Facteurs Sociaux Et Politique.docx

1. Facteurs sociaux et politique

Sans avoir une attitude critique on va analyser l’état du système éducationnel en Roumanie, la réalité est qu’il est dans une état précaire du point du vue infrastructure scolaire. Malgré plusieurs ont été modernisée avec des argents, fonds proviennent dans des projets financés par la Communauté Européen il y a plusieurs écoles qui fonctionne sans avoir une autorisation valide, et ça c’est effrayant. A Bucarest, la capitale de Roumanie seulement 44 (4%) de bâtiments/ établissements scolaire (en total sont 1.066- 22 appartient de système publique et 22 de système privée) ont obtenu l’autorisation pour fonctionné …. Ou niveau national 4.221 d’écoles fonctionnes comme des espaces scolaires sans avoir des autorisations sanitaires et ni l’avis de L’Inspectorat Pour des Situations Urgentes (ISU), bien qu’ils ont besoins de ces avis pour fonctionné dans des conditions sanitaires approprié/ adapté et de sécurité.

Fara a critica starea învăţământului din Romania, realitatea este ca acesta este intr-o situaţia precară a infrastructurii şcolare. Deşi au fost modernizate multe şcoli, în special cu bani europeni, statistica şcolilor fără autorizaţii valide de funcţionare ne înfioară. În Bucureşti, capitala ţării, doar 44 (4%) de clădiri şcolare din Bucureşti din 1.066 - 22 din reţeaua publică şi 22 din cea privată - au obţinut autorizaţia de securitate la incendiu, a declarat pentru AGERPRES , purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti Ilfov.. La nivel naţional, 4.221 de clădiri care funcţionează în uzul unităţilor de învăţământ nu au autorizaţie sanitară şi nici aviz de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), deşi au nevoie de acestea pentru a funcţiona în condiţii sanitare adecvate şi de siguranţă. Datele comunicate de Ministerul Educaţiei mai arată că, în România, funcţionează 18.746 de instituţii de învăţământ cu personalitate juridică, care operează în 26.733 de clădiri, din care 20.710 clădiri nu au aceste avize şi autorizaţii, multe avand grupurile sanitare in curte. Vina este pasată între primării şi minister, dar statul n-a găsit de cuviinţă să dea o lege care să oblige primarii, sub sancţiuni grele, să rezolve problemele şcolilor. Iar acolo unde aceştia nu sunt

capabili să intervină statul şi să le rezolve. Este vorba de condiţiile în care isi exercita meseria multe cadre didactie si in care învaţă copiii României. În ultimii ani din cauza contextului politic care nu a reusit sa gaseasca solutii concrete pentru a rezolva aceste aspecte rusinoase pentru o tara din uniunea europeana, îstatistica aceasta s-a agravat, în loc să se amelioreze, la guvernare au fost USL şi PSD, excetie facand guvernului Cioloş, care tot cu bugetul PSD a functionat. Arhitectura curriculară şi instituţională este veche de 50 de ani, o

şcoală nu este bună

sau rea în sine. Este bună în măsura în care răspunde cerinţelor şi nevoilor societăţii la o etapă de evoluţie a sa. În 1990, contextul economic, social, politic, cultural, s-a schimbat fundamental în România. Dar şcoala a rămas încremenită în tiparele comuniste, anterioare anului 1990. Să amintim şi provocărilor cărora trebuie să le facă faţă omenirea: globalizarea, mobilitatea forţei de muncă, mărfurilor şi ideilor, comunicarea prin internet şi telefonie mobilă, ecologizarea, încălzirea globală, etc. Şcoala trebuie să se sprijine pe patru piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. La noi a rămas doar la stadiul „să ştii”. Curricula şcolară trebuie să aibă patru dimensiuni: conceptual teoretică, aplicativ-practică, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă. Curricula noastră are doar prima dimensiune: conceptul-teoretică. Programele şcolare ar trebui să aibă variantele minimă, medie, de aprofundare. Nici vorbă de aşa ceva. În loc să se plieze pe nevoile şi cerinţele elevilor, să ţină cont de înclinaţiile, talentele şi resursele lor, şcoala românească procedează exact invers, ca un adevărat „Pat al lui Procust”, în care sunt înghesuiţi toţi elevii. De actuala arhitectură curriculară beneficiază doar 30% dintre elevi, care au resurse intelectuale de natură conceptual-teoretică, restul de 70% fiind ignorati.