Ecce Homo 15 Color

Suspinul unui

De ce suspini nemângâiat, iubitul meu Părinte? Părinte De ce eşti trist şi-ndurerat şi plângi fără cuvinte? De ce-ţi curg lacrimi pe obraz şi plângi în multe rânduri? De ce nu-ţi spui al tău necaz şi stai mereu pe gânduri? De ce asculţi până târziu cum bate vântul afară? Şi plângi cu el şi eşti pustiu în fiecare seară… Te văd mereu că stai ş-asculţi un cântec plin de jale Văd lacrimile care-ţi curg udând ale tale haine De ce asculţi până târziu cântări şi rugi greceşti? Plângând amar şi eşti pustiu şi nu te linişteşti Sf. Nicolae Velimirovici – imagini fragment din predica la De ce iubeşti în nopţi de taină preaiubite? Evanghelia Semănătorului, Omul se află aşezat în lume ca împresurat din toate părţile de marea înţelepciunii lui Dumnezeu, care i se arată în pilde. Dar de se uită numai cu ochii nu vede altceva decât valurile, straiul de spumă al mării. Se uită şi vede haina firii, dar nu inima ei. Asculta si aude glasul firii, dar nu-i pătrunde graiul; în auz i se rostogolesc voci care nu spun nimic. Ochiul nu-i făcut să vadă miezul, urechea nu-i făcută să înţeleagă tâlcul. Dar duhul găseşte duhul; înţeleşii află înţelesul; iubirea simte iubirea. Săracă si tristă aşezare e lumea aceasta. Totul e

Din sumar: Care este rolul parohiei în Biserică, în contextul actual? / 2 Adunările tinerilor creştin-ortodocşi din Oltenia / 3

ECCE HOMO în Biserică, Care este rolul parohiei în contextul actual?

Fragment conferinţă “Ce este omul?”- Ierom. Rafail Noica / 4 Nr. 15/2007, (Octombrie), [email protected] Poesii / 6 Revistă de cultură şi spiritualitate ortodoxă bilunară

Parohia este comunitatea în“Hristos, care creştinul copil! …”e/ 7 editată de A.S.C.O.R. Craiova chemat săStudenţilor trăiascăCreştin-Ortodocşi cu Hristos şiRomâni, în Hristos Asociaţia filiala condus Craiova Suspinul de Duhul Sfânt. Centrul vieţii parohiale unui estePărinte Sfânta/ 8 Liturghie. Parohia pune în valoare firea omului Sf. Nicolae Velimirovici / 8 privit ca persoană sau ca fiinţă socială. În cadrul parohiei, Biserica împlineşte armonios caracterul 1 comunitar al omului manifestat pe orizontală şi pe verticală (relaţie cu semenii şi cu Dumnezeu). În zilele noastre există riscul ca omul sa se limiteze numai la comunicarea cu aproapele ( prin fundaţii, organizaţii etc.), fie să se roage în mod individual şi nu-şi mai primeşte vocaţia de mădular Redacţia Ecce Homo: al Bisericii în comuniune cuwww.ascor.wordpress.com ceilalţi. redactor-şef: Elenaîndemnul Mladinovici ca Rămâne

în Parohie să se manifeste lucrarea lume Bisericii, redactori: Gabriela Milă, în Florin MariusaTănase, Gabriel aceeaşi lucrare cu cea a luiMirela Hristos. ! Nicola Munteanu, Pătru,Amin Mihaela

8

Preot Prof. Gheorghe P

Praguri

Poesis

Hristos, copil! … Ochii Lui erau întotdeauna calzi, privirea Lor mereu duioasă. Purta în inimă pe toată lumea, pe toţi vecinii şi cunoscuţii. Sâmbăta, la sinagogă, câtă bucurie simţea acolo sufletul Lui!…Dar câtă durere!… Cuvintele sfinte Îi învăluiau mintea într-o pace fără de seamăn… Iosif, bătrânul Iosif, Îl învăţase atâtea lucruri dintrale dulgheritului, încât acum toată treaba o făcea El singur. Copil serios, tăcut, aici copilăria Lui prindea 2 viaţă, aşa stătea Iisus de vorbă cu Dumnezeu, smerindu-Se şi întărindu-Se şi cu duhul, dar şi cu trupul. Maria, Fecioara, Îl strângea cu drag la piept, Îi dădea la o parte părul de pe frunte şi-L mângâia uşor pe creştet. Ce pictor ar fi fost în stare să redea dragostea lor? Căsuţa aceasta sărăcăcioasă devenise templul spre care priveau şi în care se perindau toţi Sfinţii Îngeri, uimiţi şi în acelaşi timp grijulii şi bucuroşi. Nu puteau înţelege ce se petrece, Ei erau responsabili doar cu slujirea, lui Dumnezeu şi a oamenilor. O, îngeri, ce taină necuprinsă împărtăşeaţi atunci şi acum! Hristos, obosit, se aşează pe vechiul scaun cioplit de Iosif, încă din timpul când se întâlnise şi se logodise cu Maria, Fecioara Sfântă. Ochii Săi erau plini de lacrimi… se ruga pentru copiii, care, gălăgioşi, tot

7 Două seminţe

Deşertăciune

În brazdă au căzut două seminţe, Mintea nu-i supusă Pline de mii de făgăduinţe, morţii Puse de mâna unui înger trece de-ngustimea Pe când pe cer trecu un fulger, sorţii Într-o zi plină de vise, orice lămurire luminată De speranţele promise. face viaţa mai curată! Două seminţe au căzut Şi-au rămas acolo-n lut Să ia o nouă înfăţişare Şi să se bucure sub soare, Să trăiască-n fericire Şi să dea multă rodire.

Creşteţi, fanteziile deznădejdii toate vor fi spulberate!

Semnul e măsura smereniei, apogeul cuminţeniei, Biruiţi răul cu binele, că de-acum vremea s-a Dumnezeu e mai tare ca sinele, scurtat, deşertăciune e lumea toata, gura slabă s-a ea e genune-adevărata!

Convorbiri duhovniceşti Adunările tinerilor creştin-ortodocşi din Nimicnicie Atitudine Oltenia. Retrospectivă. Doamne, Doamne, Tinerilor Ceresc Tată, Să trăieşti pentru celălalt, Adunarea Creştin-Ortodocşi din Oltenia Ţie totul datorăm, Iată spiritul creştinismului! reprezintă continuarea proiectului de pastoraţie a Viaţa noastră nu-i a noastră, Să priveşti spre cerul înalt, tinerilor, iniţiat în anul 2003 de Mitropolia Olteniei, când, Străini suntem de ce avem. Iată puterea optimismului! aproximativ 450 de tineri s-au întrunit la Mănăstirea Jitianu lângă Craiova sub genericul Unde de este a noastră fală? Să nu uiţi "Tânărul nicicând în deBiserica soare, astăziputem - libertate iubire".Chiar de norii stau să te doboare. Cum să neşimândrim? Căci pământ am fost şi suntem Florin Marius Tănase 6 De … atunci, această întrunire a tinerilor s-a realizat Oameni şi cu toţi pierim. anual, primele două ediţii s-au desfăşurat la Mănăstirea Jitianu-Dolj, cea de-a treia la Mănăstirea CămăraseascaGorj iar cea de-a patra la Mănăstirea TopolniţaMehedinţi. Anul acesta, Adunarea va avea loc la Mănăstirea Polovragi-Gorj în data de 20 octombrie. Pe scurt, temele sub care tinerii s-au reunit au fost următoarele: cea de a II-a întâlnire a purtat titlul “Bucuria tinereţii între Taina Libertăţii în Hristos şi coşmarul dependenţelor”. Au participat peste 400 de tineri care activează în cadrul cercurilor creştine de tineret înfiinţate în parohiile din cuprinsul judeţelor Dolj, Gorj şi Mehedinţi La cea de a treia întâlnire s-a dezbătut tema “Familia creştină - ieri, azi şi mâine”. În anul 2006 această adunare de tineret s-a reunit sub genericul „Biserica - mod de viaţă”. Au participat peste 400 de tineri dialogul dintre tineri fiind moderat în anul acesta precum şi în anii precedenţi de către Maica Siluana Vlad, stareţa mănăstirii Jitianu – Dolj, iar pe cea de-a II-a întâlnire, moderându-o împreună cu dl. Cristian Tabără.

3 Fragment din conferinţa părintelui Rafail Noica, “Ce este omul ?” Omul - chip şi asemănare. Chipul lui Dumnezeu este ceva din alcătuirea a tot omul care-l diferenţiază radical de tot restul zidirii. Asemănarea : asemănarea este împlinirea acelui potenţial şi adevăratul sens al vieţii omului, este acea călătorie până a dobândi asemănarea cu Dumnezeu. Sfinţii au dobândit-o, fiecare în măsura în care a dobândit-o. Nu sunt eu în stare să măsor. Singur Dumnezeu ştie care e măsura. Dar în ei, şi de-aia avem atâtea vieţi de sfinţi, în ei vedem ceva din acea asemănare, din acea îndumnezeire la care e în stare să ajungă omul. Îndumnezeirea tot omul o caută, că îşi dă seama sau nu, o caută drept sau o caută păcătos. Până la urmă păcatul se poate reduce la un element esenţial: îndumnezeirea fără Dumnezeu, auto-îndumnezeirea. Omul când se vrea mare şi tare, el nu îşi dă seama că nu vrea mai mulţi bani

Hai să lăsăm deoparte tot felul de chipuri reale sau imaginare, tigăile din iad şi frigările şi toate astea care sunt într-o măsură şi închipuirea noastră pe bază de ceva real. Dar pur şi simplu veşnica despărţenie de Dumnezeu, ăsta este iadul. Fiindcă nici un suflet, nici un duh nu a fost făcut de Dumnezeu cu chipul 4 lui Dumnezeu ca să rateze în halul ăsta. Iadul este, dacă există aşa ceva ca loc în lumea duhului, este locul celor rataţi. Dacă omul este chipul lui Dumnezeu şi în înfăptuirea finală, asemănarea, atunci ce este omul? Adevărata antropologie, studiul omului, ar trebui să treacă prin studiul lui Dumnezeu. Iată că un gânditor englez, raţionalist, Alexander Pope, zicea: nu cuteza pe Dumnezeu să-L cercetezi. Singurul studiu al omului este omul. Bine, Mr. Pope, într-un fel ai dreptate. Dumnezeu ştia că ai dreptate şi a făcut aşa încât să-ţi dea şi ţie răspuns: Dumnezeu S-a înomenit. Şi atunci, ca să studiem ce este omul, studiem pe Omul Iisus, iar dacă vrem să ştim ce este un Dumnezeu, şi de-a lungul veacurilor toate religiile au căutat să descopere, să vadă ce este Dumnezeu, tot la Iisus ne întoarcem , că El este singurul şi adevăratul Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt precum El ne-a descoperit. (continuare în numărul următor).

5