Dimitrie Cantemir

DIMITRIE CANTEMIR personalitate multilaterală a culturii şi literaturii romane

Dimitie Cantemir “ erudit de faimă european, voievod moldovean, academicean berlinez, prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru " ( G. Călinescu ) reprezintă figura singulară a celui mai mare umanist din perioada feudală a literaturii romane . El nu mai rămâne ca mulţi dintre cronicari, omul unei singure cărţi, el scrie istorie, geografie, face versuri si compune proză, leagă între ele diferitele preocupări printr-o încercare de sinteză, trage concluzii politice şi sociale din faptele trecutului şi ale prezentului, se indreaptă cu curiozitatea lui creatoare spre muzică, matematică şi fizică . S-a rostit pentru caracterizarea acestei figuri a trecutului nostru cuvântul : excepţional . Secolul nostru şi-l revendică pe Cantemir după sinuaose distanţări . N. Iorga îi judecă la inceput inconsecvenţele şi îi critică detaşarea, pentru a ajunge apoi la o înaltă preţuire entuziastă . Pentru Blaga, principele este " inorogul alb " al gândirii româneşti, făptură stranie şi pură, de o genială claritate în previziuni, de o neînţeleasă totuşi reţinere în a persevera în intuiţii . Considerat unul dintre cei mai erudiţi umanişti, el s-a situat cu mult deasupra cărturarilor vremii sale . Şi-a format cultura dinspre antici către moderni, preluând limba latină drept instrument esenţial al

expresiei, alături de alte limbi de amplu suflu cultural . Deviza sa este extrem de convingătoare : " Sufletul odihnă nu poate afla până nu găseşte adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri ." O mare pasiune pentru cercetare a fost ajutată de contactul cu cărturari de excepţie, de şederea la Curtea Otomană în timpul căreia a avut privilegiul descoperirii unor înalte valori universale . Cărturar umanist, deschis către lume şi progres, D. Cantemir a prefigurat iluminismul şi nu în zadar, Şcoala Ardeleană şil va lua ca model şi inspiraţie . Născut într-o familie de răzeşi moldoveni din ţinutul Fălciului, oameni săraci, dar pe care săracia nu-i copleşea, ci-i făcuse luptători dârzi şi aspri . Numele de Cantemir, a fost preluat de tatăl său de la un vestit sultan tătar . Acesta ( tatăl lui Cantemir ) a fost ales de către marii boieri Domnitorul Moldovei, pentru că întrunea toate calităţile cerute unui instrument docil al oligarhiei boiereşti : era bătrân, fără moşie, fără carte, fără sprijin la rudele de neam mare, conducătorul oştirilor de pază la graniţă deci bun luptător cu decoraţii militare . Un singur lucru nu-l puseseră la socoteală boierii moldoveni : avea doi fii, care vor nutrii mari ambiţii în viitor, care au simţit nemulţumirea adâncă a felului cum era aşezată stăpânirea Moldovei, care au fost daţi la şcoală, căci ştiinţa de carte însemna o putere a cărei lipsă o simţea bătrânul domn . În 1693 la moartea tatălui său Dimitrie este ales domn de marii boieri, dar turcii, plătiţi de Constantin Brâncoveanu nu l-au recunoscut şi l-au impus la scaun pe Constantin Duca . În 1699 se însoară cu Cassandra, fiica lui Şerban Cantacuzino, domnitor muntean, pentru ca în 1710 să ajungă cu ajutorul acestuia domnitorul Moldovei . Din lucrările sale în limba română enumerăm : "

Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul" - care subliniază superioritatea vieţii spirituale asupra celei biologice, "Istoria ieroglifică" şi "Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor " . Pe lângă lucrările sale în limba română, a mai scris şi opere în latină, turcă, greacă si rusă . Cele mai importante lucrări rămân " Descriptio Moldaviae " - prima monografie geografică românească şi " Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae " operă de circulaţie europeană cu care, pentru convingerea Occidentului, Cantemir a încercat să furnizeze mijloacele politicii sale . Incă din 1714 Dimitrie Cantemir fusese ales membru al Academiei din Berlin şi la îndemnul membrilor acestei adunări de învăţaţi s-a apucat să scrie cartea cu titlul intuitiv : " Descriptio Moldaviae " ( Descrierea Moldovei ) . "Descrierea Moldovei " cuprinde trei părţi : partea geografică - cu date despre originea poporului român, graniţele, apele, impărţirea pe ţinuturi, munţi, câmpii si padişuri, floră, faună, deci geografie fizică şi economică ; partea a doua, politica, tratează organizarea statului feudal al Moldovei, adică domnia, dregătorii, oastea, legile, veniturile, nobilimea şi ţărănimea, deci cu mult mai mult decât anunţă titlul . În sfârşit partea a treia este intitulată " Despre cele bisericeşti şi ale învăţăturii în Moldova ", în care intră capitole despre religie şi biserică, limba si literatura română . În prima parte Cantemir propune prima noastră hartă . Planul " Descrierii Moldovei ", surprinde prin lărgimea preocupărilor incluse in cadrul unei descrieri . Nici una din geografiile vremii, în Europa, nici cea folosită de Dimitrie Cantemir, " Geografia Universală " a lui Philippe Cluvier, nici cea grecească a lui Meletie de Arta, fostul profesor al lui Cantemir la Academia din Constantinopol, nu sunt alcătuite pe un plan aşa de larg; ele privesc numai ţara si organizarea

statului, dar nu şi obiceiurile stăpânirii, vorbesc de nobilime, clasa conducătoare, dar nu şi despre popor . Singur, istoricul şi geograficul polon din veacul al XVI-lea, Martin Cromer, se apropie de concepţia descrierii unei ţări, aşa cum este inţeleasă în Descrierea Moldovei . În special atenţia dată poporului, descrierea obiceiurilor de la nunţi şi înmormântări, enumerarea tuturor figurilor fabuloase din tradiţia populară ( paparudele, drăgaica, zânele si zburătorii ), jocurile şi ceremoniile (ţurca si căluşarii, descântecele), legendele locale, de pildă a Ceahlăului şi altele formează originalitatea acestei scrieri . Atenţia deosebită dată vieţii populare în cadrul descrierii ţării, este dovada nu numai a unei concepţii largi, din punct de vedere ştiinţific, dar si a unei atitudini progresiste a scriitorului, faţă de problemele sociale si politice . A introduce viaţa pop. într-o carte de ştiinţă despre statul feudal, înseamnă un pas înainte în înţelegerea rosturilor statului general . Fiind scrisă în latină, " Descrierea Moldovei" nu face parte nemijlocit din literatura română, dar prin subiectele tratate, prin locul pe care îl ocupă în creaţia culturală a lui Dimitrie Cantemir, prin ideile sociale se leagă de istoria literaturii noastre . Pentru istorici "Descrierea Moldovei" este cea mai de preţ dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir, fiind singura descriere a societăţii şi a statului feudal moldovenesc datorită unui român . Valoarea ei istorică este însă limitată la epoca lui Cantemir, adică la sfârşitul secolului al XVII-lea şi la începutul celui următor . În ce priveşte originile şi epoca din istoria structurii feudale a Moldovei, anterioară aceleia în care a trăit autorul, informaţiile lui sunt nesigure şi chiar deformate de ideile lui politice . Principalele idei politice ale lui Dimitrie Cantemir erau lupta împotriva jugului otoman, precum şi lupta pentru formarea în Moldova a unui stat autoritar domnesc, care să

înlocuiască formula statului nobilar . Aceste idei, sunt cuprinse în tratatul încheiat la Lutk intre Moldova şi Rusia, în 1711 care prevedea independenţa statului moldovenesc şi stabilirea unui regim centralizat domnesc în această ţară, sub garanţia Rusiei . Descrierea Moldovei formează o completare şi un comentariu ştiinţific al tratatului încheiat de Cantemir cu ţarul Petru I . Era necesar să se arate că, înainte de cotropirea turcească, Moldova era o ţară independentă, a cărei libertate a fost inăbuşită treptat prin călcarea tratatelor . Pe de altă parte, autorul " Descrierii Moldovei " caută să dovedească existenţa unui regim centralizat domnesc datând de la întemeierea ţării şi care a fost răsturnat în chip abuziv de boierime . Se stabileau astfel temelii istorice, argumente trase din cunoaşterea trecutului, pentru ideile politice urmărite de Cantemir în activitatea lui ca domn . Dar felul tendenţios în care " Descrierea Moldovei " înfăţişează trecutul mai îndepărtat al ţării, nu este lipsit de exagerări şi inexactităţi, în parte datorite necunoaşterii faptelor, în parte denaturării lor . Nu este adevărat întru totul că domnii cei vechi ai ţării au avut putere absolută : “ Nu le lipsea nici o prerogativă a puterii absolute, cu care se mândresc principii cei mai mari . ”, spune Cantemir . Boierimea a fost creată de domnie, domnii cei vechi erau ereditari, biserica a fost supusă domnului, dregătorii erau slugile domnului, justiţia o exercita el singur, veniturile erau la dispoziţia lui . Rezultatele la care au ajuns istoricii de astăzi sunt cu totul altele : statul Moldovei a fost un stat feudal, condus de către clasa stăpânitoare a pământului, boierii . Ei alegeau pe domni, îi controlau prin mijlocul sfatului boierilor, şi beneficiau de imunităţi, adică de autonomie pe teritoriile lor, unde îndeplineau justiţia şi ridicau cete înarmate conduse de dânşii . Despre o epocă a fărâmiţării feudale " Descrierea Moldovei " nu spune nimic . Dacă imaginea dată de Cantemir vechii organizaţii a ţării ar fi fost incompletă, din lipsă de

informaţii, acestea n-ar avea importanţă în caracterizarea gândirii lui politico - sociale, dar faptul că prezentarea acestei imagini coincide cu linia politicii lui, arată caracterul tendenţios al operei . Cauza pentru care domnii şi-ar fi pierdut autoritatea în favoarea boierilor, a fost, după " Descrierea Moldovei ", dominaţia turcească, al cărei interes era să slăbească puterea domnilor . Totuşi, în realitate, lucrurile s-au petrecut tocmai invers : turcii au sprijinit pe domni, pe care îi considerau mijlocitori ai dominaţiei lor . Desigur Cantemir are dreptate când afirmă că Moldova a fost independentă şi că a fost cotropită de turci, dar aşa-zisul tratat de supunere condiţionată atribuit lui Bogdan, fiul lui Şefan cel Mare, nu este un act autentic. Autorul se ridică puternic şi cu cuvinte de mânie împotriva dominaţiei turceşti, pe care o denunţa cititorilor lui din Europa : “ Turcii îşi bat joc de pielea bieţilor moldoveni, şi nu se lasă, până când nu mulţumesc trufia nemăsurată care domneşte la curtea otomană şi lăcomia de a obţine tot mai mult ” . El vede că dominaţia turcească se exercită în special sub forma exploatării economice : “Banii şi produsele sunt stoarse de la bieţii supuşi, pentru a sătura lăcomia fără de sat a Porţii otomane; primejdia ruinei definitive este aproape ” . Lupta împotriva stăpânirii turcilor este o luptă populară şi dusă de ţăranii moldoveni cu mijloace proprii : “ Ei socotesc că nu este păcat si nici o crimă, să omoare sau să prade pe un turc sau pe un tătar ” . E vorba aici de lupta haiducească împotriva turcilor , dusă de poporul moldovean . Ca o concluzie a acestor idei despre independenţa ţării, autorul cărţii spune cu mândrie : “ Dimitrie Cantemir, lăsând toate măririle si foloasele pentru o singură mărire, a trecut cu oştile de partea creştinilor”. Despre boierii Moldovei, Dimitrie Cantemir se pronunţă cu îndrăzneală : ” Între boierii de treapta cea mai de sus vei vedea deseori oameni trufaşi, dispreţuitori, lipsiţi nu numai de pricepere in cârmuirea ţării, dar şi de stăpânire de sine în

purtări, la care nu vei afla nimic de lăudat, afară doar când firea … a dăruit vreunuia vreo calitate ” . Prea multă laudă nu aduce Cantemir nici ţăranilor moldoveni pe care îi face, fără dreptate leneşi şi inculţi, fără a-şi da seama că acestea sunt rezultatele aservirii . Dar sentimentele lui sunt de partea celor asupriţi : “Dintre toţi ţăranii şerbi, câţi sunt pe lume, cei mai nenorociţi aş crede că sunt tăranii moldoveni - dacă bogăţia pământului şi a recoltelor, chiar fără voie, nu i-ar mântui de mizerie ” . Ca istoric care studiază originile, Cantemir, nu se mulţumeşte cu constatarea stării nenorocite a poporului moldovean, ci vrea să afle cauzele aservirii ţăranilor în Moldova, şi ajunge la aceeaşi concluzie la care au ajuns şi istoricii de astăzi : servirea ţăranilor este rezultatul cotropirii satelor libere de către nobilimea ţării ; “ Boierii i-au făcut vecini pe răzeşi care din pricina sărăciei şi-au vândut moşiile strămoşeşti şi nedreptatea boierilor i-a silit să rabde şi jugul şerbiei ” . Deci Cantemir într-o carte destinată oamenilor învăţaţi din străinătate, admite că aservirea ţăranilor în Moldova este rezultatul silniciei boierilor . Dar " Descrierea Moldovei " nu este numai un preţios document privitor la instituţiile feudale ale Moldovei, o mărturie a ideilor politice progresiste vechii Moldove, cu pădurile şi râurile ei, cu animalele crescute de ţăranii muncitori, cu vechile târguri şi cu obiceiurile oamenilor la întristare şi la bucurii . Fireşte, ea nu ascunde nedreptatea relaţiilor feudale, lăcomia turcilor şi a boierilor, exploatarea ţăranilor, nu înfăţişează o imagine idilică şi idealizată, dar este o carte scrisă cu dragoste pentru Moldova Veche . Opera lui Cantemir rămâne legată de cultura românească in perioada feudală, de ceea ce are mai preţios această cultură în aspiraţiile ei către progres, către mai frumos şi mai cuprinzător în gândire . Nici una din ideile lui Cantemir, unitatea neamului, crearea unei limbi literare, conceptul de civilizaţie, reclamarea dreptului la viaţă pentru

cei care muncesc, legaţi de servituţile feudale, nu lipseşte în forme mai puţin închegate, desigur, la înaintaşii lui . Opera autorului este încoronarea unei epoci culturale şi nu o excepţie ruptă de cultura vremii sale . Lucrarea este meritorie atât pentru documentata descriere geografică şi politică, cât şi pentru pertinentele comentarii etnografice şi folclorice . De fapt, D. Cantemir este primul nostru cărturar care preia în sfera cercetărilor etnografia şi folclorul . O face cu o vibrantă dragoste de ţară şi, de multe ori, cu autentice virtuţi literare . " Descrierea Moldovei ", prin accentuarea originii romane a poporului şi a limbii române, continuă şi dezvoltă ideile cronicarilor noştri . Dimitrie Cantemir nu trăieşte mândria că strămoşii noştri - romanii sunt cuceritorii lumii, ci ( într-o viziune nouă,originală ) încearcă sentimentul măreţiei că strămoşii noştri sunt creatori de civilizaţie . Conceptul de civilizaţie este, în opera lui, cel umanist . " Şi încercarea lui de a alcătui o limbă literară este un reflex umanist . " ( Istoria literaturii române, Ed. Academiei ) . Opera literară a marelui cărturar este constituită cu deosebire de " Istoria ieroglifică " . Ea a fost catalogată drept " cel dintâi roman românesc de realitate istorică " ( N. Iorga ) . Sa afirmat chiar că ar fi roman social-filosofic cu caracter patriotic, apropiindu-se de pamfletul politic . Fără îndoială că " Istoria ieroglifică " este lucrare alegorică ( un fel de fabulă de vaste proporţii ) ce înfăţişează o întreagă epocă ( începutul secolului al XVIII-lea ) sub semnul " luptei dintre inorog şi corb ", pătrunzând de fapt epoca respectivă în toate

sensurile sale . " Semnele " ( hieroglifele ) esenţiale ale lui Cantemir sun animale care simbolizează rivalitatea dintre familia Cantemiriştilor şi cea a lui Brâncoveanu, cu prelungire către expunerea relaţiilor dintre două ţări - Moldova ( " Ţara Patrupedelor " )şi Muntenia ( " Ţara Păsărilor" ) . Acţiunea propriu-zisă a operei este relativ simplă : " Corbul " ( Brâncoveanu ) vrea să-şi extindă influenţa şi asupra Moldovei şi pune la cale urmărirea " Inorogului " ( D. Cantemir ) . După câteva situaţii aventuroase, inorogul este trădat de ai săi, este prins şi închis . Finalul va anunţa eliberarea lui . Dar o asemenea acţiune îi permite lui Cantemir să pătrundă realitatea politică a epocii şi nu doar din Moldova şi Muntenia ( cu încrâncenata luptă pentru putere, cu aplecarea spre umila condiţie a poporului de " muşte " sau " albine ", cu prezentarea revoltei " muştelor " etc. ), ci şi din Imperiul Otoman . Spre exemplu, prezintă o importantă alegorie care vizează posibila descreştere a acestuia : un uriaş cazan care fierbe la flăcările revoltelor populare şi care foarte curând ar putea da pe dinafară . Destul de greoaie la lectură, " Istoria ieroglifică " are în partea finală şi un glosar ( primul în literatura noastră ), căci autorul a bănuit greutatea înţelegerii " hieroglifelor " sale şi lea dat explicaţiile cuvenite . În literatura medievală se folosea frecvent ca procedeu literar prezentarea vieţii omeneşti sub formă de povestire din lumea animalelor . La Cantemir, fantasticul,alegoria au o aură de

originalitate ( în formă şi în conţinut ) . " Istoria ieroglifică " apare ca un roman şi un pamflet, în care naraţiunea, fabula, basmul cu personaje se împletesc cu o profunzime de proverbe, versuri şi cugetări orientale şi clasice, chiar şi populare româneşti . Opera, în complexitatea şi originalitatea ei, e " greu de clasificat ca gen literar ". Proza este ritmată, iar în unele părţi povestire este expusă prin versuri . Stările sufleteşti ale Inorogului ( Cantemir ), întemniţat datorită uneltirilor duşmanilor săi, sunt exprimate prin comentarii elegiace ritmate, după cum revolta sa împotriva acestora îmbracă violenţa blestemului popular : " Munţi, crăpaţi ! Copaci, vă despicaţi ! Pieri, vă fărâmaţi ! Asupra lucrului ce s-au făcut, plângă piatră cu izvoară, munţi puhoaie pogoară . Lăcaşele inorogului, păşunele, grădinile, cernească-se, pălească-se, vestejească-se, nu înflorească, nu înverzească, nici odrăslească şi pe domnul lor cu jeale, prea stăpânul lor negrele suspinând, tânguind, neîncetat să pomenească ! " Ochiuri de cucoară " voi limpezi izvoară, a izvorî vă părăsiţi si-n amar să primeniţi ! '' Cantemir primeneşte astfel resursele folclorice pentru efectele emoţionale şi narative ale literaturii culte . Aşadar, Dimitrie Cantemir are locul său în istoria culturii noastre şi nu în afara ei ; el este un mare continuator şi un vârf de munte izolat de şirul munţilor din ţara noastră . Din mijlocul sud-estului de tradiţie ortodoxă şi bizantină, Cantemir începea edifdicarea unui pod spre Europa de Sud şi de apus,

completând şi mai ales finalizând ideea de romanitate emisăde predecesorii săi . Pilonii acestui pod îi constituie " Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor " . Pe de altă parte, Cantemir a încercat să furnizeze şi mijloacele politicii sale şi a scris pentru convingerea Occidentului " Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae " . Era încă un mod de a sugera prăbuşirea iminentă a imperiilor, prăbuşire se care se legau nădejdile tuturor popoarelor mici oprimate . Cantemir adaugă uneori istoriei noastre atât de ciudate fragmente care lipsesc în documente, dar pe care le pune la locul potrivit cu o intuiţie adâncă a adevărurilor integrate . E încă o probă a felurilor în care înţelegea dezvoltarea îngemănată a istoriei şi spiritului, ca un iniţiat care a învăţat să folosească facultatea integratoare a spiritului, să îmbrăţişeze fenomenele în unitatea lor originară, de reconstituit din suma fragmentelor inteligibile . Ceea ce a izbutit Cantemir şi ceea ce interesează astăzi poate mai mult decât talentul, erudiţia, multilateralitatea sa uimitoare, este faptul de a fi întreprins cu toate mijloacele să demonstreze spaţiul S-E european, şi mai cu seamă ţara sa de obârşie, ca parte integrantă a Europei, fecun-dată de spiritul european şi una din sursele acestui spirit însuşi .