Esenta-capitolul 10

Capitolul 10-Adevaruri Scoala se terminase asa ca trebuia sa stau sa invat ca sa am note pentru incheierea mediilor.Pe deasupra aveam examenele de absolvire a liceului intr-o luna si trebuia sa recuperez materia pierduta.Nu-mi era greu,in ciuda faptului ca nu-mi foloseam puterile.Totusi simteam stresul.Mike era mereu plecat.Se preocupa de examen si pentru mine,asa ca pentru el era o munca dubla cu toate hartiile care trebuiau completate si cu toate materiale care trebuiau gasite.Doctorul imi indicase sa stau la pat si sa nu fac nici un fel de efort,asa ca trebuia sa-l suport pe Mike si firea lui exagerat de protectiva.Era oarecum usor,el era mai mereu plecat,asa ca eram mai mereu singura.Poate daca nu as fi stat prea mult singura nu m-as fi bucurat atat de mult cand soneria a sunat.Nu era Mike pentru ca avea chei si nici parintii lui deoarece nu veneau la ora asta si oricum ar fi intrat direct.M-am ridicat din pat un pic prea entuziasmata ceea ce mi-a creat o stare de ameteala.M-am indreptat mai incet spre usa,iar cand am deschis-o am avut un soc:Alex statea in usa uitandu-se in jos.A ridicat capul,s-a uitat putin la mine dupa care a vorbit: -Pot sa intru!?! -Da...aaa....da.......!!! I-am facut loc si a intrat.Am luat-o in fata si m-am oprit in sufragerie.M-am asezat pe canapea si i-am facut semn sa se aseze si el.Dupa ce s-a asezat a ezitat putin dupa care a vorbit: -Sti...iti mai amintesti cand am aparut prima ora impreuna?!?!Cum toti erau uimiti ca am pus mana pe tine?!?a zis uitandu-se in gol si zambind. -Da...venisem la tine in timp ce jucai fotbal....si cand ne-au vazut s-au oprit toti si se holbau...!am zis in timp ce incepusem si eu sa rad. -Ah.....ce dor mie de vremurile alea....!!!continua Alex.Sti....n-am inteles niciodata de ce te-ai despartit de mine...eram perfecti impreuna...m-am simtit atat de naspa dupa ce am constatat ca fara tine nu sunt nimica...Am incercat sa inteleg de ce te-am pierdut,dar nu reuseam...Ma gandeam adesea ca doar ai vrut sa-ti bati joc de mine.Tu erai fata de treaba,timida in anumite aspecte...cea care ii asculta pe toti si le dadea tuturor o sansa...si cand mi-am incercat noracul si tu ai acceptat pur si simplu nu-mi venea sa cred...am tinut atat de mult la tine...si inca tin..n-am reusit sa trec este niciodata!!!Am incercat sa ies cu alte fete si in strainatate,dar niciuna nu era ca tine,niciuna nu avea acel zambet inocent si pur ca al tau...nici una nu ma aprecia asa cum tu o faceai....!!!!Trebuia sa-mi termin studiile asa ca m-am intors si am ales liceul tau sperand intr-o alta sansa...!!!In prima zi de scoala am cunoscut-o pe Rose....primul verdit:curva!Am stat cu ea pentru ca era barfitoare si stia totul!!!Mi-a spus ca tu ai fost distrusa dupa ce te-ai despartit de mine...si deastea....marog...era foarte fericita ca ai suferit!!Chiar mi-a multutmit!!Proasta!!!MeyBella...regret....si imi pare foarte rau ca te-am facut sa suferi....am realizat ca am gresit....m-am purtat prosteste...nu pretuiam ce aveam langa mine.... Ma uitam socata la el...nu-mi venea sa cred...S-a apropiat de mine,m-a luat in brate si m-a sarutat.Ma asteptam sa inghet dar in schimb l-am luat in brate si l-am apropiat cat am putut de mine.Imi era asa dor de saruturile lui.Simteam nevoia sa-l simt aproape,dar in

acelasi timp cat mai departe de mine.Ce insemna asta?!?Numai insemna nimica pentru mine...totusi...vroiam acele saruturi....tanjeam dupa saruturile lui,numai ale lui.Dar...?!! Nu puteam sa continui asa ca m-am indepartat de el,m-am ridicat de pe canapea si m-am asezat pe jos cu genunchi la piept. -Alex...eu sunt cu Mike acum... -Nu imi pasa... -Tin la el...ce a fost intre noi a trecut....n-o sa mai fie nimic... -Am simtit in acest sarut ca si tu mai vrei... -A fost doar un moment de slabiciune...n-o sa mai fie nimic...trebuie sa intelegi asta!! Acum daca numai ai nimic sa-mi zici te rog sa pleci... -Daca tu crezi ca s-a terminat....daca te razgansdesti sti unde ma gasesti... S-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre usa.A iesit fara sa mai zica nimic.M-am ridicat si m-am dus in pat.Cea fost in capul meu...cum de am reactionat asa?!!?Ma simteam asa de prost.Eram cu Mike si eu...eu...e ca si cum...dar...Trebuia sa-i spun lui Mike,trebuia sa stie ce facusem si daca nu ma ierta pentru greseala facuta,atunci trebuia sa ma resemnez.Asa ca atunci cand a ajuns acasa i-am spus ce s-a intamplat.Dar in schimb sa ma critice sau sa-mi tina morala,imediat dupa ce am terminat de povestit m-a luat in brate.L-am strans si eu cat am putut de tare.Era atat de bun cu mine,mereu ma accepta asa cum sunt,cu toate calitatile si defectele mele.De aceia il iubeam atat.Mereu era cu mine,indiferent de ce faceam sau ziceam.Eram atat de norocoasa. -Te iubeasc!!!mi-a soptit. -Si eu te iubesc....iarta-ma!!! A zambit. -N-am pentru ce sa te iert!!! Am adormit in bratele sale.Era ceea ce-mi dorea,ceea ce ma tinea in viata.Nu pot sa las ca asta sa-mi scape vreodata!!!