Excursie Cu Ktm 950, In Turcia

12 ZILE CU IUBITA IN PARADIS Paradis pentru ca drumurile pe coasta egeeana a Turciei impreuna cu clima perfecta sint tot ce poate fi mai minunat pentru moto touring, mai ales cind esti pe un KTM Adventure 950. De fapt au fost 3 saptamini in care am facut 4300 de km. In prima zi 800 de km in 10ore, de la Cluj la Vama Veche trecind peste Transfagarasan. 2 zile la Vama (festivalul Stuff), o zi coasta bulgara, apoi o zi pina la destinatia mea – Ayvalik. Drumul inapoi la Cluj, l-am facut intr-o zi si jumatate, tot o zi de 800km pentru Turcia si Bulgaria prin “transfagarasanul” bulgarilor, pina la Giurgiu. In Turcia - “balaceala in pantaloni scurti si tricou”, drumuri in stinga/dreapta pe coasta mediteranei. KTM-ul 950 Adventure, pina la 150km/h merge ca un speed de 600, aceleasi acceleratii / reprize (3.3s de la 0 la 100), un deliciu sa te joci cu acceleratia, cu depasirile. Pe serpentine la fel, poti sa-l culci la 45 de grade, cind vezi ceva in fata tragi putin de manson si in 3-5 s lasi in urma “obstacolul”. In afara muntilor nu prea poti sa scazi sub 100, fara cutiile de aluminiu pentru bagaje merge usor la 180 si fara probleme la 200, chiar daca peste 150 nu are aceleasi acceleratii ca un speed de 600. “Cineva” din tara mi-a zis ca a mers cu 180 pe macadam!?! Nu e cazul sa incerce oricine asta cu un 950, insa e clar avantajul pe drumurile Ro/Bg/T fata de un speed, riscuri mult mai mici si nici o problema pe nici un drum, pot sa zic ca toate drumurile pe care le-am intilnit in cele 3 tari au fost Perfecte pentru KTM. Nu cred ca pt astfel de drumuri exista motor mai potrivit la ora actuala. Da, in Occident la drumuri lungi Busa e regina, alte motoare au valoarea lor insa pentru noi, parerea mea, 950 e cel mai bun touring. Este usor sa faci medie de 100km/h in tara in afara serpentinelor, cu alimentari cu tot, mergind intre 100 si 140, cu reprize scurte la 160 (sau pe autostrada), asa cu “masura, bun simt si antiradar”. Fara cutii de aluminiu pentru bagaje si fara retineri adaugati 40 la cifrele de mai sus. Este adevarat ca peste 160, KTM 950 avind garda foarte inalta, nu se aseaza asa de bine ca un speed si tot din cauza asta poate fi incomod in traficul oraselor daca nu ai picioare lungi. Din cauza ca seaua este continua si tare poti sta ca pe chopper sau in miini ca pe speed, trecind in incremente de la o pozitie la alta. Clar din cauza cutiilor de bagaje, patratoase, care nu au nici o aerodinamica, pe la 170, in functie si de vint, 950 intra in boblaj mai mult sau mai putin grav. Vintul a fost si singura mea problema de “pilotaj”. Chiar si in tara am avut vint puternic, la intoarcere a fost mai calm si am putut sa merg linistit cu 160 pe autostrada cu cutiile de alu. Insa in Turcia, cred ca e doar o chestiune de sezon, trebuia sa merg culcat pe vint, inclinat la 80-75 grade si primeam palme sanatoase tot timpul. In unele portiuni nu puteam sa merg peste 120 din cauza vintului lateral foarte puternic. O alta chestiune ar fi asfaltul din Turcia, si in Croatia de ex ar fi aceeasi problema. In unele portiuni ei pun pietricele de calcar in compozitia asfaltului care se spune ca e periculos pentru noi, mai ales daca e umed poti pierde aderenta foarte usor. Eu am avut tot timpul in minte acest avertisment. Fiind la primul meu drum lung si facind acest drum singur am mers cam la verticala, abia am asteptat sa ajung in tara sa-l culc fara ezitari pe curbele noastre. Dar in realitate, desi de multe ori am incercat sa frinez brusc pe spate ca sa testez aderenta, de simtit nu am simtit nici un derapaj. Mult mai usor pierd aderenta acasa din cauza nisipului intilnit pe asfalt mai ales pe unele drumuri de munte, ceea ce nu am prea intilnit pe acolo. Drumurile din Turcia, cele mai multe pe care leam intilnit erau surprinzator de largi, nu prea aveau marcaje dar cred ca puteai pune 6-8 benzi pe

multe dintre ele. Si in Bulgaria sint multe drumuri bune. Dar repet, ceea ce poate fi drum rau pentru o masina sau un speed, pentru KTM 950 e doar un drum perfect. Sa nu mint, am dat si de un “drum prost”. Odata am luat-o pe un drum de “ocolire” care de fapt nu ocolea orasul ci mergea spre cimp. S-a tot subtiat pina a disparut asfaltul, pina am ajuns pe aratura la propriu! Fiind pe KTM nu m-am intors din drum, am mers tot inainte “dupa busola” si am avut vreo 15km de “drum prost”, drum pentru carute si tractoare. In afara de 2-3 radare nu am vazut politie pe drum. In Turcia politia e discreta si toleranta, turistii in general sint oaspeti de seama, rasfatati. Am agatat la un stop oglinda unui turc cu cutiile gabarit depasit: m-am uitat ingrozit in spate si cu stupoare vad turcul zimbind nonsalant, facind un gest elegant cu mina. La bulgari am mers si seara si pe drumuri mai ocolite, probabil am avut noroc sau poate si ei incep sa fie “reeducati”. Dar ceea ce a facut un vames bulgar dovedeste din nou zicala ca realitatea e mai tare decit imaginatia/fictiunea. Imi cere pasaportul, il dau, numai ca era invelit intr-o husa de piele in care erau si cartea verde+asigurarea. Cind imi aduce pasaportul, lipseau husa si actele. Calm, il rog sa caute actele in birou. Vamesul bulgar, zice un nu vehement. Repet, incerc sa explic, el ridica tonul si zice ca sigur eu nu i-am dat nimic in afara de pasaport. Incep sa ma agit, repet ca au ramas pe acolo undeva actele, fara de care nu pot pleca mai departe. Dupa ce ridic si eu tonul de mai multe ori, individul zice ca sigur le-am lasat la motor. Mergem la motor, el zice sa verific in top case si cind eu ridic capacul, el, cu o indeminare incredibila, demna de un hot de buzunare, intr-o fractiune de secunda fara sa vad eu nimic, lasa din mineca actele pe sa!?! Am ramas stupefiat pina la delir, nici nu stiu cum vroia sa mulga bani de la mine in aceste conditii, poate doar a vrut sa fure husa de piele sau doar a vrut pur si simplu sa mi-o traga. A fost o decizie buna pentru mine “sa ocolesc” la dus prin Vama Veche in loc sa o tai prin Russe. Inteleg ca poti sa platesti taxe semnificative peste pod, eu am avut se pare noroc la pod la intoarcere, imi tot faceau cu totii semne sa trec, nici vorba de taxa de pod, taxa de desinfectie, sau mai stiu eu ce. Vama Veche pentru mine este singurul loc valabil de pe litoralul nostru, am mincat si foarte bine in restaurantele de peste de la 2 Mai. Fortuit am stat o zi in plus acolo, din simplul motiv ca in acest punct de granita nu poti face o carte verde nici Simbata nici Duminica!?! Asta a fost foarte ciudat pentru mine, obisnuit sa vad la Oradea o duzina de chioscuri deschise nonstop, prestind acest serviciu in granita. Pina la urma am avut o zi placuta de plaja si am “nimerit” seara un concert extraordinar cu Sorin Chifiriuc, bonus la festivalul Stuf din seara anterioara. Litoralul bulgar e frumos, din zbor am remarcat de departe Varna, Burgas si mai ales Sozopolul. Am facut mai pe indelete ultima portiune, mai jos de Szozopol, o coasta scurta, mai salbatica si mai neumblata, [032 sau 033], un fel de Vama Veche a lor, cu citeva sate pe zeci de km. Am dormit acolo in conditii foarte civilizate si la un pret chilipir – 11E(20Leva) camera de 2 persoane. Oricum cu “Nisipurile sale de Aur” litoralul bulgar este o optiune clara cind nu vrei sa mergi din nou si din nou tot pe minunatul nostru litoral. A fost frumos si drumul de acolo la granita si dupa granita, prin munti si paduri, tot asa neumblat si salbatic. Ma gindeam ca acei munti despart mahomedanii de crestini tot asa cum Dunarea este o demarcatie naturala intre latini si slavi. La intoarcerea prin Bulgaria, pina la munti am folosit din plin experienta mea de enduro, orientarea se face pe acele drumuri cam ca la noi prin padure. Am trecut prin zeci de intersectii la nimereala, din cind in cind cite un “Russe” confirma ca nu am luat-o chiar aiurea. Desi daca ma uit acum la harta parca am luat-o si putin aiurea trecind prin Radnevo. Am mers pe ruta de camioane in dreapta prin Nova Zagora in loc sa ma duc in stinga prin Stara Zagora, pentru a ocoli de dragul ineditului drumul standard cu politisti cu tot. Apoi cu viteza maxima paralel cu muntii pina la Kazanlak unde incepea “Transfagarasanul lor”. Drumul asta pina la Gabrovo a fost cel mai greu din toate, din cauza traficului, mai greu decit

Trasfagarasanul nostru. Cred ca am depasit peste linie continua in serpentine, peste 100 de camioane si masini. Oricum Transfagarasanul nostru e magnific, nu stiu cu ce se poate compara in Europa, e un must pentru orice biker, acolo am vazut si cei mai multi bikeri. Sa nu uit de Veliko Tarnovo, nici nu am cum sa uit: este un oras sarmant si cochet, cu totul deosebit din cauza pantelor pe care se agata strazile, bogat si plin de viata in comparatie cu alte orase ale vecinilor nostrii. Cred ca senzatia cea mai puternica am avut-o in Turcia din cauza climei. A m avut o vreme perfecta, pentru moto si plaja. In 12 zile petrecute in Turcia, zi dupa zi, nu am vazut un fir de nor deasupra capului. Nu era caldura sufocanta din august, era spre 30 de grade Celsius, apa ok. Am avut zile linistite de plaja [004], cu creierul vidat de orice gind, stress, sau zile in care stateam la soare sus pe o stinca, [002] priveam peisaje magnifice, citeam si ascultam muzica turceasca / greceasca. Clima aceea este fabuloasa, incredibil de linistitoare si sanatoasa.

Apoi senzatia de spatiu. Cind vii inapoi parca te inghesuie cineva intr-o cutie. Acolo de fapt e chiar curios ce putine sate, localitati au. Din cite am inteles, cind sari din avion cu parasuta ai cam vreo 160 pe ora in pozitia standard si peste 200 daca pici ca un bolovan. Cu motorul este un fel de salt continuu, cam pe la vitezele astea. Poti merge acolo practic ore intregi la 160, pe drumuri largi si drepte, ca si cum ai zbura, cu ochii in orizonturi indepartate. Nu este o cimpie anosta, sint podisuri destul de aride dar cu privelisti majestuoase. Apoi marea, coasta, golfurile, plajele. Eu am facut pe indelete doar 250 de km de coasta si am vazut sute de golfuri, zeci de plaje imbietoare din care citeva de 10 km, drumuri de coasta minunate, din pacate litoralul romanesc nici vorba sa se compare cu aceste minunatii!! Aproape in fiecare zi am incercat sa explorez ceva nou si fiecare incercare era rasplatita cu descoperiri: turul unei insule, orase private, orase statiune, vestigii istorice, livezi si munti plini de verdeata. Orasele private sint impresionante si e cam asa: cineva cu o finantare enorma in spate, cumpara un golf cu plaja, cu pantele din jur si contruieste rapid un oras intreg cu mii de casute pe care apoi le vinde ieftin. Proprietarii vin sa stea 1-2-3-4 luni pe an sau le mai dai la prieteni. Cu stupoare am vazut asa orasele, care nu apar pe harta si mai mult nici macar nu sint indicatoare pe sosea catre ele!?! Strainii nu prea sint lasati in oras, eventual cu bilet de intrare, sint desigur pazite mai ales ca majoritatea zilelor din an, cele mai multe casute sint nelocuite. Alta mirare pentru mine acea risipa: pe vremea aceea minunata, aproape totul era pustiu: plaje, orase, hoteluri, toate erau aproape goale. M-am simtit de multe ori ca un miliardar stind singur pe o plaja superba, tot golful fiind “doar al meu” cit am stat acolo. Am inteles ca pentru ei nu era suficient de cald, ei preferind in Septembrie sa mearga mai jos (Bodrum, Marmaris de ex) unde erau 35 de grade si nu doar 30 de grade Celsius. Dar pentru noi este o dubla ocazie: cind la noi poti pierde luna Septembrie cu ploi si frig acolo ai garantat 30gr si cer 100% senin la pret de extrasezon (jumatate) care oricum e mult mai mic decit in Grecia. … Ziua cea mai frumoasa a fost, cind am facut 180 de km de coasta pina aproape de Izmir si apoi inapoi la Ayvalik-ul “meu”. Nu am mers pe drumul cel mai bun si cel mai scurt ci am incercat sa urmaresc coasta serpuitoare, cu faleze, golfuri, vederi spre insule. De zeci de ori am fost tentat sa me opresc si sa fac putina plaja dar am continuat sa merg spre alte locuri frumoase. Opream doar pentru poze si pentru citiva pasi. Altinova, Dikili, Candarli, Yenifoca, Phocaea, … si numele au rezonanta. Se poate minca ieftin si bine, chiar mai ieftin decit la noi. Am descoperit tirziu piata mare, era foarte bogata si foarte plina. Oricum am mincat zilnic struguri, fructe proaspete si am incercat cit mai multe restaurante. Unele de peste (5-8Euro), unele cu kebab (3-4Euro), altele mai

traditionale. Kebab este o denumire generica, care cuprinde orice fel de carne si multe variatiuni de preparare, totusi mie mi s-a parut un compromis facut pentru gustul turistilor, preparat rapid si profitabil. Pida e un fel de pizza. Mai ferit, la Ayvalik in orasul vechi am gasit mici restaurante unde maninca ei turcii, cu mincaruri mai traditionale si desigur la jumatate de pret. Pe la 2.500.000 lire adica 1Euro si ceva, era o portie nu mare cu musaca sau asa ceva, eu luam de obicei 2 feluri la o masa si pentru a incerca cit mai multe. Incredibil dar adevarat, am simtit ca ma intorc spre Vest cind am ajuns in Romania!! E multa jale

cind te dai mai la o parte, cind iesi din centrul oraselor, din zonele turistice. Mizerie. Unele plaje nu sint prea curate, e mai bine sa cauti locuri izolate. In Turcia sint multe locuri facute de om frumos insa ceea ce a facut Doamne Doamne pe acolo este magnific, compenseaza orice altceva. Mult laudatele vestigii grecesti si romane mie mi s-au parut neglijate, mai ales bisericile crestine care au rezistat sute, mii de ani, sint lasate in paragina. Am fost la Pergamon de exemplu, mai curind locul decit vestigiile, iti taia rasuflarea, cu panorama ametitoare. Teatrul grecesc era impresionant, practic intreg si functional, cu o acustica mai buna decit sali inchise de aceeasi dimensiune. Poti vorbi jos in scena fara sa strigi si esti auzit bine de mii de oameni pe trepte. Am fost placut surpins cind am venit inapoi de la Pergamon pe un drum mai ocolit, am dat

de munti, verde totul in jur, serpentine, livezi, chiparosi, cu totul altfel decit peisajele in general aride care domina de obicei. Am avut un ghid bun, o carte produsa in colaborare cu Discovery TV. Am citit-o din scoarta in scoarta si pentru a sti ce sa fac, unde sa ma duc dar si pentru semnificatia locurilor, pentru incarcatura lor istorica si pentru a intelege cultura lor. Nu stiu citi s-au gindit la urmatoarele considerente de exemplu: grosul armatelor otomane erau constituite din ieniceri, copii de crestini, luati cu japca si educati in spiritul cuceritorilor. La fel cu preferinta lor pentru femei de harem blonde. Asa ca dupa sute de ani compozitia genetica a “turcilor” a fost radical schimbata, ei au acum foarte mult singe european in vine. Ataturk, parintele Turciei moderne, cel venerat cu statui in orice localitate, era blond si cu ochi albastrii. Eu m-am simtit bine printre ei, totul mi s-a parut familiar, lejer, nu a trebuit sa fac eforturi de adaptare. Ma intrebau de unde sint, eu ziceam “Hagi country”! Sint bine dispusi, relaxati, ospitalieri, in nici un caz nu esti privit de sus cum se mai poate intimpla altundeva, nu-i asa? Un singur lucru nu mi-a placut, la asta nici cum nu m-am adaptat: intram in magazine si nu vedeam etichete de pret, pentru orice maruntis se pare ca trebuia sa incepti negocieri de pret. Eu prefeream sa nici nu intreb preturi, ma gindeam ca oricum nu prea am loc de carat lucruri inapoi. Nu am adus de acolo decit gem din petale de trandafiri si muzica, vreo 2 CD-uri, evident format MP3. Imi pare enorm de rau ca nu am facut o poza la bunicuta care mi-a vindut struguri, la o margine de drum de munte, de pe via ei, care se catara in sus printre paduri. Ridea cu gura (stirba) pina la urechi de negocierile mele la pret si de faptul ca eu tot ceream inca si inca un kg si de fiecare data “se nimerea” mult peste un kg.