Eugen Barbu File De Jurnal 1973-sept

inedit

Eugen Barbu

PAGINI DE JURNAL

9 septembrie. Sãraru îmi dã din nou târcoale. Resimt lipsa de informaþii ºi humorul lui. *** Totuºi, atitudinea lui A. mã doare nespus. Nu i-am fãcut decât daruri în cãrþi, dar el e capricios ºi doreºte secret sã fie lãudat, dar eu nu practic asemenea sporturi. *** Turbatu îºi vinde metodele lui Pãunescu. De ziua lui B. i-a scris o lungã scrisoare în versuri în care-l laudã tare ºi-l ia puþin de urechi, adicã îl mai criticã, ceea ce presupune o intimitate între ei pe care nu ºtiu dacã B. ºi-o doreºte. Asta dã complimentului un aer de autenticitate. Tipul e tare. La masa presei, la un meci, i-a arãtat lui Paler o legitimaþie de protocol pe care eu, membru al CC-ului, nu o posed. Pãunescu îmi promite cu ocazia aceasta sã mã ducã la Patilineþ ºi la Berghianu pentru a obþine hârtie mai multã pentru „S[ãptãmâna]“. Dacã i-a plimbat copilul celui de-al doilea, acela o sã dea ºi el hârtia? Cã poate. 14 octombrie. Din nou, Brenban. Îngerul de gips a declanºat un val de laude nemaipomenit din partea bandei care vrea sã-mi fie opus mereu cineva, de la Preda, la mai tineri. Întâi, licheaua beþivã de Aurel Martin care, prefãcându-se cã-l trage de urechi, nu-l mai scoate din Dostoievski. Uite unde era Dostoievski. Ãla mãcar ºtia gramatica elementarã, avea el alte defecte, dar limba rusã o cunoºtea bine. Vine apoi ºi Ungheanu, dã-i ºi el cu cãdelniþa! Culmea însã o atinge Crohmãlniceanu care, pe o paginã din „România literarã“ exultã! Mã duc la B. care nu ºtie nimic, ca de obicei. Popescu promite cã-l face praf (de fapt erau prieteni de pe vremea când l-a lansat, cã el l-a lansat pe Breban). Le cer voie sã-l dau la Gâgã. Ceea ce produce, se pare, satisfacþie. Îl informez pe B. cã Popescu îl dã (pe el, pe B.) pe mâna scriitorilor, prezentându-l ca un cãlãu al artei, deºi el, Popescu, taie totul. De exemplu, Fãnuº îl înjura pe B. în necunoºtinþã de cauzã, ca la uºa cortului. L-au mai apãrat pe Breban clica de ardeleni curlangii, în frunte cu Brad, plus Bãlan ºi Corneliu Leu, oamenii lui Popescu. Leu îmi spunea cã a avut loc ºi un fel de comedie bine regizatã: Popescu i-a chemat pe Bãlan ºi pe Sântimbreanu ºi i-a certat pe chestia publicãrii cãrþii. De fapt, zicea Leu, îi convenea lui Popescu cã Sântimbreanu îl apãra învãluit pe Breban (pe vremea aceea Leu nu trecuse la inamic, cum o va face ºi el, ca mulþi alþii). *** Public un Gâgã cu Breban. Ecou formidabil în oraº. Vine Titus Popovici la redacþie ºi-mi cere „Sãptãmâna“ 44

pe care nu o mai gãseºte demult la chioºc. (Te cred ºi eu, zic, numai 180.000 de exemplare!) Citeºte. – Nu le inventezi? – Nu le inventez. Pare satisfãcut (pe vremea aceea se certaserã, mai pe urmã cine-l lãuda în gura mare: Titus). Nina Cassian, în „Tribuna“ condusã de D.R. Popescu, afirma într-un interviu cã pe ea Marin Preda o încântã, dar Breban o face sã aibã o sete nepotolitã de literatura lui! Te cred ºi eu. Dama a fost legatã de acest peºte ºi-atunci cum sã nu juisezi la literatura lui... Vor urma rãspunsuri dure pentru cã banda e întinsã pe tot teritoriul literar al României. *** Uniunea Scriitorilor în faliment! Iancu abia a avut cu ce plãti pensiile ºi salariile pe luna asta! Împrumuturi nu se mai dau. Taxa de timbru fiscal a crescut, încasãrile sunt mici pentru cã tirajele au fost reduse. Luptã mare ºi între mafioþi. Preda îl atacã pe Stancu pentru politica lui burghezã (ce-o fi asta?) faþã de scriitori! Spune ºi el ce-am spus eu în urmã cu cinci ani. Doreºte de fapt sã-i ia locul, dar faptul cã se leagã de pensii îl va pierde ca pe mine. Vasile Nicolescu, cât e el de delicat, mai bârfeºte ca fiecare. Povesteºte, de pildã, cum la Sinaia Marinicã s-a bãtut în parte cu soþia. Aceasta l-ar fi izbit pe marele prozator cu capul de bordura unui bazin. A venit Salvarea. Se pare cã Moromete bea de stinge, de la o vreme, la gândul cã aceea îl cam înºealã. Ultimul amant al doamnei, care are 25 de ani, ar fi Jebeleanu! *** C. îmi spune cã, pe vremea când era prietenã cu Oiºteanu, nepotul lui Rãutu, într-un cerc de fii de ºtabi, l-au aruncat pe un locatar de la „Scânteia“ de la etaj. Acesta a murit ºi copiii n-au pãþit nimic. Omul le cerea sã nu mai facã atâta zgomot cã lucrase toatã ziua. Ovreiaºul a fost trimis iute într-o cãlãtorie în Tibet pentru a i se pierde urma. ªoferul meu, Nicolae, povesteºte cã fiul unui colonel de la „Sinceritate“, cu o gaºcã de fii de ºtabi l-au bãtut pe redactorul ºef adjunct de la „Munca“, Paraschiv, de l-au bãgat în spital! Ionescu, de la „Scânteia“, l-a reclamat lui B., care l-a informat pe Nr. 1. Rezultatul: colonelul destituit, fiul, doi ani de puºcãrie! Tot ªeful, sãracul! *** Sãraru: Mi-a spus Dragoº, de la „Scânteia“, cã unul, cu o ambulanþã ar fi intrat în Bucureºtii Noi cu maºina într-o casã de paiantã. De sub dãrâmãturi ar fi ieºit vajnicul nostru primar, Cioarã, cu o damã! Levantul...

PRO

1973

SAECULUM 3/2006

inedit *** Searã de roman apocalipticã ieri în Piaþa Victoriei. Soare, toamnã liricã. Trei câini se regulau în mijlocul pieþii, încurcând circulaþia. Huiduieli, frâne, hãrmãlaie, înjurãturi... Levantul. *** Sãraru povesteºte: În faþã la Athenée, Pucã ºi Pâcã, beþi morþi. Bãrboºi, unul barbã neagrã, altul-albã, ca Sf. Petru. Lãtrau unul la altul: – Hau, hau! – Hau, hau! ªi râdeau. Atât mai puteau sã scoatã pe gurã. ***

26 octombrie. Demisionez de la „Sãptãmâna“! Cauza: fãrã sã fiu consultat sau invitat la ºedinþa cu redactorii ºefi, mi se aduce la cunoºtinþã cã fondul nescriptic de la revistã a fost desfiinþat! Adicã, sã se scrie pe gratis, ca în China! Faptul e o tragedie pentru cã am salariaþi care iau lunar 800 lei în mânã ºi lucreazã de se spetesc. Se mai cârpeau ºi ei cu acordul. Totul vine de la o tragedie economicã cãtre care ne îndreptãm vertiginos din pricina unor factori iresponsabili. Risipã, bani aruncaþi, miliarde în valutã aruncate pe apa sâmbetei ºi noi plãtim oalele sparte. Lovitura a fost datã de Gogu Rãdulescu (ºtiu de la B.), care a prezentat un raport al Curþii de Conturi din care rezultã cã se pierd anual 6 miliarde de lei pe niºte lucrãri veroase. Nr. 1 a recomandat ca sã nu fie atinºi scriitorii pentru cã aici se pierd bani puþini, chiar dacã golanii de la U.S. se îmbatã în fiecare zi. Zelatorii invidioºi pe succesul revistei au vrut sã dea lovitura. Ne-au dat-o. Am chemat redacþia ºi am spus faþã de toþi cã nu mã pot solidariza cu o astfel de hotãrâre, indiferent de consecinþe. A apãrut din senin (desigur sesizat de cineva) Amza Sãceanu, care a asistat la scene ruseºti. Fetele plângeau. Mutaºcu, singurul cu sânge rece, glumea. Dar situaþia numai eu ºtiam cât era de serioasã. Telefoane. Sãraru, care voia sã temporizeze chestiunea. Le-am spus deschis cã zece ani nu voi mai scrie nimic în presã sau la Editurã. Le-am promis „Janusul“ în toatã splendoarea lui! Pãi dacã e pe numãrate, sã le numãr eu automobilele, curvele, salariile astronomice (depuse sau nu), vilele, sã le spun ce fac copiii lor, ce violuri, ce crime, ce petreceri fãrã perdea, totul ca sã se audã unde trebuie. ***

27 octombrie. S-a auzit! Dimineaþã, chemat la B. ºi A., care-mi spun cã nu am înþeles eu bine despre ce este vorba. Dimineaþa acestei zile a debutat cu un articol nou hotãrând revenirea. Creaþia se plãteºte. De unde am scos eu cã nu se mai plãtesc colaborãrile? Chiar se recomandã ca personalitãþile sã-ºi exprime în scris adeziunea la politica partidului! Dar cine nu a fãcut-o? M-am dat bolnav. Pe la 11.30 am sosit, totuºi, la sediu. Cafea, oranjadã (cu miere, semnificativ), bancuri! Totul afabil, dar eu îmi cunosc muºteriii, ei nu mã cunosc pe mine! Cred cã divorþãm.

PRO

*** SAECULUM 3/2006

Telefoane de la Nina Cassian (lui Belphegor). – Ce faci? – Pe dracu fac! Tot eu pompierul de serviciu, acum mã cautã, eu sunt buldozerul, dar la alegeri mã ºterg cu toþii. Ei ce fac? Toþi chiþãie cã ajung în sapã de lemn. Apare Corlaciu: – Îmi mai dã o pensie? – Þi-o mai dã! În gândul meu: þie chiar cã þi-aº lua-o, cã eºti escroc! Golanii, pomanagii! Pleacã fericit. *** Revin la revistã. Fericire mare. Erau pierduþi cu toþii. N-au dormit noaptea, ce sã le fac? M-am sãturat sã mãnânc c...t, cã dacã e pe mâncat, vedem noi cum facem. *** Îl dau a doua oarã pe Breban la Gâgã. Lumea se amuzã. Femeile o fac pe miloasele, futu-le! Le place armãsarul ãsta de prãsilã... *** Iancu, neavând unde sã-l îngroape pe N. Dunãreanu, îl vârã în locul de veci al lui Ben Corlaciu (care nu-l va ocupa niciodatã pentru cã a murit la Paris, 85), loc de veci la Bellu, lângã fosta lui nevastã. Acesta nu ºtie nimic. La înmormântare, scenã burlescã: Pan Hallipa, fostul guvernator al Basarabiei, strigã: – Scoalã, Dunãrene cã ne-a luat cãlãul de Stalin Basarabia ºi o luãm înapoi! Iancu îl trage deoparte ºi ia cuvântul a doua oarã cu un: – Dormi în pace! Nu a lipsit mult sã facã infarct când cineva care aducea cu Ben s-a apropiat de Iancu. Din fericire nu era Ben Corlaciu... *** Acelaºi Ben Corlaciu se adreseazã lui Smeureanu, escroc notoriu, care ia pensia de la U.S. – Mor (Ben moare în fiecare an de tuberculozã de vreo 40 de ani). Du-te unde ºtii. Sã mi se dea ºi mie ceva, vreun Ordin, sã am ºi eu ceva pe perniþa cu prapuri, la înmormântare! Acela s-a zbãtut, dar pânã acum Ben n-a primit nimic. *** 29 octombrie. Sãraru, bine informat de obicei, ca ºi Bujor Pãdureanu de la „Sinceritate“, îmi anunþã întoarcerea lui Petru Dumitriu în þarã (85: ºi anul acesta tot cineva de acolo îmi anunþa la fel revenirea iminentã a Condotierului în þarã, dar pânã acum nu s-a mai auzit nimic). Se zice cã are cirozã, cã a divorþat de Irina ºi nu mai primeºte paºaport pentru Paris (zice ºi Romul Munteanu, din aceeaºi armã cu ceilalþi). *** „Sinceritatea“ a fost ajutatã de un discurs al Cuiva, de unde ºi o pazã mai întãritã. ªeful are destui inamici ºi din afarã, dar, mai ales, din interior. Face foarte bine. Mitache, pe care l-am cam înþãrcat de la S., ne denunþã, drept care mereu sunt acroºat de bãieþi. Poate 45

inedit cã ºi prezenþa lui Berbec de la Paris, venit în voiaj prin România, a dus la aceastã atenþie mãritã în ce mã priveºte. Oricum, e stânjenitor. Acelaºi face presiuni asupra fetelor din redacþie. Vrea sã le sperie, vrea sã le aia, nu ºtiu, dar am sã-l rãresc de tot. E prieten la toartã cu alt individ de acelaºi calibru: Radu Georgescu. *** Asearã, Amza Sãceanu ºi unul, Petre de la Municipiu (85, în zilele noastre, Directorul TV-ului ºi Radioului), un cretin fricos ºi lipsit de orice rãspundere, vine sã-mi cearã socotealã (ce-i drept, pe departe) de ce mi-am dat demisia de la S. Îi explic cu destulã rãbdare cã, fiind pus într-o situaþie ineditã (neconsultat adicã), am reacþionat firesc la brutalitatea celor de la Ministerul Culturii, el bâlbâie ceva ºi eu îi mai spun cã rãmân în continuare pe poziþia mea: scriitorul nu e un lãutar. Carol al II-lea le dãdea lui Sadoveanu ºi Arghezi câte o moºie. Eu cer lãrgirea spaþiului în care locuiesc de patru ani ºi toatã lumea se face a nu auzi. I se dã locuinþã frumoasã lui Gârceog ºi lui Ivasiuc. De ce? Eu sunt o oaie blândã? Ei, bine, nu o sã mai fiu deloc. – Cred cã e mai bine sã scriu articole decât ceea ce ºtiu! Le spun celor doi care îngheaþã. ªi ºtiu destule. Economia noastrã e la pãmânt ºi nu din cauza scriitorilor, ci din cauza proºtilor! Vã întreb, cât costã culesul verzei cu ONT-ul ºi cu studenþii? De ce nu se dã o cotã þãranilor ºi studenþii sã-ºi vadã de carte, nu de agriculturã? Ambele pãrþi ar fi mulþumite ºi, mai ales, Statul!

Intrãm în plin Freud. ªi apoi fudulia, voiajele, astea nu costã? (Dar nu le mai spun, ar fi prea direct). Sunt sãtul de pompierisme. Le povestesc apoi despre corupþia generalã din viaþa noastrã. Mai bine, ei, ca activiºti, de aºa ceva ar trebui sã se ocupe. Au educat tineretul prost, l-au fãcut o masã de huligani, ce pretenþii mai au de la el? Au avut ºi înalte exemple pentru asta. Ce vor de la niºte golani când avem golani de rang înalt, vezi Oiºteanu, vezi fiica lui Bârlãdeanu ºi fiul, care au fugit. Dar fiica lui Miron Constantinescu, care ºi-a ucis mama ºi a fost trimis la Sanatoriu, iar tatãl avansat? Ce poate, deci, crede un comunist de rând despre toate acestea? Când miniºtrii nu vor mai avea 30.000 lei pe lunã, maºini Mercedes la scarã, ºoferi, slugi, vile, secretare, mese la preþ real, nu cât plãtesc acum, atunci sã vorbim despre democraþie ºi altele. Sã facem inventarele caselor, sã vedem ce avem fiecare în ele. Noul ministru de Interne, Bobu (vezi cele spuse de Teodoru), a strâns toatã mobila stil din þarã, a fãcut o expoziþie pentru ºtabi, aceºtia au venit cu toate cuconiþele lor ºi au ales la preþ de nimic ce le-a dorit inima. Tablouri de clasici pe pereþi, cãrþi rare, primite prin gospodãria de partid, pe care le tezaurizeazã ºi se mai vorbeºte despre pricopseala scriitorilor. Nu ar trebui sã ne fie ruºine? Eu am aruncat oameni de la balcon fãrã sã pãþesc nimic? Eu am colindat oraºul cu Lancia, agãþând femei ºi siluindu-le? Eu am bãtut oameni fiind beat sau un pletos beat sosit din strãinãtate? Sã nu zgândãre pamfletarul din mine pentru cã am ce spune ºi încã cu ce mijloace! Mai bine sã cãdem la pace. Cred cã nu au dormit toatã noaptea asta, nici unul dintre cei doi. *** Telefoane Ivaºcu ºi Fãnuº Neagu: – Ce ne facem? – Rezistãm! Zvonul s-a dus în toatã þara. Stark a aflat la Braºov chestia în aceeaºi searã. Catinca Ralea mã sãrutã pe stradã, deºi era fãcutã drojdie pe mine pentru cã am scris cã Ralea a murit pe closet într-un tren cu care venea din Germania. Dinescu, directorul Teatrului „Tãnase“, mã implorã sã nu-l las. D-na Deleanu de la Giuleºti: – Sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate! Corlaciu, Bogza, Nina Cassian: – Salve! Dinu Sãraru: – Patroane, eºti erou naþional! Sunt pe dracu! Mã cac pe toate. Sunt numai un om revoltat împotriva prostiei, îngâmfãrii, abuzului zilnic. Atât!

46

PRO

Simon Saint-Jean – Bouquet of Flowers in a Vase

*** Fierbere mare la U.S. Stancu împiedicã convocarea Biroului U.S. De ce? Din ce sfat sau laºitate? Se duc, Stancu, Fulga, Marin Preda, Chiriþã, Iancu, Ivaºcu la Dumitru Popescu. Acesta le zâmbeºte ºi le rãspunde silnic: – Sã vedem! Pe urmã se repede la Iancu: – De ce dezinformezi? Veniturile scriitorilor cresc! Acela ºi Iancu plânge ºi sforãie la telefon. Îi spun: SAECULUM 3/2006

inedit – Nu în tine dãdea Popescu, Iancule. Erai ºaua care e bãtutã ca sã priceapã iapa! Ce-au fãcut ceilalþi? Fãnuº, Ivaºcu, Fulga, Preda, Stancu? – Au tãcut. Pentru ãºtia mã bat eu? Futu-le! Laºi! Trimit felicitãri ºi aruncã pe alþii în foc. Ptiu! *** Am predat primul volum din romanul Rãzboiul undelor. Directorii de publicaþii, Gârceoc, Paler, Pãunescu îmi cer sã reiau rubricile. – Ciuciu! Voi publica numai o datã pe sãptãmânã la mine la revistã, atât. „Caietele“ le dau pe gratis. Atât pot face. Temele la zi, uite cã mã doare undeva de ele. Refuz sã apar la TV. Cândea ºi câþiva actori fac la fel. Romul Munteanu nu mai dã nici el articole. Auricã Baranga, de data asta, continuã. Nina Cassian publicã ieri în „Informaþia“, ca sã arate cã se solidarizeazã cu Gogu Rãdulescu, care e tartorele acestei chestii. Ce lume! La telefon te felicitã cã ai ºira spinãrii, îndemnându-te la rezistenþã, ºi peste o zi: fugi la gazetã cu foile! *** Cel mai laº dintre toþi: Pãunescu! Vineri ºi sâmbãtã, în zilele cele mai grele, a zburat pe teren, chipurile, la Craiova, ca sã mai ia o masã îmbelºugatã la tradiþionalele petreceri din provincie, unde ºefii duc ºi acasã punând în spinarea oaspeþilor sumele fantastice pe care le toacã în numele ospeþiei româneºti (vezi cazul de la Slatina, unde s-a consumat de 2000 lei maximum, cã eram puþini ºi pe nota de platã era scrisã suma de 14.000 lei. Restul? În portbagajele responsabililor culturali!). – Am doi copii! se scuza Pãunescu, ca ºi Sãraru. Îi cred, dar nu-i aprob, toþi avem ceva în spate de dus. Vom fi zdrobiþi dacã cei mai mulþi se comportã cum se comportã. Þãþica în fiecare ºedinþã îmi ºopteºte din spate: – Zi-o p-aia, Patroane! – Dar ce, tu eºti mut? *** Bogza, alt monument moral care s-a înfoiat la început, aflând cã, în calitate de personalitate, va lua mai departe mia lui sãptãmânal, a trimis rapid un articol la „Contemporanul“. Toþi îºi fac legende ºi se dau dupã primul stâlp. ***

7 noiembrie. Totul a revenit la normal. Am fost chemaþi la Vasile Nicolescu ºi ni s-a explicat cã, din omiterea cuvântului „beletristicã“ de cãtre un stenograf, a ieºit toatã dandanaua. Îmi venea sã râd. – Uite unde era acarul Pãun! De patru zile, contabili ºi cei de la Finanþe cu draibãrii nu mai prididesc sã restabileascã ceea ce Popescu Dumnezeu, pentru cã el a redactat Hotãrârea, dupã mãrturia lui Vasile Nicolescu, a produs. ªtiu eu cine a omis cuvântul „beletristicã“, dar limba boului e lungã.

PRO

*** Everac mã salutã pe stradã: SAECULUM 3/2006

– Bravo, a fost bine! – Preferam sã nu am prilejul! – Oamenii d-tale þi-au fãcut-o (adicã A. ºi B., vrea sã zicã). El fiind omul lui Popescu Dieu. *** Marin Preda fuge de la ºedinþa cu Biroul U.S. de la Popescu, unde Iancu a fost fãcut praf, direct la „Cartea Româneascã“, unde e director. – Gafiþa, câþi bani mai au bieþii scriitori la noi în Editurã? – 700.000. – Trece-i pe numele meu. Mâine îþi trimit ºapte proiecte de roman pe care le voi scrie. E pe de-adevãratelea. Povestea chiar Gafiþa chestia, îngrozit. Peste tot eroi. Daþi-mi o groapã sã mã îngrop, cã mi-e de ajuns. Tot Iancu. Cicã Geo Dumitrescu l-a gãsit pe la 3.00 noaptea în curtea Casei Scriitorilor de la Sinaia pe Marin Preda gata, gata sã se sinucidã. Nu cred o iotã, ãsta ºi cu Pãunescu nu sunt în stare de aceste gesturi. Þãranul, în general, o omoarã pe nevasta necredincioasã, dar nu se sinucide.... *** B. se aratã încuiat de data asta, la ªedinþa de la TV, se pare cã el e autorul stângismului cu tunderea colaboratorilor ºi a incidentului cu Vasilica Tastaman.

1974 5 februarie. Anul a debutat sub semnul luptei pentru alegerea la Academie. Am fost propus împreunã cu Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Mihnea Gheorghiu, Titus Popovici ºi Marin Preda. În secþii, am fost bravosit de Geo Bogza, ca un fel de huligan cultural. A fost propusã, în schimb, de cãtre derbedeul de curist, Ana Blandiana!!! (cu care se pipãia, la Putna, la a 500-a aniversare, sub ochii soþului, Romulus Rusan), i-a mai propus pe licheaua de Radu Popescu, tip fãrã operã, ca ºi pe Blandiana, pe Cicerone Teodorescu (???). Uluire totalã... Stancu, care manevra genial din culise, l-a trimis cu o zi înainte de decizii la mine pe Gafiþa, spunându-mi cã el mã susþine, dar, probabil era înþeles cu Cicerone care e un veteran din banda lor: Jeby, Cicerone, Radu Boureanu, Stancu. Secundo tempo: La U.S., unde au fost fãcute propunerile (fiecare instituþie a fost obligatã sã trimitã o listã de candidaþi), m-au sprijinit: Fulga, Macovescu, Chiriþã, Fãnuº Neagu, Nichita Stãnescu, D. R. Popescu, juraþi sã mã impunã. Dupã ce s-au recuzat: D.R.Popescu, Macovescu ºi Fãnuº Neagu, am reuºit sã intru al cincilea pe listã! Romul Munteanu, ºi el de partea mea, a controlat operaþia. Cel ce s-a opus vehement la insistenþele celorlalþi a fost Marin Preda, ticãlosul din el nu a murit încã! Pânã acum nu-i nimic decis. Vom vedea pe 21 februarie. Sunt lupte mari, ca totdeauna. Mihnea ºi Zoe au cãzut la U.S. Marin are majoritatea.

47