Despre Dumnezeiasca Are Despre Purtarea De Grija De Noi Si Despre Mantuirea Noastra

Sf. Ioan Damaschin

Despre dumnezeiasca �ntrupare, despre purtarea de grija de noi si despre m�ntuirea noastra Cel �ndurat, Cel care a dat existenta si Cel care a daruit o existenta fericita, n-a trecut cu vederea pe omul care a fost amagit prin acest atac al diavolului, �ncepatorul rautatii, n-a trecut cu vederea pe omul care n-a pazit porunca Creatorului, care a fost lipsit de har, care s-a dezbracat de curajul pe care �l avea fata de Dumnezeu, care s-a acoperit cu asprimea vietii plina de dureri - caci aceasta simbolizeaza frunzele de smochin (Fac.3,7) - care s-a �mbracat cu murirea, adica cu mortabilitatea si grosolania corpului - caci aceasta simbolizeaza �mbracarea cu piei (Fac. 3,21) - care a fost izgonit din paradis (Fac. 3,23-24), potrivit dreptei judecati a lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte si supus stricaciunii. Nu. Dumnezeu nu l-a trecut cu vederea, ci mai �nt�i l-a povatuit �n multe chipuri, chem�ndu-l sa se pocaiasca prin suspin si cutremur, prin potopul cu apa, prin distrugerea aproape a �ntregului neam omenesc (Fac. 6,13), prin amestecul si �mpartirea limbilor (Fac. 11,7), prin supravegherea �ngerilor (Fac. 18,1-33; 19,1-22), prin incendierea oraselor (Fac. 19,24-25), prin aparitiile tipice dumnezeiesti, prin razboaie, prin biruinte, prin �nfr�ngeri, prin semne si minuni, prin diferite puteri, prin lege, prin profeti. Prin toate acestea se cauta sa se distruga pacatul, care se rasp�ndise �n multe feluri, care subjugase pe om si care �ngramadise �n viata tot felul de rautate si sa readuca pe om la o existenta fericita. Dar pentru ca prin pacat a intrat moartea �n lume (Rom. 5,12), ca o fiara salbatica si ne�mbl�nzita, distrug�nd viata omeneasca, trebuia ca Cel care avea sa aduca m�ntuirea sa fie fara de pacat, sa nu fie supus prin pacat mortii, ci �nca prin El sa fie �ntarita si �nnoita firea, sa fie povatuita prin fapte, sa fie �nvatata calea virtutii, care departeaza de la stricaciune si conduce spre viata vesnica. �n sf�rsit, Dumnezeu arata noianul cel mare al dragostei de oameni pe care o are pentru om. Caci �nsusi creatorul si Domnului primeste sa lupte pentru creatura Lui si se face �nvatator cu fapta. Si pentru ca dusmanul amageste pe om cu nadejdea Dumnezeirii (Fac. 3,5), acum este amagit, caci Domnul S-a �mbracat cu haina trupului si arata �n acelasi timp bunatatea, �ntelepciunea, dreptatea si puterea lui Dumnezeu. Bunatatea, pentru ca n-a trecut cu vederea slabiciunea fapturii Lui, ci s-a �ndurat de cel cazut si i-a �ntins m�na. Dreptatea, pentru ca omul fiind biruit, nu �ngaduie ca altcineva dec�t omul sa �nvinga pe tiran si nici nu rapeste cu forta pe om de la moarte, ci pe acela pe care alta data moartea �l subjugase prin pacat, pe acesta Cel bun si Cel drept l-a facut iarasi biruitor si a m�ntuit pe cel asemenea prin unul asemenea, lucru ce parea cu neputinta. �ntelepciunea, pentru ca a gasit dezlegarea cea mai potrivita a acestui lucru imposibil. Caci prin bunavointa lui Dumnezeu si a Tatalui, Fiul Unul nascut si Cuv�ntul lui Dumnezeu, Cel care este �n s�nul lui Dumnezeu si al Tatalui (In. 1,18), Cel deofiinta cu Tatal si cu Sf�ntul Duh, Cel mai �nainte de veci, Cel fara de �nceput, cel care era dintru �nceput si era cu Dumnezeu si cu Tatal si era Dumnezeu (In. 1,1-2) si exista �n chipul lui Dumnezeu (Filip. 2,6), se pogoara aplec�nd cerurile, adica smerind fara sa smereasca �naltimea Lui cea nesmerita, se pogoara spre robii Lui prin o pogor�re inexprimabila si incomprehensibila. Caci aceasta �nseamna pogor�rea. Si fiind Dumnezeu desav�rsit, se face om desarv�rsit si sav�rseste cea mai mare noutate din toate noutatile, singurul nou sub soare (Ecles.1,9-10), prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu. Caci ce poate fi mai mare dec�t ca Dumnezeu sa se faca om? Si Cuv�ntul S-a facut fara schimbare trup (In. 1,14) din Duhul Cel Sf�nt si din Maria Sf�nta Pururea Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu. Si singurul iubitor de oameni se face mijlocitor �ntre om si Dumnezeu (1 Tim. 2,5), fiind zamislit �n preacuratul p�ntece al Fecioarei, nu din vointa sau din pofta sau din legatura barbateasca

(In. 1,13) sau din nastere voluptuoasa, ci de la Duhul Sf�nt si �n chipul celei dint�i faceri a lui Adam. Si se face supus Tatalui, prin luarea firii noastre, vindec�nd neascultarea noastra si fac�ndu-ni-se pilda de ascultare, �n afara de care nu este cu putinta sa dob�ndim m�ntuire. Despre modul zamislirii Cuv�ntului si a �ntruparii Lui dumnezeiesti �ngerul Domnului a fost trimis la Sf�nta Fecioara, care se trage din semintia lui David (Mt. 1,166; Lc. 1,27): �Caci este evident ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, din care semintie nimeni nu s-a apropiat de altar� (Evr. 7,14,13), dupa cum a spus dumnezeiescul Apostol. Despre aceasta vom vorbi mai precis mai pe urma. Acesteia binevestindu-i �ngerul i-a zis: �Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine� (Lc. 1,28). Ea s-a �nspaim�ntat din pricina cuv�ntului, iar �ngerul a zis catre ea: �Nu te teme, Marie, caci ai gasit har la Domnul si vei naste Fiu si �i vei pune numele Iisus� (Lc. 1,20-21). �Caci El va m�ntui pe poporul Lui de pacatele sale� (Mt. 1,21). Pentru aceea cuv�ntul Iisus se talmaceste m�ntuitor. Iar ea nedumerindu-se a zis: �Cum va fi mie aceasta, pentru ca eu nu cunosc barbat?� (Lc. 1,34). Iarasi zice �ngerul catre ea: �Duhul cel sf�nt se va pogor� peste tine si puterea celui prea �nalt te va umbri. Pentru aceea si Sf�ntul nascut din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu� (Lc. 1,35). Iar ea a zis catre el: �Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuv�ntul tau� (Lc. 1,38). Deci dupa asentimentul Sfintei Fecioare, Duhul cel Sf�nt S-a pogor�t peste ea potrivit cuv�ntului Domnului, pe care l-a spus �ngerul, curatind-o si d�ndu-i �n acelasi timp si puterea de a primi Dumnezeirea Cuv�ntului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o �ntelepciunea enipostatica si puterea prea �naltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel deofiinta cu Tatal, ca o sam�nta dumnezeiasca si si-a alcatuit lui si din s�ngiurile ei sfinte si prea curate, trup �nsufletit cu suflet rational si cugetator, p�rga fram�ntaturii noastre. Nu si-a alcatuit corpul pe cale seminala, ci pe cale creationista, prin Duhul Sf�nt. Nu si-a alcatuit forma trupului treptat prin adaugiri, ci a fost desav�rsit dintr-o data. �nsusi Cuv�ntul lui Dumnezeu s-a facut ipostasa trupului. Caci Cuv�ntul dumnezeiesc nu s-a unit cu un trup care exista aparte mai dinainte, ci locuind �n p�ntecele Sfintei Fecioare, Si-a construit, fara ca sa fie circumscris �n ipostasa Lui, din s�ngiurile curate ale Pururea Fecioarei, trup �nsufletit cu suflet rational si cugetator, lu�nd p�rga fram�ntaturii omenesti, si �nsusi Cuv�ntul S-a facut ipostasa trupului. �n chipul acesta este simultan si trup: trup al Cuv�ntului lui Dumnezeu si trup �nsufletit, rational si cugetator. Pentru aceea nu vorbim de om �ndumnezeit, ci de Dumnezeu �ntrupat. Caci fiind prin fire Dumnezeu desav�rsit, Acelasi S-a facut prin fire om desav�rsit. Nu Si-a schimbat firea, nici nu avem o iluzie de �ntrupare, ci S-a unit dupa ipostasa �n chip neamestecat, neschimbat si ne�mpartit cu trup �nsufletit, rational si cugetator, care are �n el �nsusi existenta, pe care l-a luat din Sf�nta Fecioara, fara sa sa se schimbe firea Dumnezeirii Lui �n fiinta trupului si fara ca sa se schimbe fiinta trupului �n firea dumnezeirii Lui si fara ca sa rezulte o singura fire compusa din firea Lui dumnezeiasca si din firea omeneasca pe care a luat-o. Despre cele doua firi contra monifizitilor Firile s-au unit unele cu altele fara sa se schimbe si fara sa se prefaca. Firea dumnezeiasca nu s-a �ndepartat de simplitatea ei proprie, iar firea omeneasca nici nu s-a schimbat �n firea Dumnezeirii, nici n-a devenit inexistenta si nici din cele doua firi nu s-a facut o singura fire compusa. Firea compusa nu poate sa fie deofiinta cu nici una din cele doua firi din care a fost compusa, deoarece din

naturi deosebite rezulta ceva deosebit. Spre exemplu: corpul este compus din cele patru elemente, dar nu se spune ca este deofiinta cu focul, nici nu se numeste foc, nici aer, nici apa, nici pam�nt si nici nu este deofiinta cu vreunul din acestea. Dar daca, dupa cum spun ereticii, Hristos ar fi fost dupa unire dintr-o singura fire compusa, atunci S-a schimbat dintr-o fire simpla �ntr-o fire compusa si �n realitate El nu mai este deofiinta nici cu firea simpla a Tatalui nici cu aceea a mamei. O astfel de fire nu este compusa din Dumnezeire si omenire, nici nu este �n Dumnezeire si omenire si nu va putea fi numit nici Dumnezeu, nici om, ci numai Hristos. Iar cuv�ntul Hristos nu va fi numele ipostasei, ci, dupa cum ei g�ndesc, al unei singure firi. Dar noi �nvatam ca Hristos nu este dintr-o fire compusa, nici ca a rezultat ceva deosebit din naturi deosebite, dupa cum rezulta omul din suflet si corp, sau dupa cum corpul rezulta din cele patru elemente si din cele deosebite, aceleasi. Marturisim ca Hristos este din Dumnezeire si omenire, Acelasi este si se numeste Dumnezeu desav�rsit, si om desav�rsit, din doua si �n doua firi. Cuv�ntul Hristos spunem ca este numele ipostasei; acest cuv�nt nu indica numai o singura natura, pe cea omeneasca sau pe cea dumnezeiasca, ci arata ca este din doua naturi. Caci El �nsusi s-a uns pe Sine: a uns ca Dumnezeu corpul cu Dumnezeirea Lui, iar ca om a fost uns; caci El este si Dumnezeu si om. Dumnezeirea e ungerea umanitatii. Caci daca Hristos ar fi dintr-o singura fire compusa, si daca este deofiinta cu Tatal, atunci va fi si Tatal compus si deofiinta cu trupul, lucru absurd si plin de toata blasfemia. Cum va fi cu putinta ca o fire sa primeasca deosebiri substantiale contrare? Cum este cu putinta ca aceeasi fire sa fie �n acelasi timp zidita si nezidita, muritoare si nemuritoare, circumscrisa si necircumscrisa? Daca ei sustin ca Hristos are o singura fire, ei vor spune ca ea este simpla si prin aceasta vor marturisi sau ca el este numai Dumnezeu si vor introduce o iluzie de �ntrupare, si nu �ntrupare, sau ca este numai om, dupa cum sustine Nestorie. Unde mai este atunci adevarul ca este desav�rsit �n Dumnezeire si desav�rsit �n omenire? Si c�nd vor putea ei sustine ca Hristos are doua firi, daca ei spun ca dupa unire El are o singura fire compusa? Este evident fiecaruia, �nsa, ca Hristos �nainte de unire are o singura fire. Ceea ce face ca ereticii sa rataceasca este faptul ca ei identifica notiunea de fire si ipostasa. C�nd spunem ca oamenii au o singura fire, trebuie sa se stie ca nu spunem aceasta referindu-ne la definitia sufletului si a corpului, caci este cu neputinta sa spunem ca sufletul si corpul comparate unul cu altul s�nt de o fire. Dar pentru ca ipostasele oamenilor s�nt foarte multe, toti primesc aceeasi definitie a firii, caci toti s�nt compusi din suflet si corp, toti participa firii sufletului si poseda fiinta corpului si o specie comuna. Spunem o singura fire a ipostaselor celor multe si diferite. Cu toate aceste fiecare ipostasa are doua firi, este compusa din doua firi, adica din suflet si corp. Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate admite o specie comuna. Caci nici nu a fost, nici nu este, nici nu va fi c�ndva un alt Hristos din Dumnezeire si omenire, �n Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu desav�rsit si om desav�rsit. Prin urmare nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singura fire compusa din Dumnezeire si omenire, dupa cum se poate vorbi cu privire la individ (om) de o singura fire compusa din trup si suflet. Aici este un individ. Hristos, �nsa, nu este un individ si nici nu exista specia Hritos, dupa cum exista specia om. Pentru aceea spunem ca unirea s-a facut din doua firi desav�rsite, din cea omeneasca si cea dumnezeiasca; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat, dupa cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscor, Eutihie si Sever si ceata lor blestemata; si nici nu s-au unit printr-o unire personala sau morala sau printr-o unire de demnitate

sau de vointa sau de cinste sau de nume sau de bunavointa, dupa cum au spus ur�torul de Dumnezeu Nestorie, Diodor, Teodor al Mopsuestiei si adunarea lor cea diavoleasca; ci prin unire, adica dupa ipostasa, fara schimbare, fara confundare, fara prefacere, fara �mpartire si fara departare. Marturisim o singura ipostasa �n doua firi desav�rsite a Fiului lui Dumnezeu �ntrupat. Afirmam ca Dumnezeirea si omenirea au aceeasi ipostasa si marturisim ca dupa unire se pastreaza �n El cele doua firi. Nu asezam pe fiecare din firi deosebit si separat, ci unite una cu alta �ntr-o singura ipostasa compusa. Spunem ca unirea este substantiala, adica reala si nu imaginara. Iar c�nd spunem substantiala nu �ntelegem ca cele doua firi au dat nastere unei firi compuse, ci ca s�nt unite una cu alta �n chip real �ntr-o singura ipostasa compusa a Fiului lui Dumnezeu si stabilim ca se pastreaza deosebirea lor substantiala. Ceea ce este creat a ramas creat, iar ceea ce este necreat a ramas necreat; ceea ce este muritor a ramas muritor, iar ceea ce este nemuritor a ramas nemuritor; ceea ce este circumscris a ramas circumscris, iar ceea ce este necircumscris a ramas necircumscris; ceea ce este vazut a ramas vazut, iar ceea ce este nevazut a ramas nevazut. Unul straluceste prin minuni, iar celalalt s-a supus ocarilor. Cuv�ntul �si �mpropriaza cele omenesti - caci ale Lui s�nt toate cele ale sf�ntului Lui trup - �mpartaseste corpului cele ale Lui proprii, potrivit modului comunicarii �nsusirilor, din cauza �ntrepatrunderii reciproce a partilor si a unirii dupa ipostasa si pentru ca a fost unul si acelasi cel care a lucrat at�t pe cele dumnezeiesti c�t si pe cele omenesti �n fiecare din cele doua forme cu tovarasia celeilalte. Pentru aceea se zice ca S-a rastignit Domnul slavei (1 Cor. 2,8), desi firea Lui dumnezeiasca nu a patimit. Tot astfel se marturiseste ca Fiul omului era �n cer �nainte de patima, dupa cum �nsusi Domnului a spus (In. 1,13). Unul si acelasi a fost Domnul slavei, care a fost prin fire si cu adevarat Fiul omului, adica om. Cunoastem ca at�t minunile c�t si patimile s�nt ale Lui, desi acelasi cu alta natura facea minunile si cu alta suferea patimile. Aceasta pentru motivul ca stim ca dupa cum se pastreaza unitatea ipostasei Lui, tot astfel se pastreaza si deosebirea substantiala a firilor. Si cum s-ar pastra deosebirea, daca nu s-ar pastra cele care se deosebesc unele de altele? Iar deosebirea este ceea ce face ca lucrurile sa se deosebeasca �ntre ele. Asadar �n ce priveste modul prin care se deosebesc firile lui Hristos una de alta, adica cu privire la fiinta, spunem ca el se uneste cu extremitatile: �n virtutea Dumnezeirii Sale se uneste cu Tatal si cu Duhul; iar �n virtutea omenirii Sale se uneste cu Maica Sa si cu toti oamenii. Dar cu privire la modul prin care s�nt unite firile Lui, spunem ca se deosebeste de Tatal si de Duhul, de Maica Sa si de ceilalti oameni. Firile se unesc �n ipostasa Lui si au o ipostasa compusa, �n virtutea careia se deosebeste de Tatal si de Duhul, de Maica Sa si de noi. �ntreaga fire dumnezeiasca �n una din ipostasele ei s-a unit cu �ntreaga fire omeneasca si nu parte cu parte Cele comune si universale s�nt atribuite si celor particulare care s�nt sub ele. Comun este fiinta, ca specie, iar particular ipostasa. Este particular nu ca ar avea o parte a firii, caci nu are o parte din ea, ci particular prin numar, spre exemplu: individul. Ipostasele se deosebesc prin numar si nu prin fire. Fiinta este afirmata de ipostasa, pentru ca fiinta este desav�rsita �n fiecare din ipostasele de aceeasi specie. Pentru aceea ipostasele nu se deosebesc �ntre ele �n ceea ce priveste fiinta, ci �n ceea ce priveste accidentele, care s�nt �nsusiri caracteristice. �nsusirile caracteristice, �nsa, apartin ipostaselor si nu firii. Ipostase se defineste: fiinta �mpreuna cu accidentele. Pentru aceea ipostasa poseda comunul �mpreuna cu particularul si existenta �n sine. Fiinta, �nsa, nu exista �n sine, ci este considerata �n ipostase. Prin urmare, daca patimeste una din ipostase, atunci �ntreaga fiinta patimeste, caci a patimit ipostasa, si se

spune ca a patimit �n una din ipostasele ei. Dar nu este necesar ca sa sufere toate ipostasele de aceeasi specie ci ipostasa care sufera. Astfel, marturisim ca firea dumnezeirii este �n chip desav�rsit �ntreaga �n fiecare din ipostasele ei, toata �n Tatal, toata �n Fiul, toata �n Sf�ntul Duh. Pentru aceea Tatal este Dumnezeu desav�rsit, Fiul Dumnezeu desav�rsit, Sf�ntul Duh Dumnezeu desav�rsit. Astfel si �n �ntruparea unicului Dumnezeu Cuv�ntul al Sfintei Treimi spunem ca firea �ntreaga si desav�rsita a dumnezeirii �n una din ipostasele ei s-a unit cu toata firea omeneasca si nu parte cu parte. Caci spune dumnezeiescul Apostol: ��n El locuieste �n chip trupesc toata deplinatatea Dumnezeirii� (Col. 2,9), adica �n trupul Lui. Iar ucenicul acestuia, purtatorul de Dumnezeu Dionisie, cel prea bine cunoscator al celor dumnezeiesti, spune ca Dumnezeirea a comunicat cu noi �n �ntregime �n una din ipostasele ei. Nu s�ntem siliti sa spunem ca s-au unit dupa ipostasa toate ipostasele sfintei Dumnezeiri, adica cele trei, cu toate ipostasele omenirii. Caci prin nimic altceva nu a fost partas Tatal si Sf�ntul Duh la �ntruparea Cuv�ntului lui Dumnezeu dec�t prin bunavointa si vointa. Spunem, �nsa, ca s-a unit �ntreaga fiinta a Dumnezeirii cu �ntreaga fire omeneasca. Dumnezeu Cuv�ntul n-a lasat nimic din cele ce a sadit �n firea noastra c�nd ne-a plasmuit la �nceput, ci le-a luat pe toate, corp, suflet g�nditor si rational si �nsusirile acestora. Caci vietuitoare lipsita de una din acestea nu este om. El �n �ntregime m-a luat pe mine �n �ntregime, El �n �ntregime S-a unit cu mine �n �ntregime, ca sa-mi daruiasca mie �n �ntregime m�ntuirea. Caci ceea ce este neluat este nevindecat. Asadar, Cuv�ntul lui Dumnezeu S-a unit cu trupul prin intermediul mintii, care sta la mijloc �ntre curatenia lui Dumnezeu si grosolania trupului. Caci mintea este puterea conducatoare a sufletului si a trupului. Mintea este partea cea mai curata a sufletului, iar Dumnezeu este superior mintii. Si c�nd Cel superior �ngaduie, mintea lui Hristos �si arata propria Sa conducere. Cu toate acestea este supusa, urmeaza Celui superior si lucreaza pe acelea pe care vointa dumnezeiasca le vrea. Mintea s-a facut lacas Dumnezeirii unite cu ea dupa ipostasa, dupa cum si trupul; ea nu locuieste �mpreuna cu Dumnezeire, dupa cum rataceste parerea blestemata a ereticilor, zic�nd ca �ntr-un vas de 50 de litri nu �ncap 100 de litri, judec�nd pe cele imateriale �n chip material. Caci cum se va putea spune ca Hristos este Dumnezeu desav�rsit si om desav�rsit si deofiinta cu Tatal si cu noi, daca �n El s-a unit o parte a firii dumnezeiesti cu o parte a firii omenesti? Spunem ca firea noastra s-a sculat din morti si s-a �naltat si s-a asezat de-a dreapta Tatalui, nu �n sensul ca toate ipostasele oamenilor au �nviat si s-au asezat de-a dreapta Tatalui, ci �n sensul ca firea noastra �ntreaga este �n ipostasa lui Hristos. Caci zice dumnezeiescul Apostol: �Ne-a sculat �mpreuna cu El ne-a asezat �mpreuna cu El �n Hristos� (Efes. 2,6). Spunem si aceasta ca unirea s-a facut din fiinte comune. Caci orice fiinta este comuna ipostaselor cuprinse sub ea si nu se poate gasi o fire sau fiinta particulara si deosebita, pentru ca atunci ar fi necesar sa spunem ca aceleasi ipostase s�nt si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita si sa spunem ca Sf�nta Treime, potrivit Dumnezeirii ei, este si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita. Prin urmare aceeasi fire se gaseste �n fiecare din ipostasele ei. iar c�nd spunem dupa fericitii Atanasie si Chiril ca firea Cuv�ntului S-a �ntrupat spunem ca Dumnezeirea S-a unit cu trupul. Pentru aceea nu putem sa spunem ca firea Cuv�ntului a patimit, caci nu a patimit �n El Dumnezeirea. Spunem, �nsa, ca a patimit �n Hristos firea omeneasca, fara sa lasam sa se �nteleaga toate ipostasele omenesti, ci marturisim ca Hristos a suferit �n firea omeneasca. Astfel c�nd spunem �firea Cuv�ntului� indicam pe �nsusi Cuv�ntul. Iar Cuv�ntul poseda si comunul fiintei, dar si particularul ipostasei.

Despre �nsusirile celor doua firi Marturisind ca acelasi Iisus Hristos, Domnul nostru, este Dumnezeu desav�rsit si om desav�rsit, spunem ca Acelasi le are pe toate c�te le are Tatal, afara de nenastere si le are pe toate c�te le are Adam cel dint�i, afara de pacat numai, adica: corp si suflet rational si cugetator. Potrivit celor doua firi, El are duble �nsusirile naturale ale celor doua firi: doua vointe naturale, cea dumnezeiasca si cea omeneasca; doua activitati naturale, cea dumnezeiasca si cea omeneasca; doi liberi arbitri naturali, cel dumnezeiesc si cel omenesc, si �ntelepciune si cunostinta at�t dumnezeiasca c�t si omeneasca. Caci, fiind deofiinta cu Dumnezeu si cu Tatal, voieste si lucreaza liber ca Dumnezeu; iar fiind deofiinta si cu noi, acelasi voieste si lucreaza liber ca om. Ale Lui s�nt minunile, ale Lui s�nt si patimile. Despre �ndumnezeirea firii trupului si a vointei Domnului Trebuie sa se stie ca nu spunem ca trupul Domnului s-a �ndumnezeit, s-a facut asemenea lui Dumnezeu si Dumnezeu �n virtutea unei modificari sau schimbari sau prefaceri sau amestecari a firii, ci, dupa cum spune Grigore Teologul, �dintre firi, una a �ndumnezeit si alta a fost �ndumnezeita�*, iar eu �ndraznesc sa spun ca a fost facuta asemenea lui Dumnezeu, caci cel care unge s-a facut om, iar cel care a fost uns s-a facut Dumnezeu. Acestea nu prin schimbarea firii, ci prin unirea �n vederea �ntruparii, adica dupa ipostasa, potrivit careia trupul s-a unit, fara sa se desparta, cu Dumnezeu Cuv�ntul si prin �ntrepatrunderea firilor uneia �n alta, �n chipul �n care vorbim si de �nrosirea fierului prin foc. Dupa cum marturisim ca �ntruparea s-a facut fara modificare si schimbare, tot astfel hotar�m ca s-a facut si �ndumnezeirea trupului. Prin faptul ca �Cuv�ntul s-a facut trup� (In. 1,14), nici Cuv�ntul n-a iesit din granitele Dumnezeirii sale si nici din maririle sale proprii demne de Dumnezeu si nici trupul, pentru ca s-a �ndumnezeit, nu si-a schimbat firea lui sau �nsusirile lui firesti. Caci au ramas, si dupa unire, firile neamestecate, iar �nsusirile acestora nevatamate. Trupul Domnului, �nsa, s-a �mbogatit cu activitatile dumnezeiesti �n virtutea unirii prea curate cu Cuv�ntul, adica dupa ipostasa, fara sa sufere vreo pierdere �nsusirile cele firesti. Caci nu lucreaza cele dumnezeiesti �n virtutea energiei lui, ci �n virtutea Cuv�ntului unit cu el, Cuv�ntul arat�ndu-si prin el propria lui energie. caci ferul �nrosit �n foc arde, nu pentru ca poseda, �n virtutea unui principiu firesc, energia de a arde, ci pentru ca poseda aceasta energie din pricina unirii cu focul. Asadar, trupul era muritor prin el �nsusi, dar datator de viata din cauza unirii dupa ipostasa cu Cuv�ntul. Tot astfel si cu �ndumnezeirea vointei; nu spunem ca activitatea fireasca a ei a fost modificata, ci ca s-a unit cu vointa lui dumnezeiasca si atotputernica si a devenit vointa Dumnezeului �nomenit. Pentru aceea vointa firii sale omenesti voind sa se ascunda n-a putut de la sine (Mc. 7,24), din cauza ca Dumnezeu Cuv�ntul a binevoit sa-si arate �n el �nsusi existenta reala a slabiciunii vointei omenesti. Voind, �nsa, a curatat pe lepros (Mt.8,3; Mc.1,42; Lc.5,13) din pricina unirii cu vointa dumnezeiasca. trebuie sa se stie ca �ndumnezeirea firii si a vointei este dovada cea mai semnificativa si cea mai demonstrativa despre existenta celor doua firi si celor doua vointe. Caci dupa cum �nrosirea prin foc nu schimba �n foc firea celui �nrosit prin foc, ci arata at�t pe cel �nrosit prin foc, c�t si pe cel care �nroseste prin foc, si arata ca s�nt doua si nu unul, tot astfel si �ndumnezeirea nu da nastere unei singure firi compuse, ci arata doua firi si unirea cea dupa ipostasa. Caci spune Grigore Teologul: �dintre firi, una a �ndumnezeit si alta a fost �ndumnezeita�**.

Si prin cuvintele �dintre firi�, �una� si �alta� a aratat ca s�nt doua. _______________________ * - Cuv�ntul XXXVIII. La Teofanie, adica la Nasterea M�ntuitorului, MG, XXXVI, col.325 BC ** - Cuv�ntul XXXVIII. La Teofanie, adica la Nasterea M�ntuitorului, MG, XXXVI, col.325 BC

Despre progresul Domnului �n �ntelepciune, v�rsta si har �El sporea, spune Scriptura, �n �ntelepciune, �n v�rsta si �n har� (Lc. 2,52). Crestea �n v�rsta; dar prin cresterea �n v�rsta scotea la iveala �ntelepciunea care se afla �n el. Mai mult: el �si facea progres al sau progresul oamenilor �n �ntelepciune, �n har si �n �ndeplinirea buneivointe a Tatalui, adica cunoasterea lui Dumnezeu si m�ntuirea oamenilor, si-si �nsusea pretutindeni firea noastra. Dar cei care afirma ca el progresa �n �ntelepciune si �n har, ca si cum ar fi primit un adaos la acestea, afirma implicit ca unirea celor doua firi nu s-a facut din primul moment al existentei sale �n trup si nici nu marturisesc unirea dupa ipostasa, ci ascult�nd* de prostul Nestorie, nascocesc o unire relativa si o simpla locuire a Cuv�ntului �n om, �nestiind nici ce vorbesc, nici despre ce lucruri dau adeverire� (1Tim.1,7). Caci daca trupul s-a unit cu adevarat cu Dumnezeu Cuv�ntul din primul moment al existentei sale �n trup, si mai mult ca a existat �n el si avea identitatea ipostatica cu el, cum oare nu l-a �mbogatit �n chip desav�rsit cu toata �ntelepciunea si harul? Trupul nu s-a �mpartasit de har si nici n-a participat prin har �nsusirilor Cuv�ntului, ci, mai degraba, �n virtutea unirii dupa ipostasa, prin care at�t cele omenesti c�t si cele dumnezeiesti s�nt ale unuia singur Hristos - caci acelasi era si Dumnezeu si om �n acelasi timp - izvoraste lumii harul, �ntelepciunea si plinatatea tuturor bunurilor. ______________________ * - Tradus prin corectarea textului editiei MG, dupa editia de la Verona, 1531, f.94v.

Despre cele de dupa �nviere Dupa �nvierea din morti a lepadat toate afectele, adica coruptibilitatea, foamea si setea, somnul si oboseala si cele asemenea. Caci chiar daca a gustat din m�ncare dupa �nviere (Lc.24,41-43), totusi nu �n virtutea unei legi a firii - caci n-a flam�nzit - ci �n virtutea �ntruparii sale, ca sa �nvedereze adevarul �nvierii, anume ca este �nsusi trupul lui, care a suferit si a �nviat. N-a lepadat nici una din partile firii, nici corpul, nici sufletul, ci avea si corpul si sufletul rational si g�nditor, volitional si activ si astfel se asaza �n dreapta Tatalui (Mc.16,19; Rom.8,34; Efes.1,20; Col.3,1; Evrei 12,2; 1Petru 3,32), voind dumnezeieste si omeneste m�ntuirea noastra si lucr�nd, pe de o parte dumnezeieste,

purtarea de grija, conservarea si conducerea tuturora, iar pe de alta parte omeneste, amintindu-si de vietuirea sa de pe pam�nt, vaz�nd si cunosc�nd ca este adorat de toata faptura rationala. Sf�ntul lui suflet cunoaste ca este unit dupa ipostasa cu Dumnezeu Cuv�ntul si ca este �mpreuna adorat ca suflet al lui Dumnezeu si nu ca simplu suflet. �naltarea de la pam�nt la cer si cobor�rea lui iarasi s�nt activitati ale unui corp circumscris: �Caci va veni iarasi, spune sf�nta Scriptura, catre voi asa precum l-ati vazut merg�nd la cer� (Fapt. 1,11). Despre sederea �n dreapta Tatalui Spunem ca Hristos s-a asezat cu trupul �n dreapta lui dumnezeu si a Tatalui, dar nu vorbim de o dreapta spatiala a Tatalui. Caci cum va avea o dreapta spatiala cel necircumscris? Dreapta si st�nga au numai lucrurile circumscrise. Numim dreapta Tatalui slava si cinstea Dumnezeirii, �n care Fiul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu si deofiinta cu Tatal, exista �nainte de veci, si �n care, dupa ce s-a �ntrupat �n vremurile din urma, sade si cu trupul, deoarece trupul lui este slavit �mpreuna cu el. Caci este �nchinat de toata creatia �ntr-o singura �nchinaciune �mpreuna cu corpul lui. Pentru cei care �ntreaba daca ipostasa lui Hristos este creata sau necreata Ipostasa Cuv�ntului lui Dumnezeu �nainte de �ntrupare a fost simpla, necompusa, necorporala, necreata; c�nd s-a �ntrupat, �nsa, si a devenit ipostasa trupului, a ajuns compusa din Dumnezeirea pe care o avea �ntotdeauna, si din trupul pe care la luat. Ipostasa are �nsusirile celor doua firi si este cunoscuta �n doua firi. Din aceasta pricina aceeasi unica ipostasa este necreata, �n virtutea Dumnezeirii, si creata, �n virtutea omenirii, vazuta si nevazuta. Altfel, s�ntem siliti sau sa �mpartim pe unicul Hristos, daca spunem doua ipostase, sau sa fie negata deosebirea firilor si sa introducem schimbare si amestecare. C�nd Cuv�ntul a fost numit Hristos? Mintea nu s-a unit cu Dumnezeu Cuv�ntul, dupa cum mint unii, �nainte de �ntruparea din Fecioara si nici nu s-a numit de atunci Hristos. Aceasta absurditate face parte din neroziile lui Origen, care a sustinut preexistenta sufletelor. Noi afirmam, �nsa, ca Fiul si Cuv�ntul lui Dumnezeu a devenit Hristos din momentul �n care s-a salasluit �n p�ntecele sfintei pururea Fecioarei, s-a facut trup �n chip neschimbat si a fost uns trupul cu Dumnezeirea. �Aceasta este ungerea omenirii�, dupa cum zice Grigore Teologul*. Iar prea sfintitul Chiril al Alexandriei, scriind catre �mparatul Teodosie, a spus acestea: �Eu spun ca Iisus Hristos nu trebuie sa se numeasca nici Cuv�ntul din Dumnezeu fara omenire si nici templul care s-a nascut din femeie, fara a fi unit cu Cuv�ntul. Aceasta pentru motivul ca prin numele Hristos se �ntelege Cuv�ntul cel din Dumnezeu �mpreunat �n chip tainic cu omenirea, �n virtutea unirii sav�rsite prin �ntrupare�**. iar �n scrierea catre �mparatese, spune astfel: �Unii spun ca numele Hristos se cuvine numai Cuv�ntului nascut din Dumnezeu Tatal care este g�ndit si exista deosebit. Noi, �nsa, n-am fost �nvatati sa g�ndim sau sa spunem asa, ci spunem ca �n momentul �n care Cuv�ntul s-a facut trup, �n acelasi moment a si fost numit Iisus Hristos. Se numeste Hristos, pentru ca a fost uns cu untdelemnul bucuriei (Ps. XLIV,9; Evr.1,9), adica cu Duhul de la Dumnezeu si Tatal. Dar ca ungerea este pentru omenire nu se va �ndoi nimeni din cei care s�nt obisnuiti sa judece drept�***. Iar Atanasie, cel de vesnica pomenire, �n cuv�ntul despre m�ntuitoarea �ntrupare spune

astfel: �Dumnezeul care exista �nainte de venirea �n trup n-a fost om, ci a fost Dumnezeu la Dumnezeu (In.1,1), fiind nevazut si impasibil. Dar c�nd s-a facut om este adus prin trup numele Hristos, pentru ca numelui �i urmeaza patima si moartea�****. Chiar daca sf�nta Scriptura zice: �Pentru aceea te-a uns pe tine Dumnezeule, Dumnezeul tau, cu untdelemnul bucuriei� (Ps. XLIV,9 : Evr.1,9), totusi trebuie sa se stie ca de multe ori dumnezeiasca Scriptura �ntrebuinteaza timpul trecut �n locul viitorului, ca �n versetul urmator: �Dupa aceasta s-a aratat pe pam�nt si a petrecut cu oamenii� (Varuh 3,38); c�nd s-au spus aceste cuvinte nici nu s-a aratat, nici n-a petrecut Dumnezeu cu oamenii. De asemenea, si urmatorul text: �La r�ul Vavilonului*****, acolo am sezut si am pl�ns� (Ps. CXXXVI,1), caci aceasta niciodata nu s-a �nt�mplat. ____________________________ * - Cuv�ntul XXX, al patrulea cuv�nt teologic, despre Fiul, MG, XXXVI, col.132 B ** - Cuv�nt adresat prea binecredinciosului �mparat Teodosie, despre credinta cea adevarata �n Domnul nostru Iisus Hristos, MG, LXXVI, col.1173 C. *** - Cuv�nt adresat prea binecredincioaselor �mparatese, MG, LXXVI, col 1220 C. **** - Cuv�ntul 2 despre m�ntuitoarea �ntrupare a lui Hristos contra lui Apolinarie, MG, XXV, col. 1133 B. ***** - Tradus prin corectarea textului editiei din MG, dupa editia de la Verona, 1531, f.102v.

Catre cei care �ntreaba daca sf�nta Nascatoare de Dumnezeu a nascut doua firi si daca au fot rastignite pe cruce doua firi Cuvintele ???????? si ???????, scrise cu un singur ?, se raporta la fire si indica firea necreata si creata. Cuvintele ????????? si ????????, scrise cu doi ??, nu se refera la fire, ci la ipostasa si indica ceea ce este nenascut si nascut. Firea dumnezeiasca este ????????, adica necreata; iar cele ce vin dupa firea dumnezeiasca s�nt ??????, adica create. �n firea dumnezeiasca si necreata se vede nenascutul �n Tatal, caci n-a fost nascut; nascututul �n Fiul, caci s-a nascut din vesnicie din Tatal; iar purcesul �n Sf�ntul Duh. Primele exemplare ale fiecarei specii de animale s�nt ????????, nenascute, dar nu ???????, necreate, caci ele sau facut de creator, dar nu s-au nascut din cele asemenea lor. Cuv�ntul ??????? �nseamna creare, iar cuv�ntul ???????? �nseamna nastere. Cu privire la Dumnezeu nasterea este iesirea numai din tatal a Fiului celui deofiinta cu el; cu privire la corpuri, �nsa, nasterea este iesirea unei ipostase de aceeasi fiinta din �mpreunarea barbatului cu femeia. Din aceasta cunoastem ca nasterea nu este o �nsusire a firii, ci a ipostaselor. Caci daca nasterea ar apartine firii, nu s-ar vedea �n fire si nasterea si nenasterea. Prin urmare sf�nta Nascatoare de Dumnezeu a nascut o ipostasa cunoscuta �n doua firi; �n ce priveste Dumnezeirea sa a fost nascut din Tatal �n afara de timp, dar �n ce priveste omenirea sa, a fost �ntrupat �n vremurile din urma din sf�nta Fecioara �n timp si s-a nascut �n trup. Daca cei care �ntreaba ar lasa sa se �nteleaga ca cel care s-a nascut din sf�nta

Nascatoare de Dumnezeu este din doua firi, spunem: da, s�nt doua firi, caci acelasi este Dumnezeu si om. Tot astfel si despre rastignire, �nviere si �naltare. Aceste fapte nu s�nt ale firii, ci ale ipostasei. Hristos, care este �n doua firi, a suferit si a fost rastignit cu firea cea pasibila, caci pe cruce a fost rastignit cu trupul si nu cu Dumnezeirea. Dar daca ar raspunde negativ la �ntrebarea noastra: daca au murit doua firi, vom spune: prin urmare n-au fost rastignite cele doua firi, ci Hristos a fost nascut, adica Cuv�ntul dumnezeiesc �nomenindu-se a fost nascut �n trup, a fost rastignit �n trup, a patimit �n trup, a murit �n trup, ram�n�nd, �nsa, impasibila Dumnezeirea lui.

Catre cei care spun: daca Hristos are doua firi, sau adorati creatia �nchin�ndu-va unei firi create, sau spuneti ca o fire este adorata si una neadorata Ne �nchinam Fiului lui Dumnezeu �mpreuna cu Tatal si cu Sf�ntul Duh; �nainte de �nomenirea lui �l adoram necorporal, dar acum, dupa �ntrupare, �l adoram pe acelasi �ntrupat si facut om, dar si Dumnezeu. Asadar, trupul lui Hristos, �n virtutea firii sale proprii, daca vei desparti pe cale abstracta vizibilul de spiritual, este neadorat, pentru ca este creat; dar pentru ca este unit cu Dumnezeu Cuv�ntul este adorat din pricina Cuv�ntului si �n Cuv�nt. Caci �n chipul �n care �mparatului i se da �nchinaciunea si c�nd este dezbracat si c�nd este �mbracat, iar porfira, ca simpla porfira, se calca �n picioare si se arunca, dar c�nd ajunge �mbracaminte �mparateasca este cinstita si slavita, iar daca ar dispretui-o cineva este condamnat la moarte, lucru care s-a �nt�mplat de multe ori, si dupa cum simplul lemn se poate pipai, dar c�nd este unit cu focul si facut carbune nu poti sa-l atingi, nu din cauza lui, ci din cauza focului unit cu el caci firea lemnului nu este inaccesibila pipaitului, ci carbunele, adica lemnul �nrosit �n foc - tot astfel si trupul, �n virtutea firii sale, nu este adorat, dar este adorat �n Cuv�ntul lui Dumnezeu �ntrupat; nu este adorat din pricina lui, ci din pricina lui Dumnezeu cuv�ntul, unit cu el dupa ipostasa. Si nu spunem ca ne �nchinam unui simplu trup, ci trupul lui Dumnezeu, adica Dumnezeului �ntrupat. Pentru ce s-a facut om Fiul lui Dumnezeu si nu Tatal si nici Duhul? Ce a sav�rsit �ntrup�ndu-se? Tatal este Tata si nu Fiu; Fiul este Fiu si nu Tata; Duhul este Sf�ntul Duh si nu Tata si nici Fiu. caci �nsusirea este imobila. Altfel cum ar putea sa ram�na �nsusire, daca este mobila si se schimba? Pentru aceea Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, ca sa ram�na imobila �nsusirea. Fiind Fiul lui Dumnezeu, s-a facut Fiul omului, �ntrup�ndu-se din sf�nta Fecioara, iar prin aceasta nu s-a departat de �nsusirea de a fi Fiu. Fiul lui Dumnezeu s-a �ntrupat ca sa daruiasca iarasi omului aceea potrivit careia l-a facut la �nceput. Caci l-a facut �dupa chipul lui� (Fac. 1,26), adica g�nditor si liber, si �dupa asemanare� (Fac. 1,26), adica desav�rsit �n virtuti, at�t pe c�t este cu putinta firii omenesti. Un fel de caracteristici ale firii dumnezeiesti s�nt acestea: lipsa de grija, curatia, bunatatea, �ntelepciunea, dreptatea si a fi lipsit de orice rautate: Asadar, la �nceput l-a pus �n comuniune cu el - �caci l-a facut pentru incoruptibilitate� (�nt. Sol. 2,23) - si l-a ridicat prin comuniunea cu el catre incoruptibilitate. Din pricina calcarii poruncii, �nsa, am �ntunecat si am distrus caracteristicile chipului dumnezeiesc, am ajuns �n viciu si am fost lipsiti de comuniunea dumnezeiasca. �Caci ce �mpartasire are lumina cu �ntunericul?� (2 Cor. 6,14). Si ajung�nd noi �n afara

vietii, am cazut �n stricaciunea mortii. Pentru ca Dumnezeu ne-a dat o stare mai buna, dar n-am pazit-o, Cuv�ntul ia starea mai rea, adica firea noastra, ca sa �nnoiasca, prin El �nsusi si �n el �nsusi, starea omului �dupa chipul si dupa asemanarea lui� (Fac.1,26), ca sa ne �nvete pe noi vietuirea �n virtute - caci nea facut virtutea prin el �nsusi usoara de practicat - ca sa ne libereze de stricaciune prin comuniune cu viata, fac�ndu-se p�rga �nvierii noastre si sa re�nnoiasca vasul cel netrebnic si stricat, ca sa ne rascumpere de tirania diavolului, chem�ndu-ne la cunostinta de Dumnezeu, sa ne �ntareasca si sa ne �nvete sa biruim pe tiran prin rabdare si smerenie. A �ncetat religia demonilor, s-a sfintit zidirea prin dumnezeiescul s�nge, s-au surpat capistele si templele idolilor, s-a sadit cunostinta lui Dumnezeu; Treimea cea deofiinta, Dumnezeirea nezidita este �nchinata, un Dumnezeu adevarat, creator si Domn al tuturora; virtutile s�nt �ndeplinite, nadejdea �nvierii s-a daruit prin �nvierea lui Hristos; diavolii se �nfricoseaza de oamenii pe care alta data �i tineau sub a lor robie. Si lucru minunat este ca toate acestea s-au facut prin cruce, prin patimi si prin moarte. �n tot pam�ntul s-a predicat vestea cea buna a cunoasterii lui Dumnezeu si n-a pus pe fuga pe cei potrivnici cu ajutorul razboiului, nici cu ajutorul armelor, nici cu ajutorul ostilor; nu, ci putini oameni goi, saraci, ne�nvatati, persecutati, batuti, dati mortii, au biruit pe cei �ntelepti si pe cei puternici, predic�nd pe cel rastignit �n corp si pe cel care a murit, caci cu ei era puterea atotputernica a celui rastignit. Moartea, at�t de �nfricosatoare �nainte, este �nvinsa; ea, socotita alta data groaznica si odioasa, acum este preferata vietii. Acestea s�nt izb�nzile venirii lui Hristos! Acestea s�nt semnele puterii lui! Caci n-a m�ntuit ca prin Moise un popor din Egipt si din robia lui Faraon, despartind marea (Iesir.14,16-31; Deut.11,4), ci mai mult, a izbavit �ntreaga omenire de stricaciunea mortii si de sub robia crudului tiran, a pacatului. Nu duce cu forta spre virtute, nici nu acopera cu pam�nt (Num.16,31-33; Deut.11,6), nici nu arde cu foc (Num. 16,35) si nici nu porunceste sa fie loviti cu pietre cei pacatosi (Iisus Navi 7,25), ci convinge, prin bl�ndete si �ndelunga rabdare, ca oamenii sa aleaga virtutea, sa lupte prin necazuri pentru ea si sa se bucure de roadele ei. Alta data cei care pacatuiau erau pedepsiti, dar staruiau mai departe �n pacat si pacatul le era socotit ca Dumnezeu; acum, �nsa, oamenii aleg pentru credinta si virtute asupriri, torturari si moarte. Slava tie Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, �ntelepciune, Putere si Dumnezeule atotputernic! Ce-ti vom da noi neputinciosii, �n schimbul tuturor acestora? Caci toate s�nt ale tale si nu ceri de la noi nimic altceva dec�t sa ne m�ntuim; dar si pe aceasta o dai si din pricina nespusei tale bunatati esti chiar recunoscator celor care o primesc. Multumesc tie celui care ne-ai dat existenta, celui care ne-ai daruit o fericita existenta, celui care ne-ai adus, prin negraita ta bunavointa, iarasi la aceasta stare pe noi, cei cazuti din ea! (�Dogmatica�, Ed. Scripta 1993, trad. Pr. D. Fecioru)