Devotional.docx

Oameni cu care te întâlnești doar o dată în viață… Sunt oameni care trec pe lângă noi și le observăm costumul sau mașina. O singură privire rapidă, un simplu gest, poate chiar neremarcați, cei cu care ne întalnim sunt oameni pe care s-ar putea să îi vedem doar o dată în viață: - cel ce ți-a tăiat calea la semafor și pe care l-ai claxonat supărat. - polițistul care te oprește și despre care scapi câteva cuvinte necugetate. - cel care vine și intră înaintea ta la farmacia unde stai la rând și pe care îl iei la rost pentru purtare necivilizată. - controlorul din tramvai care îți cere biletul. - medicul care îți spune că operația soției tale s-ar putea să nu reușească. Oameni pe care îi întâlnim și pentru care putem fi un prilej de bucurie sau de poticnire. Oameni care pot rămâne cu privirea noastră posomorată sau cu zâmbetul nostru care să le schimbe și lor ziua. Oameni care vin și pleacă, dar pot pleca altfel de cum au venit dacă îl văd în noi pe Isus. Ei sunt oamenii cu care nu ne vom mai întâlni decât o dată la judecata de apoi. Și atunci vor putea să ne arate cu degetul și să spună: “I-am vazut Biblia deschisa în tren și m-a marcat”. “L-am văzut când a cărat sacoșa unei bătrâne și mi-a transmis un mesaj al iubirii“. “Stăteam la rând și eram distrus pentru că am fost concediat, când el mi-a spus că Isus mă iubește“. Mi-aș dori să se vada în mine Isus. Și atunci voi putea vedea în cel de lângă mine care merge spre pierzare, un posibil candidat la rai. Căci doar dacă traiesc ca Isus voi putea schimba oamenii cu care mă întâlnesc doar o dată în viață…

Nu aștepta! Nu aștepta Crăciunul ca să vizitezi un azil de bătrâni sau un orfelinat. Gustul portocalelor e mai dulce când nu sunt doar sărbători și tradiții ci vizite neașteptate. Și lacrimi pe fețele celor suprinși de aceste vizite. Nu aștepta să fii milionar ca să ajuți pe săracii de lângă tine. Isus nu se uită la cât dai ci la cât îți rămâne după ce dai. Bogații au dat mult pentru că aveau acasă mai mult. Văduva a dat tot și nu a rămas cu nimic aici jos. Și asta a contat. Nu aștepta necazul ca să te pleci pe genunchi. Nici perfuzii ca să ridici mâini spre cer. Umblarea cu Isus și când iți merge bine e o raritate. Că la rau, și ateul strigă spre cer. Nu aștepta cerul trăind pentru pământ. Bogatul din pildă a sperat la rai uitându-se toată viața la costumul și pantofii lui și nebăgând-ul în seamă pe Lazăr. Lazăr n-a avut pentru ce să trăiască aici jos, prin urmare i-a rămas doar cerul. Și când îți rămâne doar cerul, n-ai cum să nu ajungi acolo. Nu aștepta răpirea cu gândul la casa gata. Și la o mașină mai bună. Sau cu gândul la pensie. Trăiește în fiecare zi ca și cum răpirea ar putea fi “Azi!”. Nu aștepta moartea. Pocăiții nu mor decât o singură dată: față de păcat. Și apoi trăiesc cu Cel care a trăit pentru ei o viață întreagă. Nu astepta ultima zi din viata ca să faci o schimbare radicală. Ultima zi poate fi azi. Începe acum. Nu aștepta !