Despre limite şi pasiuni de Carmen-Manuela Macelaru
astăzi există santinele la fiecare colţ de stradă, nu le percepem cu ochiul liber avem nevoie de un fel de poetică a pătrunderii-n zidul celuilalt un fel de al 3-lea ochi clocotitor în subteranele vocii astăzi există un remediu pentru orice situaţie anacronică stupefacţia este şi mai mare dacă ceri o pastilă a morţii ţi se dă un rechin de plastic pe care te poţi duce în larg sau dacă ţi se pare ilogic poţi intra într-o librărie de exemplu, la Cartureşti sunt pilule câte vrei chiar pe parchet, dacă mergi încet auzi cum plesnesc sub tălpi privirile mirate ale autorilor din raft sau chiar ale clienţilor care sorb ceaiul faraonului cu aromă de fum din hieroglife arse între pumni încă o inovaţie incalificabilă, probabil Ramses ar mai porni câteva bătălii pentru această redută astăzi există un dig al iubirii, vezi, asta nu ştiai din mine pleacă o punte îngustă sub care dănţuie o lume cu bocancii murdari ultima treaptă e undeva în inima ta, acolo se aud pescăruşii agitaţi cum se hrănesc din stârvul ei astăzi există un loc pentru inocenţi oricine poate desena pe Bulevardul Magheru cu o cretă albă un cerc în care să stea cantr-o colivie să privească nepăsător pietonii care trec prin el şi nu-i simt tristeţea sub degete i se naşte o corabie când plouă, atunci pleacă fără să spună un cuvânt astăzi e o zi ca oricare alta, 22C, am motive, am pasiuni, cursa continuă îmi vine în minte întrebarea din „Antimetafizica”, „Când ai obiectualizat prima oară cerul?” când ai fost conştient de el sau când l-ai perceput ca pe un obiect, nu? eu am un cer personal, îl ţin în buzunar, când mi-e dor de tine îl scot şi-i dau drumul dincolo de linia de sosire erupe un vulcan şi acum după o mie de ani mă trezesc într-o vietate stupidă cu limită la accesul în viaţa ta, cu limită la semaforul din creierul meu ceva nu merge, undeva a dat eroare, trebuie să resetez mersul prin tine undo typing refresh research print preview next life will be better