Desenele Animate Si Efectele Lor Asupra

.Desenele animate si efectele lor asupra copilui Mesajele acestor desene sunt terifiante Copilul de varsta prescolara nu are maturitatea psihica de a separa realul de imaginar si, astfel, el crede ca ceea ce se petrece in desenele animate – faptele, personajele – este adevarat. In consecinta, ei sunt convinsi ca monstrii exista si ca le pot face si lor rau si devin inspaimantati de o posibila intalnire cu acestia. De aici pana la cosmaruri, anxietate si tot felul de temeri nu mai e decat un pas. In aceste desene animate, monstrii nu mor, ci reinvie de mai multe ori; ei apar din nimic, de oriunde, cand te astepti mai putin, desfid orice logica si, de cele mai multe ori, asa-zisele personaje pozitive (foarte slab reprezentate) nu ii pot evita sau chiar nu au scapare. •

Sentimentele predominante generate de aceste desene animate sunt frica si groaza. Chipurile tuturor personajelor sunt hidoase, chiar fiintele gingase, vesele, „cuminti”, sunt doar aparent asa, ele devin violente, monstruoase, ceea ce duce la o mare confuzie in mintea copilului.

• •

Violenta este banalizata, ea devine un comportament normal, la fel ca si razbunarea, care nu se infaptuieste oricum, ci prin ranirea, torturarea si, in final, omorarea celui care a facut rau. Astfel, se promoveaza violenta, razbunarea, moartea si uratul sub toate formele. Se „uita“ pur si simplu ca scopul nostru ca fiinte umane este sa traim, sa facem bine, sa ne folosim capacitatile fizice si intelectuale in sens constructiv,laudandu-l pe Creator, adica sa progresam in sensul bun al cuvantului, iar cand va veni vremea, sa murim in tihna.·

• •

Spre deosebire de viata reala, in aceasta lume, se intampla tot timpul lucruri neobisnuite, imaginile se succed prea repede pentru un creier in curs de maturizare, iar copilul nu apuca sa le proceseze, sa le inteleaga. Atentie insa: imaginile terifiante raman in memoria vizuala si afectiva a copilului, fara ca acesta sa le constientizeze, dezvoltand ulterior o frica inexplicabila, cosmaruri, fobii etc.·

• •

Creatorii acestor desene animate par sa aleaga drept ocupatii principale ale personajelor razbunarea si moartea, al caror sens este denaturat. Astfel, moartea este vazuta ca o pedeapsa binemeritata, incalcandu-se orice regula a normalitatii. Personajele se bucura cand o fiinta este ucisa si nici nu se pune problema indreptarii acesteia; nu exista regrete – de compasiune, ce sa mai vorbim? ·

• •

•

Binele este pervertit, el inseamna a omori pe cineva „rau” fara regrete, chiar daca acel cineva isi cere iertare in ultimul moment; sentimentele victimelor condamnate sa moara nu mai conteaza, uciderea celui „rau” este privita cu bucurie. Astfel, copiii „afla” si cred ca a omori, si a muri sunt o nimica toata, nu provoaca durere sau daca o fac, oricum victima o merita sau poate invia ori de cate ori vrea.

•

Cel mai bun trebuie sa fie cel mai puternic, dar nu in sensul ca e intelept, ca isi foloseste in lupta propriile puteri fizice si intelectuale, ci el trebuie neaparat sa aiba puteri care in realitate nu exista: magie si arta de a manevra sabii fermecate.

• •

Distinctia dintre bine si rau devine imposibila, deoarece deznodamantul nu mai impune ideea ca binele trebuie sa triumfe intotdeauna, ca valoare suprema. Urmarea acestui fapt este confuzia din mintea copiilor, disparitia reperelor din viata lor. Practic, ei nu mai inteleg de ce sunt certati si pedepsiti cand fac ceva rau, pentru ca nu mai au aceasta notiune, au procedat ca personajele din desenele animate, unde „se spune” ca asa e bine. Nu se mai trag invataminte care sa foloseasca unui copil in lumea reala. Figurile copiilor sunt erotizate, fetitele arata a femei in toata firea, prin comportament, machiaj, imbracaminte si limbaj.

•

Limbajul folosit de catre personaje este argoul, iar ideea pe care copilul o desprinde este aceea ca e grozav sa vorbesti urat, sa jignesti sau sa contrariezi, sa ori-pilezi persoanele delicate sau in varsta. Comportamentele deviante sunt ridicate la rang de eroism.

• •

Nu mai exista inocenta, frumosul, bucuria, cantecele frumoase care hranesc sufletul copilului si care il ajuta sa fie creativ pentru ca se simte in siguranta.

E bine sa ne gandim serios la aceste lucruri, mai ales ca multi copii cresc acum cu televizorul pe post de bona si, in loc sa desfasoare activitati creative in lumea reala, sunt lasati ore in sir la televizor, pentru ca asa stau cuminti si nu deranjeaza. De fapt, in timpul privitului la televizor, partea creierului „responsabila” cu invatarea este inactiva, nefiind stimulata. Copilul absoarbe toate influentele negative din desenele animate, pentru ca el nu stie si nici nu poate sa se apere de acestea.