Curriculum.-calif.-infr.doc

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

CURRICULUM la disciplina

„CALIFICAREA INFRACŢIUNILOR” Ciclul I, Licenţă

AUTORI: Stanislav COPEŢCHI, doctor în drept, conferenţiar universitar

Igor HADÎRCA, doctor în drept, conferenţiar universitar

CHIŞINĂU 2017

APROBAT la şedinţa Departamentului din „ ____” ___________ 2017

Şef Departament _______________

PRELIMINARII Disciplina „Calificarea infracţiunilor” este opţională, fiind predată în limba română studenţilor cu frecvenţă la zi şi celor cu frecvenţă redusă din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, în conformitate cu Planul de învăţământ. Una dintre principalele direcţii a preocupărilor specialiştilor din domeniul penal este stabilit prin însăşi finalitatea legii penale şi anume: apărarea relaţiilor sociale, precum şi a întregii ordini de drept împotriva faptelor socialmente periculoase, care dăunează acestor relaţii şi care dispun de un anumit grad de pericol social. Un rol important în procesul de adaptare a mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea şi evoluţia relaţiilor sociale îl joacă şi teoria calificării infracţiunilor. Calificarea infracţiunii constituie drept bază pentru stabilirea pedepsei, liberarea de răspundere şi pedeapsă penală. Calificarea corectă a infracţiunilor asigură respectarea de către organele de drept şi instanţele de judecată a legalităţii ca principiu constituţional, din care derivă şi alte principii fundamentale ale dreptului penal. Calificarea corectă potrivit articolului din Codul penal care cuprinde cu exactitate semnele faptei prejudiciabile comise asigură, implicit, respectarea principiului legalităţii incriminării. Ca rezultat al calificării corecte a infracţiunii sunt garantate drepturile şi interesele legitime ale făptuitorului prin aplicarea pedepsei penale prevăzute de legiuitor anume pentru infracţiunea comisă şi imputată acestuia, dar nu pentru o altă infracţiune. Aplicarea pedepsei meritate are ca efect posibilitatea beneficierii de alte consecinţe juridice ce decurg din stabilirea unei sancţiuni (de exemplu, posibilitatea aplicării instituţiei condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei penale – art.90 CP RM). Deci, importanţa calificării infracţiunilor rezidă în aplicarea corectă şi echitabilă a pedepsei penale persoanei vinovate de săvârşirea faptei prejudiciabile în vederea corectării acesteia, stabilirea echilibrului social şi în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea ei (prevenţia specială), cât şi din partea altor persoane (prevenţia generală). Cu alte cuvinte, calificarea corectă a infracţiunilor duce la atingerea scopului legii penale, în general, şi a pedepsei penale, în special. Scopul studierii acestei discipline constă în familiarizarea studenţilor cu instituţiile de bază ale calificării infracţiunilor, cu baza juridică a calificării infracţiunilor, cu calificarea unor forme speciale ale activităţii infracţionale, cu calificarea pluralităţii de infracţiuni, precum şi cu calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei normelor penale. În formarea specialiştilor în domeniul jurisprudenţei disciplina „Calificarea infracţiunilor” ocupă un loc determinant, reieşind din faptul că viitorul specialist capătă abilităţi în vederea analizei, interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept penal cazurilor din practică. Indubitabil s-a urmărit însuşirea algoritmului de încadrare în raport cu fiecare dintre faptele prejudiciabile incriminate de legea penală a Republicii Moldova. Sunt scoase în evidenţă, în mod detaliat, chestiunile care privesc procesul de încadrare juridică a infracțiunilor. Astfel privite lucrurile, disciplina „Calificarea infracțiunilor”, este mai mult decât necesară şi vitală procesului de instruire pentru viitoarele persoane abilitate cu aplicarea legii penale.

I.

ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul disciplinei

cu frecvenţă la zi

S05A39

Calificarea infracţiunilor

cu frecvenţă redusă*

S05A39

Calificarea infracţiunilor

II.

Nr. d/o

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

Denumirea disciplinei

Responsabil de disciplină Copețchi Stanislav Hadîrca Igor Copețchi Stanislav Hadîrca Igor

Nr. de credite

Forma de învăţământ

Evaluarea

Ore total:

V

120

30

15

75

E

4

VII

120

18

6

96

E

4

Semestrul

inclusiv Total C

S

L

LI

TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Ore Unităţi de conţinut

Noţiunea şi importanţa calificării infracţiunilor Legea penală – bază juridică a calificării infracţiunilor Componenţa de infracţiune – instrumentul de bază la calificarea infracţiunilor Semnele componenţei de infracţiune Procesul de calificare a infracţiunilor şi etapele sale Calificarea după elementele componenţei de infracţiune Calificarea infracţiunii unice Calificarea pluralităţii de infracţiuni Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o normă generală şi una specială Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două norme speciale Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg Calificarea infracţiunii neconsumate Calificarea infracţiunilor săvârşite în participaţie Total

III.

Curs

Seminar

Lucrul individual zi f/r*

zi

f/r*

zi

f/r*

2 2

1 2

1 1

1

4 4

6 8

2

1

1

0.5

6

6

2 2 6 2 2

1 1 4 1 2

1 1 3 1 1

0.5 1 0.5 -

6 6 12 5 6

8 4 10 6 8

2

1

1

0.5

4

8

1

1

1

0.5

4

6

2

1

1

0.5

4

8

2 3 30

1 1 18

1 1 15

0.5 0.5 6

6 8 75

8 10 96

COMPETENŢE PROFESIONALE ŞI FINALITĂŢI DE STUDIU

COMPETENŢE 1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor, paradigmelor şi metodologiei din domeniul juridic

-

-

-

-

-

-

2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la probleme concrete de drept;

-

-

-

FINALITĂŢI DE STUDIU a distinge conceptele definitorii (atât teoretice, cât și legale) operabile în contextul disciplinei „Calificarea infracţiunilor”; a enumera modalităţile de calificare a infracţiunilor; a stabili etapele calificării infracţiunilor; a determina bazele ştiinţifice şi metodologice ale procesului de calificare a infracţiunilor; a stabili coraportul dintre componenţa de infracţiune, infracţiune şi norma juridicopenală; a argumenta importanţa utilizării semnelor de blanchetă şi a celor negative în procesul de calificare a infracţiunilor; a defini semnele pozitive, negative, constante şi variabile ale componenţei de infracţiune; a evalua rolul obiectului material în procesul de calificare a infracţiunilor; a delimita concursul de infracţiuni de unele forme ale infracţiunii unice; a identifica varietăţile concurenţei normelor juridico-penale; a evidenţia modalităţile posibile de concurenţă între normele generale şi normele speciale, între normele-parte şi normeleîntreg, potrivit legii penale naţionale; a reproduce regulile de calificare a infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg; a defini conceptul de infracţiune neconsumată; a stabili particularităţile calificării infracţiunilor săvârşite în participaţie prin prisma condiţiilor de existenţă a participaţiei penale. a identifica problemele de drept, specifice procesului de calificare a infracţiunilor; a alege metoda/ procedeul cel mai eficient pentru acumularea datelor şi informaţiilor referitoare la problema concretă ce vizează procesul de calificare a infracţiunilor; a argumenta eficienţa modalităţii utilizate pentru culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la problemele ce vizează procesul de calificare a infracţiunilor; a evalua datele şi informaţiile culese/ acumulate, prin prisma utilităţii pentru problematica procesului de calificare a infracţiunilor.

3. Aplicarea legislaţiei Republicii Moldova, a altor instrumente juridice europene şi internaţionale; -

-

-

-

-

-

-

a distinge actele normative naţionale, europene / internaţionale în materia calificării infracţiunilor, în general, şi a unor tipuri concrete de infracţiuni, în special; a identifica normele juridico-penale şi procesual-penale ce reglementează procesul de calificare a infracţiunilor; a determina actele normative extrapenale utilizate în procesul aplicării legii penale cazurilor concrete; a alege şi a interpreta corect normele juridicopenale şi cele extrapenale utilizate în procesul de calificare a faptelor infracţionale; a stabili corespunderea exactă dintre semnele faptei prejudiciabile săvârşite şi semnele componenţei de infracţiune înscrise în tiparul normei juridico-penale alese spre aplicare; a determina rolul actelor normative europene şi a celor internaţionale în procesul calificării infracţiunilor potrivit legii penale a Republicii Moldova; să evalueze aportul unor acte normative speciale la determinarea semnelor componenţei de infracţiune; a formula propuneri de compatibilizare a prevederilor normelor penale autohtone cu prevederile legislaţiei europene/ internaţionale în materia calificării infracţiunilor.

4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor specifice din domeniul juridic în soluţionarea problemelor de ordin practic;

-

-

-

-

-

-

-

-

a cunoaşte, descrie/ a identifica tehnici şi instrumente specifice procesului de calificare a infracţiunilor; a identifica problemele practice legate de calificarea faptelor infracţionale; a selecta tehnica / instrumentul corect din punct de vedere legal pentru a soluţiona problemele ce vizează calificarea infracţiunilor după elementele componenţei de infracţiune; a determina soluţiile corecte pentru problemele de ordin practic ce vizează procesul de calificare a infracţiunilor şi încadrarea propriu-zisă a faptelor prejudiciabile în tiparul unor norme de incriminare concrete; a decide asupra diverselor situaţii practice în materia calificării infracţiunilor în baza cunoştinţelor acumulate şi ţinând cont de prevederile legii penale şi a actelor normative extrapenale relevante pentru încadrarea juridică a faptelor infracţionale; a elabora Planuri de acţiune, Ghiduri, recomandări practice ce ar cuprinde reguli concrete de calificare a unor fapte infracţionale, raportate la situaţiile concrete din practica judiciară a Republicii Moldova în materia încadrării infracţiunilor; a propune scheme de determinare a legăturii semnelor componenţei de infracţiune cu alte categorii de semne prezente în cazul săvârşirii unei infracţiuni; a realiza planuri de calificare a infracţiunilor concrete potrivit unei norme incriminatoare care să conţină: tipurile de probleme ce pot apărea în procesul de calificare a infracţiunilor; etapele alegerii normei penale; etapele procesului de calificare a infracţiunilor; a analiza erorile tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor; a aprecia rolul judecătorului şi al procurorului la diferite etape ale calificării infracţiunilor.

5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de reglementări sau coliziuni sau de drept;

-

-

-

6. Utilizarea de tehnici, metode şi procedee în vederea formulării soluţiilor interpretative ale normelor juridice;

-

-

-

-

a identifica lacunele şi carenţele legislative ce vizează procesul de calificare a infracţiunilor; a analiza critic cadrul normativ existent ce consacră regulile de calificare a infracţiunilor în cazul concurenţei normelor juridicopenale; estima eficienţa normelor incriminatoare, precum şi a celor reflectate în cadrul actelor normative de referinţă pentru normele de blanchetă, în procesul de calificare a infracţiunilor; a expune opinia proprie referitoare la lacunele, coliziile şi carenţele identificate în legea penală, precum şi în actele normative de referinţă. a compara experienţa doctrinară şi practică în vederea alegerii soluţiei interpretative corecte a normei juridico-penale pasibile spre aplicare cazurilor concrete din practica judiciară; a interpreta norme juridic-penale din Partea Generală a Codului penal, precum şi normele incriminatoare; a identifica, analiza şi expune critic propria poziţie asupra interpretărilor efectuate de Plenul Curţii Supreme de Justiţie pe marginea unor sau altor probleme de calificare a faptelor infracţionale concrete; a utiliza metodele specifice dreptului penal, în general şi, calificării infracţiunilor, în special, în procesul de elucidare a esenţei juridice a unei sau altei norme/instituţii de drept penal.

7. Formularea propunerilor în vederea perfecţionării cadrului legal existent. -

-

-

-

-

-

8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, a sarcinilor profesionale, cu respectarea principiilor eticii juridice;

-

9.Utilizarea eficientă a resurselor de comunicare, a surselor de formare profesională asistată, atât în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

-

a determina interdependenţa dintre normele din Partea Generală şi cele din Partea Specială ale dreptului penal; a stabili coraportul dintre normele incriminatoare şi normele de referinţă din actele normative extrapenale; a propune concepţii pentru ameliorarea conţinutului normelor incriminatoare, precum şi a celor ce conţin reguli de calificare a infracţiunilor; a determina perspectivele dezvoltării dreptului penal ca instrument de realizare a politicii penale a Republicii Moldova. a argumenta necesitatea păstrării sau excluderii calificativului care presupune săvârşirea repetată a infracţiunii din cadrul unor norme din Partea Specială a Codului penal; a estima oportunitatea menţinerii în continuare în legea penală a actualului text normativ de stabilire a regulilor de calificare a concursului de infracţiuni, precum şi a calificării în cazul concurenţei normelor juridico-penale; să aprecieze oportunitatea instituirii, pe cale legislativă, a unor reguli de calificare a infracţiunilor săvârşite în participaţie atunci când legea cere prezenţa unui subiect special. a elabora lucru individual în termenul stabilit; a realiza analize teoretico-practice în strictă conformitate cu cerinţele impuse şi aduse la cunoştinţa studentului; a realiza activităţi teoretice cu implicaţii practice. a utiliza diverse surse doctrinare şi legislative în vederea acumulării cunoştinţelor teoretice; a identifica şi investiga baza empirică în materia calificării unor fapte infracţionale concrete (atât cea înregistrată pe web-situri, cât şi cea aflată în arhiva organelor specializate (judecătorii, procuraturi etc.)); a folosi resurse străine ce conţin informaţii relevante studiului disciplinei.

IV. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Unitatea 1. Noţiunea şi importanţa calificării infracţiunilor Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de calificare a infracţiunilor; 1. Noţiunea şi conceptul calificării  să enumere modalităţile de calificare a infracţiunilor. infracţiunilor; 2. Bazele ştiinţifice şi metodologice ale  să identifice varietăţile de semne ce pot fi calificării infracţiunilor. evidenţiate în cazul unei infracţiuni 3. Modalităţile de calificare a concrete; infracţiunilor.  să compare principiile calificării 4. Principiile calificării infracţiunilor. infracţiunilor; 5. Locul calificării infracţiunilor în  să stabilească etapele aplicării normei procesul de aplicare a norme-lor juridico-penale; juridico-penale.  să determine conţinutul procesului de 6. Importanţa calificării infracţiunilor. calificare a infracţiunilor;  să evalueze bazele ştiinţifice şi metodologice ale procesului de calificare a infracţiunilor;  să propună o schemă de determinare a legăturii semnelor componenţei de infracţiune cu alte categorii de semne Termeni-cheie: calificare, încadrare, prezente în cazul săvârşirii unei metodologie, modalităţi de calificare, infracţiuni; principiu, aplicarea legii penale.  să aprecieze importanţa fiecărei modalităţi de calificare a infracţiunilor;  să elucideze locul calificării infracţiunilor în procesul de aplicare a normelor juridico-penale. Unitatea 2. Legea penală – baza juridică a calificării infracţiunilor Obiective Unităţi de conţinut  să determine importanţa legii penale 1. Legea penală. Noţiune. Trăsături. pentru calificarea infracţiunilor;  să stabilească sistemul normelor penale; Importanţa acesteia la calificarea  să analizeze structura internă şi externă a infracţiunilor. normei juridico-penale; 2. Norma de drept penal – elementul de  să enumere tipurile de dispoziţii şi să bază al legii penale. Structura determine importanţa lor pentru normelor juridico-penale. calificarea infracţiunilor; 3. Interpretarea legii penale. Tipurile  să definească noţiunea şi scopurile interpretării. Rolul interpretării legii interpretării legii penale; penale în procesul de calificare a  să determine formele şi metodele de infracţiunilor. interpretare a legii penale; 4. Aplicarea legii penale în timp şi  să elucideze modul de calificare a calificarea infracţiunilor. infracţiunilor în contextul aplicării legii penale în timp;  să propună concepţii pentru ameliorarea Termeni-cheie: legea penală, baza juridică a calificării infracţiunilor, norma conţinutului normei penale. incriminatoare, dispoziţie, ipoteză, sancţiune, felurile interpretării, aplicarea legii penale.

Unitatea 3. Componenţa de infracţiune – instrumentul de bază la calificarea infracţiunilor Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de componenţă a 1. Noţiunea şi trăsăturile componenţei de infracţiunii; infracţiune.  să determine structura componenţei de 2. Coraportul dintre componenţa de infracţiune; infracţiune, infracţiune şi norma  să analizeze modalităţile componenţelor juridico-penală. de infracţiune; 3. Modalităţile componenţei de  să delimiteze componenţele materiale de infracţiune. infracţiune de cele formale;  să stabilească coraportul dintre componenţa de infracţiune, in-fracţiune şi norma juridico-penală;  să determine conţinutul unor componenţe concrete de infracţiune cu stabilirea concretă a localizării semnelor lor în legea penală şi în alte acte normative;  să evalueze importanţa componenţei de infracţiune în procesul de calificare a infracţiunilor;  să justifice existenţa componenţei de Termeni-cheie: componența de infracțiune, infracţiune ca model informativ al elementele componenței de infracțiune, infracţiunii; semnele componenței de infracţiune,  să evalueze aportul unor acte normative construcția componenței de infracțiune, speciale la determinarea semnelor conținutul componenței de infracțiune. componenţei de infracţiune. Unitatea 4. Semnele componenţei de infracţiune Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de semn al 1. Noţiunea de semn al componenţei de componenţei de infracţiune;  să stabilească trăsăturile semnelor infracţiune. componenţei de infracţiune; 2. Coraportul dintre semnele şi  să enumere semnele componenţei de elementele componenţei de infracţiune; infracţiune.  să determine coraportul dintre semnele şi 3. Clasificarea semnelor componenţei de elementele componenţei de infracţiune; infracţiune.  să clasifice semnele componenţei de infracţiune; Termeni-cheie: componenţă de infracţiune,  să analizeze tipurile semnelor semne ale componenţei de infracţiune, componenţei de infracţiune; semne pozitive și negative, semne constante  să argumenteze importanţa utilizării și variabile, semne definitorii, de blanchetă, semnelor de blanchetă şi a celor negative de trimitere și estimative, semne obligatorii în procesul de calificare a infracţiunilor; și facultative.  să evalueze importanţa altor acte juridice la determinarea semnelor componenţei de infracţiune.

Unitatea 5. Procesul de calificare a infracţiunilor şi etapele sale Obiective Unităţi de conţinut  să determine tipurile de probleme ce apar 1. Etapele procesului de calificare a în procesul de calificare a infracţiunilor;  să enumere etapele procesului de infracţiunilor. calificare a infracţiunilor; 2. Etapele alegerii normei penale pentru  să nominalizeze etapele alegerii normei calificarea infracţiunilor. penale pentru califica-rea infracţiunii; 3. Corelaţia procesului de calificare a  să compare etapele alegerii normei infracţiunilor cu etapele procesului juridico-penale cu etapele procesului de penal. calificare a infracţiunilor;  să deosebească etapele procesului calificării infracţiunilor de etapele procesului penal;  să aprecieze rolul judecătorului şi al procurorului la diferite etape ale calificării infracţiunilor; Termeni-cheie: calificarea infracţiunilor,  să realizeze un plan de calificare a unei procesul aplicări legii penale, etapele infracţiuni care să conţină: tipurile de calificării infracţiunilor, etapele alegerii probleme ce pot apărea în procesul de normelor juridico-penale. calificare a infracţiunilor; etapele alegerii normei penale; etapele procesului de calificare a infracţiunilor. Unitatea 6. Calificarea după elementele componenţei de infracţiune Obiective Unităţi de conţinut  să identifice formele faptei prejudiciabile, 1. Calificarea după obiectul infracţiunii. consecinţele prejudiciabile şi tipurile legăturilor dintre ele; 2. Calificarea după latura obiectivă a  să nominalizeze semnele şi elementele infracţiunii. componenţei de infracţiune; 3. Calificarea după subiectul infrac să stabilească coraportul dintre obiectul ţiunii. juridic şi obiectul material al infracţiunii; 4. Calificarea după latura subiectivă a  să aprecieze rolul obiectului juridic infracţiunii. generic şi special în procesul de calificare 5. Eroarea şi influenţa ei asupra a infracţiunilor; calificării infracţiunii.  să argumenteze importanţa ordinii de efectuare a calificării după elementele componenţei de infracţiune pentru întreg Termeni-cheie: calificarea infracţiunilor, procesul de calificare a infracţiunilor; obiectul infracţiunii, subiectul infracţiunii,  să evalueze rolul obiectului material în latura obiectivă şi latura subiectivă a procesul de calificare a infracţiunilor; infracţiunii, eroarea de drept, eroarea de fapt,  să propună un plan de calificare a unei obiect material, obiect juridic, victimă, fapta fapte concrete după toate elementele prejudiciabilă, urmare prejudiciabilă, componenţei de infracţiune;  să elucideze importanţa laturii subiective legătura cauzală, scop, motiv, intenţie, imprudenţă, tipuri nenormative ale intenţiei. în procesul de calificare a infracţiunilor.

Unitatea 7. Calificarea infracţiunii unice Obiective  să definească conceptul de infracţiune unică;  să identifice formele (modalităţile) infracţiunii unice;  să identifice particularităţile calificării formelor concrete ale infracţiunii unice;  să determine conţinutul fiecărei modalităţi a infracţiunii unice;  să formuleze conceptul componenţei de infracţiune pentru fiecare formă a infracţiunii unice;  să delimiteze concursul de infracţiuni de unele forme ale infracţiunii unice;  să argumenteze necesitatea păstrării sau excluderii calificativului care presupune săvârşirea repetată a infracţiunii din cadrul unor norme din Partea Specială a Codului penal;  să propună soluţii de perfecţionare a cadrului legal în materia infracţiunii unice.

Unităţi de conţinut 1. Conceptul infracţiunii unice. 2. Formele infracţiunii unice. Reguli de calificare a infracţiunii unice.

Termeni-cheie: unitatea naturală de infracţiune, unitatea legală de infracţiune, formele unității infracționale naturale, reguli de calificare a infracțiunii unice simple și continue, formele unității legale, condițiile infracțiunii unice prelungite, calificarea infracțiunii unice cu acțiuni repetate, infracțiunea unică complexă, infracțiunea unică cu semne alternative.

Unitatea 8. Calificarea pluralităţii de infracţiuni Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul pluralităţii de 1. Noţiunea pluralităţii de infracţiuni. infracţiuni;  să identifice modalităţile pluralităţii de Modalităţi. infracţiuni; 2. Calificarea concursului de infracţiuni.  să determine specificul calificării Formele concursului de infracţiuni. infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, în comparaţie cu calificarea unei infracţiuni unice;  să compare formele concursului de infracţiuni;  să reproducă exemple de fapte infracţionale, care, fiind calificate, să constituie forme ale concursului de infracţiuni;  să analizeze erorile tipice comise în practică la calificarea in-fracţiunilor în cazul concursului de infracţiuni;  să estimeze oportunitatea menţinerii în continuare în legea penală a actualului text normativ de stabilire a regulilor de Termeni-cheie: pluralitate de infracțiuni, unitate infracțională, concurs de infracţiuni, calificare a concursului de infracţiuni;  să propună un plan de delimitare practică concurs ideal, concurs real, conexitate. a concursului real între infracţiuni identice de infracţiunea prelungită.

Unitatea 9. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o normă generală şi una specială Obiective Unităţi de conţinut  să definească noţiunea de concurenţă a 1. Noţiunea de concurenţă a normelor. normelor juridico-penale;  să identifice varietăţile concurenţei Tipurile concurenţei normelor. normelor juridico-penale; 2. Conceptul calificării infracţiunilor în  să reproducă regulile de calificare a cazul concurenţei dintre o normă concurenţei dintre o normă generală şi una generală şi una specială. specială; 3. Varietăţile concurenţei dintre o normă  să determine importanţa existenţei generală şi una specială. normelor ce se află în concurenţă dintre norma generală şi norma specială;  să evidenţieze modalităţile posibile de concurenţă între normele generale şi normele speciale potrivit legii penale naţionale;  să determine coraportul dintre norma specială şi norma generală; Termeni-cheie: concurenţa normelor, normă  să propună situaţii de existenţă a specială, normă generală, coliziunea concurenţei dintre normele generale şi normelor, varietățile concurenței dintre o normele speciale; normă generală și una specială.  să analizeze erorile tipice comise în practică la calificarea concurenţei dintre norma generală şi norma specială;  să recomande perfecţionarea conţinutului art.116 CP RM. Unitatea 10. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două norme speciale Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de calificare a 1. Conceptul calificării infracţiunilor în infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două norme speciale; cazul concurenţei dintre două norme  să identifice varietăţile concurenţei dintre speciale. două norme speciale; 2. Varietăţile concurenţei dintre două  să propună situaţii de existenţa a norme speciale. concurenţei dintre două norme speciale;  să compare varietăţile concurenței dintre două norme speciale;  să analizeze erorile tipice comise în practică la calificarea in-fracţiunilor în Termeni-cheie: concurenţă, norme speciale, cazul concurenţei dintre două norme componența de infracțiune cu circumstanțe speciale; atenuante, componenţa de infracțiune cu  să elucideze rolul prevederilor legale care circumstanțe agravante, concurența dintre scot în evidenţă regulile de calificare în ipoteza concurenţei dintre două norme două componențe de infracțiuni cu circumstanțe atenuante, concurența dintre speciale;  să proiecteze situaţii care ar crea două componențe de infracțiuni cu circumstanțe agravante. concurenţă dintre două norme speciale.

Unitatea 11. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de calificare a 1. Noţiunea şi conceptul calificării infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o infracţiunilor în cazul concurenţei parte şi un întreg; dintre o parte şi un întreg.  să enumere varietăţile calificării 2. Varietăţile concurenţei dintre o parte şi infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o un întreg. parte şi un întreg;  să reproducă regulile de calificare a infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg;  să determine particularităţile concurenţei după latura obiectivă a infracţiunii;  să argumenteze în ce cazuri are loc concurenţa după obiect, după latura obiectivă, după latura subiectivă şi după subiectul infracţiunii; concurența normelor,  să selecteze cazuri de diversă natură din Termeni-cheie: practica judiciară care să se refere la concurenţa dintre o parte și un întreg, concurenţa după elementele constitutive concurenţa dintre o parte şi un întreg;  să analizeze erorile tipice care se comit în obiective, concurenţa după elementele practică la calificarea infracţiunilor în constitutive subiective, concurenţa refericazul concurenţei dintre o parte şi un toare la formele infracţiunii intenţionate în raport cu etapele de desfăşurare a activităţii întreg;  să recomande perfecţionarea conţinutului infracţionale. art.118 CP RM. Unitatea 12. Calificarea infracţiunii neconsumate Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de infracţiune 1. Consideraţii generale privind calificaneconsumată;  să identifice formele infracţiunii rea infracţiunii neconsumate. neconsumate; 2. Calificarea pregătirii de infracţiune.  să distingă infracţiunea consumată de cea 3. Calificarea tentativei de infracţiune. neconsumată; 4. Delimitarea infracţiunii neconsumate  să evidenţieze specificul calificării de renunţarea de bună-voie la săvârpregătirii şi tentativei de infracţiune; şirea infracţiunii.  să compare pregătirea de infracţiune сu tentativa de infracţiune;  să selecteze cazuri din practica judiciară când faptele vor putea fi calificate ca pregătire de infracţiune, ca tentativă de infracţiune sub diferite forme ale sale şi ca infracţiune consumată;  să determine importanţa calificării Termeni-cheie: pregătirea de infracţiune, tentativa de infracţiune, calificare, infracţiunii neconsumate;  să delimiteze infracţiunea neconsumată de infracţiune neconsumată, etapa actelor renunţarea de bunăvoie la săvârşirea preparatorii, etapa actelor executorii, tentativa consumată, tentativa neconsumată, infracţiunii;  să analizeze erorile tipice comise în calificarea tentativei la un obiect nul și cu practică la calificarea infracţiunilor în

cazul calificării activităţii infracţionale mijloace nule, renunțarea de bunăvoie la neconsumate. săvârșirea infracțiunii. Unitatea 13. Calificarea infracţiunilor săvârşite în participaţie Obiective Unităţi de conţinut  să definească conceptul de participaţie; 1. Conceptul de participaţie penală.  să stabilească particularităţile calificării 2. Participanţii la infracţiune şi infracţiunilor săvârşite în participaţie prin calificarea infracţiunilor. prisma condiţiilor de existenţă a 3. Formele participaţiei penale şi participaţiei penale; calificarea infracţiunilor.  să determine rolul fiecărui participant la 4. Calificarea infracţiunilor săvârşite de săvârşirea infracţiunii; către un subiect special.  să analizeze specificul calificării 5. Calificarea excesului de autor. acţiunilor/inacţiunilor fiecărui participant la infracţiune;  să evidenţieze particularităţile calificării infracţiunilor săvârşite în participaţie simplă, în participaţie complexă, de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;  să identifice regulile de calificare a infracţiunilor săvârşite de către un subiect special; Termeni-cheie: participaţie penală, califica să argumenteze semnificaţia conceptului tivul „de două sau mai multe persoane”, exces de autor la calificarea infracţiunii; regula accesorietăţii. Instigarea calificată,  să recomande perfecţionarea dispoziţiilor complicitatea calificată, organizarea califiart.41 şi 42 CP RM; cată, alegaţia către normele din Partea  să propună un algoritm de calificare a Generală a Codului penal, calificarea infracţiunilor săvârşite în exces de infracţiunilor comise în participaţie simplă şi autor; în participaţie complexă, grup criminal  să estimeze oportunitatea instituirii, organizat, organizaţie criminală, ficţiunea de pe cale legislativă, a unor reguli de autor, tipurile excesului de autor. calificare a infracţiunilor săvârşite în participaţie atunci când legea cere prezenţa unui subiect special.

V. LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENTULUI

Produsul preconizat

Strategii de realizare

Criterii de evaluare

Termen de realizare

Referat

 Studiu bibliografic  Stabilirea tematicii (A se vedea Anexa nr.1)  Elaborarea planului  Studiu experimental  Analiza teoreticoempirică  Analiza reglementărilor penale din legislaţiile unor state străine  Elaborarea concluziilor şi recomandărilor ce vizează calificarea corectă a faptelor infracţionale cazurilor practice concrete, inclusiv a celor menite să ducă la îmbunătăţirea textului de lege, precum şi a concepţiilor teoretice faţă de procesul de calificare a infracţiunilor.

 Volumul produsului preconizat (8-15 pag.)  Profunzimea studiului  Numărul şi diversitatea surselor bibliografice selectate şi supuse analizei  Numărul legislaţiilor penale ale statelor străine supuse investigaţiei  Analiza critică a rezultatelor prezentate  Identificarea posibilităţilor de aplicare a rezultatelor  Capacitatea autorului de formulare a concluziilor  Forţa argumentelor invocate la efectuarea studiului  Aplicabilitatea practică a recomandărilor înaintate.

Conform graficului stabilit

Raport privind analiza practicii organelor de urmărire penală, a procuraturii şi a instanţelor de judecată

 Identificarea cazurilor concrete şi relevante studiului din practica judiciară şi a organelor de urmărire penală;  Determinarea carenţelor şi erorilor la calificarea infracţiunilor în cazuri concrete;  Analiza critică a actelor procesuale selectate şi cercetate;  Formularea propriilor concluzii.

 capacitatea de a identifica actele procesuale ce conţin probleme de calificare în anumite domenii;  abilitatea de a stabili erorile de calificare a infracţiunilor;  aptitudinea de a propune soluţii de îmbunătăţire procesul de calificare a infracţiunilor pentru anumite cazuri concrete;  capacitatea de a argumenta propria poziţie.

Conform graficului stabilit

Participarea la conferințe studențești

 Determinarea temei comunicării  Distingerea reperelor de conținut  Studiul literaturii de specialitate în materia temei preconizate spre prezentare în cadrul Conferinţei  Analiza legislaţiilor penale ale statelor străine în partea ce vizează calificarea infracţiunilor  Studiul empiric privind problemele de calificare a unor infracţiuni concrete  Analiza datelor statistice  Realizarea comunicării  Formularea concluziilor generale și a recomandărilor de rigoare

 Volumul (3-7 pag.)  Forma prezentării (verbal, power point etc.)  Actualitatea temei comunicării  Noutatea ştiinţifică şi valoarea aplicativă a rezultatelor comunicării  Profunzimea studiului  Diversitatea surselor doctrinare şi legislative utilizate la elaborarea comunicării  Analiza critică a rezultatelor prezentate  Concluziile elaborate  Recomandările propuse

Conform graficului stabilit

VI. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE Pe parcursul semestrului studentul urmează să: 1) susţină două testări obligatorii; 2) să prezinte lucru individual la tema alesă (a se vedea Anexa nr.1); 3) să acumuleze note curente (cel puţin două). În procesul instruirii studenților vor fi aplicate următoarele strategii/tehnologii didactice: strategii inductive, strategii deductive, strategii mixte, strategii euristice. Aceste strategii urmează a fi puse în aplicare cu ajutorul următoarelor metode de predare-învățare: expunerea, conversația, demonstrația, observarea, problematizarea, studiu de caz, simularea, rezolvarea spețelor etc. Strategii didactice și metodele de predare-învățare-evaluare concrete se stabilesc în raport cu obiectivele de conținut, competențele profesionale și finalitățile de studiu. Evaluarea studenților se face prin stabilirea notelor pentru testările obligatorii, notelor pentru evaluările curente și notei pentru lucrul individual. În baza acestor note se stabilește nota la semestru. Ponderea lucrului individual la stabilirea noteie la semstru este 60%, iar ponderea testărilor obligatorii şi a evaluărilor curente este de 40%. BIBILIOGRAFIE RECOMANDATĂ I. Bibliografie obligatorie 1. Barbăneagră A., Alecu Gh., Berliba V. ş.a. Codul penal al Republicii Moldova. Comentat. Adnotat. Chişinău: Sarmis, 2009. 2. Borodac A., Gherman M. Calificarea infracţiunilor. Chişinău, 2006.

3. Brînza S., Stati V. Conceptul „Repetarea infracţiunii”: argumente în favoarea excluderii din Codul penal al Republicii Moldova. În: Revista Naţională de Drept, 2007, nr.2. 4. Brînza S., Stati V. Săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane ca presupusă formă a participaţiei penale: demitizarea unei concepţii compromise. În: Revista Naţională de Drept, 2008, nr.4. 5. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea infracţiunilor: note de curs. Chişinău: Tipografia Centrală, 2015. 352 p. 6. Copeţchi St., Ojoga A. Modalităţile şi principiile calificării infracţiunilor. În: Revista Institutului Naţional al Justiţiei. 2015, nr.1, p.21-27. 7. Copeţchi St. Rolul clasificării semnelor componenţei de infracţiune la calificarea infracţiunii. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.8, p.33-39. 8. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea acțiunilor/inacțiunilor participanților la infracțiune. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.12, p.35-44. 9. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă generală și una specială. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.11, p.31-37. 10. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea infracțiunilor după latura subiectivă. În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Ştiinţe sociale”, 2015, nr.11, p.6168. 11. Copeţchi St., Martin D. Algoritmul calificării faptei infracţionale în cazul excesului de autor calitativ. În: Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională „Integrare prin cercetare şi inovare” (10-11 noiembrie 2015). Chişinău: CEP USM, 2015, p.50-53. 12. Copeţchi St., Martin D. Calificarea tentativei de infracţiune. În: Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională „Integrare prin cercetare şi inovare” (10-11 noiembrie 2015). Chişinău: CEP USM, 2015, p.53-56. 13. Hadîrca Ig. Conotaţii privind calificarea infracţiunilor potrivit normei de blanchetă. În: Rezumatele Conferinţei ştiinţifice naţionale cu participare internaţională „Integrare prin cercetare şi inovare” cu prilejul aniversării a 70 de ani de la fondarea Universităţii de Stat din Moldova (Chişinău, 28-29 septembrie 2016), Seria „Ştiinţe socioumanistice”, Vol.I. Chişinău: CEP USM, 2016, p.116-120. 14. Hadîrca Ig. Tipurile nenormative ale intenţiei şi importanţa lor la calificare. În: Rezumatele Conferinţei ştiinţifice naţionale cu participare internaţională „Integrare prin cercetare şi inovare” cu prilejul aniversării a 70 de ani de la fondarea Universităţii de Stat din Moldova (Chişinău, 28-29 septembrie 2016), Seria „Ştiinţe socioumanistice”, Vol.I. Chişinău: CEP USM, 2016, p.120-124 15. Martin D., Copeţchi St. Calificarea concursului de infracţiuni. Partea I. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.1, p.23-28. 16. Martin D., Copeţchi St. Calificarea concursului de infracţiuni. Partea II. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.2, p.37-43. 17. Гаухман Л.Д. Квалификация преступлений: закон, теория, практика. Москва: АО „Центр ЮрИнфоР”, 2001. 18. Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений. Москва, 2007. 19. Рарог А.И. Настольная книга судьи по квалификации преступлений: Практическое пособие. Москва: Проспект, 2006. II. Bibliografie selectivă (suplimentară) 1.

Antoniu G. Tentativa (doctrină, jurisprudenţă, drept comparat). Bucureşti, Editura Societăţii Tempus, 1996.

2. 3. 4. 5. 6. 7.

8.

9.

10. 11. 12.

13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.

21. 22. 23. 24.

Antoniu G. Reflecţii asupra interpretării legii penale din perspectivă europeană. În: Revista de Drept Penal, 2006, nr.2. Berliba V., Cojocaru R. Controverse referitoare la interpretarea şi incriminarea infracţiunii unice prelungite. În: Avocatul poporului, 2004, nr.12. Botnaru S., Şavga A., Grosu V. ş.a. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Cartier Juridic, 2005. Brînza S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Chişinău: Tipografia Centrală, 2005. Brînza S. Rolul scopului în procesul de stabilire a gradului prejudiciabil al faptei. În: Studia Universitatis, 2007, nr.3. Brînza S. Despre necesitatea adoptării unei noi hotărâri explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie dedicate practicii judiciare în cauzele referitoare la infracţiunile privind viaţa sexuală (Partea I). În Revista Institutului Naţional al Justiţiei, 2009, nr.4. Brînza S. Analiza juridico-penală a omorului săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (lit.f) alin.(2) art.145 C. pen. RM). În: Revista Naţională de Drept, 2009, nr.5. Brînza S. Lipsirea de viață din imprudență (art.149 CP RM): aspecte teoretice și practice. În: Materialele Conferinței ştiințifice internaționale cu genericul „Rolul științei și educației în implementarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană”, Chișinău, 2015. Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea Specială. Vol.I. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011. Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea Specială Vol.II. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011. Brînza S., Stati V., Botezatu I. Despre necesitatea renunțării la concepția actuală de interpretare a noțiunii „daune în proporții considerabile”, utilizată în legea penală a Republicii Moldova. În: Revista Națională de Drept, 2012. Brînza S., Stati V. Articolul 2011 „Violenţa în familie” din Codul penal suferă de grave carenţe tehnico-legislative. Partea I. În: Revista Naţională de Drept, 2013, nr.7. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol.I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol.II. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. Bucureşti: All, 1997. Butiuc C. Infracţiunea complexă. Bucureşti: ALL Beck, 1999. Comarniţcaia E. Bazele calificării juridice a comportamentului ilicit: Note de curs. Chişinău, 2013. Crijanovschi S. Aspecte teoretice şi practice ale infracţiunii de şantaj. Chişinău: CEP USM, 2012. Eșanu A. Viziune critică asupra semnelor estimative ce desemnează urmările prejudiciabile ale infracțiunilor prevăzute la art.237 și art.238 CP RM. În: Materialele Conferinței ştiințifice internaționale cu genericul „Rolul științei și educației în implementarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană”, Chișinău, 2015. Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea (doctrină, legislaţie, practică judiciară). Iaşi: Gama, 1996. Grama M. Participanţii la infracţiune şi particularităţile răspunderii lor. Chişinău: CEP USM, 2003. Grama M., Botnaru S., Şavga A. ş.a. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Tipografia Centrală, 2012. Ivan Gh., Ivan M.C. Principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei în dreptul Uniunii Europene. În: Dreptul, 2012, nr.9.

25. Lealin I. Semnele estimative: cauzele utilizării legislative, mecanismul reglementării juridicopenale. În: Revista Institutului Naţional al Justiţiei, 2011, nr.3. 26. Manualul judecătorului pentru cauze penale / Sub red. M.Poalelungi, I.Dolea, T.Vîzdoagă ş.a. Chişinău: Tipografia Centrală, 2013. 27. Mariţ A., Florea E., Lichii B. Calificarea infracţiunilor: Note de curs. Chişinău, 2013. 28. Munteanu C.A. Ipoteza aberratio ictus. În: Revista de Drept Penal, 2012. 29. Mutu M. Rolul legăturii de cauzalitate în stabilirea răspunderii penale. În: Revista Naţională de Drept, 2004, nr.5. 30. Popa N.D. Conceptul de obiect material al infracţiunii şi tentativa. În: Dreptul, 2011. 31. Sima C. Distincția dintre infracțiunea continuă succesivă și infracțiunea continuată. În: Dreptul, 2011, nr.9. 32. Sîrbu V. Huliganismul săvârșit prin acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită: probleme de interpretare. În: Materialele Conferinței ştiințifice internaționale cu genericul „Rolul științei și educației în implementarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană”, Chișinău, 2015. 33. Stati V. Infracţiuni în care mijlocul de transport apare ca obiect material sau ca mijloc de săvârşire a infracţiunii. Chişinău: CEP USM, 2010. 34. Stati V. Infracţiuni economice: Note de curs. Chişinău: CEP USM, 2014. 35. Stoian A.Iu. Infracţiunea continuată (prelungită) ca formă a unităţii legale de infracţiune: Autoreferatul tezei de doctor în drept. Chişinău, 2012. 36. Stoian A.Iu. Infracţiunea continuată (prelungită) şi infracţiunea repetată în legislaţia penală a Republicii Moldova. În: Закон и Жизнь, 2012, nr.10. 37. Tanoviceanu I. Tratat de drept şi procedură penală. Vol.II. Bucureşti: Curierul Judiciar, 1927. 38. Ulianovschi X. Participația penală. Chișinău: Garuda-Art, 2000. 39. Аветисян С.С. Соучастие в преступлениях со специальным составом. Москва: Юнити, 2004. 40. Aгаев И.Б. Понятие совокупности преступлений. În: Уголовное право, 2003, nr.3. 41. Андреев И.В. Теоретико-правовые основы квалификации преступлений: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Тюмень, 2000. 42. Арзуманян А.Э. Конкуренция норм российского права (вопросы теории и практики): Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Саратов, 2009. 43. Байбарин А.А. Уголовно-правовая дифференциация возраста. Москва: Высшая школа, 2009. 44. Благов Е.В. Квалификация преступлений (теория и практика). Ярославль: Изд-во Ярославского ун-та, 2003. 45. Благов Е.В. Общая теория применения уголовного права. Ярославль: Изд-во Ярославского ун-та, 2003. 46. Гонтарь И. Посредственное исполнение: теория и проблемы судебной практики. În: Уголовное право, 2004, nr.2. 47. Горелик А.С. Конкуренция уголовно-правовых норм. Красноярск, 1998. 48. Горбунова Л.В. Общая теория квалификации преступлений: Учебное пособие. Казань, 2004. 49. Дедюхина И.Ф. Проблемы установления и реализации уголовной ответственности с учетом признаков потерпевшего: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2008.

50. Завидов Б.Д. Вина как основание уголовной ответственности. În: Российский следователь, 2003, nr.6. 51. Зацепин А.М. Конкуренция норм уголовного права и квалификация преступлений. http://ecsocman.hse.ru/hsedata/2014/11/21/1316195075/%D0%97% D0%B0%D1%86%D0%B5%D0%BF%D0%B8%D0%BD 52. Иванова Л.В. Уголовно-правовая характеристика эксцесса исполнителя преступления: Aвтореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Тюмень, 2009. 53. Идрисов Н.Т. Правила квалификации преступлений: понятие, виды, проблема правового регулирования: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Самара, 2009. 54. Иногамова-Хегай Л.В. Конкуренция норм уголовного права. Москва, 1999. 55. Кабулов Р., Отажонов А.А. и др. Квалификация преступлений: Учебник для высших учебных заведений МВД. Ташкент: МВД Республики Узбекистан, 2012. 56. Кадников Н.Г. Квалификация преступлений и вопросы судебного толкования. Теория и практика: Учебное пособие. Москва: Норма, 2003, p.15-20. 57. Касьянова Г.B. Квалификация преступлений. Учебно-методическое пособие. Витебск: Изд-во УО „ВГУ им. П.М. Машерова”, 2006. 58. Кобзева Е.В. Оценочные признаки в уголовном законе: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Саратов, 2002. 59. Козлов А.П. Соучастие: традиции и реальность. Москва: Юридический центр Пресс, 2001. 60. Козлов А.П. Учение о стадиях преступления. Санкт-Петербург, 2002. 61. Корнеева А.В. Теоретические основы квалификации преступлений: Учебное пособие. Москва: Проспект, 2008. 62. Костарева Т.А. Квалифицирующие обстоятельства в уголовном праве (понятие, законодательная регламентация, влияние на дифференциацию ответственности). Ярославль, 1993. 63. Лонерт Н.Р. Этапы квалификации преступлений. http://jurnal.org/articles/ 2007/uri2.html 64. Манджиева Э.Г. Понятие конкуренции норм права и ее юридическая природа. În: Вестник Волжского университета им. В.Н. Татищева. К 10-летию Волжского университета им. В.Н. Татищева. Тольятти: ВУиТ, 2005, вып. 47. 65. Марчук В.В. О точности и полноте формулы квалификации преступления //http://elib.bsu.by/bitstream 66. Марчук В.В. Об этапах процесса квалификации. În: Юридическая наука и образование. Выпуск 1. Москва, 2008. 67. Матлюбов Б.Б. Совокупность преступлений: квалификация: Учебное пособие. Ташкент, 2008. 68. Нафиев С.Х., Мухамедзянов И.А. Квалификация преступлений: Учебно-практическое пособие. Казань: Изд-во Казанского ун-та, 1999. 69. Никонов В.А. Научные основы квалификации преступлений: Учебное пособие. Тюмень: Юридический институт МВД России, 1996. 70. Павлов В.Г. Субъект преступления и уголовная ответственность. Санкт-Петербург: Лань, 2000. 71. Плаксина Т. Неудавшееся подстрекательство. În: Уголовное право, 2011, nr.4. 72. Плотников А.И. Теоретические основы квалификации преступлений: Учебное пособие. Оренбург, 2001.

73. Пудовочкин Ю.Е. Судебная практика квалификации преступлений, совершенных в соучастии. În: Криминологический журнал, 2001, nr.2(16). 74. Рарог А.И. Квалификация преступлений по субъективным признакам. СанктПетербург: Юридический центр Пресс, 2002. 75. Рогова Н.Н. Совокупность преступлений: вопросы теории и практики: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук, 2003. 76. Сабитов Р.А. Принципы квалификации уголовно-правовых деяний. În: Вестник ЧелГУ „Право”, 2001, nr.1. 77. Сабитов Р.А. Теория и практика квалификации уголовно-правовых деяний. Москва, 2003. 78. Савельева В.С. Основы квалификации преступлений: Учебное пособие. 2-е изд. Москва: Проспект, 2011. 79. Сельский А.В. Бланкетные нормы в уголовном законодательстве России: Aвтореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2010. 80. Тарасова Ю.В. Понятие и признаки специального субъекта преступления. În: Российский следователь, 2004, nr.10. 81. Фортуна Г. Понятие и виды ошибок в уголовном праве. În: Studia Universitatis, 2014, nr.3(73). 82. Чемеринский К.В. Квалификация неоконченного преступления. În: Современные научные исследования, 2011, nr.2. http://snivak.ru 83. Черненко Т.Г. Фактическая ошибка в объекте и предмете посягательства. În: Вестник Алтайской академии экономики и права, 2014, nr.8. 84. Черненко Т.Г. Квалификация реальной совокупности преступлений. În: Вестник Томского государственного университета, 2012, p.146. http:// journals.tsu.ru/uploads/import/870/files/357-143.pdf 85. Шакин. В.Б. Квалификация преступлений и конкуренция уголовно-правовых норм. În: Сибирский Юридический Вестник, 2002, nr.1. http://law.edu.ru/ doc/document.asp?docID=1115335 86. Швец Е.Н. Совокупность преступлений: понятие, виды, наказуемость: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. СанктПетербург, 2005. 87. Щепельков В. Квалификация преступлений с альтернативными составами http://www.lawmix.ru/comm/5710 Anexa nr.1 TEMATICA ORIENTATIVĂ A LUCRULUI INDIVIDUAL

1. Interacțiunea principiilor calificării infracțiunilor cu principiile fundamentale ale dreptului penal. 2. Erorile comise în procesul calificării infracțiunilor: analiza practicii judiciare. 3. Calificarea semioficială: argumente pro sau contra ale existenței acesteia. 4. Baza juridică a calificării infracțiunilor: experiența legislativă a statelor străine. 5. Normele juridice ale altor ramuri de drept în procesul de calificare a infracțiunilor. 6. Hotărârile explicative și recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova – formă a interpretării oficiale: argumente pro sau contra.

7. Impactul ambiguităţii normei de incriminare asupra calificării infracţiunilor: analiza cadrului legal naţional în corespundere cu practica CtEDO. 8. Instrumentul de bază pentru calificarea infracțiunilor: experiența legislativă a statelor străine. 9. Conținutul și construcția componenței de infracțiune: examen teoretic și practic. 10. Coraportul dintre tipurile componenței de infracțiune după gradul de prejudiciabilitate și concurența normelor juridico-penale. 11. Semnele estimative vs principiul neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori pentru una și aceeași faptă. 12. Semnele de blanchetă vs actele normative cu caracter extrapenal: studiu teoretico-practic. 13. Semnele estimative: argumente pro sau contra ale utilizării legislative. 14. Semnele variabile: analiza opiniilor experților europeni în raport cu legislația penală națională. 15. Problemele practice de stabilire a corespunderii depline dintre condițiile inițiale și concluzia finală în procesul de calificare a infracțiunilor: studiul actelor procedurale emise de procuror și organul de urmărire penală. 16. Rolul procesului de alegere a normei juridico-penale potențial aplicabile la delimitarea componențelor de infracțiune înrudite: examen teoretic și practic. 17. Eroarea și influența ei asupra calificării infracțiunilor: analiza practicii judiciare. 18. Problemele practice de determinare a elementelor componenței de infracțiune în fapta prejudiciabilă săvârșită: analiza actelor procesuale emise la faza urmăririi penale. 19. Obiectul material/imaterial al infracțiunii – semn definitoriu la delimitarea componențelor de infracțiune înrudite: analiza practicii instanțelor de judecată. 20. Calificarea infracțiunilor comise prin inacțiune: analiza practicii judiciare. 21. Problemele stabilirii legăturii cauzale în cazul infracțiunilor săvârșite în participație: analiza practicii instanțelor de judecată. 22. Importanța semnelor secundare ale laturii obiective la calificarea infracțiunilor: analiză teoretico-practică. 23. Calificarea infracțiunilor comise de un subiect special: analiza practicii judiciare. 24. Probleme practice de delimitare a infracțiunilor comise cu intenție directă de cele comise cu intenție indirectă: analiza actelor procesuale emise la faza judecării cauzei. 25. Aplicabilitatea practică a tipurilor nenormative ale intenției la calificarea infracțiunilor: analiza practicii judiciare. 26. Calificarea infracțiunilor după elementele componenței de infracțiune: analiza practicii judiciare a statelor străine. 27. Calificarea infracțiunii unice cu acțiuni repetate: analiza practicii judiciare. 28. Delimitarea infracțiunii unice prelungite de concursul real dintre infracțiuni identice: studiu teoretico-practic. 29. Excluderea legislativă a infracțiunii unice cu acțiuni repetate: argumente pro sau contra. 30. Calificarea infracțiunii unice cu semne alternative: analiza practicii judiciare. 31. Delimitarea infracțiunii unice prelungite de infracțiunea unică continuă: analiza opiniilor doctrinare. 32. Calificarea concursului ideal de infracțiuni: analiza practicii judiciare. 33. Problemele practice de delimitare a concursului de infracţiuni de infracţiunea unică legală. 34. Concursul ideal de infracțiuni vs principiul neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori pentru una și aceeași faptă: analiza practicii CtEDO. 35. Calificarea concursului real între infracțiuni identice: analiza practicii judiciare. 36. Reguli de calificare a concursului de infracțiuni: înaintarea propunerilor de lege ferenda.

37. Concurența normelor juridico-penale vs principiul legalității incriminării: studiu teoreticopractic. 38. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă generală și una specială: selectarea cazurilor din practica judiciară. 39. Analiza erorilor tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o normă generală şi una specială. 40. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă generală și una specială: analiza practicii judiciare a României și a Federației Ruse. 41. Varietățile concurenței dintre două norme speciale: analiza comparativă a reglementărilor din legislațiile penale ale statelor străine. 42. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre două norme speciale: selectarea cazurilor din practica judiciară. 43. Analiza erorilor tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două norme speciale. 44. Concurența dintre o normă-parte și o normă-întreg vs calificarea infracțiunii unice complexe: asemănări și deosebiri. 45. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă-parte și o normă-întreg: selectarea cazurilor din practica judiciară. 46. Analiza erorilor tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o normă-parte și o normă-întreg. 47. Calificarea infracțiunii neconsumate: analiza practicii judiciare. 48. Reguli de calificare a infracțiunii neconsumate: experiența legislativă a statelor străine. 49. Importanța erorii de fapt la calificarea tentativei de infracțiune: examen teoretic și practic. 50. Calificarea tentativei în cazul componențelor de infracțiune formale: analiza practicii judiciare. 51. Tentativa la un obiect nul și tentativa cu mijloace nule: selectarea cazurilor din practica judiciară. 52. Calificarea infracțiunilor săvârșite în participație: analiza practicii judiciare. 53. Infracțiunea săvârșită în participație vs infracțiunea comisă de două sau mai multe persoane: asemănări și deosebiri. Formele participației penale: analiza practică a regulilor de calificare. 54. Reguli de calificare a infracțiunilor săvârșite în participație: experiența legislativă a statelor străine. 55. Calificarea infracțiunilor săvârșite în participație în ipoteza în care legea cere prezența calității speciale pentru subiectul infracțiunii: analiza practicii instanțelor de judecată.