FIU DE OM de Pavel Coruţ Sunt fiu de om şi neam de gând, Port foc în ochi şi vise-n mâini Iar inima mi-o simt bătând În milioane de români. N-am fost nici dac şi nici roman, Dar sunt de-aici şi-aici rămân Şi-mi ard din viaţă an cu an, În spirit simplu, de român. Un duh viclean m-a pribegit Sub zări străine şi pustii. Rănit în suflet, schilodit, Mă-ntorc la sânul Sfintei Glii. De-o fi să mor, nu mă jeliţi După străinul obicei, Ci în ţărână să-nveliţi Un trup de om născut din stei! Cu flori albastre-acoperiţi Cumpliţii ochi, mocnind a jar Iar la picioare răsădiţi Un pui din Veşnicul Stejar! M-oi odihni l-al Maicii sân, Cuminte, cum n-am fost nicicând, Un spirit aprig, de român, Un fiu de om şi neam de gând.