Dumnezeu In Epoca Relativismului Sau Mantuirea La Un Pret Redus

DUMNEZEU ÎN EPOCA RELATIVISMULUI SAU MÂNTUIREA LA REŢ REDUS Trăim într-o epocă în care schimbările sunt foarte rapide. Multe valori pe care le consideram adevărate, sigure şi neschimbătoare sunt atacate şi contestate. Moralitatea este în tranziţie, adaptându-se şi ajustându-se pentru a se potrivi spiritului vremii, valorile familiei ca fidelitatea sau dragostea principială sunt ridiculizate, iar adevărul nu mai este considerat a fi absolut, neschimbător, ci relativ. Fiecare are adevărul lui, se spune. Totul depinde de punctul de vedere sau de unghiul din care priveşti realitatea. Totul este considerat a fi relativ, iar această idee a cuprins orice aspect al existenţei noastre. Din nefericire, relativismul a afectat şi gândirea creştinilor şi modelează teologia bisericilor contemporane, indiferent dacă din punct de vedere istoric sunt tradiţionale sau protestante. Ne-am pierdut capacitatea de a face deosebire între adevăr şi rătăcire, între întuneric şi lumină, între bine şi rău, între dreptate şi fărădelege. Dar şi mai rău decât atât, am ajuns să numim binele rău şi răul bine, adevărul rătăcire şi rătăcirea adevăr, să spunem că lumina este întuneric şi că întunericul este lumină (vezi Isa.5:20). Iată două exemple care ilustrează ceea ce am afirmat. Biblia afirmă de pe primele pagini şi până la ultimele că „sodomia”, homosexualitatea, este un păcat împotriva firii, revoltător în faţa lui Dumnezeu (Gen.13:13; 18:20; 19:5; Isa.3:9; Rom.1:27). Noi astăzi nu numai că „reinterpretăm” lucrurile spunând că un astfel de comportament este o opţiune personală acceptabilă, ci le dăm chiar şi binecuvântarea în biserică acelora care vor să convieţuiască în acest mod, legalizând sodomia. Lucrurile acestea deja se întâmplă în ţări ca Olanda, Belgia, Canada, Statele Unite, chiar dacă, poate la noi în România, încă nu. Dar cine ştie… Un alt exemplu are de-a face cu calitatea de Creator Atotputernic a lui Dumnezeu. Dacă până nu demult era crezut raportul simplu şi măreţ al Genezei cu privire la crearea lumii noastre şi a omului în şase zile, prin porunca lui Dumnezeu, astăzi tot mai mulţi teologi creştini şi membrii laici din diferite biserici îşi schimbă convingerile. Teoria evoluţiei câştigă teren în biserici, aşa că omul nu mai este considerat o creatură a mâinilor lui Dumnezeu, un copil al Său, ci un animal, puţin mai evoluat decât celelalte, având ca strămoşi maimuţe, peşti şi moluşte, viermi…„Între teoria ştiinţifică a evoluţiei şi susţinerea creştină a creaţiei nu există incompatibilitate”, a afirmat în data de 1 noiembrie 2008, Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop de Viena, Austria, în cadrul Adunării Plenare a Academiei Pontificale de Ştiinţe.1 Oare ce va mai urma în viitor? Încotro se îndreaptă lumea creştină? Chiar Evanghelia lui Isus Hristos a devenit ceva relativ. Este suficient să privim în jurul nostru la mulţimea bisericilor creştine în diversitatea lor şi vom constata că aceasta este realitatea. În acelaşi timp, în loc de a ne pune serios întrebarea ce s-a întâmplat cu credinţa creştină, despre care Scriptura sune că este una singură, „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efes.4:5), ne liniştim conştiinţa cu gândul că, în fond, toate căile duc la cer, închinându-ne de fapt Aceluiaşi Dumnezeu. Chiar aşa să fie, oare? Credinţa creştină este ceva relativ sau ceva absolut? Se schimbă sau este aceeaşi în toate timpurile şi în toate locurile? Chiar nu contează cum te închini lui Dumnezeu? Iată câteva întrebări serioase care cer un răspuns. Scriptura nu acceptă relativismul, pluralismul religios. Dumnezeul Bibliei este Unicul, Cel care nu se schimbă, Acela în care nu există nici măcar umbră de schimbare (Mal.3:6; Iac.1:17); Hristos este Acelaşi „ieri şi azi şi în veci” (Evr.13:8), iar credinţa creştină, 1

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=16712&lang=r

Evanghelia, este „credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3). Înţelegând acest adevăr al unicităţii Evangheliei, aşa cum a fost învăţată de Isus şi apostoli, Pavel ajunge la următoarea concluzie firească: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, DEGEABA AŢI CREZUT” (1Cor.15:1,2). Însă câte versiuni ale Evangheliei există astăzi...atât de multe câte sunt şi bisericile care le susţin. Însă dacă Isus sau Evanghelia în care crezi nu mai este Isus al Scripturii şi Evanghelia Sa, s-ar putea să fie degeaba. Soluţia este întoarcerea la Scripturi şi nu căutarea unei mântuiri la preţ redus, la aceia care fac comerţ cu ea, coborând standardele acestei Evanghelii. Este timpul să încetăm a mai negocia mântuirea noastră cu Dumnezeu, este timpul să încetăm a mai „adapta” Evanghelia pentru a o potrivi după ideile, dorinţele şi poftele naturii noastre decăzute, este timpul pentru a înceta să mai convertim biserica spre lume, pentru a face creştinismul mai accesibil unei societăţi secularizate. Cred că a sosit vremea să ne lăsăm noi înşine transformaţi de Cuvânt, să ţinem sus standardele acestuia şi să prezentăm în faţa lumii creştinismul în simplitatea şi frumuseţea lui originală, fără inovaţii, tradiţii şi speculaţii omeneşti. În creştinismul original, autentic, este puterea spirituală, adevărul, standardul absolut, direcţia, scopul, de care avem atât de mare nevoie în vieţile noastre şi în societate .