga de adevarul unei legi fizice sau al unei teorii speciale de toate celelalte moduri de a convinge? În primul rând, prin argumente. Daca cineva va obliga sa faceti ceva (sa aduceti o hârtie, sa platiti impozite etc.) nu are nevoie de argumente. Daca însa încearca sa va convinga va aduce argumente. Unele din acestea sunt argumente rationale, altele mai putin. Unele se prezinta sub o forma discursiva si organizata, altele nu. Rolul vostru este sa analizati ofertele si sa alegeti. Cum ne descurcam? De unde stim când cineva ne minte? De unde stim daca argumentele folosite sunt valide sau nu? De unde stim ca decizia pe care am luat-o (de a cumpara detergentul, de a vota candidatul unui partid, de a alege un curs, sau o facultate) este buna sau nu? Se presupune ca ratiunea este cea care trebuie sa ne ajute sa ne orientam. S-a adaptat însa ratiunea umana la lumea plina de schimbari în care traim ? În ce fel trebuie sa ne educam ratiunea pentru a ne putea adapta la viata de zi cu zi ? Lumea contemporana este o lume complicata. Si asta nu numai datorita bombardamentului informational, globalizarii, ritmului schimbarii tehnologice, desi si acestea sunt de natura sa ne asigure o portie zilnica considerabila de stress. Este si o lume dominata de retorica , anti-sistematica, tentata de diferite tipuri de relativisme , ideologii conflictuale si asa mai departe. Exercitiu de imaginatie: 1. Imaginati zece lucruri cu care va confruntati zilnic pe care nu le cunosteati acum 20 de ani (voi sau parintii vostri). Câte din acestea necesita o adaptare a ratiunii, un antrenament, o cunoastere sporita? 2. Imaginati 5 lucruri noi pe care le folositi în mod curent si despre care nu stiati nimic cu doi ani în urma, Pot fi continuturi teoretice, tehnologice, stiintifice etc. Pe lânga aceste schimbari, modul de viata modern a impus un mod de a exista în lume care ne autoreprezinta drept fiinte rationale capabile sa faca alegeri rationale. Nu este nimic nou aici, modelul individului modern apare în secolul al XVII-lea. Ce este nou este modul în care lumea moderna institutionalizeaza alegerea rationala si o impune ca standard de viata. În plus, democratia universalizeaza modelul alegerii rationale. Se presupune ca suntem complet capabili sa alegem în mod rationale între doua sau mai multe alternative atunci când: alegem o facultate si o profesie - cautam si apoi alegem un loc de munca (în stilul de viata american al ultimilor 20 de ani un loc de munca se alege în medie pentru 3-5 ani, dupa care urmeaza mutarea în alt loc de munca mai bine platit, cu o calificare superioara, etc. etc. Modelul de avansare în profesie este unul cu mai multe joburi si nu cel -clasic în care se avansa la locul de munca) - alegem sa se schimbam locuinta, sa traim în alt oras pentru a cauta o slujba mai bine platita etc. cautam si alegem o scoala pentru copiii nostri - alegem reprezentantii nostri pe scena politica (din patru în patru ani, dupa care se presupune ca urmarim modul în care evolueaza peisajul politic, urmarim initiativele politice si reactionam la cele care ni se par inadecvate) Si toate acestea sunt doar niste exemple ale momentelor în care trebuie sa alegem; multe altele apar în fiecare zi. Nu mai vorbim de alegerea unei anumite marci de masini sau de detergent, de alegerea implicata în orice decizie economica în care trebuie sa evaluam un buget si sa alegem ceva în detrimentul a altceva (zugravim sau plecam în concediu?).Va propun un exercitiu: încercati sa evaluati factorii care au intrat în considerare în diferitele alegeri pe care le-ati facut. De câte ori v-ati trezit actionând -la întâmplare? De câte ori v-a parut rau pentru alegerea facuta? Exista vreun mod de a optimiza aceste alegeri? Cum ne putem descurca în postura de agenti rationali? Cum putem evalua corect factorii implicati, pierderile si câstigul în fiecare caz? Exista o metoda, o serie de metode, o disciplina care sa ne ajute sa functionam mai bine ca agenti rationali?

Referat.clopotel.ro

Gândirea critică şi capacitatea de decizie

Referat.clopotel.ro

Definiţie Gândirea critică este tipul de gîndire care se structurează pe baza unei atente evaluări a premiselor şi dovezilor şi care formulează concluzii cât mai obiective luând în considerare toţi factorii pertinenţi şi utilizând toate procedeele logice valide (Carter, 1973). Capacitatea decizională în societăţile democratice este un proces la capătul căruia un grup ajunge la consens, prin discuţii, dezbateri şi analiză. Actul decizional ar trebui să reprezinte mai mult decât simpla acumulare a unor opinii exprimate. Opiniile trebuie confruntate în sfera publică şi toţi participanţii la discursul public trebuie să asculte cu atenţie argumentele fiecăruia. Pentru luarea unor decizii autentic democratice, nici un grup nu trebuie exclus (Lipset, 1995). Deprinderi de cercetare în gândirea critică • • • • •

•

• •

A observa înseamnă a vedea şi a remarca ceva/pe cineva; a privi pe cineva/ceva cu atenţie pentru a remarca diverse elemente. A descrie înseamnă a defini o persoană/o situaţie. A compara înseamnă a examina oamenii sau lucrurile, a le găsi un gen proxim şi o diferenţă specifică. A identifica înseamnă a arăta sau demonstra cum este ceva/cineva; a recunoaşte ceva/pe cineva ca individualitate. A asocia înseamnă a opera conexiuni mentale între persoane sau situaţii; a le conecta pe baza unei relaţii de co-ocurenţă sau de cauzalitate. A infera înseamnă a formula o opinie pe baza informaţiei disponibile şi a evidenţei; a ajunge la o concluzie; a sugera indirect că o afirmaţie este adevărată. A prezice înseamnă a anticipa un eveniment. A solicita înseamnă a face o cerere oficială; a face ca o lege, normă, etc. să fie eficientă într-o situaţie dată; a folosi ceva deoarece este relevant sau potrivit; a utiliza ceva în practică..

Lista comportamentelor observabile Indivizii ar trebui: ___ 1. Să descrie şi altora situaţia. ___ 2. Să verifice dacă ceilalţi dispun de toate informaţiile şi dacă au o gândire părtinitoare. ___ 3. Să raporteze situaţia la convingerile altora. ___ 4. Să folosească reacţiile emoţionale pentru a sublinia importanţa şi nu ca bază unică a comportamentului. ___ 5. Să îşi pună întrebări asupra rezultatului. Referat.clopotel.ro

Referat.clopotel.ro