Fin Publ Ii, S1

Codul cursului:

Denumirea cursului: Finante Publice Tip curs: OBLIGATORIU

Durata cursului: 1 semestru Manual recomandat : Finante publice, Editura Fundatiei « Romania de Maine » Obiectivul principal al cursului : - intelegerea si aprofundarea notiunilor legate de : finante publice, buget de stat, principii bugetare, cheltuieli publice, impozite, principii de impozitare, bugetul Uniunii Europene, datoria publice, trezoreria finantelor publice, institutii financiare internationale

Modul de stabilire a notei finale: - pentru ID: nota finala este data de calculator - pentru zi : nota finala este data de calculator Adrese de e-mail responsabil pentru contactul cu studentii: [email protected] Titularul cursului: Conf.univ.dr. Dan Radu Ruşanu 3. Bibliografie minima obligatorie: 1. Doina Elena Leonte,Dan Radu Ruşanu, Finante Publice, Editura Fundatiei « Romania de Maine » 2. Legea privind Codul Fiscal

4. Bibliografie facultativa: 1. Văcărel, Iulian şi colectivul , FinanŃe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000 2. Leonte, Doina şi Cioponea, Mariana Cristina, FinanŃe publice, Note de curs, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000 5. Prezentarea lectiei 1

Lectia 1 CONCEPTUL DE FINANłE PUBLICE CONłINUTUL FINANłELOR PUBLICE FUNCłIILE FINANłELOR PUBLICE

1. INTRODUCERE

ExistenŃa finanŃelor publice este indisolubil legată de - existenŃa statului şi - de utilizarea banilor şi a formelor valorice în repartizarea produsului intern brut. FinanŃele se manifestată ca relaŃii sociale: * de natură economică, * apărute în procesul repartiŃiei produsului intern brut, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcŃiilor statului. Aceste relaŃii apărute în procesul de asigurare şi reasigurare a fondurilor necesare statului şi exprimate în formă bănescă, sunt: relaŃii financiare sau finanŃe

OBIECTIVUL LECTIEI: - intelegerea si aprofundarea notiunilor legate de : finante publice, functiile finantelor publice CONCEPTE CHEIE:

Finante publice Relatii financiare REZUMATUL TEMEI TRATATE


Sfera finanŃelor este mai restrânsă decât cea a relaŃiilor băneşti, limitându-se doar la relaŃiile băneşti care exprimă un transfer de valoare.
Transferul de valoare se realizează în formă bănească, de la persoane fizice sau juridice către fondurile ce se constituie în economie sau de la acestea către pesoane fizice sau juridice.
Transferul de valoare se efectuează, de obicei fără contraprestaŃie directă.
Transferul de valoare la şi de la fondurile constituite în economie se realizează doar parŃial, cu titlu de rambursabilitate. FinanŃele - reprezintă o categorie economică obiectiv necesară, determinată de existenŃa statului şi de folosirea banilor şi a formelor valorice în repartizarea produsului social. FUNCłIILE FINANłELOR PUBLICE FinanŃele publice au o misiune socială deoarece servesc la realizarea unor obiective precis determinate necesare desfăşurării activităŃii societăŃii. În această accepŃiune, se disting trei mari funcŃii ale finanŃelor publice:
funcŃia de formare a resurselor
funcŃia de distribuire a veniturilor
funcŃia de reglare a vieŃii economice. Misiunea socială a finanŃelor publice se înfăptuieşte prin funcŃiile care le exercită, şi anume: a) funcŃia de repartiŃie b) funcŃia de control a) FuncŃia de repartiŃie a finanŃelor publice cuprinde două faze : a1) constituirea fondurilor a2) repartizarea fondurilor

a1) Constituirea fondurilor – constă în formarea fondurilor publice de resurse băneşti Se pote realiza pe mai multe căi:
impozite
taxe
contribuŃii pentru asigurări sociale
amenzi
penalităŃi
vărsăminte din profitul regiilor autonome
vărsăminte din veniturile instituŃiilor publice
redevenŃe
chirii din concesiuni şi închirieri ale unor bunuri aparŃinând statului
venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat La constituirea fondurilor publice participă cu resurse toate sectoarele sociale:
Particular
Cooperatist
Mixt


Public precum şi populaŃia. Participarea este în proporŃii diferite, în funcŃie de capacitatea financiară a fiecărei categorii. a2) Repartizarea fondurilor Repartizarea fondurilor constă din distribuirea fondurilor financiare pe beneficiari - persoane fizice sau juridice
este precedată de inventarierea şi evaluarea nevoilor sociale
datorită faptului că cererea de resurse financiare este mai mare decât oferta lor, este necesar ca autorităŃile publice să trieze şi să ierarhizeze cererile organelor centrale sau locale cu privire la realizarea anumitor obiective şi să stabilească unele priorităŃi, în funcŃie de condiŃiile concrete ale fiecărei etape. Distribuirea resurselor financiare implică stabilirea destinaŃiilor pentru cheltuielile publice, respectiv: ● învăŃământ ● sănătate ● asigurări sociale şi protecŃie socială ● gospodărie comunală şi locuinŃe ● apărare naŃională ● ordine publică ● acŃiuni economice ● datorie publică Ambele faze ale repartiŃiei finanŃelor publice, constituirea şi repartizarea fondurilor publice, se realizează în procesul de distribuire şi redistribuire a bogăŃiei naŃionale, care are loc între diverse persoane fizice sau juridice, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte. b) FuncŃia de control a finanŃelor publice
este strâns legată de funcŃia de repartiŃie, dar are o sferă de manifestare mai largă, deoarece vizează atât constituirea şi repartizarea fondurilor publice, cât şi modul de utilizare a acestora.
necesitatea funcŃiei de control decurge din faptul că resursele financiare, puse la dispoziŃia statului, aparŃin întregii societăŃi.

Organele de control financiar ale statului urmăresc: ● încasarea ritmică şi în cuantumul prevăzut a veniturilor statului, ● instaurarea şi menŃinerea disciplinei financiare, ● limitarea evaziuni fiscale, ● modul în care beneficiarii utilizează sumele obŃinute de la buget şi le consumă pentru realizarea obiectivelor cărora le-au fost destinate.

LECTIA 2 SISTEMUL bugetului de stat

BUGETAR. Bugetul de stat.

Rolul şi caracteristicile

Introducere in tema tratata:

• Bugetul de stat este o categorie fundamentală a finanŃelor publice care necesită o abordare juridică şi una economică.

Obiectivul lectiei 2 - intelegerea si aprofundarea notiunilor legate de : bugetul de stat, rolul bugetului de stat, clasificarea bugetelor, caracteristicile bugetului de stat

Concepte cheie: -

Bugetul de stat An bugetar Deficit bugetar Venituri bugetare Cheltuieli bugetare

Rezumatul capitolului • Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezintă un document previzional care autorizează, în formă legislativă, încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor anuale ale statului şi care necesită aprobarea obligatorie prin lege de către Parlament. • Bugetul de stat se prezintă sub forma unui ansamblu de conturi care descriu veniturile şi cheltuielile statului timp de un an calendaristic • poate fi considerat ca un tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice aferente perioadei la care se referă. • Bugetul trebuie să reflecte cât mai real posibil resursele ce pot fi mobilizate şi destinaŃia acestora, să permită compararea, la finele exerciŃiului bugetar, a veniturilor încasate şi a cheltuielilor efectuate şi să ofere posibilitatea analizării veniturilor pe surse de provenienŃă şi a cheltuielilor pe destinaŃii. • Bugetul de stat este influenŃat de concepŃiile politice, economice şi sociale specifice fiecărei perioade, precum şi de interesele grupurilor care exercită puterea. • Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relaŃiile

economice în formă bănească, ce se formează în procesul repartiŃiei produsului intern brut, în legătură cu îndeplinirea funcŃiilor şi sarcinilor statului. • Se concretizează în iniŃiativele statului de a utiliza o parte din resursele şi cheltuielile publice ca pârghii economice şi instrumente de influenŃare a conjuncturii economice • Bugetul de stat este bugetul administraŃiei centrale de stat. Este elaborat şi administrat de Guvern, iar aprobarea sa revine Parlamentului. • Bugetul de stat cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor de importanŃă centrală, care sunt repartizate prin legea bugetară anuală. Rolul bugetului de stat se manifestă în activitatea economică, socială şi financiară: • din punct de vedere financiar, asigură mobilizarea şi distribuirea resurselor financiare ale statului în vederea îndeplinirii funcŃiilor şi sarcinilor sale; • din punct de vedere economic, bugetul de stat cuprinde diverse instrumente şi tehnici de intervenŃie în activitatea economică şi socială, prin intermediul cărora statul îşi realizează politica de stimulare economică şi protecŃie socială.

Sistemul bugetar aşa cum este definit de Legea nr.500/2005

• • • • • • •

bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale bugetul fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele instituŃiilor publice autonome; bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral sau parŃial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; • bugetele instituŃiilor finantate integral din venituri proprii; • bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigură din fonduri publice; • bugetul fondurilor externe nerambursabile Aceste categorii de bugete sunt autonome:

● au venituri şi cheltuieli proprii,

● se elaborează şi se aprobă distinct, ● titularii acestora au independenŃă administrativă deplină. • Venituri bugetare – resursele băneşti care se cuvin bugetului în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuŃii şi alte vărsăminte. • Cheltuieli bugetare – sumele aprobate în bugete, în limitele şi potrivit destinaŃiilor stabilite prin bugetele respective. • Deficit bugetar – parte a cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile bugetare într-un an bugetar. • Excedent bugetar – parte a veniturilor bugetare ce depăşeşte cheltuielile bugetare într-un an bugetar. • An bugetar – anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie Structura bugetului de stat Total venituri, din care: 1.Venituri curente: • venituri fiscale: ● impozite directe (impozit pe profit, impozit pe venit) ● impozite indirecte (T V A, accize, taxe vamale) • venituri nefiscale ( vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte de la instituŃiile publice) 2.Venituri din capital ( venituri din valoarea unor bunuri ale statului) •

• • •

Total cheltuieli, din care: Cheltuieli curente: ● cheltuieli de personal ● cheltuieli materiale ● subvenŃi şi transferări Cheltuieli de capital Dobânzi aferente datoriei publice Fond de rezervă la dispoziŃia Guvernului Excedent (+) / Deficit (-)

Lectia 3

SISTEMUL BUGETAR. PRINCIPII BUGETARE. PROCESUL BUGETAR Introducere in tema tratata: Procesul bugetar reprezintă ansamblul acŃiunilor şi măsurilor întreprinse de instituŃiile statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de către Guvern. Procesul bugetar este format dintr-o succesiune de etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuŃie a acestuia.

Obiectivul lectiei: - intelegerea notiunilor care definesc principiile bugetare si procesul bugetar

Concepte cheie       

UNIVERSALITATEA UNITATEA BUGETARĂ ANUALITATEA BUGETULUI ECHILIBRUL BUGETAR SPECIALIZAREA BUGETARĂ PUBLICITATEA BUGETARĂ NEAFECTAREA VENITURILOR BUGETARE

Rezumatul lectiei 3: În România, procesul bugetar se desfăşoară în conformitate cu prevederile ConstituŃiei, Legii privind finanŃele publice şi ale legilor bugetare anuale. Întregul proces bugetar trebuie să fie orientat spre obiective, rezultate şi performanŃă. Legea finanŃelor publice stabileşte procedurile de construcŃie şi execuŃie a bugetului, contribuind la îmbunătăŃirea mecanismelor bugetare şi la asigurarea transparenŃei necesare în previziunile pe termen mediu. Principiile bugetare La baza bugetului de stat stau trei principii tradiŃionale: unitate, universalitate şi anualitate. Principiul unităŃii cere ca veniturile şi toate cheltuieli să fi cuprinse într-un document unic, pentru a asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Veniturile publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc şi

destinaŃiile acestora poartă denumirea de fonduri speciale. În prezent, în Ńara noastră, în afara bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, există doar două fonduri speciale, respectiv: - bugetul Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, aprobat ca anexă la legea anuală a bugetului de stat; - bugetul asigurărilor pentru şomaj, aprobat ca anexă la legea anuală a asigurărilor sociale de stat. Principiul universalităŃii Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepŃia donaŃiilor şi sponsorizărilor care au stabilite destinaŃii distincte, potrivit voinŃei donatorului. În baza acestui principiu, ansamblul veniturile trebuie să asigure executarea ansamblului cheltuieli publice. Principiul universalităŃii bugetare implică două aspecte importante: regula necompensării între venituri şi cheltuieli şi regula neafectării veniturilor la anumite cheltuieli. Regula necompensării interzice de a se prezenta autorităŃii bugetare un simplu sold în loc de detalierea veniturilor şi cheltuielilor. Regula neafectării interzice ca un venit să fie destinat precis pentru a acoperi o anumită cheltuială. Principiul anualităŃii Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă determinată de timp. În Ńara noastră, anul bugetar reprezintă anul financiar pentru care se aprobă bugetul şi corespunde cu anul calendaristic, care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie. Toate operaŃiunile de încasări şi plăŃi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparŃin exerciŃiului corespunzător de execuŃie a bugetului respectiv. Estimările pentru următorii trei ani reprezintă informaŃii privind necesarul de finanŃare pe termen mediu şi fac obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi. Estimările nu creează dreptul de folosire de către ordonatorii principali de credite a fondurilor publice respective. Estimările se reanalizează în anul pentru care au fost prevăzute, se introduc în bugetul anului respectiv şi se autorizează prin aprobarea legii anuale a bugetului respectiv. Pe lângă aceste principii clasice, la elaborarea bugetului de stat se au în vedere şi se aplică şi alte principii, cum ar fi: Principiul specializării bugetare Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienŃă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică şi destinaŃia acestora, potrivit clasificaŃiei bugetare.

Principiul unităŃii monetare Toate operaŃiunile bugetare se exprimă în monedă naŃională. Principiul publicităŃii Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acesta realizându-se prin: • dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora; • dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuŃie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora; • publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuŃie a acestora; • mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaŃiilor supra conŃinutului bugetului, exceptând informaŃiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege. Fazele şi trăsăturile procesului bugetar Procesul bugetar cuprinde activităŃile legate de : • elaborarea proiectului de buget • aprobarea proiectului de buget • execuŃia bugetului • încheierea şi aprobarea contului de execuŃie bugetară • controlul bugetar Procesul bugetar se caracterizează prin anumite trăsături comune şi anume: a) este un proces de decizie, deoarece autorităŃile competente hotărăsc în privinŃa alocării resurselor publice; b) este un proces politic, datorită faptului că deciziile privind alocarea resurselor sunt determinate de gândirea doctrinară şi interesele politice ale formaŃiunii aflate la putere; c) este un proces complex vizând un foarte mare număr de participanŃi, cu probleme multiple şi diverse; d) este un proces ciclic, derulându-se într-o perioadă calendaristică bine determinată (care coincide cu anul bugetar) după care procesul se reia. Elaborarea proiectului bugetului de stat Proiectul bugetului de stat este elaborat de puterea executivă, care, în majoritatea Ńărilor este Guvernul. În cadrul Guvernului responsabilitatea revine concret ministrului finanŃelor publice. Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare perspectivele economice şi priorităŃile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament. Guvernul asigură: a) elaborarea raportului privind situaŃia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecŃia acesteia în următorii 3 ani; b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;

c) exercitarea conducerii generale a activităŃii executive în domeniul finanŃelor publice, scop în care examinează periodic execuŃia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menŃinerea sau îmbunătăŃirea echilibrului bugetar, după caz; d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului general anual de execuŃie; e) utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenŃie la dispoziŃia sa, pe bază de hotărâri. În domeniul finanŃelor publice Ministerul FinanŃelor Publice are, în principal, următoarele atribuŃii: a) coordonează acŃiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuŃie; b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora; d) emite norme metodologice, precizări şi instrucŃiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanŃarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciŃiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea; e) solicită rapoarte şi informaŃii oricăror instituŃii care gestionează fonduri publice; f) aprobă clasificaŃiile bugetare, precum şi modificările acestora; g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor; h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale; i) asigură monitorizarea execuŃiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaŃiei; j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înŃelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte normative, care conŃin implicaŃii financiare; k) stabileşte conŃinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; l) blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite; m) dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanŃării în bani, rezultate din contribuŃia financiară externă acordată Guvernului României; n) colaborează cu Banca NaŃională a României la elaborarea balanŃei de plăŃi externe, a balanŃei creanŃelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar; o) prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanŃe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca NaŃională a României, informări asupra

modului de realizare a balanŃei de plăŃi externe şi a balanŃei creanŃelor şi angajamentelor externe şi propune soluŃii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanŃei de plăŃi externe; p) participă, în numele statului, în Ńară şi în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiŃiilor şi convenŃiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca NaŃională a României, în probleme financiare, valutare şi de plăŃi; r) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de dispoziŃiile legale. Procesul de elaborare a proiectului anual de buget este unul laborios, care se întinde pe o perioadă lungă de timp (aprilie-septembrie), implică foarte mulŃi actori (ministere şi agenŃii guvernamentale, multe direcŃii şi funcŃionari publici din Ministerul FinanŃelor Publice, precum şi autorităŃi publice locale) şi este, de asemenea, un proces iterativ (unele etape, îndeosebi cea de stabilire a limitelor de cheltuieli sau cea de negociere între Ministerul FinanŃelor Publice şi acele ministerele/agenŃii care nu transmit proiectul de buget încadrat în limitele de cheltuieli aprobate de către Guvern, se pot relua). Procesul bugetar începe cu faza de conturare a cadrului macroeconomic, transmiterea Scrisorii-cadru şi stabilirea limitelor de cheltuieli pentru ordonatorii principali de credite încă din prima parte a anului pentru a conferi mai multă stabilitate politicii macroeconomice; În ceea ce priveşte însuşirea proiectului de buget de către Guvern este important de menŃionat faptul că proiectul anual de buget este supus de obicei analizei executivului în două lecturi, după prima lectură operându-se mici modificări ale indicatorilor bugetari. Un aspect deosebit de important în această etapă este consultarea societăŃii civile în privinŃa proiectului anual de buget, mai exact a partenerilor de dialog social, prin dezbaterea proiectelor anuale de buget ale ordonatorilor principali de credite în Comisiile de dialog social constituite pe lângă aceştia, precum şi prin dezbaterea proiectului de buget şi al legii bugetare anuale în comisiile şi în plenul Consiliului Economic şi Social, organism tripartit Guvern, sindicate şi patronate. Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, conducătorii altor autorităŃi publice şi conducătorii instituŃiilor publice autonome. Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiŃiile delegării. În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi. Conducătorii instituŃiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terŃiari de credite, după caz.

Lectia 4 SISTEMUL CHELTUIELILOR BUGETARE

Introducere in tema tratata: Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate în scopul public prin intermediul instituŃiilor publice şi care se acoperă de la bugetul de stat sau din bugetul propriu, pe seama veniturilor obŃinute.

Obiectivul lectiei: - intelegerea notiunilor legate de cheltuieli publice, cheltuieli bugetare

Concepte cheie : - cheltuieli publice, - cheltuieli bugetare

Rezumatul lectiei 4: 1. CONłINUTUL CHELTUIELILOR PUBLICE  Cheltuielile publice exprimă relaŃii economico - sociale în formă bănescă, manifestate între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parete, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcŃiilor acestuia.  ConŃinutul economic al cheltuielilor publice este strâns legat de destinaŃia acestora. Unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut, iar altele reprezintă doar o avansare din PIB.  Cheltuielile publice – cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate în scopul public prin intermediul instituŃiilor publice (aparat de stat, armată, instituŃii social-culturale) şi care se acoperă de la bugetul de stat sau din bugetul propriu, pe seama veniturilor obŃinute.  Cheltuielile bugetare – se referă doar la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul administraŃiei centrale de stat, din bugetele locale sau din cel al asigurărilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cele publice. 2. CRITERII DE CLASIFICARE A CHELTUIELILOR PUBLICE În practica financiară şi statistică actuală din diverse Ńări se folosesc următorele tipuri de clasificare a cheltuielilor publice : a) administrativă,

b) economică, c) financiară, d) după rolul cheltuielilor în procesul reproducŃiei sociale, e) clasificarea ONU. a) Clasificarea administrativă se bazează pe două criterii: ■ organic – potrivit căruia cheltuielile publice sunt grupate după instituŃia care le efectuează (ministere, unităŃi administrativ- teritoriale, instituŃii); ■ funcŃional – care grupează cheltuielile după profilul activităŃii instituŃiilor publice beneficiare de alocaŃii bugetare (parlament, executiv, sănătate, învăŃământ, justiŃie, poliŃie, armată). b) Clasificarea economică grupează cheltuielile în:  cheltuieli curente, care asigură funcŃionarea şi întreŃinerea instituŃiilor publice;  cheltuieli de capital, care constau în achiziŃionarea de bunuri de folosinŃă îndelungată , destinate sferei producŃiei materiale sau nemateriale. Cheltuielile curente se subîmpart în:  cheltuieli privind serviciile publice sau administrative, care cuprind, în general, remunerarea serviciilor, cheltuieli pentru materiale şi servicii etc.;  cheltuieli de transfer, care pot avea destinaŃii economice (subvenŃii acordate unor domenii anume, urmărind scopuri bine determinate) sau sociale ( burse, pensii etc.). c) Clasificarea financiară - urmăreşte modul şi momentul în care cheltuielile publice afectează resursele financiare ale statului.  cheltuieli definitive – cuprind cheltuieli de funcŃionare sau de investiŃii şi formează partea cea mai mare a cheltuielilor publice;  cheltuieli temporare (operaŃiuni de trezorerie) – care sunt evidenŃiate în conturile speciale de trezorerie;  cheltuielile virtuale (sau parŃiale) – sunt cele pe care statul se angajază să le efectueze în anumite condiŃii (în cazul în care statul intervine ca girant pentru un împrumut care, din diferite motive, nu mai poate fi rambursat de către debitori, sumele respective devin o cheltuială a statului). d) Clasificarea după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducŃiei sociale: - cheltuieli reale – care reprezintă un consum definitiv de PIB: întreŃinerea aparatului de stat, întreŃinerea şi dotarea armatei, plata dobânzilor etc.;

- cheltuieli economice – care reprezintă o avansare de PIB şi cuprind investiŃiile efectuate de stat pentru construirea de drumuri, poduri, întreprinderi noi, modernizarea celor existente etc e) Clasificarea ONU Are la bază două criterii: ■ funcŃional şi ■ economic. În România, începând cu anul 1991, pentru clasificarea cheltuielilor publice s-a adoptat metoda ONU, în vederea asigurării comparabilităŃii datelor necesare raportărilor şi analizelor internaŃionale. 3. FACTORII DE INFLUENłARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

      

Factori demografici. Factori economici. Factori sociali. Factori politici. Factori militari. Factori istorici. Procesul de urbanizare

Lectia 5 Impozitele – noŃiuni generale

Introducere in tema tratata: Sistemul fiscal reprezintă unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le utilizează în conducerea activitaŃii economice şi sociale, în vederea îndeplinirii în bune condiŃii a tuturor funcŃiilor sale. Sistemul fiscal diferă de la o Ńară la alta, atât din punct de vedere al caracteristicilor de fond, cât şi din punct de vedere al formei. Veniturile oricărui stat se constituie din impozite şi taxe. Sistemul fiscal reprezintă concretizarea voinŃei politice a unei comunităŃi umane organizată, stabilită pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezintă, să instituie o serie de reguli juridice cu privire la dreptul de a obŃine venituri proprii. Un sistem fiscal include totalitatea impozitelor instituite într-un stat care îi procură acestuia majoritatea veniturilor bugetare, fiecare impozit având o contribuŃie determinată şi un anumit rol regulator în economie.

În acelaşi timp, un sistem fiscal înseamnă un compromis între necesitatea de resurse financiare care să poată asigura acoperirea necesităŃilor crescânde de cheltuieli publice, pe de o parte, şi grija de a asigura echitate, de a proporŃiona contribuŃia fiecărei categorii de contribuabili în raport cu capacitatea şi posibilităŃile acestora, pe de altă parte.

Obiectivul lectiei: Intelegerea notiunilor legate de: - conŃinutul şi rolul impozitelor - elementele impozitului - principiile de impozitare - clasificarea impozitelor

Concepte cheie : - elementele impozitului - principiile de impozitare - clasificarea impozitelor

Rezumatul lectiei 5: Impozitele reprezintă o formă de prelevare de la persoanele fizice şi juridice la dispoziŃia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice, pentru satisfacerea necesităŃilor de interes general. Aceste prelevări: ● au caracter obligatoriu, ● sunt cu titlu nerambursabil şi ● fără contraprestaŃie din partea statului. Potrivit art. 138 din ConstituŃia României, impozitele se stabilesc numai prin lege. Nivelul impozitelor este influienŃat de: ■ factori externi sistemului fiscal, cum ar fi nivelul produsului intern brut pe locuitor, priorităŃile stabilite de către stat în ceea ce priveşte destinaŃia resurselor financiare la dispoziŃia sa, ca şi ■ factorii interni, precum progresivitatea cotelor de impunere şi modul de determinare a materiei impozabile. Rolul impozitelor este important din punct de vedere: ► financiar,

► economic şi ► social. Financiar - Rolul principal al impozitelor datorate bugetelor este acela de a procura resursele financiare necesare efectuării cheltuielilor publice. Economic - impozitele reprezintă un instrument de intervenŃie a statului pentru: ● a încuraja (de exemplu, sub formă de exonerări) sau ● a descuraja (pe calea suprataxării) anumite sectoare sau activităŃi economice. Social - rolul impozitelor este de redistribuire a unei părŃi din produsul intern brut între diferitele categorii sociale, precum şi între persoane fizice şi juridice. 2. Elementele impozitului • • • • • •

subiectul impozitului obiectul impunerii unitatea de impunere cota impozitului asieta sau modul de aşezare a impozitului termenul de plată

3. Principiile de impozitare • Procesul de impunere este reprezentat de un complex de măsuri şi operaŃii care au ca scop stabilirea impozitului datorat bugetului. • Impunerea prezintă o latură de natură politică şi una de ordin tehnic. Politica impozitelor trebuie să respecte o serie de principii fundamentale • principiile de echitate fiscală, • principiile certitudinii impunerii, • principiile de politică financiară • principiile de politică economică • principiile social-politice. • Elasticitatea unui impozit se referă la capacitatea acestuia de adaptare la necesităŃile de venituri ale statului. • Randamentul fiscal ridicat implică: * impozitul să aibă caracter universal, fiind plătit de toate persoanele fizice şi juridice; * să nu existe posibilităŃi de sustragere de la impunere a unei părŃi din materia impozabilă; * volumul cheltuielilor, privind stabilirea bazei impozabile, calcularea şi perceperea impozitelor să fie cât mai redus. • Un impozit este stabil atunci când randamentul rămâne constant de-a lungul ciclului economic.

4. Clasificarea impozitelor a) după trăsăturile de fond şi de formă • impozite directe, care la rândul lor pot fi: * reale (impozitul pe clădiri, impozitul pe mijloacele de transport etc.); * personale (impozitul pe venit). • impozite indirecte: taxa pe valoarea adăugată, accize, taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare, impozitul pe spectacole. b) după obiect: • impozite pe venit • impozit pe clădiri • impozit pe mijloacele de transport. c) după scopul urmărit: • impozite financiare; • impozite de ordine. d) după frecvenŃa cu care se realizează: • impozite permanente; • impozite incidentale. e) după instituŃia care le administrează: • impozite ale administraŃiei publice centrale; • impozite ale administraŃiei publice locale.

Lectia 6 IMPOZITELE DIRECTE. IMPOZITUL PE PROFIT

Introducere in tema tratata: Clasificarea clasică grupează impozitele directe în două categorii principale, Ńinând cont de criteriile care stau la baza aşezării acestor impozite şi anume: impozite reale şi impozite personale. În cazul impozitelor reale, materia impozabilă este reprezentată de un bun material aflat în posesie şi din această cauză au mai fost denumite şi impozite pe proprietate.

Impozitele reale mai sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se aşează asupra produsului brut al obiectului impozabil, fără a se face nici o legătură cu situaŃia subiectului impozabil.

În aceste situaŃii, impunerea are ca obiect clădiri, terenuri, mijloace de transport, alte bunuri, făcându-se abstracŃie de situaŃia personală a plătitorului impozitului, iar impozitele rezultate constituie, în Ńara noastră, surse ale bugetelor locale. Impozitele personale care se adresează persoanelor fizice sau juridice se aplică asupra veniturilor realizate de către acestea, respectiv asupra salariilor, profiturilor şi dividendelor obŃinute. Acestea se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene stabilite în prealabil.

Obiectivul lectiei: - intelegerea notiunilor legate de impozite directe

Concepte cheie : - impozitele directe - impozitul pe profit

Rezumatul lectiei 6: Impozitul pe profit :  este un impozit direct,  este stabilit nominal în sarcina unei persoane juridice denumită contribuabil,  urmăreşte impunerea profitului obŃinut din activitatea desfăşurată Contribuabili  persoanele juridice române,  persoanele juridice străine,  persoanele juridice sau fizice nerezidente,  persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente. Exceptări de la plata impozitului pe profit  trezoreria statului;  instituŃiile publice,  organizaŃiile de nevăzători, de invalizi şi ale persoanelor cu handicap, cooperativele care funcŃionează ca unităŃi protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate;  cultele religioase, pentru veniturile obŃinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităŃii de cult;  instituŃiile de învăŃământ particular acreditate,

 asociaŃiile de proprietari constituite ca persoane juridice;  persoanele juridice române fără scop patrimonial, pentru veniturile din: cotizaŃiile membrilor, contribuŃiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanŃilor, donaŃiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare. Determinarea profitului impozabil

 Baza de impozitare – o reprezintă profitul impozabil determinat ca diferenŃă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile  Bi = V – C – Vni + Cnd. Elementele de calcul ale profitului impozabil  Veniturile – sunt sume sau valori încasate ori de încasat care includ: venituri din exploatare, venituri financiare, venituri excepŃionale, aşa cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabilului;  Cheltuielile – sunt sume sau valori plătite sau de plătit care include: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli excepŃionale, aşa cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabilului; Veniturile neimpozabile  dividendele primite de la o persoană juridică română. .  diferenŃele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deŃin titluri de participare, precum şi diferenŃele de evaluare a investiŃiilor financiare pe termen lung;  veniturile din anularea obligaŃiilor unei persoane juridice;  veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;  veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri. Cheltuielile deductibile : cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile  cheltuielile cu achiziŃionarea ambalajelor

 cheltuielile efectuate pentru protecŃia muncii, pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;  cheltuielile cu contribuŃiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale şi cele cu primele de asigurare pentru riscuri profesionale;  cheltuielile de reclamă şi publicitate;  cheltuielile de transport şi cazare în Ńară şi în străinătate efectuate de către salariaŃi şi administratori;  contribuŃia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;  taxele de înscriere, cotizaŃiile şi contribuŃiile obligatorii;  cheltuielile pentru formarea şi perfecŃionarea profesională a personalului;  cheltuielile pentru marketing, de cercetare-dezvoltare; pentru perfecŃionarea managementului şi a sistemelor informatice;  cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor. O serie de cheltuieli au o deductibilitate limitată. Sponsorizările şi actele de mecenat sunt deductibile dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii:  sunt în limita a trei la mie din cifra de afaceri;  nu depăşesc 20% din impozitul pe profit datorat. Cota de impozit pe profit: 16% Perioada impozabilă  anul calendaristic, în cazul contribuabililor care au existat întregul an fiscal;  perioada din anul fiscal, pentru care contribuabilii care se înfiinŃează, se reorganizeză prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează, există. Termenele de plată  trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor  lunar pentru Bănca NaŃională a României, băncile române şi a sucursalele din Romînia ale băncilor, persoane juridice străine, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări şi penalităŃi de întârziere.

Depunerea declaraŃiilor fiscale pentru impozitul pe profit

Contribuabilii au obligaŃia să depună o declaraŃie anuală de impozit pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situaŃiilor financiare, împreună cu o declaraŃie privind plăŃile şi angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul şi suma fiecărei plăŃi, numele şi adresa beneficiarului. Impozitul pe profit se încasează la:  Bugetul de stat  Bugetele locale – pentru impozitul pe profit, majorările şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeŃene

Lectia 7 IMPOZITE DIRECTE 1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE 2. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR 3. IMPOZITUL PE REPREZENTANłE 4. IMPOZITUL PE VENIT Obiectivul lectiei: - intelegerea notiunilor legate de impozitul pe dividende, impozitul pe veniturile microintreprinderilor, impozitul pe reprezentante, impozitul pe venit.

Concepte cheie :

o IMPOZITUL PE DIVIDENDE o IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR o IMPOZITUL PE REPREZENTANłE o IMPOZITUL PE VENIT Rezumatul lectiei 7:

o IMPOZITUL PE DIVIDENDE O persoană juridică română care plăteşte dividende are obligaŃia să

reŃină şi să verse către bugetul de stat impozitul pe dividende reŃinut. • Impozitul pe dividende calculează prin aplicarea unei cote de impozit, stabilită prin lege, asupra dividendului brut. • Impozitul reŃinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. • Dacă dividendele distribuite nu sunt plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaŃiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

o

IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: • are înscrisă în obiectul de activitate producŃia de bunuri materiale, prestarea de servicii şi/sau comerŃul; • are de la 1 până la 9 salariaŃi inclusiv; • a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro; • capitalul social al persoanei juridice este deŃinut de persoane, altele decât statul, autorităŃile locale şi instituŃiile publice. Nu pot opta pentru sistemul de impunere a veniturilor ca microîntreprindere, persoanele juridice române care: desfăşoară activităŃi în domeniul bancar; • desfăşoară activităŃi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieŃei de capital, cu excepŃia persoanelor juridice care desfăşoară activităŃi de intermediere în aceste domenii; • desfăşoară activităŃi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor; • au capitalul social deŃinut de un acŃionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaŃi.

Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor: 2% aplicata la baza de impozitare Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: • veniturile din variaŃia stocurilor; • veniturile din producŃia de imobilizări corporale şi necorporale;

• veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenŃiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanŃarea investiŃiilor; • veniturile din provizioane; • veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil; • veniturile realizate din despăgubiri, din asigurări, pentru pagubele produse la activele corporale. Calculul şi plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Microîntreprinderile au obligaŃia de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declaraŃia de impozit pe venit. IMPOZITUL PE REPREZENTANłE Contribuabili - Orice persoană juridică străină, care are o reprezentanŃă autorizată să funcŃioneze în România, potrivit legii, are obligaŃia de a plăti un impozit anual. • Stabilirea impozitului - Impozitul pe reprezentanŃă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieŃei valutare, comunicat de Banca NaŃională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat. Plata impozitului şi depunerea declaraŃiei fiscale • Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe reprezentanŃă are obligaŃia de a depune o declaraŃie anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere şi de a plăti impozitul la bugetul de stat, în două tranşe egale, până la datele de 20 iunie şi 20 decembrie. • ReprezentanŃele sunt obligate să conducă evidenŃa contabilă prevăzută de legislaŃia în vigoare din România. IMPOZITUL PE VENIT Elementele de bază ale impunerii veniturilor Împoziul pe venit se aplică următoarelor venituri:

• în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obŃinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României; • în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât menŃionate anterior numai veniturilor obŃinute din România, • în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent; • în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate dependentă în România, venitului salarial net din această activitate dependentă. Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit A. Veniturile din activităŃi independente cuprind: • veniturile comerciale: * veniturile din fapte de comerŃ; * veniturile din prestări de servicii; * veniturile din practicarea unei meserii; • veniturile din exercitarea profesiilor libere de către medici, avocaŃi, notari, auditori financiari, experŃi contabili, contabili autorizaŃi, arhitecŃi, • venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală; B. Venituri din salarii, C. Venituri din cedarea folosinŃei bunurilor, D. Venituri din investiŃii, E. Venituri din pensii, F. Venituri din activităŃi agricole, G. Venituri din premii şi din jocuri de noroc, H. Venituri din transferul proprietăŃilor imobiliare; I. Venituri din alte surse.

•

• •

•

Venituri neimpozabile ajutoarele, indemnizaŃiile şi alte forme de sprijin cu destinaŃie specială, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităŃilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces; pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele / văduvii de război,

• contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit • sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat; • veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare şi proprietăŃii imobiliare; • drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenŃii şi elevii unităŃilor de învăŃământ din sectorul de apărare naŃională, ordine publică şi siguranŃă naŃională şi persoanele civile, cele ale gradaŃilor şi soldaŃilor concentraŃi sau mobilizaŃi; • bursele; sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaŃie; • veniturile din agricultură şi silvicultură, cu excepŃia celor impozabile conform regulilor codului fiscal; • veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare, în condiŃii de reciprocitate; • veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în străinătate; • veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaŃiilor internaŃionale din activităŃile desfăşurate în România în calitatea lor oficială; • veniturile primite de cetăŃeni străini pentru activitatea de consultanŃă desfăşurată în România, pe baza acordurilor de finanŃare nerambursabilă; • veniturile primite de cetăŃeni străini pentru activităŃi desfăşurate în România, în calitate de corespondenŃi de presă, cu condiŃia reciprocităŃii ; • sumele reprezentând diferenŃa de dobândă subvenŃionată pentru creditele primite în conformitate cu legislaŃia în vigoare; • subvenŃiile primite pentru achiziŃionarea de bunuri; Venitul net anual impozabil se stabileşte pe fiecare sursă din categoriile de venituri menŃionate, prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate. Regulile de reportare a pierderilor reportul se efectuează cronologic, în funcŃie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi; ● dreptul la report este personal şi netransmisibil; ● pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute,

reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului DeclaraŃii de venit estimat • Contribuabilii care încep o activitate în cursul anului fiscal • Contribuabilii care obŃin venituri din cedarea folosinŃei bunurilor au obligaŃia să depună o declaraŃie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între părŃi. • Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puŃin 20% faŃă de anul fiscal anterior depun PlăŃile anticipate de impozit • Contribuabilii care realizează venituri din activităŃi independente, din cedarea folosinŃei bunurilor, cu excepŃia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activităŃi agricole sunt obligaŃi să efectueze în cursul anului plăŃi anticipate cu titlu de impozit. • PlăŃile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursă de venit, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor. PlăŃile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Contribuabilii care determină venitul net din activităŃi agricole datorează plăŃi anticipate în două rate egale până la data de 1 septembrie inclusiv şi până la data de 15 noiembrie inclusiv Contribuabilii au obligaŃia de a depune o declaraŃie de venit la organul fiscal competent, împreună cu declaraŃiile speciale până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. DeclaraŃiile speciale se depun pentru venituri din activităŃi independente şi venituri din cedarea folosinŃei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activităŃi agricole determinate în sistem real. ●Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net / pierderea distribuită din asociere Contribuabilii nu sunt obligaŃi să depună declaraŃie de venit la organul fiscal competent, dacă: • obŃin numai venituri sub formă de salarii, pentru activităŃi desfăşurate în România; • obŃin numai venituri din investiŃii, pensii, venituri din activităŃi agricole, venituri din premii şi din jocuri de noroc, venituri din alte surse a căror impunere este finală. Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil • Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul

fiscal competent, pe baza declaraŃiei de venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil • Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere Contribuabilii pot face sponsorizarea entităŃilor non-profit până la 2% din impozit. ObligaŃia calculării, reŃinerii şi virării sumei de 2% revine organului fiscal competent. ●DiferenŃele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere. Creditul fiscal extern Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, denumit credit fiscal extern. Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiŃii: ● impozitul datorat în străinătate a fost efectiv plătit prin reŃinere la sursă - plata se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de: * autoritatea fiscală a statului străin respectiv; * angajator, în cazul veniturilor din salarii; * alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri; ● venitul pentru care se acordă credit fiscal se impozitează în România Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în Româna, aferentă venitului impozabil din străinătate. În situaŃia în care contribuabilul în cauză obŃine venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în Româna se calculează pentru fiecare Ńară şi pe fiecare natură de venit. Pierderile fiscale externe realizate de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat străin se compensează numai cu veniturile de aceeaşi natură şi sursă, din străinătate, pe fiecare Ńară, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care nu este acoperită se reportează pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi şi se compensează numai cu veniturile de aceeaşi natură şi

sursă, din statul respectiv.

Lectia 8 IMPOZITE ŞI TAXE LOCALE Introducere in tema tratata: Impozitele si taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale şi reprezintă partea principală din resursele financiare care se utilizează pentru efectuarea cheltuielilor publice a căror finanŃare trebuie să se asigure de la bugetele locale. Obiectivul lectiei:

- intelegerea notiunilor legate de impozitele si taxele locale

Concepte cheie : a) impozitul pe clădiri; b) impozitul pe teren; c) taxa asupra mijloacelor de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaŃiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxa hotelieră; h) taxe speciale; i) alte taxe locale.

Rezumatul lectiei 8: Impozitul pe cladiri Impozitul se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate şi de destinaŃia acestora. Prin clădire se înŃelege orice construcŃie care serveşte la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaŃii şi altele asemenea. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităŃilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinŃă, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinŃă. În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaŃiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. a) În cazul în care nu se pot stabili părŃile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Baza de calcul pentru persoane fizice Pentru persoanele fizice, impozitul pe clădiri, se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii. Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în mediul urban şi de 0,1% pentru clădirile situate în mediul rural Valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulŃirea suprafeŃei construite desfăşurate a clădirii, exprimată în metri pătraŃi, cu valoarea corespunzătoare tipului de clădire. SuprafaŃa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeŃelor secŃiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeŃele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinŃă şi suprafeŃele scărilor şi teraselor neacoperite. Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcŃie de amplasarea clădirii cu un coeficient de corecŃie care Ńine seama de rangul localităŃii şi zona din cadrul localităŃii. Rangul unei localităŃi este atribuit conform unor criterii stabilite prin lege. Zone din cadrul localităŃii - zone stabilite de consiliul local, în funcŃie de poziŃia terenului faŃă de centrul localităŃii, de reŃelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităŃi administrativ-teritoriale, conform documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenŃelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenŃe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului. În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecŃie se reduce cu 0,10. În cazul unei clădiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilă se reduce cu 15%. În cazul unei clădiri finalizate după 31 decembrie 1950 şi înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilă se reduce cu 5%. Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaŃa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulŃirea suprafeŃei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20. În cazul contribuabililor care deŃin mai multe clădiri utilizate ca locuinŃă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează: a) cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu; b) cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu; c) cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu; d) cu 100% pentru cea de a patra clădire şi următoarele, în afara celei de la adresa de domiciliu. Ordinea numerică a proprietăŃilor se determină în raport de anul dobândirii clădirii. Baza de calcul pentru persoane juridice

Pentru persoanele juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozitare este stabilită prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,5% şi 1% inclusiv. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%. În cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare; În cazul unei clădiri care a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 şi care după această dată nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice. În cazul unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplică următoarele reguli: a) impozitul pe clădire se datorează de proprietar; b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea clădirii înregistrată în contractul de leasing financiar. Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deŃinută de o persoană juridică aflată în funcŃiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării. ObligaŃii de declarare Orice persoană care dobândeşte, construieşte sau extinde, îmbunătăŃeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaŃia de a depune o declaraŃie de impunere la compartimentul de specialitate al autorităŃii administraŃiei publice locale în termen de 30 de zile de la data dobândirii, construirii sau producerii modificărilor menŃionate.. Clădirile dobândite în cursul anului se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, iar pentru clădirile care au fost înstrăinate, demolate sau distruse în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă. În aceste situaŃii, mpozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane. În cazul extinderii, îmbunătăŃirii, distrugerii parŃiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea. Modelul declaraŃiei speciale este aprobat prin normele metodologice referitoare la impozitele şi taxele locale. Termenul de plata

Impozitul pe clădiri se stabileşte anual pe baza declaraŃiei de impunere depuse de contribuabili şi se plăteşte trimestrial, în 4 rate egale, până la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi respectiv 15 noiembrie. Pentru plata cu anticipaŃie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaŃie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. Impozitul pe teren Orice persoană care are în proprietate terenuri situate în România datorează pentru acestea un impozit anual pe teren, care se plăteşte la bugetul local al unităŃii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul. În cazul unui teren, aflat în administrarea sau în folosinŃa altei persoane şi pentru care se datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datorează de către proprietar. Taxa asupra mijloacelor de transport Taxa asupra mijloacelor de transport, se datorează de către persoanele fizice şi juridice care deŃin mijloace de transport inmatriculate în România şi se plăteşte la bugetul local al unităŃii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de locator. Scutiri Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru: a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparŃin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora; b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta IalomiŃei; c) mijloacele de transport ale instituŃiilor publice; d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităŃi, dacă tariful de transport este stabilit în condiŃii de transport public. Baza de calcul Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracŃiune mecanică se stabileşte în funcŃie de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cm3 sau fracŃiune din aceasta. Capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziŃie sau un alt document similar.

Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizatiilor Orice persoană care trebuie să obŃină un certificat, aviz sau altă autorizaŃie trebuie să plătească o taxă specială la compartimentul de specialitate al autorităŃii administraŃiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaŃia necesară. Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, a autorizaŃiilor de construire şi a altor avize asemănătoare în mediul urban, este egală cu suma stabilită de consiliul local în funcŃie de suprafaŃa pentru care se obŃine certificatul de urbanism. Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa stabilită pentru mediul urban. Taxa pentru eliberarea unei autorizaŃii de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuinŃă sau anexă la locuinŃă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcŃii. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama şi publicitate Baza de calcul Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înŃelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata unei taxei denumită taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, cu excepŃia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale. Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se plăteşte la bugetul local al unităŃii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate. Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate. Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%. Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obŃinută sau care urmează a fi obŃinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepŃia taxei pe valoarea adăugată. Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public datorează plata unei taxei anuale denumită taxă pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate către bugetul local al autorităŃii administraŃiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă. Impozitul pe spectacole Contribuabili Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiŃie sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaŃia de a plăti un impozit denumit impozit pe spectacole.

Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităŃii administrativteritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiŃia sportivă sau altă activitate distractivă. InstituŃiile publice nu datorează impozitul pe spectacole. Impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scopuri umanitare. Baza de calcul Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor. Taxa hotelieră Consiliul local poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare. Taxa pentru şederea într-o unitate de cazare, denumită în continuare taxa hotelieră, se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidenŃă a persoanelor cazate. Unitatea de cazare are obligaŃia de a vărsa taxa colectată la bugetul local al unităŃii administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta. Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unităŃile de cazare. Cota taxei se stabileşte de consiliul local şi este cuprinsă între 0,5% şi 5%. În cazul unităŃilor de cazare amplasate într-o staŃiune turistică, cota taxei poate varia în funcŃie de clasa cazării în hotel. Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de şedere, cu excepŃia cazului unităŃilor de cazare amplasate într-o staŃiune turistică, atunci când taxa se datorează numai pentru o singură noapte, indiferent de perioada reală de cazare. Taxe speciale Pentru funcŃionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeŃene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale. Domeniile în care consiliile locale, judeŃene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile privind finanŃele publice locale. Impozitul pe profit la regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene Împozitul pe profit, dobânzile, majorările de întârziere şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeŃene, precum şi cele datorate de societăŃile comerciale în care consiliile locale sau judeŃene sunt acŃionari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective. Taxele judiciare de timbru

Obiectul impunerii AcŃiunile şi cererile introduse la instanŃele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului JustiŃiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de JustiŃie sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează în mod diferenŃiat, după obiectul acestora, conform prevederilor Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. Plătitorii Taxele judiciare de timbru sunt datorate bugetelor locale, de catre persoanele fizice sau juridice, catre solicită activităŃi supuse acestor taxe. Termen de plata Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Actualizare Actualizarea periodică în funcŃie de rata inflaŃiei şi majorarea anuală a acestor taxe se supune reglementărilor prevăzute de Codul fiscal. Taxele de timbru pentru activitatea notariala Obiectul impunerii Actele şi serviciile notariale care sunt îndeplinite de către notari sunt supuse taxelor de timbru, conform prevederilor de OrdonanŃa Guvernului nr.12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială. În anexa, actului normativ menŃionat sunt prezentate: a) lista taxelor de timbru pentru actele şi serviciile notariale; b) lista actelor şi serviciilor notariale scutite de plata taxelor de timbru. Plătitorii Taxele de timbru pentru activitatea notarială, stabilite în sume fixe pe tipuri de acte şi servicii prestate, sunt datorate bugetelor locale, de catre persoanele fizice sau juridice, care solicită activităŃi notariale supuse acestor taxe. Termen de plată Taxele de timbru pentru activitatea notarială se platesc anticipat sau cu ocazia efectuarii lucrărilor. Actualizare

Actualizarea periodică în funcŃie de rata inflaŃiei şi majorarea anuală a acestor taxe se supun reglementărilor prevăzute de Codul fiscal. Taxe extrajudiciare de timbru

• • • • • • • •

Sunt supuse taxelor extrajudiciare de timbru conform Legii nr.117/1999: eliberarea certificatelor de orice fel, (altele decât cele eliberate de instanŃe, Ministerul JustiŃiei, Parchet şi de notarii publici), eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare şi de pescuit, examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obŃinerii permisului de conducere, inmatricularea autovehiculelor şi a remorcilor, serviciile prestate de unele institutii publice; taxa pentru eliberarea titlurilor de proprietate termen de plata - se platesc anticipat. actualizarea periodică în funcŃie de rata inflaŃiei

Lectia 9 IMPOZITE INDIRECTE 1. SISTEMUL IMPOZITELOR INDIRECTE 2. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Introducere in tema tratata: În România se percep următoarele impozite indirecte: ● Taxa pe valoarea adăugată ● Accize ● Taxe vamale ● Alte impozite indirecte au o pondere mică

Obiectivul lectiei: -

intelegerea notiunilor legate de impozite indirecte , in special TVA

Concepte cheie : - impozite indirecte - TVA Rezumatul lectiei 9:

Taxa pe valoarea adăugată Taxa pe valoarea adăugată OperaŃiuni impozabile Din punct de vedere al taxei sunt operatiuni impozabile in Romania cele care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) operatiunile care, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din activitati economice Persoane impozabile • Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute le lege, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. • Activitatile economice cuprind activitatile producatorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate. Locul livrării bunurilor ● locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, ● locul unde se efectuează instalarea sau montajul; ● locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate; ● locul unde are loc plecarea transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren. Locul prestării de servicii Pentru prestările de servicii, legea aplicabilă în materie de TVA este cea a Ńării în care prestatorul îşi are stabilit sediul activităŃii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau reşedinŃa sa obişnuită. Livrările de bunuri şi prestările de servicii cuprinse în sfera de aplicareTVA pot fi: • operaŃiuni taxabile pentru care se colectează TVA prin aplicarea cotelor stabilite prin lege;

• operaŃiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează TVA, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorată sau plătită pentru bunurile sau serviciile achiziŃionate; • operaŃiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea. Reguli generale pentru determinarea bazei de impozitare Se cuprind în baza de impozitare a TVA: • impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; • cheltuielile accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului. Nu se cuprind în baza de impozitare a TVA ● rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor; ●sumele reprezentând daune - interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau partială a obligaŃiilor contractuale; ● dobânzile pentru: plăŃi cu întârziere, livrări cu plată în rate, operaŃiuni de leasing; ● valoarea ambalajelor care circulă fără facturare; ● sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia; ● taxa de reclamă şi publicitate şi taxa hotelieră.

Cotele de impozitare: • Cota standard de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaŃiune impozabilă • Cota redusă de 9% se aplică pentru: - Dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura şi arheologice, grãdini zoologice şi botanice, expozitii etc.; - Livrarea de manuale scolare, carti, ziare şi reviste, - Livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, - Livrările de produse ortopedice - Medicamente de uz uman şi veterinar - Cazarea în cadrul sectorului hotelier şi închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Faptul generator şi exigibilitatea Faptul generator al TVA reprezintă faptul prin care sunt realizate condiŃiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei. TVA devine exigibilă atunci când autoritatea fiscalâ devine îndreptăŃită să solicite TVA de la plătitori Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii. Înregistrarea ca plătitor de TVA • la înfiinŃare, dacă se estimează o cifra de afaceri din operaŃiuni taxabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere peste plafonul de scutire prevăzut de Codul fiscal; • ulterior înfiinŃării, în mod obligatoriu, dacă cifra de afaceri depăşeşte plafonul de scutire. ObligaŃiile persoanelor înregistrate ca plătitori de TVA ● să declare începerea, schimbarea şi încetarea activităŃii sale ca persoană impozabila. ● să emită factura fiscală ● să asigure condiŃiile de emitere a documentelor, prelucrare a informaŃiilor şi conducere a evidenŃelor prevăzute de reglementările în domeniul TVA; ● să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operaŃiunilor realizate; ● să Ńină evidenŃa contabilã potrivit legii ● sã întocmeascã şi sã depunã la organul fiscal competent, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul FinanŃelor Publice. Plata taxei pe valoarea adăugată: • Achitarea taxa pe valoarea adăugată datorată stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioada fiscală trebuie făcută până la data la care au obligaŃia depunerii acestora. Plafon de scutire • Sunt scutite de TVA persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35000eur, denumit plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal, respectiv pentru înregistrarea ca plătitori de TVA

• Persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plătitori de TVA nu au dreptul să emită facturi fiscale şi nici să înscrie TVA, pentru operaŃiile efectuate. Dreptul de deducere Se exercită numai de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, pentru: • TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă; • TVA achitată pentru bunurile importate. Nu poate fi dedusă TVA pentru: ● Bunuri sau servicii achiziŃionate de furnizori sau prestatori în contul clienŃilor şi care apoi se decontează acestora; ● Băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acŃiunilor de protocol CondiŃii pentru exercitarea dreptului de deducere: • bunurile achiziŃionate urmează să fie folosite pentru operaŃiuni cu drept de deducere; • persoana impozabilă trebuie să deŃină o factură fiscală care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile achiziŃionate. Regimul mixt Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA care realizează atât operaŃiuni care dau drept de deducere cât şi operaŃiuni care nu dau drept de deducere, este denumită plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt Dreptul de deducere a TVA în regim mixt • AchiziŃiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaŃiuni care dau drept de deducere se înscriu într-un jurnal separat pentru cumpărări, iar TVA aferentă acestora se deduce integral. • AchiziŃiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaŃiuni care nu dau drept de deducere se înscriu într-un jurnal separat pentru cumpărări, iar TVA aferentă acestora nu se deduce. • Bunurile şi serviciile pentru care nu se cunoaşte destinaŃia în momentul achiziŃiei, se evidentiază într-un jurnal pentru cumpărări întocmit separat, iar TVA aferentă acestor achiziŃii se deduce pe bază de pro rata.

Pro rata • Pro rata se determină ca raport între: veniturile obŃinute din operaŃiuni care dau drept de deducere, la numărător, iar la numitor totalitatea veniturilor. • TVA de dedus se determină prin aplicarea pro rata provizorie asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferentă achiziŃiilor destinate atât realizării de operaŃiuni care dau drept de deducere, cât şi celor care nu dau drept de deducere.

Achizitiile intracomunitare de bunuri • Se considera achizitie intracomunitara de bunuri obtinerea dreptului de a dispune, ca si un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinatia indicata de cumparator, de catre furnizor, de catre cumparator sau de catre alta persoana, in contul furnizorului sau al cumparatorului, catre un stat membru, altul decat cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor

Lectia 10 IMPOZITELE INDIRECTE 1. ACCIZELE 2. TAXELE VAMALE

Obiectivul lectiei: - intelegerea notiunilor legate de accize si taxe vamale

Concepte cheie : - accize -

taxe vamale

Rezumatul lectiei 10:

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru urmatoarele produse provenite din productia interna sau din import: • • • • • • • •

a) bere; b) vinuri; c) bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri; d) produse intermediare; e) alcool etilic; f) tutun prelucrat; g) produse energetice; h) energie electrica.

Plătitorii de accize : ● agenŃii economici prestatori, pentru toate cantităŃile de alcool etilic alimentar obŃinut în sistem de prestări de servicii,. ● agenŃii economici care cumpără de la producătorii individuali, persoane fizice, produse de natura celor supuse accizelor pentru prelucrare şi/sau comercializare. ● persoane fizice care introduc în Ńară tutun, alcool şi băuturi alcoolice destinate consumului individual, în cantităŃi ce depăşesc limitele admise pentru scutire de taxe vamale ● agenŃii economici pentru cantităŃile de produse supuse accizelor, acordate ca dividende sau ca plată în natură ● agenŃii producători sau importatori de carburanŃi auto. Momentul datorării accizelor: data efectuării livrării pentru produsele din producŃia internă data efectuării formalităŃilor de vămuire pentru importatori; data cumpărării pentru agenŃii economici achizitori; data vânzării bunurilor pentru bunurile introduse în Ńară de persoanele fizice neînregistrate ca agenŃi economici, date pentru comercializare prin agenŃi economici. Decontul lunar Plătitorii de accize au obligaŃia să depună lunar, până la data de 25 a lunii următoare, la organul fiscal teritorial, decontul de impunere, potrivit modelului din normele metodologice emise de Ministerul Economie si FinanŃelor. Plata accizelor se face lunar până la data de 25 a lunii următoare, pe baza declaraŃiei privind obligaŃiile de plată la bugetul de stat.

pentru produsele din import, plata accizelor se face la unităŃile vamale, concomitent cu plata taxelor vamale Neplata accizelor la termenele stabilite, atrage calcularea majorărilor de întârziere. Neplata sau plata cu întârziere mai mare de 31 de zile lucrătoare de către agenŃii economici care obŃin venituri din comercializarea alcoolului, a băuturilor alcoolice, a produselor din tutun şi a sortimentelor din tutun şi a sortimentelor de cafea supuse autorizării, atrage anularea autorizaŃiei. Eliberarea unei noi autorizaŃii se face numai în condiŃiile achitării tuturor sumelor restante la bugetul de stat, care au generat anularea. Antrepozitarea fiscală Sub incidenŃa sistemului de antrepozitare fiscală intră produsele supuse obligatoriu accizelor armonizate în toate statele membre ale Uniunii Europene: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, Ńigarete şi alte produse din tutun, benzine, motorine, păcură, gaz petrolier lichefiat, gaze naturale şi electricitate, pentru care producŃia poate avea loc numai întrun antrepozit fiscal autorizat. Principala caracteristică a sistemului de antrepozitare fiscală o reprezintă deplasarea produselor în regim suspensiv de la plata accizelor. Pentru produsele plasate într-un antrepozit vamal sunt suspendate toate drepturile de import, respectiv taxele vamale, accizele şi TVA, în cazul produselor plasate în antrepozite fiscale este suspendată numai plata accizelor

Plata accizelor se suspendă numai dacă deplasarea produselor are loc: ● între două antrepozite fiscale; ● între un antrepozit fiscal şi un birou vamal de ieşire din Ńară; ● între un antrepozit vamal de intrare în Ńară şi un antrepozit fiscal. Regimul suspensiv de la plata accizelor este condiŃionat de existenŃa documentului administrativ de însoŃire. Momentul exigibilităŃii la accize Momentul exigibilităŃii îl reprezintă data eliberării pentru consum sau momentul la care se înregistrează pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Momentul eliberării pentru consum: • iesirea produselor accizabile din regimul suspensiv; • producŃia de produse accizabile în afara regimului suspensiv; • importul de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;

• utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie prima; • deŃinerea în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare. TAXELE VAMALE Taxa vamală reprezintă un impozit indirect. Bunurile originare din UE nu mai genereaza taxe vamale deoarece uniunea vamala implica interzicerea, in relatiile dintre statele membre, a perceperii acestora si a oricaror altor taxe cu efect echivalent. ImplicaŃiile aderarii la UE Dupa aderarea Romaniei la Uniune, in cazul circulatiei produselor inspre si dinspre tarile membre, notiunile folosite vor fi “livrari” si “achizitii intracomunitare”, bunurile si marfurile incadrate in aceasta categorie fiind scutite de taxe vamale. Deci, daca in cazul achizitiilor intracomunitare, rolul vamii dispare, in cazul achizitiilor extracomunitare, bunurile si marfurile trebuie sa treaca prin procedurile de punere in libera circulatie. Regimuri vamale • Punerea în liberã circulatie • Punerea în liberã circulatie conferã mãrfurilor strãine statutul vamal de mãrfuri românesti. Plătitorii taxelor vamale ●agenŃii economici importatori, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate ● persoanele fizice care introduc sau scot din Ńară bunuri peste limitele cantitative şi valorice stabilite de lege. Plata taxelor vamale se efectuează în vamă, în lei. Modul de calcul al taxelor vamale Taxele vamale prevăzute în Tariful vamal de import, sunt stabilite în procente, se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor şi se exprimată în lei. Termenul de plată al taxelor vamale Taxele vamale se achită de importatori sau comisionari în vamă, înainte de acordarea de către organele vamale a liberului de vamă. Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vamă, rămân sub supraveghere vamală pe cheltuiala importatorului.

Lectia 11 BUGETUL UNIUNII EUROPENE

1. FINANłELE PUBLICE ŞI CONSTRUCłIA EUROPEANĂ 2. SISTEMUL RESURSELOR PROPRII 3. CHELTUIELILE BUGETULUI COMUNITAR 4. PROCESUL BUGETAR COMUNITAR Introducere in tema tratata: Uniunea Europeană reprezintă o grupare politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa.

Obiectivul lectiei: - intelegerea notiunilor legate de UE si institutiile principale care o guverneaza

Concepte cheie : - Cheltuielile bugetului comunitar - UE Rezumatul lectiei 11: Principalele instituŃii care funcŃionează în UE • Parlamentul European format din reprezentanŃii cetăŃenilor din statele membre aleşi prin vot direct; • Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştrii); • Comisia Europeană cu atribuŃii privind interesele generale ale Uniunii Europene; • Curtea de justiŃiea ComunităŃii Europene, care se îngrijeşte de respectarea legilor europene; • Curtea de conturi europeană, care verifică finanŃarea activităŃilor Uniunii Europene. Principalele instrumente pentru reducerea disparităŃilor şi întărirea coeziunii economice şi sociale sunt „Fondurile structurale” şi „Fondul de coeziune”. Aceste fonduri constituite din contribuŃiile financiare ale Ńărilor membre, proporŃional cu nivelul de dezvoltare al acestora, sunt redistribuite conform unui cadru reglementator şi procedural foarte complex, către acele state sau regiuni ale Uniunii Europene, care sunt rămase în urmă ca nivel de dezvoltare economico - socială. ConstrucŃia instituŃională europeană influenŃează finanŃele publice ale statelor membre:

● instituŃiile comunitare constituie un nivel suplimentar de administrare publică, care dispun de propriile lor resurse şi efectuează propriile lor cheltuieli. ●aceste resurse şi cheltuieli nu mai sunt disponibile pentru administraŃiile naŃionale, deoarece constituie finanŃe comunitare. ● a modificat profund condiŃiile în care sunt luate la nivel naŃional deciziile referitoare la veniturile şi cheltuielile administraŃiei publice. Sectorul finanŃelor publice comunitare include următoarele domenii: ● resurse proprii; ● control financiar; ● prevederi financiare şi bugetare. Bugetul UE este întotdeauna echilibrat şi este finanŃat din resursele proprii care acoperă în mod automat nivelul stabilit al cheltuielilor, după o procedură reglementată complexă şi iterativă SISTEMUL RESURSELOR PROPRII ●Resurse proprii tradiŃionale: a) Taxele vamale b) Taxele agricole c) Taxele privind zahărul şi izoglucoza ● Resursa bazată pe ”TVA” ● Resursa bazată pe „VNB” ●O trăsătură a Sistemului Resurselor Proprii este corecŃia Marii Britanii, ce reprezintă un mecanism de corecŃie care reduce dezechilibrul bugetar al Marii Britanii printr-o reducere a plăŃilor legate de TVA şi VNB. Costul acestei corecŃii este suportat de celelalte state membre în legătura cu partea lor din VNB-ul ComunităŃii. Taxele vamale şi taxele agricole rezultă din aplicarea legislaŃiei vamale a ComunităŃii şi Politicii Agricole Comune (PAC) privind importurile din Ńările terŃe. Taxele privind zahărul se aplică asupra producătorilor din sectorul zahărului şi sunt utilizate pentru a acoperi cheltuielile ComunităŃii în acest sector. Principala caracteristică a pieŃei zahărului este politica intervenŃionistă care se realizează prin preŃuri de intervenŃie garantate mai mari decât preŃul pieŃei stabilite la nivel comunitar precum şi prin alocarea de cote. Baza unică de impozitare pentru resursa bazată pe TVA Resursa proprie TVA nu este un procent din veniturile TVA pe plan naŃional ci un procent aplicat valorii totale a activităŃilor supuse TVA, care: ● exprimă valoarea totală a consumului final intern al domeniului public şi privat, precum şi al domeniilor scutite de impozitarea TVA din economie; ● este alcătuit din suma valorilor adăugate realizate pe ansamblul activităŃii economice a statelor membre şi supuse impozitării cu TVA conform Directivei a 6a şi a Regulamentului 1553/89 şi nu in conformitate cu legislaŃiile lor naŃionale.

Resursa bazată pe „VNB” Reprezintă o resursă de echilibru bugetar fiind utilizată pentru a furniza veniturile necesare acoperirii cheltuielilor atunci când toate celelalte surse de finanŃare au fost epuizate şi este calculată prin aplicarea unei cote uniforme a sumei VNB- urilor tuturor statelor membre.

Statele membre sunt responsabile cu: ● colectarea şi punerea la dispoziŃia Comisiei a resurselor proprii tradiŃionale; ● calcularea bazelor TVA şi VNB; ● plata resurselor provenind din TVA şi VNB. Comisia este responsabilă pentru: ● calcularea contribuŃiei statelor membre provenind din TVA şi VNB; ● calcularea sumei reducerii acordate Marii Britanii; ● prezentarea proiectului preliminar de buget, care reprezintă previziunea generală a cheltuielilor şi a finanŃării U E pentru următorul exerciŃiu financiar, autorităŃii bugetare (Consiliul şi Parlamentul European). De asemenea, Comisia poate propune amendarea bugetului aprobat prin proiecte de buget preliminare de amendare; ● realizarea de controale pentru a se asigura că statele membre se conformează legislaŃiei comunitare în domeniul resurselor proprii ale ComunităŃii Europene.

CHELTUIELILE BUGETULUI COMUNITAR ● Cheltuielile UE a căror principii şi sume sunt determinate juridic prin tratate, legislaŃie secundară, convenŃii, contracte private denumite cheltuieli obligatorii ● Cheltuielile pentru care autoritatea bugetară are dreptul să decidă sumele (cheltuieli facultative). ● PlăŃile însumate referitoare la un buget anual nu pot depăşi plafonul total exprimat ca un procent din PIB-ul total al Uniunii (de obicei 1,27%) şi o limită superioară stabilită pentru fiecare categorie de cheltuieli în parte. AsistenŃa financiară comunitară în domeniul politicilor structurale se realizează prin intermediul: ● Fondurilor structurale ● Fondului de coeziune; ● Altor instrumente structurale: - Banca Europeană de InvestiŃii BEI; - Fondul European de InvestiŃii; - Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică. „Fondurile structurale” şi „Fondul de coeziune”

•

Principalele instrumente pentru reducerea disparităŃilor şi întărirea coeziunii economice şi sociale • Constituite din contribuŃiile financiare ale Ńărilor membre, proporŃional cu nivelul de dezvoltare al acestora • Redistribuite conform unui cadru reglementator şi procedural foarte complex, către acele state sau regiuni ale UE, care sunt rămase în urmă ca nivel de dezvoltare economico - socială. Fondurile structurale ● FEDER – Fondul European de Dezvoltare Regională, creat în 1975 pentru reducerii dezechilibrelor regionale, finanŃează investiŃii în sectorul: productiv; infrastructură; educaŃie; sănătate; dezvoltare locală şi IMM ● FSE – Fondul Social European, creat în 1960 sprijină pregătirea profesională, recalificarea forŃei de muncă ● FEOGA - Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură – SecŃiunea Orientare, creat în 1962,îmbunătăŃirea condiŃiilor de producŃie şi marketing în agricultură; ● FEOGA - SecŃiunea Garantare sprijină conversia economică şi socială a zonelor care se confruntă cu dificultăŃi structurale. ● IFOP- Instrumentul Financiar de Orientare a Politicii Pescuitului, creat în 1993 destinat politicii comunitare în domeniul pescuitului; Fondul de Coeziune Instrument financiar creat în anul 1993 care sprijină investiŃiile în domeniul infrastructurii de transport şi a mediului. Principiile fondurilor structurale ● parteneriat între Comisia Europeană şi Statul Membru ● subsidiarităŃii implică ca acŃiunile comunitare să compleze sau să contribuie la operaŃiunile corespondente naŃionale. ● multianualitaŃii – finanŃarea măsurilor din programele operaŃionale pe o perioadă de mai mulŃi ani; ● bunei gestiuni, potrivit căruia statele membre vor coopera cu Comisia pentru a se asigura că Fondurile ComunităŃii sunt folosite în conformitate cu principiile unei bune gestionări financiare ● adiŃionalităŃii - pentru a obŃine un impact economic real creditele din fonduri nu se pot substitui cheltuielilor publice sau altor cheltuieli structurale echivalente ale României. PROCESUL BUGETAR COMUNITAR ●Elaborarea de către Comisia Europeană a proiectului preliminar de buget şi transmisia acestuia către autoritatea bugetară, nu mai târziu de 15 iunie. ●Elaborarea de către Consiliul European a proiectului de buget - pe baza proiectului preliminar de buget se iniŃiază o procedură de conciliere cu privire la cheltuielile obligatorii, ce urmează a fi introduse în buget. După o întâlnire cu o delegaŃie a Parlamentului European, stabileşte, înainte de 31 iulie, proiectul de buget, care este transmis Parlamentului în prima jumătate a lunii septembrie

● Prima lectură de către Parlament a proiectului de buget are loc în luna octombrie. ● Dacă Parlamentul nu întreprinde nici o acŃiune, bugetul este considerat aprobat şi procedura este completă; ● Dacă Parlamentul decide să facă modificări: * propune modificări în cheltuielile obligatorii; * propune amendamente la cheltuielile ne-obligatorii. Modificările propuse la cheltuielilor obligatorii necesită o majoritate absolută a voturilor exprimate, Amendamentele referitoare la cheltuielile ne-obligatorii necesită votul unei majorităŃi absolute a membrilor Parlamentului. ● A doua lectură de către Consiliul European a proiectului de buget are loc în a treia săptămână a lunii noiembrie, după o întâlnire de mediere cu o delegaŃie a Parlamentului. ● Proiectul de buget este rectificat în lumina amendamentelor Parlamentului referitoare la cheltuielile ne-obligatorii sau a modificărilor propuse la cheltuielile obligatorii. ● Deciziile Consiliului la a doua lectură referitoare la cheltuielile obligatorii determină stabilirea sumelor finale. ● Proiectul de buget rezultat în urma amendamentelor este returnat Parlamentului în jurul datei de 22 noiembrie. ● Rectificarea bugetului este utilizată pentru introducerea rezultatului bilanŃului din anul precedent în bugetul pe anul curent şi este subiectul aceloraşi reguli procedurale ca şi bugetul general. ● Închiderea contului general anual de executie a bugetului comunitar. Parlamentul Uniunii Europene trebuie să aprobe prin vot închiderea bugetară anuală. ● Controlul intern - OperaŃiile implicând cheltuielile şi veniturile bugetului comunitar formează obiectul unui control intern efectuat de personalul autorizat al fiecărei instituŃii publice comunitare. Parlamentul European a creat un Comitet de Control privind Transferul Fondurilor, cu atribuŃii în combaterea fraudelor şi care este abilitat să conducă propriile verificări privind operaŃiile care implică venituri sau cheltuieli comunitare. ● Controlul extern este efectuat de către Curtea Europeană de Conturi, a cărei sarcină principală este de a efectua un audit independent asupra conturilor UE. În fiecare an, Curtea Europeană de Conturi înaintează autorităŃii bugetare o serie de rapoarte detaliate: a) "Atestarea corectitudinii contabilitatii, a legalitatii si corectitudinii tranzactiilor" (cunoscut ca DAS); b) raportul anual privind executarea bugetului general, incluzând bugetele tuturor institutiilor si organismelor satelit; c) rapoartele speciale cu privire la probleme specifice. •

Biroul de luptă împotriva fraudelor (cunoscut sub apelativul OLAF) are un rol important în protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, având responsabilitatea de a lupta, în toate instituŃiile publice comunitare, împotriva fraudelor implicând fonduri ale Uniunii Europene şi de a coordona organismele

responsabile din Statele Membre.

Lectia 12 DATORIA PUBLICĂ

Introducere in tema tratata: Datoria publica reprezinta totalitatea obligaŃiilor băneşti pe care le are statul la un moment dat faŃă de creditorii interni şi externi, ea rezultă din împrumuturi în monedă naŃională şi în valută, contractate de stat în mod direct sau garantate de stat, inclusiv obligaŃiile faŃă de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar pentru acoperirea deficitelor bugetului de stat.

Obiectivul lectiei: - intelegerea si aprofundarea notiunilor legate de : datoria publică, gestiunea datoriei publice, amortizarea datoriei publice, fondul de risc, contractarea împrumuturilor de stat şi emiterea garanŃiilor de stat, convenŃia de garanŃie pentru împrumuturile interne contractate cu garanŃia statului, convenŃia de garanŃie pentru împrumuturile interne contractate cu garanŃia statului, necesitatea contractării şi folosirii împrumuturilor de stat externe, credite externe garantate de stat, sursele de rambursare a datoriei publice, gestionarea datoriei publice interne si externe

Concepte cheie : - Datorie publica - Titluri de stat - Garantii de stat Rezumatul lectiei 12: Datoria publică totalitatea obligaŃiilor de natura datoriei publice guvernamentale şi locale. Datoria publică guvernamentală reprezinta totalitatea obligaŃiilor statului la un moment dat, provenind din finanŃările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul Economiei şi FinanŃelor, conform dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe de urgenŃă. Datoria publică locală reprezinta totalitatea obligaŃiilor unităŃilor administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finanŃările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către autorităŃile administraŃiei publice locale, conform dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe de

urgenŃă şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanŃele publice locale, cu completările ulterioare. Gestiunea datoriei publice reprezintă totalitatea operaŃiilor privind contractarea împrumuturilor interne şi externe, organizarea şi Ńinerea evidenŃei în conturi specifice, rambursarea datoriei publice, calculul şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli specifice, gestionarea fondului de risc pentru garanŃii interne şi a fondului de risc pentru garanŃii externe. OperaŃiunile de gestiune care sunt cele mai frecvente în această activitate sunt: a) gestiunea normală a datoriei publice; b) gestionarea excepŃională a datoriei publice; c) amortizarea datoriei. Gestionarea normală datoriei constă în plata dobânzilor stipulate în contractul de împrumut. Gestionarea excepŃională a datoriei se realizează prin două operaŃiuni de gestiune: conversiunea şi consolidarea. Conversiunea este operaŃiunea care constă în schimbarea titlului vechi de împrumut contra unui titlu având aceeaşi valoare în capital, doar „purtând” o dobândă mai mică sau nu, beneficiază de aceleaşi avantaje. Scopul conversiunii este acela de a reduce sarcina anuală a dobânzilor vărsate de stat sau de a pune capăt unei evaziuni fiscale. înseamnă rambursarea efectivă a Amortizarea datoriei publice împrumuturilor contractate care compun datoria publică. Această operaŃiune reduce nu numai sarcina bănească a datoriei publice, dar şi sarcina dobânzilor, din moment ce statul nu mai varsă dobânzi pentru împrumuturile amorsate. GaranŃia de stat reprezintă angajamentul asumat în contul şi în numele statului de către Ministerul FinanŃelor Publice faŃă de instituŃia creditoare de a plătii acesteia o anumită sumă, în cazul neexecutării obligaŃiilor de plată ale debitorului. Totalitatea garanŃiilor interne şi externe emise de Ministerul FinanŃelor Publice, în numele şi în contul statului, pentru împrumuturile contractate de agenŃii economici şi autorităŃile publice reprezintă garanŃiile de stat. GaranŃiile de stat sunt de două feluri: a) garanŃiile de stat interne; b) garanŃiile de stat externe. GaranŃiile de stat interne- sunt cele emise de Ministerul FinanŃelor Publice în cazul împrumuturilor contractate de către agenŃii economici şi autorităŃile publice de pe piaŃa internă. GaranŃiile de stat externe- sunt cele emise de Ministerul FinanŃelor Publice în cazul împrumuturilor contractate de către agenŃii economici şi autorităŃile publice de pe piaŃa externă. Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fără a se limita la

acestea: a) împrumuturi de stat de la bănci, de la alte instituŃii de credit, persoane juridice române sau străine, în condiŃii rezultate în urma negocierilor; b) titluri de stat emise pe piaŃa internă sau externă; c) împrumuturi de stat de la guverne şi agenŃii guvernamentale străine, instituŃii financiare internaŃionale sau de la alte organizaŃii internaŃionale; d) împrumuturi temporare din disponibilităŃile contului curent general al Trezoreriei Statului, în condiŃiile legii; e) garanŃii de stat. Împrumutul de stat- reprezintă obligaŃia generată de a contracta prin care statul obŃine fonduri de la o persoană fizică, sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată. Necesitatea apelului la împrumuturi angajate de Guvern este legată de: - finanŃarea deficitului bugetar anual prevăzut în legea bugetului de stat; - finanŃarea unor cheltuieli publice de interes naŃional pentru obiective de investiŃii, care nu se pot finanŃa din resursele curente ale bugetului de stat; - refinanŃarea datoriei publice interne; - alte necesităŃi, aprobate prin legi speciale. Împrumuturile de stat se pot contracta direct sub forma unor credite în contul datoriei publice sau prin emisiunea de valori mobiliare, obligaŃiuni, bonuri de tezaur, titluri de rentă sau alte înscrisuri de stat. Emisiunea şi plasarea înscrisurilor se efectuează de către Ministerul FinanŃelor Publice în mod direct sau prin alte instituŃii cu care sunt încheiate convenŃii. Titlurili de stat sunt înscrisurile care atestă datoria publică sub formă de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare constituind împrumuturile statului în monedă naŃională sau în valută pe termen scurt, mediu şi lung. Titlurile de stat pot fi emise: - în formă materializată; - în formă dematerializată. De asemenea, titlurile de stat sunt grupate în: - titluri de stat cu dobândă; - titluri de stat cu discont. Titlul de stat cu dobândă este acel titlu de stat care are o valoare nominală la care se plăteşte o dobândă stabilită la date specificate. Titlu de stat cu discont este titlul de stat fără cupon de dobândă, care este vândut la o valoare mai mică decât valoarea sa nominală. Titlul de stat dematerializat este titlul de stat care se evidenŃiază prin

înregistrare în cont şi care este înregistrat pe suport de hârtie sau pe alt tip de suport stabilit de Ministerul FinanŃelor Publice . Titlul de stat materializat este titlul de stat în formă fizică. Fondul de risc este fondul constituit la Ministerul Economiei şi FinanŃelor şi la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale de către autorităŃile administraŃiei publice locale, din comisioanele încasate de la subîmprumutaŃi/garantaŃi de Guvern, respectiv de la garantaŃii de către autorităŃile administraŃiei publice locale, precum şi din alte surse prevăzute de lege; Fondul de risc se constituie în scopul acoperirii riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a unor astfel de împrumuturi, ca urmare a executării scrisorilor de garanŃie de către băncile în favoarea cărora au fost emise asemenea scrisori de garanŃie.

Lectia 13 Trezoreria finanŃelor publice

Introducere in tema tratata: Termenul de trezorerie este folosit în două sensuri: * desemnarea caseriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbeşte de “situaŃia trezoreriei” * serveşte la desemnarea unei administraŃii publice ca instituŃie.

Obiectivul lectiei: - intelegerea si aprofundarea notiunilor legate de : trezoreria finantelor publice

Concepte cheie : - trezoreria Rezumatul lectiei 13: • Cele două sensuri ale termenului sunt legate între ele şi vizează funcŃiile pe care le îndeplineşte trezoreria. • casier al sectorului public - încasarea veniturilor, efectuarea plăŃilor şi păstrarea disponibilităŃilor; • realizarea execuŃiei de casă a bugetelor componente ale sistemului • efectuarea controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor, încasării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite;

• efectuarea operaŃiunilor de decontare în contul instituŃiilor publice şi păstrarea disponibilităŃilor acestora • atragerea disponibilităŃilor din economie prin construirea de depozite şi împrumuturi de stat • efectuarea de plasamente financiare ale disponibilităŃilor statului • gestionarea datoriei publice; • Ńinerea evidenŃei contabile a operaŃuinilor privind execuŃia de casă a bugetului, pentru încasări şi plăŃi, cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi pe plătitori. Rolul trezoreriei în finanŃarea deficitului bugetar Trezoreria are misiunea de a asigura echilibrul dintre lichidităŃile provenite din încasările de venituri ale statului şi plăŃile exigibile Pentru finanŃarea deficitului foloseşte: ● Instrumente nenegociabile: Bonurile de trezorerie garantate. Fondurile particulare – depozite FinanŃările de la Banca Centrală. ● Instrumente negociabile: Emisiunea de bonuri de trezorerie Împrumuturi obligatare pe piaŃa financiară. Împrumuturile externe.

Lectia 14 INSTITUłII FINANCIARE INTERNAłIONALE

Obiectivul lectiei: - intelegerea si aprofundarea notiunilor legate de : instituŃii financiare internaŃionale

Concepte cheie : - instituŃii financiare internaŃionale

Rezumatul lectiei 14: • •

Obiectivele majore al instituŃiilor financiare internaŃionale Promovarea creşterii globale Realizarea stabilităŃii economice

• •

Prevenirea crizelor economice Stabilitatea vieŃii financiare internaŃionale InstituŃiile financiare internaŃionale acordă:

• • • • •

Programe de asistenŃă oficială pentru dezvoltare, Credite structurate în forme variate, în funcŃie de cerinŃele existente în Ńările solicitante, Credite de finanŃare a investiŃiilor din sectorul public şi privat, Credite de sprijinire a activităŃilor de afaceri şi a celor de cercetare legate de dezvoltarea economică a Ńărilor solicitante; Credite pentru realizarea infrastructurii socio-economice necesare dezvoltării Ńărilor în tranziŃie sau în curs de dezvoltare Principalele instituŃii financiare internaŃionale Fondul Monetar InternaŃional (FMI)

•

ÎnfiinŃat în iulie 1945, în urma ConferinŃei NaŃiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA),

•

Reuneşte 184 de Ńări membre

•

România este membră a Fondului Monetar InternaŃional din 1972. Principalele responsabilităŃi şi obiective ale FMI

• • • • •

promovarea cooperării monetare internaŃionale, facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerŃului internaŃional, promovarea stabilităŃii cursurilor de schimb, furnizarea de asistenŃă pentru un sistem multilateral de plăŃi punerea la dispoziŃie a resurselor sale Ńărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanŃei de plăŃi. Banca Centrală Europeană (BCE)

• •

•

a fost inaugurată la data de 30 iunie 1998. la 1 ianuarie 1999, şi-a asumat responsabilitatea de a implementa politica monetară europeană, aşa cum a fost definită de Sistemul European al Băncilor Centrale . Sistemul European al Băncilor Centrale include Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene. Obiectivele principale ale Băncii Centrale Europene

•

susŃinerea politicilor economice generale ale UE în conformitate cu principiile

• • • •

unei economii de piaŃă deschise, care favorizează o alocare eficientă a resurselor în condiŃiile unei concurenŃe libere; definirea şi aplicarea politicii monetare a zonei euro; coordonarea operaŃiilor de schimb; deŃinerea şi gestionarea rezervelor oficiale de schimb a statelor membre; asigurarea unei funcŃionări bune a sistemului de plăŃi. Banca Mondială

Termenul generic de Banca Mondială include: ● Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) şi ● AsociaŃia pentru Dezvoltare InternaŃională (IDA); Banca Mondială sprijină României prin împrumuturile de ajustare a sectorului privat (PSAL I şi II), structurate pe cinci obiective fundamentale pentru dezvoltare: * privatizarea şi restructurarea băncilor de stat; * privatizarea, restructurarea, lichidarea întreprinderilor de stat; * reforma în sectorul energetic, cu accent pe restructuarea şi privatizarea utilităŃilor (petrol, gaze naturale, energie electrică); * îmbunătăŃirea mediului de afaceri; * măsuri pentru atenuarea impactului social al implementării reformelor.

• • •

Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) a fost înfiinŃată în anul 1945 are 184 membri. obiectivul BIRD este reducerea sărăciei în Ńările mai puŃin sărace, solvabile şi cu venituri medii, promovând o dezvoltare durabilă, prin împrumuturi, garanŃii şi servicii nelegate de împrumuturi - inclusiv servicii de analiză şi consultanŃă. AsociaŃia InternaŃională de Dezvoltare (IDA)

• • •

a fost înfiinŃată în anul 1960 are 162 membri contribuŃiile la IDA permit Băncii Mondiale să furnizeze finanŃări sub formă de credite fără dobândă celor mai sărace 78 de Ńări din lume, unde trăiesc aproximativ 2,4 miliarde de oameni. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD)

• •

ÎnfiinŃată în anul 1991, în scopul susŃinerii dezvoltării sectorului privat într-un mediu democratic, în Ńările foste comuniste. România face parte dintre membrii fondatori.

• •

Consiliul Guvernatorilor Băncii este alcătuit din reprezentanŃi ai tuturor statelor membre. Ministrul FinanŃelor Publice este guvernator pentru România, iar guvernatorul Băncii NaŃionale este guvernator supleant. Strategia BERD pentru România

•

• •

dezvoltarea infrastructurii, inclusiv privatizarea utilităŃilor publice în sectoarele energetic şi de transport; co-finanŃare şi o mai bună utilizare a fondurilor UE de pre-aderare prin construcŃie instituŃională; dezvoltarea sectorului privat, inclusiv îmbunătăŃirea climatului investiŃional şi încheierea privatizării; consolidarea în continuare a sectorului financiar şi a IMM-urilor.