Culturile Africii

Civilizaţia şi culturile Africii vechi Mandics György

“La început, cu toţii am trăit în triburi. Oamenii trăiau în grupuri mici şi se hrăneau vânând şi cultivând. Când le povestim vieţile, ajungem să reflectăm asupra vieţilor noastre." Art Wolfe

Cultura pigmeilor - în zona pădurilor umede din Africa Centrală, în Zambia şi Etiopia Grecii vorbeau în legendele lor de omuleţi, mici cât un cot, 1,40 - 1,50 metri; (cot= pügmê)

Tehnici de supravieţuire 1.Vânătoarea Grupul de bărbaţi pleacă după răsăritul soarelui şi vânează câteva ore. Vânarea elefantului este destul de rară, dar spectaculoasă, datorită diferenţei izbitoare de dimensiuni, lancea de elefant având 2, 10 metri. 2. Culegerea Deşi această activitate este făcută preponderent de femei, chiar şi vânătorul , dacă întâlneşte ceva pe drum, va culege totul într-un coş de nuiele, pe care-l împleteşte pe loc. 3. Pescuitul Tehnica pescuitului este făcută de bărbaţi cu săgeata şi de femei cu undiţa de spin.

Credinţe Credinţa lor majoră este legată de un spirit al pădurii, denumit la diferite grupuri: Tore, Kvum, Komba. Stăpâneşte animalele, pământul, guvernează ploaia, fiind strămoşul grupului. Identificăm un strămoş cu numele de vânt, el fiind responsabil de mişcarea crengilor copacilor când vânătorii pornesc la drum.

Rituri Ritualurile de adoraţia soarelui şi a lunii, este un exemplu de gândire arhaică, facând referire la cei doi strămoşi mitici. Ritul “lunii” se sărbătoreşte înainte de sezonul ploilor, invocând strămoşii femeilor pentru a da fertilitate. Faptul că bărbaţii nu au acces la acest ritual şi ei adoră “soarele” se explică prin legile dualiste. Întâlnim rituri în caz de vânătoare nereuşită sau ploi prelungite. Strămoşul este invocat în trei moduri: • prin rugă verbală • prin trompetele sacre – “Tore”, folosite cu prilejul invocării strămoşului când le lipseşte vânatul • prin vise halucinogene.

Cultura producătorilor - păstori şi cultivatori -

Ideologia tribală Lumea spiritelor – principiu explicativ universal Credinţa în spirite, care după moarte îşi găsesc sălaş în diferite obiecte sau fiinţe. Oaia şi berbecul devin locul spiritelor strămoşilor păstorilor. La cultivatori apare yams-ul, meiul şi grâul ca loc de sălaş al spiritelor străbunilor. Societatea tribală cultivă un sentiment al egalităţii şi încrederii, dar este şi leagănul cultivării agresiunii faţă de alte triburi şi etnii :

Uciderea omului străin apare ca un “vânat mai dificil”

Ritualizarea vieţii tribale Omul intră în circuitul ritual îndată cu naşterea. La Manja (Africa Ecuatorială), ceremonia de naştere este condusă de cel mai bătrân om – Wan-tua. El prepară o băutură (zézé), oferind spiritelor strămoşilor prima înghiţitură; apoi bea în sănătatea noului născut 3 înghiţituri dacă e băiat şi 4 dacă e fată.

Rituri de iniţiere Riturile de iniţiere masculine constau în circumcizii, ruperea rituală a dinţilor (pentru ca omul să nu semene cu fiara) Riturile de iniţiere feminine constau în deflorări rituale, ruperi de dinţi şi secţionarea pielii.

Rituri de căsătorie Procesul de căsătorie este destul de lung. La aceeaşi Manja, tatăl alege viitoarea noră. Se trimit drept peţitoare trei femei purtând brăţări de fier pe care le depun la casa fetei, invocând 2 pretexte. Dacă propunerea e acceptată, sora şi fratele fetei trebuie să poarte brăţările. După o noapte petrecută în casa viitorilor socrii, tânărul trebuie să lucreze timp de un an câmpul lor. Apoi, dacă e acceptat, începe să achite dota pretinsă pentru fată.

Rituri legate de moarte Cultura Badariană (4000 – 3000 î.e.n. ) din nordul Văii Nilului a avut o contribuţie la profilul egiptean al cultului morţilor. Gropile sunt căptuşite cu rogojini; în unele morminte există un mic acoperiş deasupra mortului. Cele mai senzaţionale sunt mormintele de bovine; aşezate în mormânt, înfăşurate în rogojină, prefigurând celebrele mumii de animale.

Rituri legate de moarte În cultura Falii (nordul Camerunului) întâlnim două tipuri de rituri : • într-o zonă morţii sunt depuşi în urne • în alta se practică jupuirea rituală a morţilor şi înmormântarea lor în gropi cu cărbuni de lemn La etnia Kurama (centrul Nigeriei), morţii sunt înmormântaţi în faţa caselor; bărbaţii sub o laviţă de lut, iar copii în zidul casei pentru a simţi “căldura mamei”.

Rituri legate de moarte În cultura Pahuin (în Gabon) spiritele defuncţilor se numesc “bekun”. După primul an îşi găsesc loc în animalele totem, alegerea animalului fiind în funcţie de descendenţă, de caracterul mortului şi de caracterul morţii. Când cadavrul a putrezit, craniul se scoate din mormânt şi se păstrează în cutii de scoarţă. Spiritele se duc în ţara lui Nsambe, un loc asemănător pământului, unde trăiesc până la îmbătrânirea lor.

Rituri legate de activitatea biologică Fiecare populaţie are un cod al alimentelor permise şi interzise. Naşterea este legată de următorul tabu alimentar:  femeia nu are voie să consume carnea unei veveriţe deoarece viitorul copil s-ar putea “infecta” de spiritul animalului. În ce priveşte sexualitatea, putem identifica rituri de fertilitate. Există credinţa că femeia goală este un stimulent al creşterii fertilităţii solului, iar uniunea sacră pe câmp înainte de semănat este o asigurare a recoltei bune.

Credinţa în forţa magică Vrăjitorii creează o alianţă cu un duh al strămoşilor. Pentru a feri populaţia de “radiaţia spiritului” vrăjitorul este purtat pe cărările dintre sate într-o palankină, cu faţa voalată. La înmormântare caută semnul vrăjii în măruntaiele mortului.

Vă mulţumim!

Mateescu Emilia Pârvulescu Andreea

Bibliografie

György, M., Civilizaţia şi culturile Africii vechi.Editura Sport – Turism,

1981