De Ce Dragostea E Oarba - De Adina

De ce dragostea e oarba? by Adina PREFATA Sa iubesti nu inseamna sa primesti, ci sa cheltuiesti pentru celalalt. Nu am inteles niciodata cum vine asta. Totul e ca un cerc in continua miscare si nu-si schimba niciodata traiectoria, dar se pare ca acum cercul evenimentelor a deraiat rau de tot . Rezumat : Emmet nu a fost ceea ce se credea, el fiind un dusman al vampirilor. Cand acesta acceseaza arhiva Quileutte afla un secret demult ingropat pe care odata aflat il ascunde, dar nu pentru mult timp, Forks nu mai este oceanul de plictiseala obisnuit. Apoi, la scoala descopera ca fiinta pe care o indragea si ii taia simturile cu mirosul ei (Bella) poseda o putere incredibila si doar in puterea ei va sta disparitia a 2 specii printrun razboi. Oare cei doi vor reusi sa treaca peste aparente si mai important : Sa se impace vampirii si varcolacii cu ideea ca exista un varco-vampir si un cuplu varcovampir?

CAPITOLUL 1 : Din lac in put Eu si familia mea ne-am mutat acum doi ani din inzapezita si intunecata Alaska in cel mai ploios loc din lume : Forks, Washinghton Sincer sa fiu a inceput sa-mi placa aici, desi sa repeti liceul iar si iar mi se pare stupid, dar si injositor…Stiu totul la perfectie. Stau in camera mea gasind motive de ce mai stau aici, plictisit fiind de peisaj, aceeasi copaci, aceleasi covoare multicolore de frunze, in timp ce visam : -- Edward,vino aici ! ,,Ce naiba mai face prostul ala acolo?” Continua acea voce urlatoare, dar eu nu i-am dat prea mare importanta . --Edward, hai la tata, ca de nu sparg usa asta pe care tu nu mi-o deschizi niciodata ! Plictisit pana peste cap, n-am raspuns nici acum. --Bine, daca asta chiar iti doresti….unu….doi….tr… --Stai Emmie, stai linistit vin acum !!! ,,Bruta ce esti, esti in stare sa arunci si casa in aer” am spus si am si gandit eu nervos. --Ai vrea sa nu-mi mai zici asa? Doar nu sunt un copil de 3 ani ! Apropo, ai vrea sa fii dragut si sa-mi deschizi usa asta totusi? --Dispari ca nu vreau sa vanez, sunt epuizat si plictisit de moarte. --Desteptule, se anunta o furtuna, ba chiar o tornada in poiana…vii la basseball Eddy? Hai ca doar vrea sa te bat mar…si tu pe mine presupun. --Of, ai venit doar pentru atat? Lasa-ma…. ,,Ce tot sta asta aici? S-a incuitat aici de o luna si…una, doua, trei, patru… ahhh de 2 luni, vine doar la scoala, ne ignora total, ca si cum n-am exista….Of Edward ce ai tu in cap? Ce ai mai facut? Ai omorat o biata veverita? --Nu, Emmie, te OMOR pe tine acum !!! ,,Ooops, la naiba ! “

--Deci Alice, cand va fi furtuna? Evident daca asta nu minte… --Nu stiu exact, dispare cand ma apropii so descopar .  --Bine, mai vorbim. Am plecat la scoala. Ne vedem la pranz, pa! Am urcat in Volvo-ul meu argintiu si am mers tot drumul cu 150 km/ h, cu mult peste limita de viteza din Forks. Am ajuns la scoala si mi-am parcat masina in cel mai indepartat si intunecat colt din parcare, langa a masina noua. Ce ciudat, n-am mai vazut aceasta Chevy antica de un portocaliu la fel de antic . Orele de azi erau un fleac : Trigonometrie, Engleza, Spaniola, Biologie, Sport si Chimie. Trigonometria a fost super usoara, am dat un test. Ce surpriza previzibila ! Ha ha…bineinteles ca doar pentru mine deoarece acest mic shi mare tot odata dar ma ajuta sa aflu ce este in capul cuiva in momentul acela. Engleza a fost cea mai stupida si plictisitoare ora din toti cei a suta opt ani ai mei. Profesorul ne-a dictat citate din Romeo si Julieta … ce piesa ilogica…Despre dragoste, si ma calca pe nervi ca nu voi putea simti nicioadata chestia asta pe pielea mea. Toata lumea asta care ma inconjoara se gandesc la acelasi lucru: doar ca pe dos , ei se gandeau foarte entuziasmati la scene romantice cu simpatiile lor, bleah, bleah ce imagini scarboase. Chiar ca oamenii au nevoie de intimitate. Spaniola a fost si ea plina de peripetii…sa descriem o persoana indragita, dar nu din familie. Eu i-am zis ca-l voi descrie pe fratele meu ,,preferat” Emmet si cu greu a acceptat. Diiiiing !!!! suna vocea ragusita a clopotelului. Mergeam spre cantina, ca de obicei plictisit de toti ochii care ma sfredeleau ca pe o bomboana colorata si dulce. In cantina m-am dus repede si am smuls o tava cu mancare uitata si i-am lasat bacsis tipului sau tipei care a cumparat-o ca mai apoi eu so arunc la gunoi si nici macar sa fie atinsa. M-am asezat cumintel la masa langa batranul meu frate Jasper, iar Emmet se baga prin seama cu Alice si Rosalie, apoi ma pocni in cap cu marul lui. --Hei tantalaule, fii atent unde iti arunci ustensilele. --Ce sa spun…ce sunt alea? --Ma rog. Am auzit ca se va face optional, cine vrea, orientare in spatiu, ce ziceti, n-ati vrea sa mergeti? --Pfff….Eddy ce-mi trebuie mie sa ma orientez in spatiu? Apropo unde suntem? --La cantina, idiotule, suiera Alice iritata. --Stiam asta, ma refer la….cum se chemau? --Paralele si meridiane? --Exact. Ce-mi trebuie mie? Suntem in Forks si atat conteaza. --Bine, daca vrei sa ramai prost in neagra intunecime. --Tu ma faci prost? --Nu…te-am facut ,,destept”. E tot aia. --Nu va mai contraziceti atata! Toata aceasta atmosfera negativa nu-mi face bine la ten ! --Jasper, tu ai spus asta?!?! --Da, chiar eu. Trebuie sa ma ingrijesc ca sa fiu dragut. --WOOW, omule ce-ai patit? Ai cazut in cap la vanatoare? --Nu, sunt perfect normal, doar ca vreau sama pastrez pentru eternitate pentru aceasta micuta si plapanda doa’na. --Ma faci sa rosesc, chiar daca nu mai pot s-o fac. Fu raspunsul entuziasmal a lui Alice, care acum chicotea de zor cu Rosalie. Diiiing!!!! Fu urletul clopotelului care a curmat galagia. Atunci toata lumea s-a ridicat, apoi am pornit agale spre clasele lor. Aveam biologia, un obiect usor, aveam de disecat o rama, biata de ea . Am pornit voios spre ora. Cand am ajuns m-am asezat in locul meu obisnuit si am vazut biata rama zacand intr-un borcan. Eh…cel putin era moarta si nu trebuia eu so

ucid. Dupa ce a intrat proful in clasa a intrat o noua eleva. Nu mi-a starnit interesul si nu m-am uitat la ea, dar dintr-o data a venit spre mine un miros incredibil de dulce, de suav si de atragator. A trebuit sa ma tin bine de o bara ca sa nu tasnesc in fata clasei si s-o ucid, apoi sa fiu inchis pentru crima. A sosit langa banca mea. O te rog nu-mi spune ca va trebui sa stau cu acest monstru ispititor. Ba da…o nu!!! De ce, de ce, de ce eu? Se pare ca am ghinion mare azi. Ma chinuiam incredibil de tare sa nu sar la gatul ei si so golesc de viata, pana nu va ramane nimic. Desi ma luptam cu focul din mine, creatura insetata de sange zvacnea de durere si de chin in timp ce urla din toti rarunchii : ,,Da-mi drumul spre rai, lasa-ma sa scap si sa te ajut !!!” . Nu! Nu trebuia sa fac asa ceva. Simteam nevoia s-o protejez, dar de cine? Exact…de mine. Stateam cat puteam de departe, iar orice respiratie, orice expiratie ma ardea chiar si in cele mai indepartate colturi ale fiintei mele. Am incercat totusi sa vad ceea ce gandeste. Hmm…liniste, ce ciudat! Miroase incredibil si de indescifrat. Aiurea!!! Cum ceasul indica fix am sarit in piucioare spre usa. Aveam nevoie de aer curat, pentru a reusi sa-mi inlatur focul si sa reintroduc gheata. Evident ca Emmet era acolo ca de obicei vociferand si dandu-se mare si tare ca-l va bate pe Jasper la wresling diseara. --Ce-ai Eddy? --MIA CANTANTE!!! Credeam k o sa omor o clasa intreaga doar pentru savoarea sangelui ei, dar am scapat (noroc de o biata rama) . --Edward, nu te-am mai simtit atat de nelinistit de 50 de ani. Ce ti s-a intamplat? --Jasper, problema e ca simt ca vreau s-o protejez si s-o golesc de viata in acelasi timp. Chiar ma simt legat de ea. --Of, Edward, nu poti si tu sa cauti o fata vampir? Si nu un om mediocru?! --Oricum nu intelegi…De ce incerc sa-ti mai explic? ,,Pentru ca trebuie sa stiu daca sa te parasc sau nu lui Carlisle. Si oricum ma calci pe nervi ! Iar daca ai auzit asta, iesi naibii din capul meu!” --Mi se face rau daca mai stau, spuneti-le profilor mei ca mi s-a facut rau si e posibil sa am o gripa. Duceti-va in cancelarie, sau Alice tu ai aceleasi ore cu mine si spune-le. Bi… --Pa. Si am lecat in graba, chiar rusinat de faptul ca in acest moment eram mai slab la acest lucru decat Jasper. Gonind cu Volvo-ul spre casa ma intrebam intr-una de ce miroase asa ademenitor si pe deasupra, chiar daca nu m-am concentrat auzeam celelalte voci din capul meu, dar la ea nimic…sau poate ceilalti o acopereau? Nu nu cred, fiindca nimic nu se auzea in plus. Cand am marit viteza, deodata doua javre mari, una neagra si una nisipie imi sar in fata masinii, mai sa-i iau in fata. Apoi un miros ce-mi ardea narile si mirosea a caine ma izbi din plin. La naiba! mai multi varcolaci, mai multa duhoare de javre ude in Forks sau mai bine zis pe teritoriul meu. Pe teritoriul meu?!?! --Hei potaie, ce faci pe teritoriul meu? ,,Ups. Ai dreptate, scuze. Ne cautam un prieten Jacob.” --Cum?! Inca unul? ,,De parca nu erati destuli.” ,,Da. A plecat ca o fata numita Bella Swan nu i-a impartasit sentimentele. Iar el nu numai ca ii este prieten, dar i-a donat si sange cand ea a avut un accident urmat de o hemoragie masiva. Ce sa-i faci? Asa e lumea de azi, te lasa balta dupa ce-I ajuti.” --Ce harababura! Eh…oricum ma rog, succes in continuare la cautari. ,,Ce noroc au varcolacii ca daca se apropie de oameni precul Bella nu trebuie sa se controleze din rasputeri sa n-o ucida ! “

,,Bine, noi am plecat. Apropo, poate ar fi bine sa mai faci si un dus din cand in cand, mirosul vostru e atat de dulce incat imi vine sa dau afara tot ce am mancat…strigoi nenorocit.” --Cine vorbeste? Tu de asemenea potaie ambulanta ar trebui sa faci un dus. Inainte sa termin au si zburat in copaci. Halal cautatori mai sunt si astia! M-am urcat din nou in masina si iar am inceput sa gonesc spre casa p[rion serpentine. Oamenii pun tot felul de semne ,,Fiti atenti! Curbe periculoase!” totul e doar o aberatie, pentru mine sunt ca drumul drept pentru ei. Cand ajung in garaj, ce sa vezi, Porsche-ul lui Alice stralucind in lumina neoanelor. De indata ce am coborat Alice cu o fata de fantoma ma trase de brat spre ea : --Edward, am vazut…lasand fraza in aer cred ca din nou era in transa. Incercand sa vad daca e asa mi-am scuturat mana prin fata ochilor sai negri. Nimic. In mintea ei totul e gol. Probabil o noua viziune… --Edward…am fazut din nou, dar mult mai detaliat. --Ce a fost? Ca nu mi-ai zis nimic… cum mi-ai spus ai cazut in transa. -- Nu e nicio furtuna, era doar un simbol pentru ce urma sa vad, adica un razboi, din cauza unuia din noi si in toate viziunile te vad chircit ce durere strigand : ,, Emmet nam vruuuut! “ si nu pot intelege ce e asta. E incredibil de ciudat. --Pai eu acum m-am intalnit cu doua javre Quileutte. Unu’ de-al lor s-a suparat si a fugit, iar aia il cautam stii unde? PE TERITORIUL NOSTRU !!! --Hmm…ceva nu-mi permite sa vad mai departe, ca o perdea de ceata care ma arunca inapoi spre realitate. --Alice, mai stie cineva? --Nu, tu ai fost primul. --OK. Orice ai face sa nu-i spui nici macar lui Jasper. --Dar…ii spun totul lui. --Nu trebuie sa stie nimeni pana nu se clarifica, ok? --Bine, dar imi ramai dator ! --Cum vrei tu. Pa. --Pa. Speriat de viziunea si de fata lui Alice m-am refugiat in camera ca sa ma linistesc si sami pun gandurile in ordine. Totul era un ghiveci si trebuia sa sortez totul. Bun, deci sa vedem : 1. Exista o ,,mia cantante” numita Bella Swan ; 2. Corciturile ne-au incalcat teritoriul ; 3. Alice e terifiata din cauza unei viziunii ce nu-I da pace ; 4. Stau aici si ma gandesc ; 5. Ma pli… --Hei, Eddy deschide usa, vreu sa te rog ceva, please. --Nu merci, mi-e bine si fara tine ! --Haide, am nevoie de tine ca e o misiune de cercetare, te rooooooog ! --Despre ce e vorba? --Pai, da-mi drumul ca sa-ti explic, vrei? Intr-o secunda am fost la usa, deshizandu-i-o . Ma intrebam ce era asa de important, desi urla in gand nu puteam intelege ce este… --Deci, Eddy, vei veni cu mine sa fac cercetari despre locul in care m-am nascut si daca este mentionat ceva in data disparitiei mele, care am aflat de la Rosalie cu nu era cea care mi-ati spus-o initial. --De ce imi impui asta? Doar nu sunt obligat sa particip la prostia asta. --Vezi cum esti? Eu am fost acum in Chicago pentru tine, uite ce am sterpelit. Imi intinse o foaie cu un scris caligrafic, apoi cu un scris de medic. --Ce naiba sunt astea Emmet? --Tot ce am gasit despre tine. Inca esti un caz deschis de disparitie.

--Bine omule, mergem. Desi nu aveam niciun chef m-am sculat din pat si am mers cu el sa-si intalneasca destinul pe care nu-l are. Prima data am facut o escala intr-un oras numit Whiteday,in care normal ar fi trebuit sa gaseasca tot ce trebuie, dar nimic. Emmet se purta ca un copil mic, caruia i-ai promis o jucarie noua si e nerabdator so vada. El nu-si amintea nimic, nimic din viata lui umana. --Ed, ai gasit ceva? Eu nimiiic ! --Nici eu, Em. Poate te-ai nascut in alta parte apoi v-ati mutat aici. --Nu e posibil. Singurullucru pe care mi-l aduc aminte a fost o zi ploiasa in care mama imi povestea despre mine, unde m-am nascut, ca sunt un copil destept si ca voi fi bogat, fiindca parintii mei si primarul au negociat nunta dintre mine si fata lui. Sincer sa fiu eu nu credeam o iota din ce zicea Emmet, eu credeam ca famila lui a avut un trecut crancen si s-au mutat acolo spunandu-I ca acolo s-a nascut. Hmm… oare Emmet s-a nascut in alta parte? Sa fi fost adoptat? Oricum cu toate hartoagele astea am cazut din lac in put. Grozav !