Epigenetism Si Educabilitate.pptx

Structuralismul genetic și educabilitatea

Structuralismul genetic şi educabilitatea Structuralism genetic= dezvoltarea structurilor cognitive Educabilitate= disponibilitatea fiinţei umane de a fi receptivă la influenţele educative exercitate asupra sa.

   

Structuralismul genetic Teoria biologică a inteligenţei Teoria echilibrului intelectual Psihogeneza şi homeorhesis-ul

Structuralismul genetic Relatiile dintre fenomenele psihice ca si cele dintre fenomenele realitatii obiective au fost sesizate inca din Antichitate de ganditorii preocupati de problematica cunoasterii. Structuralismul s-a dezvoltat in psihologia constiintei, initiata in Germania de Wundt (primul psiholog care a utilizat metoda experimentala a introspectiei). Structuralistii apartin scolii germane de psihologie. Ambitia lor era de a face din psihologie o “stiinta exacta” cu o organizare a sistemelor conceptuale similare cu cele din chimie sau fizica. In incercarea lor de a localiza cat mai riguros studiul fenomenelor psihice, structuralismul a fost curentul care a pus bazele psihologiei experimentale, pe care o considera calea spre cunoasterea elementelor si relatiilor in procesul relationarii cu lumea.

Printre principalii reprezentanti ai structuralismului se numara Jean Piaget. Acesta fondeaza structuralismul genetic, care se refera la corelatia si interdependenta dintre structura si geneza: “orice structura impinge mai departe dezvoltarea si orice dezvoltare inseamna elaborarea unor structuri superioare”. Structura este un sistem de transformari bazat pe legi proprii, care se conserva si se dezvolta prin insasi transformarile pe care le genereaza. Jean Piaget a deplasat accentul abordarii structuraliste de la viziunea statica la cea genetica, avand o contributie importanta in studiul dezvoltarii structurilor cognitive. Din perspectiva teoriei lui Piaget, invatarea este un proces de achizitie, realizat prin mijlocirea experientei anterioare si prin elaborarea unor structuri operationale.

Teoria biologica a inteligentei În psihologie, inteligența apare atât ca fapt real, cât și ca unul potențial, atât ca proces, cât și ca aptitudine sau capacitate, atât formǎ și atribut al organizǎrii mintale, cât și a celei comportamentale. Ca si in adoptarea structuralismului genetic, Piaget a plecat, in teoria inteligentei, de la premisele biologice. Dupa el, nu exista o singura inteligenta si nici un singur fel de cunoastere. Psihologia inteligentei consta in a defini natura si caracteristicile acestor etape care conduc spre o complicare crescanda a activitatii mintale. Inteligenta nu constituie o categorie izolabila si dicontinua de procese cognitive. Ea este forma de echilibru spre care tind toate structurile, a caror formare trebuie cautata incepand cu perceptia, deprinderea si mecanismele senzorio-motorii elementare. Inteligenta nu este decat un termen generic desemnand formele superioare de organizare sau de echilibru ale structurarilor cognitive. Ea este in esenta ei un sistem de operatii vii si active. Este adaptarea mentala cea mai inaintata, adica instrumentul indispensabil al schimburilor dintre subiect si univers.

Din perspectivă biologică,atât inteligenţa cât şi cunoaşterea se înfaţişează ca un lanus cu trei feţe: cunoaşterile genetice (ereditare),al căror prototip este instinctul cunoaşterile dobândite al căror prototip este reflexul cunoaşterile logico-matematice al căror prototip este raţionamentul deductiv Între instinct,reflex şi raţiune există o legătură.Nu putem înţelege inteligenţa umană dacă nu luăm în seamă filonul ei biologic. De ce trebuie neapărat să existe o legătură între instinct,reflex şi raţiune?

Într-un subcapitol intitulat Viaţă şi adevăr din binecunoscutul eseu Biologie şi cunoaştere,Piaget a răspuns la această întrebare sub forma unui crez:,,Dacă nu ştim în ce constă viaţa,cu atât mai puţin ştim ce e adevărul cognitiv.” După el problematica fundamentală a ştiinţei se loveşte de două întrebări fundamentale care leagă biologia(incluzând şi psihologia) de epistemologie:cum se organizează o organizare şi cum este posibilă ştiinţa. După el a răspunde acestor întrebări înseamnă ,,a admite că adevărul nu este ecocentric sau egocentric şi nu trebuie să rămână antropometric”. În asta constă justificarea teoriei sale,dedicată inteligenţei,care nu concepe ca problema să fie restrânsă la câmpul psihologiei ci deschisă la acela al vieţii.

Teoria echilibrului intelectual Intreaga psihogeneza este un parcurs de echilibrari si dezechilibrari adaptative successive. Psihologia inteligentei consta in a define natura si caracteristicile acestor etape care conduc spre o complicare crescanda a activitatii mintale. Din perspectiva teoriei lui Piaget, invatarea ia nastere din corelarea a doua procese fundamentale care se interconditioneaza si se restructureaza pana ajung la echilibru, si anume: a. Asimilarea -consta in producerea in structurile operationale ale gandirii/inteligentei care devin tot mai complexe in stadiile superioare de dezvoltare. Aceste structure operationale ale inteligentei se dezvolta progresiv, conducand spre formarea unor scheme mentale operationale. b. Acomodarea- consta in modificarea structurilor psihice asimilatoare care se restructureaza permanent sub influenta conditiilor de mediu.

Cand din punct de vedere functional exista un echilibru intre asimilare si acomodare, se produce un salt calitativ care valorifica toate acumularile cantitative informationale, si astfel se trece la un stadiu superior. Psihogeneza si homeorhesis-ul Psihogeneza= studiul nasterii si al dezvoltarii functiilor psihice la om. “Aventura psihogenetica” a inteligentei, desi este legata de viata insasi, comporta un maximum de originalitate, dand astfel omului unicitate. Ea se produce prin traversarea unor stadii dinstinctive. Stadiile de dezvoltare a inteligentei la copil (Jean Piaget) 1. Stadiul inteligentei senzorio-motorie (0-2 ani) Achizitii: -exercitii reflexe neconditionate si conditionate; -miscari initial haotice la disconfortul fiziologic, iar mai tarziu miscari coordonate (treptat, miscarea se umple de intentionalitate); -primele adaptari dobandite; -coordonarea schemelor motorii si aplicarea la situatii noi;

-descoperirea unor informatii noi prin explorarea active -formarea unor reprezentari. Cea mai importanta reprezentare este cea a obiectului permanent; -apar primele actiuni imitative. 2. Stadiul preoperator sau stadiul gandirii intuitive (2-7/8 ani) Achizitii: -cea mai importanta achizitie a acestui stadiu este aparitia conduitei mortice -aparitia conduitei verbale “Odata cu mersul si limbajul, copilul cucereste spatiul si timpul” (Piaget) -egocentrismul copilului (raporteaza tot ceea ce il inconjoara la el insusi); 3. Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) Achizitii: -conservarea cantitatii; -compunerea claselor -operatiile mentale sunt mult mai complexe

4. Stadiul operatiilor formale sau logice (11/12-18/19 ani) Achizitii: -gandirea abstracta (la aceasta varsta se poate opera doar pe plan mental) “Educatia este cea mai puternica arma pe care voi o puteti folosi pentru a schimba lumea.” (Nelson Mandela)

•a