Dec A Log

DECALOG Porunca intai imi vorbeste de Tine, Eliberatorul din greaua robie A patimii oarbe. Eu, astazi, pe Tine Te chem, sa imi fii Dumnezeu pe vecie. A doua porunca e doar indurare Ce pana la-l miilea neam a ajuns Al celui ce Tie Iti da adorare. De-aceea 'nainte-ti ma plec preasupus. Porunca a treia... ah, cata sfintire E sus, in marire, la tronul Tau sfant!

Maretul Tau nume e-afara din fire, Eu sunt preanevrednic pe El sa-L cuvant. La cea de a patra porunca dam slava Aceluia care Cuvantu-a rostit Sa fie pamantul si bolta inalta Si ziua a saptea un timp de-odihnit. In cea de a cincea porunca, El, Tatal, Promite o viata cu zile destule Acelui ce-n cinste slujeste pe tata Si mama, si-o tara mai buna in lume. A vietii valoare-n porunca a sasea E data de-Acela ce viata creeaza. De-i traiul ca plumbul, sau fin, ca matasea, Pe cale lumina doar El iti pastreaza.

Familia, cinstea, iubirea-I de Tata Inalta-n porunca a saptea sus tare, Ca nimeni sa n-aiba curajul vreodata S-aduca acestora vreo intinare. Averea mea-i scumpa si-n slava divina. De-aceea El, Tatal, a spus hotarat, N-a opta porunca, sa nu fie vina Ca vreunul vreodata comis-a vreun furt. Chiar vorba-mi ce zboara-i cuprinsa-n porunca; Caci Domnul doreste sa fie-adevar. Porunca a noua e clara si scumpa, Iar tatal minciunii e numai Cel Rau. In cea de a zecea porunca, placerea Primeste o carma, si mintea un scut;

Sa n-am trebuinta de ce n-am in mana Caci Domnul imi este intregul avut.