Culori

ulori Culorile masculine, primare, pure, neamestecate, unice: Albastru (cunoaştere). Galben (adevăr), Roşu (dragoste). Culorile secundare (amestecul, varietatea, mixtura, condimentele – savoarea – valenţe feminine): Verde (empatie), Violet (senzualitate, dorinţă), Portocaliu (devotament). Rubin – roşu Safir – albastru Topaz – galben, verzui, albăstrui Ametist – violet Smarald – verde, nu îşi pierde strălucirea în întuneric Beril – verde albăstrui – luminează şi seara Opal – reflecţii albăstrui, verzui, gălbui, roşiatic, violet Calcedoniu (agat) – alb mat sau albăstrui Sardoniu (agat) – galben şi roşu puternic Jaspis – quartz opac cu reflecţii verzui sau roşcate Peridot (Chrysolit) – verde-gălbui sau verde clar Cornalina – roşu, roşu viu spre portocaliu Hiacint – roşu-brun Sardiu – roşu, roşiatic, roşu alb Pietrele preţioase, la nivel simbolic, sunt puse în corelaţie cu virtuţile Vechiului Testament (reprezentat prin seminţiile poporului Israel) şi virtuţile Noului Testament (Apostolii). Pictorul nu are nevoie de acest număr mare de culori. Puţine. Sunt suficiente două-trei culori. El are posibilitatea ca pe acestea câteva să le înmulţească. Unii studenţi folosesc culorile primare – roşu, galben, albastru – sau secundare – orange, verde, violet. Sunete puternice, tari. Le pun în faţă hârtii albe, alăturate, unele mai calde, altele mai reci. Le spun: „În acest loc să descoperiţi roşu, galben, albastru, orange, verde, violet. Să le vezi acolo unde nu se văd. Unde nu se aud.” Aici se poate vedea dacă studentul are auzul bun, vederea bună. Întotdeauna între doi poli, pasajul - intervalul. Dar mai simplu. Auzul, vederea bună, se pot verifica în desen. Pornind de la observaţie. Studiem problemele de limbaj care nu sunt separate de subiect şi de materialele pe care le folosim. Caracterul lor. De pildă, privim un măr: el ar putea fi şi o sferă, poate fi roşu sau galben, avem mai multe deodată: un măr, o sferă, un roşu sau un galben. Lumina ce cade pe el. Culoarea. Vopselele pe care le folosim. Vopseaua scoasă din tub este materială. Trebuie lucrat asupra ei pentru a o scoate din materialitate. Cum se vor împăca acestea între ele: limbajul picturii cu limbajul naturii? Nu vom desena numai ca pictorul din antichitate căruia, pictând un ciorchine de strugure, au venit păsările să ciugulească din el. Sigur, aceasta ar fi o performanţă şi o iluzie. Performanţe care au fost reluate de-a lungul istoriei în diferite forme mai mult sau mai puţin convingătoare. Vom urmări această împăcare a limbajului picturii cu 118

limbajul naturii. Vom urmări ca mărul din pictură să se vadă că este pictură. Acest „altceva”, fără de sfârşit: studiul picturii. Ziua, zilele, anotimpurile, anii... Sărbătorile... După cum am mai spus: învăţăm desenul, pictura, cum învăţăm să scriem sau cum învăţăm o limbă. Amprenta. Naturile statice sau studiul după model sunt ca nişte exerciţii impuse. Toţi studenţii fac acelaşi exerciţiu. Seamănă prin subiect, se diferenţiază prin persoană. Sensibilitate şi temperament. Prin simţire. Lucrarea simţirii. Horea Paştina

119