Dinamica Afectiva La Tinerele Mame

Argument Lucrând cu femeile gravide care traversează o perioadă de criză am putut observa un anumit profil psihologic ce le caracterizează: disperare, teamă, imposibilitatea concentrării gândurilor pe găsirea unei soluţii, griji pentru perioada maternităţii. În momentul prezentării la şedinţele de consilere psihologică, atât tabloul congnitiv, cât şi cel afectiv este dominat de depresie şi anxietate. Nu greşesc dacă afirm că, în general, femeile din mediile defavorizate – dar nu numai, au mari carenţe informaţionale despre perioada gravidităţii şi despre naştere. Din acest motiv ele îşi construiesc o imagine negativă, chiar catastrofică, despre perioada ce va urma. După depăşirea perioadei de criză, în mod concret după naştere, femeile au o nouă perspectivă asupra vieţii, constatându-se o îmbunătăţire considerabilă a tonusului afectiv şi cognitiv. Discund cu aceste femei în diferite momente ale perioadelor de graviditate şi maternitate am dorit o confirmare bazată pe metode ştiinţifice a unor fapte constatate empiric: cantitatea mare de amintiri din perioada travaliului, chiar şi atunci când declarau că nu au o memorie prea bună, precum şi dinamica cogniţiilor şi a stărilor afective. Pentru a evalua aceste lucruri am realizat o cercetare în care participantele erau lehuze ce se aflau în maternitate.

Portretul psihologic al gravidităţii şi al perioadei post-partum

Perioada gravidităţii şi procesul naşterii este o perioadă de schimbări intense, atât în sfera psihicului femeii, cât şi în cea fizică. Încă din momentul concepţiei apar schimbări hormonale, se instaurează o stare psihică specifică, modificări ce vor avea influenţă asupra evoluţiei sarcinii, a naşterii şi asupra perioadei post-natale. Perioada gravidităţii este marcată de nenumărate zbuciumuri sufleteşti ce alternează cu perioade de mulţumire şi sentimente de împlinire. Fiecare părinte alcătuieşte un ”portret rebot” al viitorului copil în funcţie de care îşi formează aşteptările. De multe ori acest “portret rebot”

dăunează echilibrului psihologic al viitoarei mame, echilibru mult pus la încercare de o serie de temeri.

Temerile prezente în perioada gravidităţii În perioada gravidităţii, o femeie este frământată de o serie de întrebări referitoare la copilul care îl va naşte, la perioada imediat următoare naşterii, precum şi în legătură cu relaţiile ce le va stabili cu nou-născutul sau cu familia. Cele mai frecvente temeri sunt: •

Teama gravidei de a nu fi în stare să ofere suficientă dragoste copilului Femeia gravidă,.deşi încântată şi mândră că va avea un copil, începe să gândească şi să se întrebe dacă nu îi va fi greu să dezvolte un sentiment de dragoste pentru o fiinţă pe care nu a văzut-o şi nu a simţit-o încă. Când încep să fie percepute mişcările fetale, viitoarea mamă începe să înţeleagă că de fapt este vorba de o persoană reală şi atunci afecţiunea sa faţă de viitorul copil creste, în alte cazuri, afecţiunea mamei faţă de viitorul copil apare în momentul în care femeia gravidă vede primele imagini ecografice ale fătului şi-i vede inima bătând. Există şi cazuri în care dragostea faţă de copil ia naştere abia în momentul în care mama este angrenată în îngrijirea copilului, dar de cele mai multe ori în aceste cazuri mama trăieşte un sentiment acut de anxietate învinovăţindu-se pentru lipsa sentimentelor sale.

•

Îndoiala femeii gravide pentru propria sa “maturitate” Din momentul în care li se confirmă faptul că sunt însărcinate, tot mai multe femei se întreabă dacă sunt destul de "mature" pentru a avea un copil, îngrijorările, lor nu se raportează doar la perioada de graviditate, ci merg mai departe spre perioada post-partum. Chiar şi în momentele ulterioare luării contactului cu nou-născutul multe mame au aceste îndoieli.

•

Teama pentru copil În perioada de graviditate multe femei se gândesc dacă ele vor da naştere unui copil sănătos, fără malformaţii. Inevitabil, gravidele intră în contact cu informaţii despre riscurile apariţiei unor malformaţii congenitale sau despre posibilitatea transmiterii unor boli de la mamă la copil, boli ce pot pune copilul în pericol. Se poate întâmpla ca mama să trăiască o periodă de puternice frământări sufleteşti în timpul gravidităţii, anxietate care poate persista şi după naştere.

•

Teama pentru evoluţia relaţiei cu partenerul Pe de o parte, armonia cuplului este afectată de neliniştile şi nemulţumirile trăite de viitoarea mamă:

-se

simte mai vulnerabilă decât oricând şi solicită mai multă îngrijire şi afecţiune; chiar dacă

primeşte această atenţie deosebită de la partener, dar simte că ar putea să i se ofere şi mai mult, atunci are sentimentul că este părăsită şi neglijată; -pe

zi ce trece simte că depinde tot mai mult de partener şi-i este greu să accepte că nu mai 2

poate fi la fel de independentă ca înainte de sarcină; -simte

ca fiind incompatibile statutul de mamă cu cel de iubită. Există cazuri în care femeia gravidă este îngrijorată şi de faptul că nu va primi sprijin şi

înţelegere din partea familiei lărgite. Ea simte că va avea nevoie de această înţelegere şi totodată va necesita sprijin pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copilului. Dacă, însă, părinţii sau rudele apropiate ale femeii gravide sunt caracterizate ca persoane hiperprotectoare, viitoarea mamă va trăi (iarăşi) sentimente de nelinişte. Şi acest lucru se va întâmpla dată fiind temerea viitoarei mame că "altcineva" va avea grijă de copilul său; cineva care îi va submina autoritatea şi statutul de "cea mai importantă persoană din viaţa copilului". •

Teama de momentul naşterii Cu cât momentul naşterii se apropie mai mult, frica femeii gravide este mai mare. Pe parcursul celor 9 luni ea s-a obişnuit cu schimbările inerente perioadei de sarcină, dar acum se află în faţa necunoscutului: "Cum va decurge travaliul?", "Va face faţă durerilor naşterii?", "Dacă ceva nu va merge bine şi viaţa ei sau a copilului va fi pusă în pericol...?" Acum este momentul în care nu mai poate "da înapoi". Pe de o parte se bucură (îşi va vedea propriul copil, va finaliza perioada de sarcină), dar pe de altă parte îşi face griji. Aceste trăiri sunt normale, iar femeia aflată în pragul naşterii trebuie să gândească pozitiv: pentru ea şi pentru copilul său. Temerile prezente în perioada gravidităţii vor influenţa perioada puerperală. Aceste îngrijorări trebuiesc diminuate, iar viitoarea mamă trebuie să fie pregătită pentru orice situaţie ce va urma naşterii.

Perioada purperală şi post-partum Evenimentele din această perioadă îşi vor pune amprenta asupra stării psihice purperale şi post-partum a mamei. Zilele şi săptămânile care urmează după naştere sunt pline de suişuri şi coborâşuri emoţionale; proaspăta mamă experimentează o serie de sentimente noi şi contradictorii, mare parte din ele foarte diferite faţă de ceea ce spera ea că va simţi. Procesul naşterii este un fenomen bio-psiho-fiziologic. Au loc importante modificări hormonale care vor exercita influenţe semnificative şi de durată asupra femeii. Pe fondul temerilor pe care le avea gravida se suprapun aceste modificări care pot conduce la apariţia unor stări psihice cu impact negativ asupra psihicului tinerei mame şi a relaţiilor sale conjugale sau părinteşti. 2.1. Efecte ale procesului naşterii asupra psihicului unei femei Adesea precedată de o stare euforică, în a patra zi de la naştere apare melancolia postnatală. Este o tulburare frecventă, întâlnită la aproape 50% dintre mame. Ea prezintă un real 3

pericol, doar dacă persistă mai multe de 2 săptămâni după naştere. O altă tulburare depresivă care apare în primele 2 săptămâni după naştere este depresia post-partum. Ea se manifestă prin: tulburări de somn, lipsa dispoziţiei, sentimentul de inutilitate, anxietate nejustificată faţă de starea copilului, nelinişte şi agitaţie. Psihoza puerperală, debutează în primele 2 săptămâni de la naştere, uneori chiar după 48 de ore post-partum. Manifestările sale cuprind tulburări de somn, nelinişte şi iritabilitate, dar cel mai grav aspect este reprezentat de apariţia halucinaţiilor auditive şi vizuale. Această tulburare este o urgenţă psihiatrică. Experienţa prin care trece fiecare mamă în momentul naşterii provoacă uneori la acestea unele comportamente ciudate, cum ar fi: crize de plâns, irascibilitate, anxietate, insomnie, dureri de cap. Toate acestea sunt semnele caracteristice sindromului postnatal. Sindromul postnatal se manifestă prin trei stări diferite pe care femeile le pot experimenta după naştere, intensitatea şi durata lor variind. Deosebim astfel tristeţea postnatală, depresia postnatală şi psihoza postnatală. Tristeţea postnatală Tristeţea postnatală este forma cea mai uşoară şi frecventă a sindromului postnatal şi se caracterizează prin iritabilitate, plâns şi stări schimbătoare care apar la mai puţin de o săptămână după naşterea copilului şi pot dura până la câteva săptămâni. Conform specialiştilor, se pot identifica unii factori declanşatori: un prim motiv al apariţiei tristeţii postnatale îl constituie scăderea bruscă a producerii progesteronului imediat după naştere. De asemenea, aceste stări pot fi induse şi de aportul insuficient de calciu din timpul sarcinii. Alt factor important în dereglarea echilibrului afectiv este stresul legat de adaptarea la noua viaţă, împreună cu bebeluşul, responsabilităţile pe care le implică noul rol. O mamă care experimentează tristeţea postnatală poate să se simtă foarte sensibilă şi supărată, să plângă foarte mult, să se simtă tensionată, să aibă o stare generală proastă, să se simtă obosită, să nu aibă poftă de mâncare etc. Există mame care experimentează trăiri mult mai profunde şi care nu pot depăşi foarte uşor perioada tristeţii postnatale; la acestea se instalează depresia postnatală. Acesta este un sindrom mai sever, mai puţin obişnuit, caracterizat prin schimbări ale apetitului, incapacitate de concentrare, pierderea respectului de sine, insomnie, sentimente de neajutorare şi nelinişte, sentimente de disperare, indiferenţă şi respingere faţă de partener. Depresia postnatală poate dura până la un an şi poate afecta capacitatea de a îngriji şi creşte copilul nou-născut. Psihoza de după naştere este o afecţiune extrem de rară (după unele estimări doar una la 4

zece mii de mame este afectată) şi apare, cel mai probabil, la mamele care aveau anterior naşterii predispoziţii spre boli psihice. Când o mamă suferă de psihoză postpartum ea pierde contactul cu realitatea, fiind incapabilă să distingă între realitate şi imaginaţie, este foarte deprimată şi prezintă halucinaţii, manifestă stări confuzionale sau delirante. Femeile care suferă de această psihoză riscă să-şi vatăme copilul şi trebuie să primească imediat tratament psihiatric. 2.2. Ce este normal să simtă tânăra mamă Descrierea sentimentelor comune tuturor femeilor care au devenit mame le poate ajuta pe acestea să depăşească anumite momente critice; nu este obligatoriu ca aceste gânduri, trăiri sau emoţii să apară cu aceeaşi intensitate la toate femeile. •

Sentimentul de uşurare pe care mama îl simte după naştere deoarece nu trebuie să îşi mai facă griji din cauza travaliului, nu se mai întreabă despre sănătatea copilului.

•

Sentimentul de împlinire pe care mamele îl simt mai ales când îşi dau seama că au depăşit stresul travaliului şi al naşterii; ele se pot simţi grozav de mândre de copilul pe care tocmai l-au născut.

•

Nevoia de a se "spovedi", respectiv tendinţa mamelor de a povesti mereu, în detaliu, scenariul naşterii.

•

Sentimentul de gol sufletesc care poate să apară - deoarece femeile nu mai au un copil care să mişte în pântec.

•

Emotivitate exacerbată manifestată prin: vulnerabilitate crescută, sensibilitate în faţa unor lucruri care altădată nu le-ar fi mişcat.

•

Sentimentul de vină că a născut prin cezariană poate afecta respectul faţă de propria persoană la mamele care nu au fost pregătite în prealabil pentru această intervenţie.

•

Dezamăgirea pe care o simt proaspetele mame atunci când şi-au format anumite expectanţe referitor la travaliul şi la naştere iar realitatea a fost cu totul alta.

•

Îngrijorări pentru viitor, uneori exagerate.

•

Sentimentul că nu va face faţă rolului de mamă apare mai ales când copilul are un comportament mai dificil;

•

Regretele trecătoare pe care o mamă le simte mai ales atunci când este foarte obosită şi nu reuşeşte să-şi găsească echilibru.

5

PARTEA a II-a Perioada gravidităţii, momentul naşterii, perioada ce urmează imediat naşterii sunt evenimente cu un puternic caracter autobiografic. Încărcătura afectivă din această perioadă are drept efect o fixare cu o mare acurateţe a faptelor, impresiilor şi chiar a aşteptărilor. Studiul pe care ne-am propus să-l realizăm a avut drept temă consistenţa amintirilor din perioadele de travaliu, de naştere şi de post-travaliu. Un aspect important a ceeea ce ne-am propus să realizăm a fost şi o analiză calitativă a stării psihice de dinaintea şi de după momentul naşterii, încercând să surprindem tabloul trăirilor afective şi pe cel al cogniţiilor. Nu am putut identifica în literatura de specialitate nici un studiu referitor la dinamica amintirilor din perioada gravidităţii sau a perioadei post-partum. La un prim contact cu femeile care au trecut prin experienţa gravidităţii s-ar părea că este vorba de o dinamică a intensităţii şi tipurilor de amintiri, acestea asemănându-se cu cele legate de evenimentele traumatizante: în perioada de dinaintea naşterii predomină trăirile cu un conţinut negativ, chiar înaintea naşterii se poate observa o îmbunătăţire a conţinutului ideatic. Imediat după naştere femeile îşi amintesc foarte bine cum a decurs travaliul şi ce a urmat în perioada imediat următoare. Din experienţa practică pe care o avem, totuşi s-a constatat că, pe măsură ce trece timpul, amintirile cu un conţiut negativ se estompează mai repede decât cele cu un conţinut pozitiv, iar pe măsură ce trece timpul îşi amintesc din ce în ce mai puţine detalii, în general amintirile concentrându-se în jurul unei singure idei care capătă valoare de temă.

Obiectivele cercetării Cercetarea de faţă şi-a propus să urmărească: 1.verificarea ipotezei conform căreia în perioada post-partum (după naştere) femeile îşi amintesc în detaliu experienţele legate de naştere 2.identificarea dinamicii afective şi cognitive din perioada gravidităţii şi maternităţii 3.identificarea variaţiilor calitative şi cantitative între primipare şi multipare, precum şi între femeile care au născut normal şi cele care au născut prin operaţie de cezariană

Ipotezele cercetării Plecând de obiectivele enumerate, stabilim următoarele ipoteze de cercetare: Ipoteza I: În perioada de lehuzie există variaţii cantitative în ceea ce priveşte consistenţa informaţiilor reactualizate. 6

1. Există diferenţe între cantitatea de informaţii reactualizată de către primipare şi de către multipare. 1.1 Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din timpul naşterilor. 1.2. Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din momentele imediat următoare naşterii. 1.3 Femeile aflate la prima naştere îşi vor reaminti mai puţine informaţii comparativ cu multiparele. Ipoteza II: Există diferenţe calitative între tonalităţile afective şi cognitive la tinerele mame. 2.1 Se poate constata o dinamică afectivă şi una cognitivă în perioada gravidităţii, precum şi din cea a travaliului. 2.2. Există diferenţe calitative între reacţiile femeilor avute la primul contact cu copilul. Ipoteza III: Există aprecieri diferite faţă de impactul noului-născut în viaţa noii familii. 3.1 Există diferenţe calitative în aprecierea măsurii în care acest copil este considerat a schimba viaţa tinerei mame în funcţie de tipul naşterii. 3.2 Există diferenţe calitative în ceea ce priveşte schimbarea stării de fapt prezente.

Lotul experimental Cercetarea a fost efectuată în oraşul Iaşi în perioada noiembrie 2002 –ianuarie 2003 în Maternitatea „Elena Doamna” din Iaşi. La cercetare au participat 47 de femei aflate în perioada de lehuzie, dintre care 29 de naşteri au fost normale, iar 18 au fost prin operaţie de cezariană.

Metodologie Chestionarul a fost aplicat în saloanele şi rezervele Maternităţii “Elena Doamna” în decurs de mai multe săptămâni. Psihologul se prezenta spunându-şi numele şi funcţia pe care o deţinea. Apoi preciza scopul vizitei sale: “Eu sunt masterand şi realizez o cercetare privind informaţiile pe care femeiile şi le amintesc din perioada ce a precedat naşterea, din timpul travaliului, precum şi din perioada imediat ulterioară. Vă rog să aveţi amabilitatea de a răspunde la un chestionar cu 13 întrebări. Veţi identifica atât întrebări la care aveţi libertatea de a răspunde cum doriţi, precum şi întrebări la care va trebui să alegeţi dintr-o serie de răspunsuri posibile. Mulţumesc.” Se revenea după aproximativ o oră pentru a se lua chestionarele.

7

Instrument Pentru a realiza această cercetare s-a utilizat un chestionar cu 13 itemi, ce conţinea 8 întrebări deschise, cu răspunsuri la alegere şi 5 întrebări închise. - prima întrebare cerea indicarea a trei experienţe considerate a fi semnificative în viaţa participantei. - urmează apoi o întrebare prin care se evaluează reacţia avută în momentul aflării sarcinii. - sunt trei întrebări deschise care explorează credinţele din perioada gravidităţii. - o întrebare ce vizează un răspuns calitativ referitor la perioada pretravaliului, apoi una din perioada desfăşurării travaliului. - următoarele două întrebări vizează aprecieri cantitative ce fac referire la informaţiile din timpul travaliului sau din perioada imediat următoare. - următoarea întrebare solicită un răspuns liber şi vizează acceptarea statutului de mamă. - ultima întrebare este una de tip închis şi cere participantelor să aprecieze măsura în care acest copil le va schimba viaţa. După cele 13 întrebări se cer câteva informaţii de natură factuală, cum ar fi: vârsta, tipul naşterii, paritatea (a câta naştere).

Variabilele folosite în cercetare Variabilele dependente : Diferenţele calitative şi cantitative dintre amintirile din perioada pretravaliului, a naşterii propriu-zise, precum şi din perioada ce a urmat travaliului au fost evaluate astfel: ● cantitatea amintirilor – operaţionalizată prin aprecieri, pe o scală cu 6 trepte, a cantităţii amintirilor din timpul naşterii şi de după naştere ● natura informaţiilor din perioada gravidităţii au fost evaluate cu ajutorul itemilor deschişi: - principala temere legată de naştere - cea mai mare temere legată de copilul ce urmează a fi născut - anticiparea desfăşurării naşterii - tipurile de amintiri din timpul naşterii ● aprecierea impactului nou-născutului în viaţa noii familii se face cu ajutorul unui item inchis: măsura în care se va schimba viaţa, iar schimbarea stării de fapt prezente printr-un item deschis: posibilitatea schimbării trecutului.

8

Variabilele independente : ● tipul naşterii (normal/ cezariană) ● paritatea (primipară/ multipară) ● perioadele de referinţă (a gravidităţii, înaintea naşterii, din timpul naşterii, momentul vederii copilului)

Design-ul experimental S-a utilizat un design experimental de tip 2x2 pentru verificarea ipotezei conform căreia există diferenţe între cantitatea de informaţii reactualizată de către primipare şi de către multipare Tipul de naştere normal cezariană primipare multipare

Paritate

Pentru verificarea ipotezelor conform cărora există diferenţe calitative între tonalităţile afective şi cognitive la tinerele mame şi existenţa diferenţelor calitative în ceea ce priveşte schimbarea stării de fapt prezente s-a realizat prin calcul de frecvenţe şi analiza polarităţii itemilor.

INTERPRETĂRI STATISTICE ŞI PSIHOLOGICE ALE DATELOR OBŢINUTE Ipoteza I: În perioada de lehuzie există variaţii cantitative în ceea ce priveşte consistenţa informaţiilor reactualizate. 1. Există diferenţe între cantitatea de informaţii reactualizată de către primipare şi de către multipare. 1.1 Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din timpul naşterilor. Tipul de naştere normal cezariană 9

Paritate

primipare multipare

5,4 5,5

2,0 2,38

Din prelucrarea statistică a datelor s-a obţinut o diferenţă statistică seminficativă (p<0,01) între consistenţa amintirilor reactualizate de către femeile care au născut normal faţă de cele care au născut prin operaţie de cezariană, indiferent de paritate.

6 5 4 primipare

3

multipare 2 1 0

normal

cezariana

Femeile care au născut normal îşi reamintesc semnificativ mai multe informaţii din timpul naşterii comparativ cu cele care au născut prin operaţie de cezariană. Acest efect se datorează anesteziei generale din timpul operaţiilor. 1.2.

Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din momentele

imediat următoare naşterii.

Paritate

primipare multipare

Tipul de naştere normal cezariană 5,53 3,0 5,64 3,0

10

6 5 4 primipara

3

multipara

2 1 0

normal

cezariana

Din prelucrarea statistică a datelor s-a obţinut o diferenţă statistică seminficativă (p<0,01) între consistenţa amintirilor reactualizate de către femeile care au născut normal faţă de cele care au născut prin operaţie de cezariană, indiferent de paritate. Femeile care au născut normal îşi reamintesc semnificativ mai multe informaţii din momentele ce au urmat imediat naşterii comparativ cu cele care au născut prin operaţie de cezariană. Acest efect se datorează anesteziei generale din timpul operaţiilor. 1.3. Femeile aflate la prima naştere îşi vor reaminti mai puţine informaţii comparativ cu multiparele. Analizând datele obţinute se poate constata o consistenţă mai crescută a amintirilor la multipare, comparativ cu primiparele, însă această diferenţă nu este statistic semnificativă. Acest efect s-ar putea datora repetării experienţei ce a contribuit la acumularea de cât mai multe detalii.

Ipoteza II. Există diferenţe calitative între tonalităţile afective şi cognitive la tinerele mame. 2.1. Se poate constata o dinamică afectivă şi una cognitivă în perioada gravidităţii, precum şi din cea a travaliului. Analiza calitativă s-a realizat cu ajutorul calcului frecvenţelor şi a stabilirii polarităţilor. După realizarea analizelor calitative s-au obţinut următoarele date: Principala temere legată de naştere o reprezintă durerile sau intervenţiile chirurgicale suplimentare. Durerea ce apare la naştere este un lucru frecvent şi cunoscut de marea majoritate a femeilor. Cu puţin timp înaintea naşterii starea afectivă este dominată de trăiri negative, iar gândurile se concentrează adesea pe experienţe triste. Pe acest fond sunt supraevaluate 11

posibilele dureri ale naşterii care o pot face pe gravidă să “paralizeze de frică” în timpul travaliului. În proporţie de 86% dintre femeile însărcinate au ca principală temere, în ceea ce priveşte viitorul copil, teama de malformaţii congenitale sau boli. În ultimii ani a crescut incidenţa malformaţiilor congenitale la nou-nascuţi. Sunt medici care afirmă că acum se nasc într-o lună un număr de copii cu diferite malformaţii cât se numărau înainte în ani întregi. Pe acest fond este normal ca gravida să-şi facă griji faţă de posibilitatea apariţiei unor malformaţii sau maladii cromozomiale. Multe femei anticipează naşterea ca fiind un proces ce decurge mai uşor decât s-a întâmplat ulterior. Aceste aşteptări se datorează şi carenţelor informative, motiv pentru care femeile anticipează un travaliu mult mai scurt şi mai puţin dureros. Deşi există temeri foarte mari în ceea ce priveşte atitudinea gravidei faţă de naştere, s-a constatat că după internarea în spital starea lor se îmbunătăţeşte. Acest lucru este posibil a se datora încurjărilor celorlalte femei care au trecut prin experienţa naşterii. O contribuţie importantă o are şi dorinţa femeii de a trece cu bine peste aceste momente, acum ea fiind mult mai susceptibilă de a interioriza informaţii cu un conţinut pozitiv, ce vizează încurajările. Starea afectivă de dinaintea naşterii este una predominant negativă, de teamă sau frică. În ceea ce priveşte partea somatică şi fiziologică a procesului naşterii, pretravaliul este marcat de contracţiile puternice, a căror intensitate creşte, fiind femei care simt că îşi vor “pierde minţile de durere”. Acest lucru este valabil în cazul naşterilor normale. În cazul femeilor care vor naşte prin operaţie de cezariană, ele îşi amintesc de pregătirile pentru operaţie. În acest caz sunt mai frecvente referirile la sprijinul familiei şi a personalului medical. Femeile care au născut normal îşi amintesc foarte bine cum a decurs naşterea. Cea mai pregnantă amintire este durerea şi, în special, intensitatea crescândă a contracţiilor. De asemenea, un impact puternic îl are momentul expulziei fătului şi auzirea plânsului acestuia. Pe lângă aceste senzaţii sunt rememorate frecvent trăirile afective, fie ele pozitive sau negative. Trăirile negative sunt cele dominate de disperare, neputinţă, spaimă. După momentul expulziei apar trăirile pozitive şi anume acelea de bucurie şi împlinire. Femeile care urmează a naşte prin cezariană manifestă în principal nerăbdare, dorind să-şi întâlnească cât mai repede viitorul copil. 2.2. Există diferenţe calitative între reacţiile femeilor avute la primul contact cu copilul. Momentul primului contact al mamei cu copilul este marcat de trăiri afective puternice. Cele mai multe femei verifică dacă au un copil sănătos şi observă trăsăturile fizice ale acestuia. Reacţiile lor variază de la “E cel mai frumos copil din lume.” La “E urât.” Sau de la “Oare cum 12

am reuşit să fac un copil perfect?” la “Doamne, ce mic este!” Trăirile afective sunt pozitive, trecând de la bucurie la mândrie şi apărând instinctul de protejare. În cele mai multe cazuri apare sentimentul de împlinire şi dispar toate trăirile negative, femeia rămânând cu sentimentul că “s-a meritat”. Ipoteza III: Există aprecieri diferite faţă de impactul noului-născut în viaţa noii familii. 3.1. Există diferenţe cantitative în aprecierea măsurii în care acest copil este considerat a schimba viaţa tinerei mame în funcţie de tipul naşterii.

Paritate

primipare multipare

Tipul de naştere normal cezariană 5,27 5,25 4,93 4,00

Există diferenţe statistic semnificative (p=0,03) între aprecierea schimbărilor în cazul femeilor ce au născut prin operaţie de cezariană, primiparele anticipând schimbări mai importante decât multiparele.

6 5 4 primiara

3

multipara

2 1 0

notmal

cezariana

O posibilă explicaţie pentru acest lucru ar putea fi statutul socio-economic mai ridicat în cazul femeilor care au născut prin operaţie de cezariană. Acestea, fie fac operaţia la cerere (şi atunci îşi permit costurile operaţiei), fie au o vârstă mai avansată, iar aceasta presupune, de obicei, o poziţie socio-economică mai stabilă. De asemenea, aceste femei iau hotărârea de a fi mame după o matură chibzuinţă şi, drept urmare, acest copil va avea un impact mult mai mare 13

asupra vieţii lor. 3.2. Există diferenţe calitative în ceea ce priveşte schimbarea stării de fapt prezente. Marea proporţie a femeilor declară că nu ar schimba nimic dacă ar putea da timpul înapoi. Acele femei care declară că ar schimba ceva, în general, ele ar modifica ambianţa fizică a desfăşurării sarcinii, declarând că s-ar îngriji mai bine (alimentaţie, stare de sănătate). Majoritatea femeilor declară că n-ar schimba nimic şi ca modalitate de autoprotejare a propriei conştiinţe. Presiunea socialului este foarte mare, iar ele interiorizează aceste cerinţe care devin propriile lor gânduri. Aceasta este doar o faţetă a unei posibile explicaţii. Pe de altă parte, aceasta este o reacţie normală după încheierea travaliului. Femeia, fericită că s-a încheiat o perioadă dificilă din viaţa sa şi că a născut un copil sănătos, nu ar mai vrea să schimbe ceva.

Concluzii Încă din momentul aflării faptului că o femeie este însărcinată ea resimte schimbările bio-psiho-fiziologice. Marea majoritate a participantelor la cercetare au declarat că ele au trăit o stare de mulţumire în momentul aflării faptului că sunt însărcinate. Pe parcursul celor nouă luni de sarcină starea afectivă a femeilor trece printr-un adevărat “carusel”, de la stări de fericire şi împlinire, la cele de disperare şi teamă. Cu cât sarcina avansează şi se apropie de termen, starea afectivă capătă tonalităţi negative. Femeile îşi fac griji pentru sănătatea viitorului copil, iar în ceea ce le priveşte sunt speriate de naşterea care va urma. Marea majoritate a femeilor se tem de intensitatea şi durata contracţiilor sau de accidentele ce pot apare şi care pot pune în pericol integritatea copilului sau pe a mamei. Multe gravide, după internarea în spital pentru a naşte, intră în contact cu alte femei care au mai năascut şi care le încurajează că totul va fi bine. Acesta este motivul pentru care acum se constată o îmbunătăţire a tonusului afectiv, femeile aşteptându-se ca naşterea să decurgă uşor, fără probleme. Sprijinul oferit de către persoanele din salon sau de către personalul medical este foarte important, femeile care nu beneficiază de acesta având şanse mult mai mari de a intra în panică atunci când încep contracţiile şi, în consecinţă, ele nu vor mai urma indicaţiile personalului medical specializat, naşterea decurgând mult mai greu şi astfel apărând “autoîmplinirea profeţiei”. 14

Odată cu declanşarea contracţiilor începe travaliul. Din această perioadă femeile îşi amintesc cel mai adesea intensitatea crescândă a contracţiilor şi a durerilor, iar starea afectivă alternează între speranţă, invocarea sprijinului divin şi teamă. Femeile care nasc prin operaţie de cezariană îşi amintesc, cel mai adesea, pregătirile pentru naştere şi despărţirea de travaliu. În aceste cazuri se evită lăsarea gravidei să intre în travaliu. În cazul femeilor care nasc normal amintirile din timpul naşterii sunt foarte variate: de la cele negative – centrate pe contracţii şi dureri, la sentimentele de teamă, la momentul expulziei fetale, a auzirii plânsetului copilului şi la sentimentele de bucurie ce copleşesc femeia. Primul contact dintre mamă şi copil este marcat în special de reacţiile afective ale mamei: aceste trăiri pozitive au darul de a reface psihicul femeii care astfel se simte fericită şi împlinită. Trăirile afective sunt strâns împletite cu cogniţiile referitoare la sănătatea copilului sau la calităţile sale fizice: asemănarea cu unul din membrii familiei sau aprecierea gradului de frumuseţe. Tocmai pentru că natura a avut grijă să înzestreze nou-născutul cu elemente care ne stârnesc inconştient instinctul de protecţie (ex: capul mare în raport cu restul corpului, ochii mari, fruntea rotundă) tinerele mame sunt copleşite de dorinţa de a lua copilul în braţe, de a-l pune la sân şi de a-l proteja. După naştere, marea majoritate a femeilor sunt împăcate cu noua situaţie, ele nedorind să schimbe nimic. Doar în puţine cazuri ele ar dori unele modificări, dar care ar avea drept rezultat îmbunătăţirea evoluţiei sarcinii. În concluzie, ca psiholog, consider ca binevenită ideea organizării de “ şcoli a viitoarelor mame”, în care femeile gravide să beneficieze de informare şi de sprijin, atât din partea unor specialişti, cât şi din partea reţelei de femei gravide care ar putea oferi un extraordinar suport moral. Cele nouă luni de sarcină, precum şi desfăşurarea procesului naşterii sunt perioade de puternice frământări sufleteşti, iar aceste evenimente sunt incluse în experienţele semnificative din viaţa unei femei.

ANEXA CHESTIONAR 15

1.Enumeraţi 3 evenimente pe care le-aţi trăit sau care au provocat schimbări importante în viaţa dumneavoastră. a).................................................................................................................................................. b).................................................................................................................................................. c).................................................................................................................................................. 2.Cum v-aţi simţit în momentul aflării faptului că sunteţi însărcinată? (marcaţi cu un „X”) distrusă tristă

indiferentă

mulţumită

fericită

O..................O........................O...............................O 3.Ce informaţii deţineaţi despre graviditate şi naştere? a)sumare b)de la diferiţi membri ai familiei c)am citit mult d)am mai născut e)am participat la „cursuri” pentru femei gravide 4.Care a fost principala dumneavoastră temere legată de această naştere?

5.Care a fost cea mai mare teamă a dumneavoastră legată de copilul pe care îl veţi naşte?

6.Cum credeaţi (înainte de naştere) că se va desfăşura naşterea acestui copil?

7.Care este ultimul lucru pe care vi-l amintiţi înainte de a intra în sala de naşteri?

8.Ce anume vă amintiţi din timpul naşterii? 9.Cât de clar vă amintiţi cum a decurs naşterea? (marcaţi cu un „X”)

16

Îmi amintesc

foarte puţine detalii

puţine

cu destule

detalii

cu multe

detalii

detalii

foarte vag O......................O.................O...............O...............O...............O foarte clar 10.Cât de clar vă amintiţi ce a urmat după naştere? Îmi amintesc

foarte puţine detalii

puţine

cu destule

detalii

cu multe

detalii

detalii

foarte vag O......................O.................O...............O...............O...............O foarte clar 11.Care a fost primul dumneavoastră gând după ce aţi văzut copilul?

12.Dacă ar fi să daţi timpul înapoi, până înaintea momentului când aţi rămas însărcinată, ce aţi schimba? De ce?

13.În ce măsură credeţi că acest copil vă va schimba viaţa? Viaţa mea

foarte puţine schimbări

puţine

cu destule

schimbări

schimbări

cu multe schimbări

Va rămâne la fel O...............O...................O.................O................O.............O Nimic nu va mai fi la fel Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări necesare desfăşurării acestui studiu. Vârsta: Tip naştere: normal‫ٱ‬ operaţie de cezariană‫ٱ‬ A câta naştere a fost aceasta:

17