Curs_5.doc

SISTEMUL INTERNATIONAL CURS 5 Surse: Zbignico Brzezinski – “A domina sau a conduce ? ” Edward A. Kolodziej – “Securitatea si relatiile internationale” Jaques Du Roselle, vol. II – “Istoria relatiilor internationale” Sistemul international reprezinta un concept important in teoria relatiilor internationale potrivit caruia lumea nu reprezinta un amalgam de state ale caror relatii sunt determinate de factori aleatorii, ci functioneaza ca un ansamblu bine structurat, guvernat de legi obiective, de principii, de conduita (de etica limitata). Sistemul international nu dispune de un centru de autoritate, de o forta care sa regleze, de la centru problemele aparute, nesincronizarile sistemice, deoarece sistemul politic international este, in pofida aparentelor, de cele mai multe ori fragmentat - nu reprezinta o unitate absoluta, reprezinta o unitate in diversitate. Esentiala pentru sistemul mondial este tendinta de autoreglare. Aceasta tendinta pare a fii ascunsa, la suprafata iesind, in mod special, forta deosebita a statelor cu potential reunoscut (cu potential in a conduce / “a domina lumea intr-un moment sau altul”) Principalul adversar al sistemului de autoreglare in plan mondial il constituie deciziile negative, unilaterale ale unor state, al caror impact pe plan mondial poate fi devastator la un moment dat. De aceea, se impune o anume vizualizare, un control programat si reglat prin tratate internationale asupra unor tendinte. (Ludwis Von Bertalanfy). Sistemele sunt alcatuite din elemente ce formaza o unitate. Unitatiile de baza (elementele) = statele ce se constituie in subsisteme ale sistemului mondial. Joseph Nye Jr. “Descifrarea conflictelor internationale” in subcapitolul “sisteme internationale si grade de cauzalitate” – sistemul este definit plecand de la importanta analizei razboiului (“razboiul este deseori explicat in termenii sistemului international”). In opinia lui Nye Jr. – sistemul international reprezinta tiparul relatiilor dintre state. Deasemenea Nye ne spune ca sistemul nu este singurul care poate explica ce se intampla in politica internationala. Aici este de acord cu K. Waltz, autor al lucrarii “Omul statul si razboiul ” care identifica trei nivele de cauzalitate, respectiv: a) individual b) statul c) sistemul international Structura de sistem -> distributia puterii in cadrul sistemului (azi este una total inegala). Din aceasta distributie ne apare corecta explicatia celor care vorbesc despre structura unipolara a unui sistem international deoarece in cadrul ei exista o singura putere de valoare maxima. Apoi sunt cei care vorbesc despre structuri bipolare: fiind vorba despre doua centre importante de putere sau “doua tari mari sau doua sisteme de aliante bineinchegate”.

Structurile multipolare sistemice cu trei sau mai multe centre de putere, unde exista un numar mare de tari aproximativ egale ca potential, dar in care este evidenta distributia dispersata a puterii. K. Waltz in lucrarea “Teoria politicii internationale”: in abordarea sa descrie punctele de vedere a trei personalitati in teoria relatiilor internationale, respectiv: Richard Rosecrance, Stanley Hofman, Morton Kaplan. Schita lui Richard Rosecrance cuprinde patru elemente: a) sursa perturbatoare sistemului b) mecanismul regulator c) tabelul constrangerilor de mediu d) rezultatul Waltz spune de Hofman ca se diferentiaza de Rosecrance. Sistemul international este definit ca un patern. Hofman descrie o structura sistemica nu foarte diferentiata de clasificare. Vorbeste de sase sisteme. Aceste sisteme pornesc de la conceptual de putere (principiu corolar organizator). Cele sase modele sunt: a) echilibrul de forte b) bipolar destines c) bipolar restrans d) sistem universal e) sistem ierarhic f) veto Dintre cele sase sisteme, in opinia lui Waltz, cel al balantei de putere este privilegiat. Autorul de refera la sec. XIX si se raporteaza la un numar limitat de actori pe scena mondiala, respective cinci.

SOCIETATEA MONDIALA Surse: Martin White -> se refera strict la problematica societatii nationale J. Mayal – “Politica mondiala si limitele ei” Martin White spune: “societatea internationala nu este o socitate ca oricare alta, pentru ca e cea mai cuprinzatoare forma de societate de pe pamant”. Ea are patru caracteristici: 1. este unica compusa din societati mult mai complet organizate numite state. Statele sunt membrii ei de prim ordin si nemijlociti chair daca intr-un anume sens membrii ei fundamentali sunt indivizii, oamenii (unicitate). 2. numarul membrilor este intotdeauna mai mic decat cel al unei societati umane clasice, decat membrii unei societati nationale. In acest caz, aproape toate societatile nationale isi numara membrii in milioane. Societatile nationale nu au deposit 200 membrii. 3. membrii societatii internationale sunt mult mai eterogeni decat indivizii unei societati nationale, iar eterogenitatea lor este legala de un numar mic. 4. membrii societatii internationale sunt, in general, nemuritori.