Crr_nivel 3_cl.xi_tehnician Zootehnist.doc

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007

CURRICULUM pentru clasa a XI -a

Calificarea: TEHNICIAN ZOOTEHNIST

Nivelul 3

2007 AUTORI: Moisiu Maria – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa Murat Leman – doctor în agricultură, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa Tănăsie Petrişor – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa Oproiu Ana – ing. zootehnist, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol „C. Dobrescu” Argeş Ilie Maria – doctor în zootehnie, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar cu clasele I - XIII „I. N. Roman” Constanţa Oprea Delia – prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol „Ţara Bârsei” Prejmer, Braşov

2

Notă introductivă Potenţialul biologic al speciei porcine este valorificat prin aplicarea unor tehnologii de exploatare adecvate, ce pot să ducă la obţinerea unor producţii mari de carne, atât cantitativ cât şi calitativ. Dar, pe lângă producţia principală, carnea, de la porcine se mai obţine şi o producţie secundară, subproduse şi deşeuri valorificabile care sporesc importanţa economică a speciei. În etapa actuală, calul se foloseşte ca sursă de energie pentru agricultură şi transporturi, pentru sport hipic, agrement, călărie utilitară, dar şi pentru furnizarea unor produse utile omului, fiind în acelaşi timp o sursă de valută prin valorificarea la export. Creşterea păsărilor permite realizarea, pe unitatea de suprafaţă din adăpost, de producţii mari, cu un volum de muncă redus şi cu un preţ de cost cât mai mic. Pelângă produsele principale, ouă, carne, ficat gras, păsările furnizează şi produse secundare şi subproduse deosebit de valoroase pentru alte ramuri economice. Sectorul avicol oferă produse cu o valoare nutritivă ridicată, la un preţ de cost mai scăzut, constituind baza alimentaţiei de origine animală a omului. Alimentaţia raţională a animalelor domestice presupune îmbinarea armonioasă a considerentelor fiziologice cu cele economice. Furajele furnizează animalelor energia şi substanţele nutritive necesare pentru funcţiile vitale şi pentru producţiile realizate. Unităţile de competenţe tehnice specializate, aşa cum sunt « Tehnologia creşterii porcinelor », « Tehnologia creşterii cabalinelor », « Tehnologia creşterii păsărilor », « Elemente de zootehnie generală », « Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere », prin competenţele definite, asigură tehncianului zootehnist capacitatea de a sprijini în mod real inginerul zootehnist în aplicarea normelor de biosecuritate, a normelor de confort şi bunăstare a animalelor. Tehnicianul zootehnist participă la aplicarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a porcinelor, cabalinelor, păsărilor, în vederea eficientizării creşterii acestor specii, dar şi a obţinerii producţiilor specifice de calitate. Formarea

profesională

a

tehnicianului

zootehnist

este

facilitată

de

competenţele definite în unităţile de competenţe tehnice « Anatomia şi fiziologia animalelor », « Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură »,

3

« Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie », « Marketingul produselor agricole », dar şi de unitatea de competenţe cheie « Gândire critică şi rezolvare de probleme ». Considerăm important ca în prima săptămână de la începutul anului şcolar să se parcurgă modulul „Sănătatea şi securitatea în muncă în domeniulagricultură” (24 ore), prevăzut la „Stagii de pregătire practică”, întrucât pe competenţele acestui modul se axează toată pregătirea practică pentru întreg anul şcolar. De asemenea, recomandăm ca modulul « Elemente de zootehnie generală » să fie parcurs tot la începutul anului şcolar, imediat după « Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură », întrucât acesta reprezintă suportul pentru celelalte module, iar modulul « Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere » să fie parcurs la sfârşitul anului şcolar.

4

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

5

LICEUL TEHNOLOGIC Clasa a XI – a Aria curriculară Tehnologii Calificarea: tehnician zootehnist Cultură de specialitate şi pregătire practică 330 ore Modulul I: Anatomia şi fiziologia animalelor

Total ore/an din care: laborator tehnologic

51 18

Modulul II: Tehnologia creşterii porcinelor

Total ore/an 111 din care: laborator tehnologic 78

Modulul III: Tehnologia creşterii păsărilor

Total ore/an din care: laborator tehnologic

93 60

Modulul IV: Tehnologia creşterii cabalinelor

Total ore/an din care: laborator tehnologic

75 42

Total ore/an: 10 ore/săptămână x 33 săptămâni = 330 ore Stagii de pregătire practică

120 ore

Modulul V: Elemente de zootehnie generală

Total ore/an din care: laborator tehnologic

48 48

Modulul VI: Securitatea şi sănătatea în muncă

Total ore/an din care: laborator tehnologic

24 24

Modulul VII: Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere

Total ore/an din care: laborator tehnologic

48 48

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 4 săptămâni = 120 ore Curriculum în dezvoltare locală

132 ore

Modulul VIII: Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie

Total ore/an 66 din care: laborator tehnologic 33

Modulul IX: Marketingul produselor agricole

Total ore/an din care: laborator tehnologic

Total ore/an: 4 ore/săptămână x 33 săptămâni = 132 ore TOTAL GENERAL: 582 ore/an

6

66 33

1

4. Gândire critică şi rezolvare de probleme

15. Anatomia şi fiziologia animalelor

2

3

4

5

7

8

9

10

11

Verificare

Marketingul produselor agricoleModul IX

CDL Agregate şi instal. folosite în zootehnieModul VIII

Prod. furajelor şi org. bazei furajere

Securit. şi săn. în muncăModul VI

zootehnie generalăElemente deModul V 6

Modul VII

Stagii de pregătire practică

Tehnologia creşterii cabalinelorr Modul IV

Modul III Tehnologia creşterii păsărilor

COMPETENŢA

animalelorAnat. şi fiziologia Modul I

UNITATEA DE COMPETENŢE

Modul II Tehnologia creşterii porcinelor

Tabelul nr. 1 LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE

12

4.1. Identifică probleme complexe





4.2. Rezolvă probleme





4.3. Evaluează rezultatele obţinute





15.1 Diferenţiază oasele, articulaţiile şi muşchii organismului animal; 15.2 Delimitează topografic segmentele aparatelor organismului animal; 15.3 Analizează componentele aparatului neuro-endocrin şi organele de simţ;













21. Tehnologia creşterii porcinelor

22. Tehnologia creşterii păsărilor

20.1 Tehnologia creşterii cabalinelor

15.4 Aplică cunoştinţe referitoare la vitamine şi la procesul termoreglării. 21.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de porcine 21.2. Organizează reproducţia porcinelor 21.3. Aplică tehnologia creşterii tineretului porcin. 21.4. Asigură tehnologia de exploatare a porcinelor pentru producţia de carne. 21.5. Aplică tehnologia de exploatare a porcinelor în diferite sisteme 21.6. Aplică tehnologia ameliorării porcilor 22.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de păsări 22.2. Organizează reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor 22.3. Aplică tehnologia pentru creşterea şi exploatarea păsărilor în diferite sisteme. 22.4. Asigură tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia de ouă. 22.5. Asigură tehnologia creşterii puilor de găină pentru carne 22.6. Aplică tehnologia de creştere şi exploatare în sistem intensiv a altor specii de păsări 22.7. Aplică tehnologia ameliorării păsărilor



     

20.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de cabaline 20.2. Organizează reproducţia la cabaline 20.3 Asigură tehnologia creşterii şi calificării tineretului cabalin, a cailor pentru călărie, sport şi agrement 20.4. Aplică tehnologia exploatării cabalinelor de tracţiune

8



 























 



 

 





14. Elemente de zootehnie generală

9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură

17. Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere

16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie

12. Marketingul produselor agricole



20.5. Aplică tehnologia ameliorării cabalinelor 14.1 Analizează aspecte de exterior ale animalelor 14.2 Aplică cunoştinţe referitoare la alimentaţia animalelor 14.3 Aplică tehnologia înmulţirii animalelor 9.1 Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul agricultură. 9.2. Aplică acţiuni de evitare a riscurilor legate de securitatea şi sănătatea în muncă şi apariţia incendiilor 9.3. Organizează activităţile în caz de accidente în domeniul agricultură 17.1 Aplică cunoştinţe referitoare la speciile de plante furajere 17.2 Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor furajere 17.3 Organizează lucrările de îngrijire, recoltare, conservare şi depozitare a plantelor furajere 17.4 Organizează baza furajeră



 







16.1. Selectează maşinile agricole pentru recoltarea plantelor furajere 16.2. Organizează exploatarea instalaţiilor de pregătirea şi distribuirea hranei la animale 16.3. Verifică utilajele pentru întreţinerea animalelor în adăposturi 16.4. Supraveghează instalaţiile pentru recoltarea produselor animaliere 12.1. Evaluează nevoile şi cererea de consum pentru produsele agricole 12.2. Evaluează oferta şi consumul de produse agricole

9



 























 























 

12.3. Analizează piaţa agrară 12.4 Aplică mixul de marketing

10

 

MODULUL I - ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANIMALELOR

Modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” se studiază într-un număr de 51 de ore efectuate de către profesorul de specialitate. Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „Anatomia şi fiziologia animalelor”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unitatea de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este: 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Anatomia şi fiziologia animalelor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

12

Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor. Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice specializate 15. Anatomia şi fiziologia animalelor Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor”.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinutirilor Unităţi de competenţe 15.Anatomia şi fiziologia animalelor

Competenţe individuale 15.1 Diferenţiază oasele, articulaţiile şi muşchii organismului animal.

Conţinuturi Osteologia Forma şi structura oaselor: - lungi, late, scurte, ţesut osos, compact şi spongios;

13

15.Anatomia şi fiziologia animalelor

15.2 Delimitează topografic segmentele aparatelor organismului animal.

14

Componentele scheletului: - oasele capului, oasele trunchiului, oasele membrelor; Artrologia Articulaţii: - fixe, mobile, semimobile Funcţii:- rotaţie, abducţie, adducţie, extensie, flexie. Miologia Forma şi structura muşchilor: - lungi, laţi, scurţi, circulari, penaţi, semipenaţi, fibră musculară; Serie animală: - cabaline, bovine, porcine, ovine, canide, păsări; Grupe de muşchi: - pieloşi, muşchii capului, gâtului, trunchiului, cozii, membrelor; Instrumentar pentru disecţie: - trusă de disecţie; Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice utilizării instrumentarului din trusa de disecţie. Organologia Aparate: - digestiv, respirator, circulator, urinar, genital, glanda mamară; Componente: - digestiv: cavitatea bucală, faringe, esofag, prestomace, stomac, intestin subţire, intestin gros, glandele anexe, aparat digestiv la păsări; - respirator: cavităţi nazale, faringe, laringe, trahee, pulmon, aparatul respirator la păsări; - urinar: rinichi, uretere, vezica urinară, uretra, aparatul urinar la păsări; - genital mascul: testicule, căile genitale, organul copulator, - genital femel: ovare,trompe,uter, vagin, vestibul vaginal, vulva, glanda mamară, aparatul genital la păsări; - circulator: sânge, limfă, lichid interstiţial; Examinare: - caracteristici, pe componente; Funcţionalitatea: - digestia, respiraţia, circulaţia, excreţia, reproducerea, lactaţia; Organe interne: - cavităţi: toracică (pulmon, cord); abdominală (ficat, stomac, prestomace, intestin subţire, intestin gros, splină, rinichi); pelvină (uter, ovare, vezica urinară, sacul dorsal al rumenului);

15.3 Analizează componentele aparatului neuroendocrin şi organele de simţ.

15.Anatomia şi fiziologia animalelor

15.4 Aplică cunoştinţe referitoare la vitamine şi la procesul termoreglării.

Aparatul neuroendocrin şi organele de simţ Clasificare: - sistem nervos al vieţii de relaţie; - sistem nervos neuro vegetativ; Sistematizare: - central-encefal, măduva spinării - periferic-nervii cranieni, nervii spinali - simpatic şi parasimpatic Organe de simţ: - pielea: epidermul, dermul, hipodermul; - mucoasele: bucală, nazală, genitală; - organul gustului: limba; - organul mirosului: nasul; - organul văzului: ochiul; - organul auzului şi echilibrului: urechea, cortexul; Funcţii: - sistemul nervos: - excitabilitate, conductibilitate, reflectivitate; - activitatea organelor interne şi metabolismul; - organele de simţ: - tactilă, gust, miros, văz, auz; Glande: - hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroida, timusul,suprarenale; Alte organe: - pancreasul endocrin, ovarul, testiculul, placenta; Vitaminele Diferenţiere: - liposolubile (A, D, E, K) - hidrosolubile (F, B1, B2, B6, B12, C, P) Rolul: - metabolism Termoreglarea: - termogeneza, termoliza

III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la 15

modulul ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” sunt alocate 18 ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice. Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Tema Osteologia: structura oaselor, forma, scheletul animal: scheletul capului, trunchiului, membrelor. Artrologia: clasificarea articulaţiilor, tipuri de articulaţii; articulaţiile capului, trunchiului, membrelor. Miologia: structura muşchiului, forme de muşchi, grupe de muşchi: -capului, gâtului, trunchiului, cozii, membrelor. Aparatul digestiv: - segmente, structură, fiziologie; Aparatul respirator: - segmente, structură, fiziologie; Sistemul circulator: - segmente, structură, fiziologie; Aparatul urinar: - segmente,structură, fiziologie; Aparatul genital femel: - segmente, structură, fiziologie; Aparatul genital mascul: - segmente,structură, fiziologie; Sistemul neuro-endocrin: - segmente, structură, fiziologie; Termoreglarea Vitaminele Total

Nr. de ore alocat Instruire Laborator teoretică tehnologic 4 2 2

2

2

2

4

3

3

2

3

1

3

1

4

2

3

1

2

1

1 2 33

1 18

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ,rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor,repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 51 de ore din care instruire teoretică 33 ore şi laborator tehnologic 18 ore.

16

Pregătirea practică la calificarea tehnician zootehnist este efectuată de către profesorul de specialitate. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore, reprezentând pregătirea practică curentă. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de anatomie, în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor şi a maiştrilor instructori. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” cuantificată cu 1 credit. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca “Gândire critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât 17

şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca obiectiv formarea competenţei de a diferenţia oasele scheletului animal. Scenariul didactic ar putea fi următorul: -se organizează laboratorul de anatomie pentru lucrul în echipă; -se împarte grupul de elevi în echipe de 3-4 elevi; -se stabilesc punctele de lucru; -se dotează fiecare punct de lucru cu: fişe de documentare, fişe de lucru, postere, atlase anatomice, caiete de desen, creioane, creioane colorate, gumă, piese anatomice (oase) conservate. Elevii analizează fişele, îşi organizează locul de muncă, pregătesc caietele de desen, compară oasele cu desenele din postere şi atlase. Recunosc fiecare os, în funcţie de caracteristicile stipulate în fişă. Asamblează oasele în schelet, respectând etapele din fişele de lucru. Desenează ajutându-se de piesele anatomice, atlase şi postere, demonstrând că vor putea recunoaşte oasele în funcţie de caracteristicile şi topografia lor.

18

La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de observare, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea. Elevul trebuie să diferenţieze oasele, să le caracterizeze, să le asambleze în schelet după cum cere problema din fişa de lucru. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, el trebuie să colaboreze în permanenţă cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit. Profesorul are menirea de a supraveghea, îndruma şi dirija echipele de elevi, intervenind în corectarea soluţiilor date de aceştia. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită.

19

Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician zootehnist”, nivelul trei. Exemplu: Unitatea de competenţe:15. Anatomia şi fiziologia animalelor Competenţa: 15.1. Diferenţiază oasele, articulaţiile şi muşchii organismului animal. Criteriul de performanţă: a) Examinarea formei şi structurii oaselor şi a muşchilor scheletici Probă scrisă 1.A. Enunţaţi forma oaselor şi exemplificaţi. Nr. Formă Exemplificarea formei crt. oaselor 1. Oase lungi 2. Oase alungite 3. Oase late 4. Oase scurte Probă orală 2.A. Specificaţi structura oaselor Nr. Structură crt. 1. Ţesut osos compact 2. Ţesut osos spongios 3. Periost 4. Endost 5. Cartilagii articulare 6. Măduva osoasă

Specificaţii

Evaluator

Evaluator

Probă scrisă 3.A. Clasificaţi muşchii în funcţie de formă şi daţi exemple Nr. Tipuri de muşchi Exemple Evaluator crt. 1. 2. 3. 4.

20

Data

Data

Data

5. 6. Probă orală 4.A. Specificaţi structura muşchilor scheletici Nr. Structură Specificaţii crt. 1. 2. 3. 4. 5.

Evaluator

● Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

21

Data

MODULUL II – TEHNOLOGIA CREŞTERII PORCINELOR

Modulul “Tehnologia creşterii porcinelor” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Tehnologia creşterii porcinelor” se studiază într-un număr de 111 ore efectuate de către profesorul de specialitate. Modulul ,,Tehnologia creşterii porcinelor’’ reprezintă unitatea de competenţe tehnică specializată ,,Tehnologia creşterii porcinelor’’ şi este constituit din agregarea şi contextualizarea următoarelor unităţi de competenţă: Unităţi de competenţe cheie: 

Gândire critică şi rezolvare de probleme

Unităţi de competenţe tehnice specializate: 22



Tehnologia creşterii suinelor

Unitatea de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire Profesională, pentru nivelul trei, clasa a XI – a, „Gândire critică şi rezolvare de probleme” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care a fost agregată, aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţi cheie. Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se realizează astfel: o competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de competenţe tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. În programa şcolară individuale

formulate

fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele în

Standardul

de

Pregătire

Profesională.

Atingerea

competenţelor individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă. Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii metodologice. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie: • Gândire critică şi rezolvare de probleme Unităţi de competenţe tehnice specializate: • Tehnologia creşterii porcinelor

23

Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul ,,Tehnologia creşterii porcinelor”. II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor Unităţi de competenţe 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme

Competenţe individuale 4.1. Identifică probleme complexe.

21. Tehnologia creşterii porcinelor

21.2. Organizează reproducţia porcinelor.

Conţinuturi 



   

 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme

4.2. Rezolvă probleme

21. Tehnologia creşterii porcinelor

21.3. Aplică tehnologia creşterii tineretului porcin







 

24

Problema identificată – factorii: endocrini, de mediu (sezonul de fătări, temperatura, alimentaţia)care influenţează biologia reproducţiei la porcine: maturitatea sexuală, maturitatea corporală, vârsta primei monte, ciclul sexual, termenul optim pentru montă, căldurile, gestaţia, fătarea, lactaţia, fertilitatea, prolificitatea. Calitatea reflectată în procesul de hrănire a vierilor de reproducţie (tehnica hrănirii, raţii furajere, sortimente de furaje) şi a scroafelor de reproducţie (tehnica hrănirii, raţii furajere,sortimente de furaje). Interacţiuni între persoanele implicate în asigurarea condiţiilor de cazare a porcinelor (adăposturi,boxe). Sesizări referitoare la sistemele de montă (dirijată, liberă, în harem). Situaţii problemă: situaţii de urgenţă. Reflectarea: pune întrebări relevante asupra problemei, compară situaţia problemă cu situaţia normală,emite idei privind rolul lui în rezolvarea problemei. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu porcinele Metode de rezolvare a alimentaţiei purceilor sugari: alăptare, hrănire suplimentară (concentrate, zahăr, săruri minerale, vitamine), adăpare, decise ca urmare a analizei soluţiilor posibile. Argumentare a selectării sistemelor de înţărcare: tehnica înţărcării, înţărcarea foarte precoce, precoce, semiprecoce, semitardivă, tradiţională, ultraprecoce. Acţiuni de hrănire (reţete de hrănire,adăpare) şi de întreţinere (boxe, compartimente, microclimat) efectuate într-o ordine bine stabilită şi cu responsabilitate conform planului de acţiune. Aplicare: punerea în practică şi monitorizarea acţiunilor prevăzute. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcinelor.

4.3.Evaluează rezultatele obţinute

21.4. Asigură tehnologia de exploatare a porcinelor pentru producţia de carne.





    21. Tehnologia creşterii suinelor

21.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de porcine.

  

25

Rezultatul obţinut la analiza factorilor care influenţează producţia de carne: endogeni ( vârsta, rasa, sexul, particularităţi individuale, sănătate); exogeni (alimentaţia, suprafaţa pe cap de animal, numărul de animale din boxă), se compară cu cel dorit pentru a aplica măsurile de corecţie dacă este cazul. Concluzii şi calificative formulate despre aprecierea producţiei de carne pe animalul viu (examenul regional de exterior, grosimea stratului de grăsime) şi a calităţii carcaselor: metode obiective – măsurători liniare, corelaţii metrice, măsurători ponderale; factorii care influenţează calitatea carcasei (rasa, sexul, alimentaţia, microclimatul, sistemul de exploatare, transportul); caracteristicile cărnii: culoarea, aspectul general, consistenţa.. Acţiuni, responsabilităţi şi resurse asumate pentru aplicarea tehnologiei de exploatare pentru obţinerea porcului de carne: furajare (calitatea furajului), tipul de hrănire, programul de hrănire, consumul zilnic, adăpare. cazare – boxe comune, microclimat. Feed – back – calificative de la alte persoane. Analiza metodei: generează şi extinde idei, sugestii alternative în scopul îmbunătăţirii metodei aplicate. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcinelor. Rasele de suine: caractere morfo – productive şi particularităţi: conformaţie constituţie culoare dezvoltare corporală prolificitate purcei înţărcaţi sporuri de creştere calitatea carcaselor randamentul la sacrificare producţia de carne Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei porcinelor

21.5. Aplică tehnologia de exploatare a porcinelor în diferite sisteme

21.6. Aplică tehnologia ameliorării porcinelor



Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem extensiv: - caracteristici, particularităţi.  Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem semiintensiv: - rase, hrănire, întreţinere.  Tehnica recondiţionării porcinelor adulte - perioade (hrănire, adaptare, pregătire)  Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem Intensiv industrial. - schema fluxului tehnologic - tineret de înlocuire, montă, gestaţie, maternitate, creşă, îngrăşare, abatorizare (hrănire, întreţinere) - cazare şi alimentaţie pentru categoriile de porcine  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcilor în diferite sisteme.  Selecţia după anumite caractere: - caractere de reproducţie (profilicitate, capacitate de alăptare, precocitate sexuală, fecunditate; - caractere de creştere; - caractere de carcasă; - calitatea cărnii; - performanţele proprii; - ascendenţii; - colateralii;  Tehnica selecţiei scroafelor şi vierilor de reproducţie. - selecţia pentru un singur caracter; - selecţia pentru mai multe caractere; - individualizarea;  Sisteme de ameliorare la porcine: - înmulţire în rasă curată - înmulţire prin încrucişare

III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul 26

,,Tehnologia creşterii porcinelor” sunt alocate 78 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de specialitate. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.

Tema

Teorie

I. Tehnologia creşterii porcinelor  Rasele de porcine:  Caractere morfo – productive şi particularităţi: - conformaţie - constituţie - culoare - dezvoltare corporală - prolificitate - purcei înţărcaţi - sporuri de creştere - calitatea carcaselor - randamentul la sacrificare - producţia de carne  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei porcinelor. II. Reproducţia porcinelor.  Factorii care influenţează biologia reproducţiei la porcine: - endocrin, de mediu ( sezonul de fătări, temperatura, alimentaţia). -biologia reproducţiei: maturitatea sexuală, maturitatea corporală, vârsta primei monte,ciclul sexual, termenul optim pentru montă, căldurile, gestaţia, fătarea, lactaţia, fertilitatea, prolificitatea.  Tehnologia hrănirii şi întreţinerii vierilor şi scroafelor de reproducţie: Hrănire: - vieri de reproducţie- tehnica hrănirii, raţii furajere, sortimente de furaje. - scroafe de reproducţie - tehnica hrănirii, raţii furajere, sortimente de furaje. Întreţinere: condiţii de cazare (adăposturi, boxe)  Sistemele de montă la porcine: - dirijată, liberă, în harem.  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu porcinele III. Tehnologia creşterii tineretului porcin  Alimentaţia purceilor sugari:

6

Laborator tehnologic 12

5

12

5

12

27

- alăptare, hrănire suplimentară (concentrate, zahăr, săruri minerale, vitamine), adăpare. 

Sisteme de înţărcare a purceilor: - tehnica înţărcării, înţărcarea foarte precoce, precoce, semiprecoce, semitardivă,tradiţională, ultraprecoce.



Tehnologia întreţinerii şi hrănirii purceilor înţărcaţi: - boxe, compartimente, microclimat, reţete de hrănire, adăpare.  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcinele IV. Tehnologia de exploatarea porcilor pentru producţia de carne  Factorii care influenţează producţia de carne: - endogeni (vârsta, rasa, sexul, particularităţi individuale, sănătate). - exogeni (alimentaţia, suprafaţa de cap de animal, numărul de animale din boxă). 

5

12

6

18

Tehnica aprecierii producţiei de carne pe animalul viu: - examenul regional de exterior; - grosimea stratului de grăsime (stilet gradat).



Metode de apreciere a calităţii carcaselor: - metode obiective – măsuri liniare, corelaţii metrice, măsurători ponderale;  Factorii care influenţează calitatea carcasei (rasa, sexul, alimentaţia, microclimatul, sistemul de exploatare, transportul).  Caracteristicile cărnii: culoarea, aspectul general, consistenţa Tehnologia de exploatare pentru obţinerea porcului de carne: - furajare (calitatea furajului), tipul de hrănire, programul de hrănire, consumul zilnic, adăpare; - cazare – boxe comune, microclimatul.  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu porcinele, utilizării instrumentarului, materialelor şi echipamentelor. V. Tehnologia de exploatare a porcinelor în diferite sisteme  Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem extensiv: - caracteristici, particularităţi.  Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem Semiintensiv-industrial: - rase, hrănire, întreţinere.  Tehnica recondiţionării porcinelor adulte - perioade (adaptare, pregătire)

28



Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem intensiv. - schema fluxului tehnologic: - tineret de înlocuire, montă, gestaţie, maternitate, creşă, îngrăşare, abatorizare (hrănire, întreţinere) - cazare şi alimentaţie pentru categoriile de porcine  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcinelor în diferite sisteme. VI. Tehnologia ameliorării porcinelor  Selecţia după anumite caractere: - caractere de reproducţie (profilicitate, capacitate de alăptare, precocitate sexuală, fecunditate; - caractere de creştere; - caractere de carcasă; - calitatea cărnii; - performanţele proprii; - ascendenţii; - colateralii;  Tehnica selecţiei scroafelor şi vierilor de reproducţie. - selecţia pentru un singur caracter; - selecţia pentru mai multe caractere; - individualizarea;  Sisteme de ameliorare la porcine: - înmulţire în rasă curată - înmulţire prin încrucişare Total ore Situaţii problemă: calitatea muncii, proces de muncă, interacţiuni între oameni, sesizări, situaţii de urgenţă Anticiparea problemei: corelarea factorilor determinanţi cu situaţia problemă Definirea problemei: Reflectarea:

Soluţii posibile: Selectare: Justificare: Intocmire:

identificarea problemei, cauze şi efecte ale problemei, cui aparţine problema pune intrebari relevante asupra problemei; compara situatia problema cu situatia normala; emite idei privind rolul lui in rezolvarea problemei metode de rezolvare compara si analizeaza solutiile posibile si decide argumentare pe baza criteriilor utilizate in selectarea solutiei listarea actiunilor in ordinea

29

6

12

33

78

Aplicare:

Analizarea rezultatelor:

Feed-back: Analizarea metodei:

efectuarii lor, alocarea de resurse (materiale, financiare, timp) si stabilirea responsabilitatilor punerea in practica si monitorizarea actiunilor prevazute compara rezultatul obtinut cu cel dorit; aplica masuri de corectie, daca este cazul concluzii, calificative proprii si de la alte persoane resurse, actiuni, responsabilitati; genereaza si extinde idei, sugestii alternative in scopul imbunatatirii metodei aplicate

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară. Parcurgerea temelor se va realiza

incluzând atât conţinuturile Tehnologiei de

creştere a porcinelor cât şi conţinuturile unităţii de competenţe cheie,Gândire critică şi rezolvare de probleme, cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate este imperios necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate şi de maistrul instructor trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist’’. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.

30

Pentru eficientizarea procesului de predare / învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi autoevaluare, pregătirea materialelor, aparaturii, instrumentarului necesar, astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi tehnice specializate definite. Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a aplica cunoştinţe referitoare la rasele de porcine. Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic: - se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ( staţiuni ); - fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de lucru (despre caracrele morfologice şi productive), mulaje, postere,albume, imagini (video, DVD, CD ). - fiecare punct de lucru ( staţiune) reprezintă o rasă ( autohtonă sau importată). - numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de suine studiate şi numărul de echipe. - se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar întâlnită (exemplu rasa Marele Negru). - echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi parcurs toate staţiunile, (nu este obligatorie staţiunea de rezervă). - în fiecare staţiune elevii se documentează din fişele de documentare, observă şi descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase, rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracterele productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă unde se trec toate staţiunile. În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele de porcine. Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, iar metodele subordonate sunt observarea, descoperirea, problematizarea şi conversaţia euristică. Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare: 31

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă respectivă. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician zootehnist’’ nivelul 3. Exemplu: Unitatea de competenţe 21. Tehnologia creşterii porcinelor Competenţa:

21.5 Aplică tehnologia de exploatare a porcinelor în diferite

sisteme Criterii de performanţă: d) Aplicarea tehnologiei de exploatare a porcinelor în sistem intensiv-industrial Probă scrisă 1.D Executaţi schema fluxului tehnologic indicând prin săgeţi circuitul animalelor: Nr. crt.

Schema fluxului tehnologic

Evaluator

Data

Evaluator

Data

Probă orală 2.D Prezentaţi cele 5 caracteristici ale fluxului tehnologic: Nr. crt. 1.

Caracteristicile fluxului tehnologic

32

2. 3. 4. 5.

Probă scrisă 3.D Descrieţi modul de întreţinere şi îngrijire a vierilor şi scroafelor de reproducţie: Nr. crt. 1. 2.

Categoria

Îngrijire

Întreţinere

Evaluator

Data

vieri scroafe

Probă scrisă 4.D Precizaţi caracteristicile alimentaţiei vierilor de reproducţie Nr. Categori Raţia Sortimente Tainuri Orar Adăpare crt a de furaje a 1. vieri

Evaluat or

Data

Probă orală 5.D Argumentaţi modul de folosire a vierilor de reproducţie Nr. crt

Categoria

1.

Vieri tineri

2.

Vieri adulţi

Vârsta pentru prima montă

Nr. de scroafe pe vier

Nr. de monte pe zi

Durata folosirii

Evaluat or

Data

Probă scrisă 6.D Descrieţi tehnica de hrănire a scroafelor de reproducţie Nr. Categori Raţia Sortimente Tainuri Orar Adăpare crt a de furaje a . 1. Scroafe gestante 2. Scroafe lactante Probă practică 7.D Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: 33

Evaluat or

Data

Nr. crt.

Pregătirea maternităţii pentru fătare

1.

Supravegheaţi executarea curăţirii mecanice a boxelor

2.

Supravegheaţi executarea curăţeniei sanitare

3.

Supravegheaţi efectuarea dezinfecţiei de fixare cu sodă caustică 2% sau var.

4.

Supravegheaţi spălarea cu apă

5.

Supravegheaţi executarea dezinfecţiei finale cu sodă caustică 2%-4%.

6.

Pregătiţi adăpostul pentru populare

Evaluator

Data

Evaluator

Data

Evaluator

Data

Probă practică 8.D Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: Nr. Fătarea şi îngrijirea noilor născuţi crt. 1. Pregătiţi scroafele pentru introducere în maternitate 2. Introduceţi scroafele gestante în maternitate 3. Asiguraţi temperatura necesară fătării 4. Supravegheaţi scroafa până la sfârşitul fătării 5. Acordaţi primele îngrijri noilor născuţi 6. Acordaţi primele îngrijri scroafelor după fătare Probă practică 9.D Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: Nr. Alimentaţia sugarilor crt. 1. Supravegheaţi aşezarea purceilor la sfârcuri 2. Administraţi hrană suplimentară la purceii de peste 10 – 15 zile 3. Preparaţi amestecul de concentrate 4. Asiguraţi administrarea concentratelor la purceii de peste 20 zile 5. Asiguraţi mişcarea purceilor 6. Asiguraţi apă purceilor 7. Anunţaţi personalul veterinar pentru administrarea produselor pe bază de Fier 8. Supraveheaţi administrarea nutreţurilor verzi sau suculente la purcei

34

Probă scrisă 10.C Descrieţi condiţiile de cazare şi de hrănire a purceilor înţărcaţi Nr. Hrănire Evaluator Cazare crt.

Data

1.

Probă scrisă 11.C Descrieţi condiţiile de cazare şi de alimentaţie a tineretului porcin pentru reproducţie: Nr. Categoria Cazare crt. Alimentaţie Evaluator 1. 2.

Data

Vieruşi Scrofiţe

Probă scrisă 12.D Descrieţi condiţiile de cazare şi de alimentaţie a porcinelor pentru producţia de carne Nr. Categoria Cazare crt. Alimentaţie Evaluator 1. 40 – 60 Kg 2. Peste 60 Kg

Data

e) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă Probă practică 1.E Efectuaţi următoarele activităţi: Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei vierilor Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei scroafelor Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în muncă specifice pregătirii maternităţii pentru fătare Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în

35

Evaluator

Data

5. 6.

muncă specifice fătării şi îngrijirii noilor născuţi Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în muncă specifice alimentaţiei sugarilor Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în muncă specifice îngrijirii scroafei după fătare

● Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

MODULUL III – TEHNOLOGIA CREŞTERII PĂSĂRILOR Modulul “Tehnologia creşterii păsărilor” este integrat în curriculum diferenţiat, din cultura de specialitate şi pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea „tehnician zootehnist”, nivel trei. Modulul „Tehnologia creşterii păsărilor” se studiază într-un număr de 93 de ore. Modulul „Tehnologia creşterii păsărilor” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „Tehnologia creşterii păsărilor”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie,

36

considerăm oportun să menţionăm şi aici, unitatea de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este: 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Tehnologia creşterii păsărilor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Tehnologia creşterii păsărilor” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor. Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor. Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul “Tehnologia creşterii păsărilor” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie.

37

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice specializate 22. Tehnologia creşterii păsărilor Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Tehnologia creşterii păsărilor”. II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi

38

22. Tehnologia creşterii păsărilor

22.1. Aplică cunoştinţe Rase de păsări: referitoare la rasele de Specii de păsări: păsări  găini, curci, raţe, gâşte, porumbei. Rase de păsări în cadrul speciei.  Rase de găini: - combatante, de producţie, decorative; - de producţie : - grele: Cornish, hibrizi Robro; - uşoare: Leghorn, hibrizi Albo - mixte: Rhode-Island, hibrizi Roso, Plymouth-Rock, hibrizi Robro, Sussex, Gât golaş de Transilvania, găină comună.  Rase de curci: bronzate, negre, albe.  Rase de raţe : - grele: Pekin, Leşească - uşoare: raţele comune, hibrizii Roro, Mulardul;  Rase de gâşte: - uşoare: Frizată Danubiană, gâştele Bănăţene, gâştele comune, hibridul Garo.  Rase de porumbei pentru carne: King, Texană, Strasser, Roman. Particularităţile de diferenţiere a raselor de păsări în cadrul speciei:  caractere de exterior Particularităţile bioeconomice pe rase de păsări:  caractere productive. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă: specifice abordării şi contenţiei păsărilor

22. Tehnologia creşterii păsărilor

22.2. Organizează reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor

Reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor. Factorii care influenţează calitatea oului de incubaţie.  înainte de producerea oului.  după producerea oului. Tehnica alegerii ouălor de incubaţie:  indici de calitate; modificării morfologice ale oului. Factorii de microclimat care influenţează procesul de incubaţie:  temperatură, umiditate, ventilaţie, poziţie şi întoarcere ouă, schimbarea locului sertarelor de ouă. Aparate de incubaţie:  incubatoare cu ventilaţie naturală;  incubatoare cu ventilaţie mecanică – tip dulap Regimul de incubaţie pe specii:  ouă de găină, ouă de curcă, ouă de raţă, ouă de gâscă; Metode de control biologic al incubaţie:  fazele dezvoltării embrionilor pe săptămâni;

39

 

22. Tehnologia creşterii păsărilor

22.3. Aplică tehnologia pentru creşterea şi exploatarea păsărilor în diferite sisteme

22. Tehnologia creşterii păsărilor

22.4. Asigură tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia de ouă.

mirajul I, mirajul II, mirajul suplimentar; incubaţie defectuoasă, rezultatele incubaţiei, examenul puilor după ecloziune, tehnici de sexare. Norme de securitate şi sănătate în muncă: specifice lucrărilor de incubaţie a ouălor. Tehnologia creşterii şi exploatarea păsărilor în diferite sisteme. Tehnologia de exploatare în sistem extensiv.  metoda de creştere a puilor: naturală, artificială.  particularităţi de întreţinere a tineretului avicol şi a păsărilor adulte.  adăposturi mobile şi fixe. Tehnologia de exploatare în sistem semiintensiv.  tehnica creşterii şi întreţinerii puilor în puierniţe.  particularităţi de creştere şi întreţinere a păsărilor adulte (găini, curci, raţe, gâşte). Tehnologia de exploatare a găinilor în sistem intensiv industrial:  caracteristici – metode de creştere şi exploatare;  particularităţile întreţinerii tineretului de reproducţie şi de înlocuire.  creştere pe aşternut permanent şi pe stinghii.  creştere în baterii.  hrănitori, adăpători, cuibare.  adăposturi (hale).  particularităţile hrănirii tineretului de reproducţie şi de înlocuire Norme de securitate şi sănătate în muncă: specifice sistemului de creştere a păsărilor Tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia de ouă. Factorii care influenţează producţia de ouă:  specia, rasa, individualitatea, vârsta, precocitatea ouatului, intensitatea ouatului, instinctul de clocit, năpârlirea, alimentaţia, cazarea, starea de sănătate. Tehnologia oului:  structura oului, caracteristicile comerciale. Tehnologia exploatării găinilor pe aşternut permanent şi pe pardoseli de şipci:  avantaje, dezavantaje Tehnologia creşterii în baterii a găinilor pentru ouă de consum:  avantaje, dezavantaje  tipuri de baterii;  tehnologia creşterii găinilor în baterii 40

22. Tehnologia creşterii păsărilor

22.5. Asigură tehnologia creşterii puilor de găină pentru carne

22. Tehnologia creşterii păsărilor

22.6. Aplică tehnologii de creştere şi exploatare în sistem intensiv a altor specii de păsări

 tehnologia hrănirii găinilor ouătoare.  particularităţile hrănirii păsărilor adulte. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia de ouă Tehnologia creşterii puilor de găină pentru carne. Factorii care influenţează producţia de carne:  specia, rasa, sexul, individul, vârsta, precocitatea sexuală, intensitatea de creştere, puterea de valorificare a furajelor, viteza de îmbrăcare cu penaj, randamentul la tăiere, prolificitatea, fecunditatea. Avantajele creşterii puilor pentru carne de tip broiler.  viteză de creştere, consum specific redus, calităţi comerciale, caracteristicile liniilor pentru carne. Tehnologia de creştere a puilor pentru carne pe aşternut permanent:  caracteristicile adăpostului; programul de lucru.  demarajul puilor pentru carne, tehnologia de creştere şi finisare a puilor pentru carne. Tehnologia de creştere a puilor pentru carne în baterii:  tipuri de baterii, condiţii de furajare şi adăpare (hrănitori, adăpători), capacitatea bateriei. Tehnica hrănirii puilor pentru carne:  sortimente de furaje, reţete de furajare, tipul de furajare, adăparea, utilajele de hrănire şi adăpare. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologiile de creştere a puilor pentru carne Tehnologia de creştere şi exploatare în sistem intensiv a altor specii de păsări. Tehnologia de creştere a curcilor în sistem intensiv.  pe aşternut permanent - adulte, pui de curcă; -adăposturi,cuibare,microclimat, populare, întreţinere, alimentaţie, sexare;  în baterii – fluxul tehnologic – populare, depopulare, tipul de adăpost, evacuarea dejecţiilor. Tehnologia creşterii şi exploatării gâştelor şi raţelor.  tehnologia creşterii bobocilor.  tehnologia întreţinerii şi exploatării gâştelor adulte.  tehnologia creşterii şi exploatării raţelor Tehnologia creşterii porumbeilor pentru carne:  rase de carne, reproducţia şi tehnologia creşterii porumbeilor. Tehnologia creşterii bibilicilor:  tehnologia creşterii puilor de bibilică;

41



22. Tehnologia creşterii păsărilor

tehnologia creşterii bibilicilor (hrănire, întreţinere) Tehnologia creşterii prepeliţelor, potârnichilor şi a fazanilor:  tehnologia creşterii prepeliţelor  tehnologia creşterii potârnichilor.  tehnologia creşterii fazanilor Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere şi exploatare a curcilor, raţelor, gâştelor, porumbeilor,bibilicilor, prepeliţelor, potârnichilor şi fazanilor. 22.7. Aplică tehnologia Tehnologia ameliorării păsărilor: ameliorării păsărilor Obiectivele ameliorării păsărilor  la găini - producţia de ouă - producţia de carne  la curci – producţia de carne.  la raţe – producţia de carne şi de ouă.  la gâşte – producţia de carne şi producţia de ficat. Selecţia şi hibridarea la păsări:  metode de selecţie: selecţia masală, selecţia individuală, selecţia familială. Metode de verificare a producţiei de ouă:  controlul zilnic, testul de 500 zile, controlul cantitativ. Metode de încrucişare:  forme de încrucişare (simplă, triplă, cvadruplă)  linii consangvine, hibridare neconsangvină  încrucişări pentru scopuri economice Programul de ameliorare.  rasele producătoare de hibrizi pentru producţia de ouă şi carne  caracteristicile hibrizilor  obiectivele programului.

III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul

42

,,Tehnologia creşterii păsărilor” sunt alocate 60 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de specialitate. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice. Tema

Nr. de ore alocate Teorie Laborator tehnologic

I. Rase de păsări: 1. Specii de păsări:  găini, curci, raţe, gâşte, porumbei. 2. Rase de păsări în cadrul speciei.  Rase de găini: - combatante, de producţie, decorative; - de producţie : - grele: Cornish, hibrizi Robro; - uşoare :Leghorn, hibrizi Albo - mixte: Rhode-Island, hibrizi Roso, Plymouth-Rock, hibrizi Robro, Sussex, Gât golaş de Transilvania, găină comună.  Rase de curci: bronzate, negre, albe.

2

6

1

2

1

2

-

1



Rase de raţe : - grele: Pekin, Leşească - uşoare: raţele comune, hibrizii Roro, Mulardul;  Rase de gâşte: - uşoare: Frizată Danubiană, gâştele Bănăţene, gâştele comune, hibridul Garo.  Rase de porumbei pentru carne: King, Texană, Strasser, Roman. 3. Particularităţile de diferenţiere a raselor de păsări în cadrul speciei:  caractere de exterior 4. Particularităţile bioeconomice pe rase de păsări:  caractere productive. 5. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei păsărilor. II. Reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor. 6. Factorii care influenţează calitatea oului de incubaţie.  înainte de producerea oului.  după producerea oului. 7.Tehnica alegerii ouălor de incubaţie:  indici de calitate, modificări morfologice ale oului. 8. Factorii de microclimat care influenţează procesul de incubaţie:

43

1

1

3

1

3



temperatură, umiditate, ventilaţie, poziţie şi întoarcere ouă, schimbarea locului sertarelor de ouă. 9. Aparate de incubaţie:  incubatoare cu ventilaţie naturală;  incubatoare cu ventilaţie mecanică – tip dulap 10. Regimul de incubaţie pe specii:  ouă de găină, ouă de curcă, ouă de raţă, ouă de gâscă; 11. Metode de control biologic al incubaţie:  fazele dezvoltării embrionilor pe săptămâni;  mirajul I, mirajul II, mirajul suplimentar;  incubaţie defectuoasă, rezultatele incubaţiei, examenul puilor după ecloziune, tehnici de sexare. 12. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de incubaţie a ouălor. III. Tehnologia creşterii şi exploatarea păsărilor în diferite sisteme. 13. Tehnologia de exploatare în sistem extensiv.  metoda de creştere a puilor: naturală, artificială.  particularităţi de întreţinere a tineretului avicol şi a păsărilor adulte.  adăposturi mobile şi fixe. 14. Tehnologia de exploatare în sistem semiintensiv.  tehnica creşterii şi întreţinerii puilor în puierniţe.  particularităţi de creştere şi întreţinere a păsărilor adulte (găini, curci, raţe, gâşte). 15. Tehnologia de exploatare a găinilor în sistem intensiv industrial:  caracteristici – metode de creştere şi exploatare;  particularităţi ale întreţinerii tineretului de reproducţie şi de înlocuire.  creştere pe aşternut permanent şi pe stinghii.  creştere în baterii.  hrănitori, adăposturi, cuibare.  adăposturi (hale).  particularităţile hrănirii tineretului de reproducţie şi de înlocuire 16. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice sistemului de creştere a păsărilor IV. Tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia de ouă. 17. Factorii care influenţează producţia de ouă:  specia, rasa, individualitatea, vârsta, precocitatea ouatului, intensitatea ouatului, instinctul de clocit, năpârlirea, alimentaţia, cazarea, starea de sănătate.

44

1

3

1 1

3

1

2

1

2

2

4

1

18. Tehnologia oului:  structura oului, caracteristicile comerciale. 19. Tehnologia exploatării găinilor pe aşternut permanent şi pe pardoseli de şipci:  avantaje, dezavantaje 20. Tehnologia creşterii în baterii a găinilor pentru ouă de consum:  avantaje, dezavantaje  tipuri de baterii;  tehnologia creşterii găinilor în baterii  tehnologia hrănirii găinilor ouătoare.  particularităţile hrănirii păsărilor adulte. 21. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia de ouă V. Tehnologia creşterii puilor de găină pentru carne. 22. Factorii care influenţează producţia de carne:  specia, rasa, sexul, individul, vârsta, precocitatea sexuală, intensitatea de creştere, puterea de valorificare a furajelor, viteza de îmbrăcare cu penaj, randamentul la tăiere, prolificitatea, fecunditatea. 23. Avantajele creşterii puilor pentru carne de tip broiler.  viteză de creştere, consum specific redus, calităţi comerciale, caracteristicile liniilor pentru carne. 24. Tehnologia de creştere a puilor pentru carne pe aşternut permanent:  caracteristicile adăpostului, programul de lucru.  demarajul puilor pentru carne, tehnologia de creştere şi finisare a puilor pentru carne. 25. Tehnologia de creştere a puilor pentru carne în baterii:  tipuri de baterii, condiţii de furajare şi adăpare (hrănitori, adăpători), capacitatea bateriei. 26. Tehnica hrănirii puilor pentru carne:  sortimente de furaje, reţete de furajare, tipul de furajare, adăparea, utilajele de hrănire şi adăpare. 27. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologiile de creştere a puilor pentru carne. VI. Tehnologia de creştere şi exploatare în sistem intensiv a altor specii de păsări. 28. Tehnologia de creştere a curcilor în sistem intensiv.  pe aşternut permanent - adulte, pui de curcă; -adăposturi,cuibare,microclimat, populare, întreţinere, alimentaţie, sexare;  în baterii – fluxul tehnologic – populare, depopulare, tipul de adăpost, evacuarea dejecţiilor. 29. Tehnologia creşterii şi exploatării gâştelor şi raţelor. 45

1

2

1 1

6

1

1 1

2

1

2

1

3

1

2

1

3

 tehnologia creşterii bobocilor.  tehnologia întreţinerii şi exploatării gâştelor adulte.  tehnologia creşterii şi exploatării raţelor 30.Tehnologia creşterii porumbeilor pentru carne:  rase de carne, reproducţia şi tehnologia creşterii porumbeilor. 31. Tehnologia creşterii bibilicilor:  tehnologia creşterii puilor de bibilică;  tehnologia creşterii bibilicilor (hrănire, întreţinere) 32. Tehnologia creşterii prepeliţelor, potârnichilor şi a fazanilor:  tehnologia creşterii prepeliţelor  tehnologia creşterii potârnichilor.  tehnologia creşterii fazanilor 33. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere şi exploatare a curcilor, raţelor, gâştelor, porumbeilor, bibilicilor, prepeliţelor, potârnichilor şi fazanilor. VII. Tehnologia ameliorării păsărilor: 34. Obiectivele ameliorării păsărilor  la găini - producţia de ouă - producţia de carne  la curci – producţia de carne.  la raţe – producţia de carne şi de ouă.  la gâşte – producţia de carne şi producţia de ficat. 35. Selecţia şi hibridarea la păsări:  metode de selecţie: selecţia masală, selecţia individuală, selecţia familială. 36. Metode de verificare a producţiei de ouă:  controlul zilnic, testul de 500 zile, controlul cantitativ. 37. Metode de încrucişare:  forme de încrucişare (simplă, triplă, cvadruplă)  linii consangvine, hibridare neconsangvină  încrucişări pentru scopuri economice 38. Programul de ameliorare.  rasele producătoare de hibrizi pentru producţia de ouă şi carne  caracteristicile hibrizilor.  obiectivele programului. Total ore

1

1

1

1

1

1

1

1

3

1

3

1

1

33

60

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare 46

Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologia creşterii păsărilor” se studiază în clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr total de 93 ore, din care 33 de ore reprezintă teoria şi 60 de ore laboratorul tehnologic. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de zootehnie, în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor şi a maiştrilor instructori. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Tehnologia creşterii păsărilor” cuantificată cu 2 credite. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca “Gândire critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât 47

şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesor trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca obiectiv formarea competenţei de a aplica cunoştinţe referitoare la rasele de păsări. Scenariul didactic ar putea fi următorul: - se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ( staţiuni ); - fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de lucru (despre caracrele morfologice şi productive), mulaje, postere,albume, imagini (video, DVD, CD ); - fiecare punct de lucru ( staţiune) reprezintă o rasă; - numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de păsări studiate şi cu numărul de echipe. - se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar întâlnită; - echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi parcurs toate staţiunile, (nu este obligatorie staţiunea de rezervă); - în fiecare staţiune elevii se documentează din fişele de documentare, observă şi descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase, 48

rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracterele productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă, unde se trec toate staţiunile. În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele de păsări. Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, iar metodele subordonate sunt observarea, descoperirea, problematizarea şi conversaţia euristică. Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare: Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă respectivă. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician zootehnist’’, nivelul 3. Exemplu: Unitatea de competenţă 22. Tehnologia creşterii păsărilor Competenţa 22.2 Organizează reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor. Criterii de performanţă: a. Analizarea factorilor care influenţează calitatea oului de incubaţie: Probă scrisă 1.A Precizaţi 6 factori care influenţează calitatea oului înainte de producerea lui: Nr. crt. 1.

Factori care influenţează calitatea oului înainte de producerea lui

49

Evaluator

Data

2. 3. 4. 5. 6. Probă orală 2.A Argumentaţi raportul între sexe pe specii şi rase de păsări: Nr. Specii Rase Raport între sexe crt. 1. Găini uşoare mixte grele 2. Curci 3. Raţe 4. Gâşte

Evaluator

Data

Probă orală 3.A Argumentaţi 3 acţiuni sanitar – veterinare aplicate preventiv pentru menţinerea stării de sănătate a păsărilor Nr. crt. 1. 2. 3.

Acţiuni sanitar - veterinare

Evaluator

Data

Probă scrisă 4.A Precizaţi 4 factori care influenţează calitatea oului după producerea lui Nr. Factorii care influenţează calitatea Evaluator Data crt. oului după producerea lui 1. 2. 3. 4.

Probă scrisă 5.A Precizaţi defectele care determină eliminarea ouălor de la incubaţie: Nr. Specificare Defecte Evaluator crt.

50

Data

1.

Forma oului

2.

Coaja oului

3.

Examenul de interior

Probă orală 6.A Argumentaţi 4 aspecte care se evidenţiază prin ovoscopie Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

Aspecte

Evaluator

Data

b. Alegerea ouălor de incubaţie Probă orală 1.B Argumentaţi modificările morfologice care duc la respingerea ouălor de la incubaţie: Nr. Modificări morfologice Evaluator Data crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. Probă scrisă 2.B Precizaţi 10 condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un ou bun de incubat. Nr. Condiţii pe care trebuie să le Evaluator Data crt. îndeplinească un ou bun de incubat 1. 2. 3. 51

4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. Probă practică 3. B Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: Nr. Alegerea ouălor de incubaţie crt. 1. Sortaţi ouăle 2. Verificaţi integritatea cojii 3. Verificaţi dacă culoarea este specifică rasei 4. Examinaţi ouăle la ovoscop 5. Îndepărtaţi ouăle necorespunzătoare 6. Verificaţi factorii de microclimat din camera de sortare 7. Depozitaţi ouăle în camera specială 8. Decideţi asupra folosirii ouălor pentru incubaţie

Evaluare

Data

● Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

MODULUL IV – TEHNOLOGIA CREŞTERII CABALINELOR

52

Modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor” este integrat în curriculum diferenţiat, în cultura de specialitate şi pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Tehnologia creşterii cabalinelor” se studiază într-un număr de 75 de ore. Modulul „Tehnologia creşterii cabalinelor” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „Tehnologia creşterii cabalinelor”. Deşi această unitate

de

competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unitatea de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este: 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Tehnologia creşterii cabalinelor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor. Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de

53

parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor. Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice specializate 20. Tehnologia creşterii cabalinelor Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor”

II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor: Unităţi de competenţă 20. Tehnologia creşterii cabalinelor

Competenţe individuale 20.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de cabaline.

Conţinuturi Rasele de cabaline: Criterii de clasificare a raselor de cabaline:  origine, condiţii geoclimatice şi aria de răspândire, dezvoltare corporală, profiluri corporale, aptitudine; economică, zootehnic; Rasele de cai:  rase culturale ameliorate şi perfecţionate: - uşoare - Arabă, Pur sânge englez - mixte – Gidran, Trăpaş, Lipiţan - mixte masive – Nonius, FuriosoNorth-Star - grele - Ardeneză  rase naturale locale: - primitive – Calul românesc de şes - ameliorate – Huţulă  rase şi tipuri în formare: - Calul de sport românesc - Calul semigreu românesc - Tipuri de cai locali amelioraţi

54

20. Tehnologia creşterii cabalinelor

20.2. Organizează reproducţia la cabaline

20. Tehnologia creşterii cabalinelor

20.3. Asigură tehnologia creşterii şi calificării tineretului cabalin, a cailor pentru călărie, sport şi agrement.

Particularităţi de diferenţiere a raselor de cabaline:  caractere morfo-fiziologice Particularităţile energetice:  energetice (viteză, rezistenţă, tracţiune, călărie). Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei cabalinelor Reproducţia la cabaline. Importanţa creşterii cailor:  economică, zootehnică  valorificare a cailor şi a produselor acestora Material de reproducţie:  asigurare numerică, asigurare calitativă. Tehnologia hrănirii şi întreţinerii armăsarilor şi iepelor de reproducţie:  necesarul de hrană, furaje indicate, tehnica hrănirii şi adăpării  întreţinere: - adăpostire, îngrijire corporală, mişcare - regimul de folosire a armăsarilor Sisteme şi metode de montă:  monta naturală, însămânţări artificiale  sezonul de montă, vârsta primei monte  campania de montă, tehnica montei Gestaţia şi fătarea:  Gestaţia: - durata, diagnosticul gestaţiei  Fătarea: - asitenţa la fătare (materiale necesare) - tehnica îngrijirii noilor născuţi şi a iepei după fătare Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu cabalinele, utilizării instrumentarului şi a materialelor. Tehnologia creşterii şi calificării tineretului cabalin, a cailor pentru călărie, sport şi agrement. Tehnologia creşterii mânjilor sugari:  Mânji sugari: - hrănire – necesarul de hrană, alimente şi furaje indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării - întreţinere – adăposturi, îngrijire corporală, mişcare, dresaj elementar - tehnica înţărcării mânjilor Tehnologia creşterii mânjilor înţărcaţi şi a tineretului (6 – 36 luni):  Mânji înţărcaţi şi tineret: - hrănire – necesarul de hrană, furaje indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării - întreţinere – adăposturi, îngrijire corporală, gimnastică funcţională - tehnologia creşterii tineretului cabalin Dresajul şi antrenamentul tineretului:  tehnica dresajului şi antrenamentului calului

55

20. Tehnologia creşterii cabalinelor

20.4. Aplică tehnologia exploatării cabalinelor de tracţiune

20. Tehnologia creşterii cabalinelor

20.5. Aplică tehnologia ameliorării cabalinelor.

de călărie  tehnica dresajului şi antrenamentului cailor de curse (calul de galop, calul de trap) Caracteristicile calului de sport şi agrement:  calul de sport de performanţă  calul de dresaj şi agrement  concursurile de călărie Tehnologia hrănirii şi întreţinerii cailor de tracţiune:  raţie pe sezon, tainuri  liberi, legaţi, pansaj, mişcare Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor Tehnologia exploatării cabalinelor de tracţiune: Producţia energetică:  rolul şi locul forţei de tracţiune hipo  puterea de lucru şi factorii de influenţă Hrănire şi întreţinere:  Hrănire: - necesarul de hrană, nutreţuri indicate, tehnica hrănirii şi adăpării  Întreţinere: - adăposturi, igiena adăpostului, - tehnica îngrijirii corporale şi a copitelor - potcovitul Dresajul cailor de tracţiune:  lucrul la lonjă, procedee de obişnuire cu harnaşamentele, tehnica învăţării calului să tragă Harnaşamente:  tipuri, ajustare, păstrare, igienizare, întreţinere. Vehicule:  pentru transportul materialelor  pentru transportul persoanelor  pentru dresaj şi antrenament  caracteristici constructive Regimul raţional şi igienic de lucru cu caii.  anual, săptămânal, zilnic, program de lucru  particularităţile folosirii cailor în transporturi Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor Tehnologia ameliorării cabalinelor. Direcţiile şi obiectivele ameliorării cabalinelor:  Direcţii: - ameliorarea calului de tracţiune - ameliorarea calului de călărie şi sport hipic de performanţă  Obiective: - perfecţionarea raselor culturale - formarea cailor semigrei - formarea cailor de sport şi agrement - îmbunătăţirea cailor locali Selecţia cabalinelor:  individuală, masală 56



tehnica selecţiei – apreciere după origine, dezvoltare corporală, conformaţie, constituţie, capacitate energetică, testul descendenţei Modul de împerechere a cabalinelor:  principiile potrivirii perechilor Sistemele de ameliorare:  ameliorare în rasă curată  ameliorare prin încrucişare (de infuzie, de transformare, de formare de rase noi)  hibridare Modul de organizare a ameliorării cabalinelor:  reţeaua hipică de ameliorare  programul de ameliorare Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor. III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Tehnologia creşterii cabalinelor” sunt alocate 42 de ore de laborator tehnologic. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice. Tema

Nr. de ore alocate Teorie Laborator tehnologic

I. Rasele de cabaline: 1. Criterii de clasificare a raselor de cabaline:  origine, condiţii geoclimatice şi aria de răspândire, dezvoltare corporală, profiluri corporale, aptitudine; economică, zootehnic; 2. Rasele de cai:  rase culturale ameliorate şi perfecţionate: - uşoare - Arabă, Pur sânge englez - mixte – Gidran, Trăpaş, Lipiţan - mixte masive – Nonius, FuriosoNorth-Star - grele - Ardeneză  rase naturale locale: 57

1

3

6

- primitive – Calul românesc de şes - ameliorate – Huţulă  rase şi tipuri în formare: - Calul de sport românesc - Calul semigreu românesc - Tipuri de cai locali amelioraţi 3. Particularităţi de diferenţiere a raselor de cabaline:  caractere morfo-fiziologice 4. Particularităţile energetice:  energetice (viteză, rezistenţă, tracţiune, călărie). 5. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării şi contenţiei cabalinelor. II. Reproducţia la cabaline. 6. Importanţa creşterii cailor:  economică, zootehnică  valorificare a cailor şi a produselor acestora 7. Material de reproducţie:  asigurare numerică, asigurare calitativă. 8. Tehnologia hrănirii şi întreţinerii armăsarilor şi iepelor de reproducţie:  necesarul de hrană, furaje indicate, tehnica hrănirii şi adăpării  întreţinere: - adăpostire, îngrijire corporală, mişcare - regimul de folosire a armăsarilor 9. Sisteme şi metode de montă:  monta naturală, însămânţări artificiale  sezonul de montă, vârsta primei monte  campania de montă, tehnica montei 10. Gestaţia şi fătarea:  Gestaţia: - durata, diagnosticul gestaţiei  Fătarea: - asitenţa la fătare (materiale necesare) - tehnica îngrijirii noilor născuţi şi a iepei după fătare 11. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu cabalinele, utilizării instrumentarului şi a materialelor. III. Tehnologia creşterii şi calificării tineretului cabalin, a cailor pentru călărie, sport şi agrement. 12. Tehnologia creşterii mânjilor sugari:  Mânji sugari: - hrănire – necesarul de hrană, alimente şi furaje indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării - întreţinere – adăposturi, îngrijire corporală, mişcare, dresaj elementar - tehnica înţărcării mânjilor 13. Tehnologia creşterii mânjilor înţărcaţi şi a tineretului (6 – 36 luni): 58

2 1 1 1

1 1

2

1

2

1

4

-

1

2

2

2



Mânji înţărcaţi şi tineret: - hrănire – necesarul de hrană, furaje indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării - întreţinere – adăposturi, îngrijire corporală, gimnastică funcţională - tehnologia creşterii tineretului cabalin 14. Dresajul şi antrenamentul tineretului:  tehnica dresajului şi antrenamentului calului de călărie  tehnica dresajului şi antrenamentului cailor de curse (calul de galop, calul de trap) 15. Caracteristicile calului de sport şi agrement:  calul de sport de performanţă  calul de dresaj şi agrement  concursurile de călărie 16. Tehnologia hrănirii şi întreţinerii cailor de tracţiune:  raţie pe sezon, tainuri  liberi, legaţi, pansaj, mişcare 17. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor IV. Tehnologia exploatării cabalinelor de tracţiune: 18. Producţia energetică:  rolul şi locul forţei de tracţiune hipo  puterea de lucru şi factorii de influenţă 19. Hrănirea şi întreţinerea:  Hrănire: - necesarul de hrană, nutreţuri indicate, tehnica hrănirii şi adăpării  Întreţinere: - adăposturi, igiena adăpostului, - tehnica îngrijirii corporale şi a copitelor - potcovitul 20. Dresajul cailor de tracţiune:  lucrul la lonjă, procedee de obişnuire cu harnaşamentele, tehnica învăţării calului să tragă 21. Harnaşamente:  tipuri, ajustare, păstrare, igienizare, întreţinere. 22. Vehicule:  pentru transportul materialelor  pentru transportul persoanelor  pentru dresaj şi antrenament  caracteristici constructive 23. Regimul raţional şi igienic de lucru cu caii.  anual, săptămânal, zilnic, program de lucru  particularităţile folosirii cailor în transporturi 24. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor. V. Tehnologia ameliorării cabalinelor. 25. Direcţiile şi obiectivele ameliorării cabalinelor:  Direcţii: - ameliorarea calului de tracţiune

59

1

2

1

2

1

2

-1

2

6

2

3

1

2

1

1

1

1

- ameliorarea calului de călărie şi sport hipic de performanţă  Obiective: - perfecţionarea raselor culturale - formarea cailor semigrei - formarea cailor de sport şi agrement - îmbunătăţirea cailor locali 26. Selecţia cabalinelor:  individuală, masală  tehnica selecţiei – apreciere după origine, dezvoltare corporală, conformaţie, constituţie, capacitate energetică, testul descendenţei 27. Modul de împerechere a cabalinelor:  principiile potrivirii perechilor 28. Sistemele de ameliorare:  ameliorare în rasă curată  ameliorare prin încrucişare (de infuzie, de transformare, de formare de rase noi)  hibridare 29. Modul de organizare a ameliorării cabalinelor:  reţeaua hipică de ameliorare  programul de ameliorare 30. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor. Total ore

2

1 1

1

33

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor,repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologia creşterii cabalinelor” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 75 de ore. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de zootehnie, în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor de specialitate. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Tehnologia creşterii cabalinelor” cuantificată cu 1,5 credite.

60

6

42

Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca “Gândire critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. Pentru aplicarea curriculum- ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesor trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea 61

materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a aplica cunoştinţe referitoare la rasele de cabaline. În acest sens, scenariul didactic ar putea fi următorul: -

se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru (staţiuni);

-

fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de lucru (despre caracterele morfologice şi productive), mulaje, postere, albume, imagini (video, DVD, CD),

-

fiecare punct de lucru (staţiune) reprezintă o rasă (autohtonă sau importată);

-

numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de cabaline studiate şi cu numărul de echipe;

-

se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar întâlnită;

-

echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orelor fiecare echipă să fi parcurs toate staţiunile (nu este obligatorie staţiunea de rezervă)

-

în fiecare staţiune elevii se documentează din fişele de documentare, observă şi descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase, rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă e nevoie, asociază caracterele productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă, unde se trec toate staţiunile.

În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele de cabaline. Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, iar metodele subordonate sunt observarea, descoperirea, problematizarea şi conversaţia euristică. Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev. 4. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare 62

Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,technician zootehnist”, nivelul trei. Exemplu: 63

Unitatea de competenţe:20. Tehnologia creşterii cabalinelor Competenţa:20. 2 Organizează reproducţia la cabaline Criterii de performanţă: e) Supravegherea gestaţiei şi a fătării la iepe Probă orală 1. E. Argumentaţi semnele care preced fătarea la iepe. Nr.

Semne prodromice

Evaluator

Data

Evaluator

Data

crt.

Probă scrisă 2. E. Precizaţi cele 3 stadii ale fătării. Nr.

Stadiile fătării

crt. 1. 2. 3. Probă orală 3. E. Precizaţi materialele şi instrumentele ce se folosesc la fătare. Nr.

Materiale

Instrumente

Evaluator

Data

crt.

Probă practică 4.E. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: Nr. crt. 1. 2.

Îngrijirea mânzului după fătare Primiţi mânzul pe un suport (pânză de sac). Scoateţi mucozităţile din nas, gură şi urechi.

64

Evaluator

Data

3.

Tăiaţi cordonul ombilical la 10-12 cm de la peretele abdominal. Legaţi cordonul în cazul sângerării. Dezinfectaţi bontul ombilical cu tintură de iod. Ştergeţi corpul mânzului până la zvântare. Cântăriţi mânzul.

4. 5. 6. 7.

Probă practică 5. E. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Îngrijirea iepei după fătare

Evaluator

Data

Buşumaţi iapa şi acoperiţi-o cu o pătură. Spălaţi trenul posterior al iepei cu apă caldă şi săpun. Dezinfectaţi trenul posterior. Înlăturaţi aşternutul murdar. Preparaţi barbotajul cu smântână fiartă. Administraţi barbotajul iepei.

 Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

MODULUL V – ELEMENTE DE ZOOTEHNIE GENERALĂ Modulul “Elemente de zootehnie generală” este integrat în stagii de pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Elemente de zootehnie generală” se studiază într-un număr de 48 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic.

65

Modulul „Elemente de zootehnie generală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „Elemente de zootehnie generală”. Deşi această unitate

de

competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unittatea de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este: 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Elemente de zootehnie generală” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Elemente de zootehnie generală” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor. Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor.

66

Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul “Elemente de zootehnie generală” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice specializate 14. Elemente de zootehnie generală Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Elemente de zootehnie generală”. II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe 14.Elemente de zootehnie generală

Competenţe Conţinuturi individuale 14.1 Analizează I. EXTERIORUL ANIMALELOR aspecte de exterior ● Principalele specii de animale: ale animalelor - taurine, bubaline, ovine, caprine, suine, cabaline, păsări, iepuri, nurca, nutria, vulpea argintie, peşti, albine, viermi de mătase. ● Caracterele speciilor: - caractere generale ale speciilor: dezvoltare, hrănire, înmulţire, producţie. - caractere de exterior: cap, gât, trunchi, membre, dezvoltare corporală - caractere productive: greutate corporală, producţia medie, spor mediu consum, randament la sacrificare; ● Rasa: - caracteristici ● Tehnica abordării şi contenţiei animalelor: metode de contenţie, mijloace de contenţie (iavaşa, mucarniţă, frânghii, gâtar, căpăstru, cleşte, inel nazal) ● Aspecte de exterior: - regiuni corporale, conformaţie, constituţie, aplomburi, culori. ● Tipuri morfoproductive: lapte, carne, lână, ouă, pielicele, blană, muncă, mixe. ● Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice abordării, contenţiei şi examinării animalelor.

67

14.Elemente de zootehnie generală

14.Elemente de zootehnie generală

14.2. Aplică cunoştinţe referitoare la alimentaţia animalelor.

II. ALIMENTAŢIA ANIMALELOR ● Rolul hranei în organism: energetic, plastic ● Compoziţia alimentelor: - apă, substanţa uscată. ● Sortimente de furaje: - furaje de origine vegetală: suculente, fibroase, grosiere, concentrate - furaje de origine animală: făinuri animale (carne, oase, peşte) - furaje de origine minerală: cretă furajeră, sarea de bucătărie, complexe minerale. ● Tehnica prelucrării şi conservării furajelor: - procedee – fizice, biologice. Metode de conservare a furajelor: - uscare naturală – fân - murare, tipuri de siloz, plante, factori de influenţă ● Calitatea nutreţurilor:- însuşirile organoleptice ale furajelor ●Igiena alimentaţiei: - igiena furajelor; igiena echipamentelor de hrănire (hrănitori, adăpători, remorci, transportoare) ● Tehnica hrănirii animalelor pe specii şi categorii - norma de hrană, raţia (etape, condiţii) - necesarul de hrană pentru funcţiile vitale, reproducţie şi producţie - raţii furajere în funcţie de sezon, pe specii şi caregorii de animale (vârstă, greutate producţie) - programul de hrănire – stabulaţie, păşunat

● Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de hrănire a animalelor. 14.3. Aplică III. REPRODUCŢIA ANIMALELOR tehnologia înmulţirii ● Tehnica folosirii animalelor pentru animalelor. reproducţie: - perioada de folosire la reproducţie; - stadiile ciclului sexual; - criterii de introducere a animalelor la reproducţie; - căldurile – semnele de exterior. ● Sistemele de montă - liberă, dirijată ● Însămânţările artificiale: moment optim, tehnica însămânţării pe specii de animale, materialul seminal, truse de însămânţare pentru vaci, oi, capre, scroafe ● Gestaţia: - perioada de gestaţie pe specii de

68

mamifere - perioada de incubaţie pe specii de păsări - semnele gestaţiei - comportamentul anormal al animalelor gestante (agitaţie, scurgeri vaginale, atitudini forţate) ● Asistenţa la fătare Fătarea: - semnele fătării, - stadiile fătării - materiale şi instrumente pentru intervenţie - durata fătării pe specii de animale - legătura cu personalul sanitar – veterinar pentru fătările distocice ● Tehnica îngrijirii noilor născuţi ● Tehnica îngrijirii mamelor după fătare

14.Elemente de zootehnie generală

● Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lurărilor cuprinse în tehnologia înmulţirii, abordării şi contenţiei animalelor. III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi. Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Elemente de zootehnie generală” sunt alocate 48 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de specialitate. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice. Nr. crt.

Tema

Laborator tehnologic

69

1.

Principalele specii de animale: - taurine, bubaline, ovine, caprine, suine, cabaline, păsări, iepuri, nurca, nutria, vulpea argintie, peşti, albine, viermi de mătase.

4

2.

Caracterele speciilor: - caractere generale ale speciilor: dezvoltare, hrănire, înmulţire, producţie. - caractere de exterior: cap, gât, trunchi, membre, dezvoltare corporală - caractere productive: greutate corporală, producţia medie, spor mediu consum, randament la sacrificare; Rasa: caracteristici Contenţia: tehnica abordării, metode de contenţie, mijloace de contenţie (iavaşa, mucarniţă, frânghi, gâtar, căpăstru, cleşte,inel nazal) Aspecte de exterior: - regiuni corporale, conformaţie, constituţie, aplomburi, culori. Tipuri morfoproductive: lapte, carne, lână, ouă, pielicele, blană, muncă, mixe. Rolul alimentaţiei: energetic, plastic Compoziţia alimentelor: - apă, substanţa uscată. Sortimente de furaje: - furaje de origine vegetală: suculente, fibroase, grosiere, concentrate - furaje de origine animală: făinuri animale (carne, oase, peşte) - furaje de origine minerală: cretă furajeră, sarea de bucătărie, complexe minerale. Metode de prelucrare a furajelor: - procedee – fizice, biologice. Metode de conservare a furajelor: - uscare naturală – fân - murare, tipuri de siloz, plante, factori de influenţă ● Calitatea nutreţurilor:- însuşirile organoleptice ale furajelor ●Igiena alimentaţiei: - igiena furajelor; igiena echipamentelor de hrănire (hrănitori, adăpători, remorci, transportoare)

4

3.

4.

5.

6.

70

6

4

4

4

7.

8.

9.

10.

11.

Tehnica hrănirii pe specii de animale - norma de hrană, raţia (etape, condiţii) - necesarul de hrană pentru funcţiile vitale, reproducţie şi producţie - raţii furajere în funcţie de sezon, pe specii şi caregorii de animale (vârstă, greutate producţie) - programul de hrănire – stabulaţie, păşunat Reproducţia la animale - perioada de folosire la reproducţie. - stadiile ciclului sexual. - criterii de introducere a animalelor la reproducţie - căldurile – semnele de exterior Sistemele de montă - liberă, dirijată Însămânţările artificiale: moment optim, tehnica însămânţării pe specii de animale, materialul seminal, truse de însămânţare pentru vaci, oi, capre, scroafe Gestaţia: - perioada de gestaţie pe specii de mamifere - perioada de incubaţie pe specii de păsări - semnele gestaţiei - comportamentul anormal al animalelor gestante (agitaţie, scurgeri vaginale, atitudini forţate)

4

Asistenţa la fătare - semnele fătării, stadiile fătării - materiale şi instrumente pentru intervenţie - durata de fătare pe specii de animale - legătura cu personalul sanitar – veterinar pentru fătările distocice Tehnica îngrijirii noilor născuţi Tehnica îngrijirii mamelor după fătare Total

4

4

6

4

48

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

71

Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Elemente de zootehnie generală” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 48 ore laborator tehnologic. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de zootehnie, în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor de specialitate. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Elemente de zootehnie generală” cuantificată cu 1 credit. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca “Gândire critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care 72

să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesor trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca obiectiv formarea competenţei de a aplica cunoştinţe referitoare la alimentaţia animalelor, repectiv de a selecta sortimentele de furaje utilizate în hrănirea animalelor, metoda dominantă utilizată fiind învăţarea prin descoperire. În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de documentare, fişe de lucru pentru fiecare examinare şi determinare, precum şi probe de evaluare şi autoevaluare. Fişele de documentare şi fişele de lucru se administrează elevilor în funcţie de forma de activitate (pe grupe de 3 – 4 elevi, sau individual) şi în funcţie de resursele materiale existente. Elevii sunt solicitaţi să citească conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea expusă, astfel activitatea fiind transferată de la profesor care nu mai face nicio expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se documenteze, să observe, să descopere, să diferenţieze sortimentele de furaje, formându-şi astfel performanţa de a selecta sortimentele de furaje folosite pe specii şi categorii de animale. Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi să intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate. Metodele folosite în acest caz sunt observarea, în mod deosebit descoperirea şi exerciţiul, dar şi conversaţia euristică.

73

Concretizând cele expuse, sugerăm pentru recunoaşterea furajelor următorul scenariu didactic: -se împarte clasa (grupa) pe echipe de 2 – 3 elevi; -se stabilesc punctele de lucru; - se aleg mostre de furaje din fiecare sortiment, se repartizează fiecărei grupe un număr de mostre, fişele de documentare şi fişele de lucru; - elevii observă fiecare furaj, îi descoperă caracteristicile, îl identifică, îl încadrează într-una din grupele de clasificare şi completează fişele de lucru; - echipele de elevi vor selecta sortimentele de furaje folosite pe specii şi categorii de animale. - la final, fiecare echipă va prezenta soluţiile la fişele de lucru şi împreună cu profesorul se va stabili soluţia corectă. La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de observare, conversaţia euristică şi exerciţiul. Elevul trebuie să diferenţieze furajele şi să le caracterizeze, să le asambleze în schelet după cum cere problema din fişa de lucru. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, el trebuie să colaboreze în permanenţă cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie, fişe de autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi. Exemplu: Unitatea de competenţe:14. Elemente de zootehnie generală Competenţa: 14.1. Analizează aspectele de exterior ale animalelor. Criterii de performanţă: b) Examinarea aspectelor de exterior ale animalelor I. Itemi obiectivi I.1 cu alegere duală Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă este falsă: A A A A

F F F F

Braţul reprezintă o regiune corporală a membrului anterior. Genunchiul reprezintă o regiune a membrului posterior. Grasetul reprezintă o regioune corporală a membrului anterior. Umărul reprezintă o regiune a membrului posterior.

I.2 de tip pereche Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane: 74

A Umăr Coapsă Gambă Braţ Graset Cot

B tibia şi fibula humerus art. femuro-tibio-rotuliană art. humero-radio-ulnară art. scapulo-humerală femur

I.3 cu alegere multiplă Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect: Linia superioară a trunchiului cuprinde: a. greabăn b. abdomen c. piept II. Itemi semiobiectivi II.1 cu răspuns scurt Frumuseţea sau defectele membrelor se stabilesc prin aprecierea....................... II.2 de completare Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos: Constituţia reprezintă ansamblul de caractere.........................şi..................................care s-au format sub influenţa Factorilor genetici................şi de....................................care Influenţează producţiilela animale. II.3 întrebări structurate Observaţi cu atenţie imaginile cu rasele de cai din album şi răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Ce culori au rasele prezentate? 2. Denumiţi culorile care participă la formarea lor. 3. Precizaţi speciile de animale la care se mai întâlnesc aceste culori. III. Itemi subiectivi III.1 rezolvare de probleme Într-o fermă de taurine, selecţia vacilor se face pentru producţia de lapte. Cinci exemplare examinate prezentau constituţia fină spre robustă şi ugerul asimetric. Precizaţi motivul eliminării acestora din lotul de prăsilă. III.2 eseu structurat Precizaţi însuşirile – morfologice - productive ale tipului de carne la taurine. III.3 eseu liber Apreciaţi tipul morfoproductiv la animalele din gospodăria personală sau de la agentul economic.

75

MODULUL VI – SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ ÎN DOMENIUL AGRICULTURĂ

Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” este integrat în stagii de pregătire practică din cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” se studiază într-un număr de 24 de ore efectuate de către profesorul de specialitate. Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” reprezintă unitatea de competenţe tehnice generale „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură”. Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor. Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională

76

în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor. Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul “Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice generale 9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură”. II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor Unităţi de competenţe 9.Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură

Competenţe individuale 9.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul agricultură.

Conţinuturi Legislaţia în domeniu  Informare: - instructaje iniţiale, curente, periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante;  Sisteme şi dispozitive de protecţie: - specifice sectorului agricol - echipamente P.S.I. – extinctoare, furtun, pături, pături umede, găleţi cu nisip; - avertizoare diferite; - instrucţiuni privind echipamentul de protecţie şi P.S.I.;  Măsuri: - fişa individuală de instructaj, echipamente de lucru şi protecţie, trusă de prim ajutor, materiale igienicosanitare; - măsuri de prevenire a incendiilor; - proceduri de stocare şi dispersare a reziduurilor.

77

9.2. Aplică acţiuni de Acţiuni de evitare a riscurilor evitare a riscurilor legate de  Evidenţă: jurnale, reviste, statistici securitatea şi sănătatea în  Situaţii: - accidente de muncă; muncă şi apariţia incendiilor. - de risc potenţial; - igiena personală – eficacitatea săpunului, detergenţilor, dezinfectantelor  Echipament: periodic, conform normativelor în vigoare şi a stării de uzură a echipamentului. 9.3 Organizează activităţile în Activităţi în caz de accidente caz de accident în domeniul  Proceduri:Eliminare a cauzelor, evacuarea agricultură. accidentaţilor, anunţare a organelor abilitate;  Etape: – Anunţare, constatare, intervenţie, declarare, anchetare;  Sarcini: Individuale şi de grup;  Evaluare: Corectitudinea intervenţiei, încadrare în timp, viteză de reacţie, estimare a pagubelor; Evaluare a riscurilor. III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie,

competenţele tehnice generale şi

specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei

tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la

modulul ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” sunt alocate 24 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de specialitate. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.

78

Nr. crt. 1.

2.

3.

4.

5.

Tema  Legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul agricultură. - informare: - instructaje iniţiale, curente, periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante;  Sisteme şi dispozitive de protecţie: - specifice sectorului agricol - echipamente P.S.I. – extinctoare, furtun, pături, pături umede, găleţi cu nisip; - avertizoare diferite; - instrucţiuni privind echipamentul de protecţie şi P.S.I.  Măsuri de aplicare şi respectare a legislaţiei în domeniu: - fişa individuală deinstructaj, echipamente de lucru şi protecţie, trusă de prim ajutor, materiale igienicosanitare; - măsuri de prevenire a incendiilor; - proceduri de stocare şi dispersare a reziduurilor.  Acţiuni de evitare a riscurilor legate de securitatea şi sănătatea în muncă şi apariţia incendiilor: - Evidenţă: jurnale, reviste, statistici - Situaţii: - accidente de muncă; - de risc potenţial; - igiena personală – eficacitatea săpunului, detergenţilor, dezinfectantelor - Echipamentul de protecţie  Organizarea activităţilor în caz de accidente: - Proceduri :Eliminarea cauzelor, evacuarea accidentaţilor, anunţare a organelor abilitate; - Etape – Anunţare, constatare, intervenţie, declarare, anchetare - Sarcini: Individuale şi de grup; - Evaluare: Corectitudinea intervenţiei, încadrare în timp, viteză de reacţie, estimare a pagubelor; Evaluare a riscurilor. Total

Nr. de ore alocat Laborator tehnologic 4

6

6

4

4

24

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor,repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală. 79

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” se studiază în clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr total de 24 ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Pregătirea practică la calificarea “tehnician zootehnist” este efectuată în totalitate de către profesorul de specialitate. Stagiile de pregătire practică se organizează, comasat câte 1-2 săptămîni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în laboratoare, cabinete, ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor de specialitate. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” cuantificată cu 0,5 credite. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât

a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor

strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.

80

De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. 81

Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician zootehnist”, nivelul trei. Pentru proiectarea unui scenariu didactic şi utilizarea unui instrument de evaluare consultaţi celelalte module din curriculum.

82

MODULUL VII – PRODUCEREA FURAJELOR ŞI ORGANIZAREA BAZEI FURAJERE Modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” este integrat în stagii de pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” se studiază într-un număr de 48 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Modulul „Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unittatea de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este: 4. Gândire critică şi rezolvare de probleme Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

83

Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor. Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice specializate 14. Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere”. II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor Unităţi de competenţe 17.Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere.

Competenţe individuale 17.1. Aplică cunoştinţe referitoare la speciile de plante furajere

Conţinuturi Specii de plante furajere Specii de plante furajere din diferite grupe:  graminee anuale: -orz, secară, ovăz, porumb pentru siloz, raigras aristat.  leguminoase anuale:-mazăre, măzăriche, borceaguri  leguminoase perene:-lucernă, trifoi  rădăcinoase: -sfeclă furajeră  bostănoase: -dovleacul  alte grupe:-rapiţă furajeră  importanţă: economică şi agrotehnică Particularităţile morfologice ale plantelor furajere:  rădăcină, tulpină, frunze, inflorescenţă, fructe. Particularităţile biologice ale plantelor furajere  regenerare, ritm de dezvoltare, vivacitate. Necesităţile fiziologice ale plantelor furajere:  regim termic, regim de apă, regim de nutriţie, regim de lumină, reacţia solului Parametrii de apreciere a valorii economice a plantelor furajere:  productivitate, consumabilitate, digestibilitate, calitatea 84

furajului Tehnologia informaţiei şi a calculatorului pentru selectarea plantelor furajere.  internet, softuri specializate 17.Produce- 17.2.Supraveghează Lucrări de înfiinţare a culturilor furajere: rea lucrările de Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării culturilor furajelor şi înfiinţare a furajere. organizarea culturilor furajere.  rotaţia, asolamentul, lucrările solului, pregătirea patului bazei germinativ. furajere. Regimul de fertilizare a culturilor furajere  fertilitatea solului, cerinţele plantelor, sortimentul de îngrăşăminte, fertilizarea înainte de semănat şi în perioada de vegetaţie, norma de îngrăşământ în kg/ha Lucrările de semănat a plantelor furajere  proba semănătorii, norma de sămânţă la hectar, adâncimea şi epoca de semănat, densitatea plantelor, metode de înfiinţare a culturilor furajere. Utilizarea maşinilor şi utilajelor la lucrările de înfiinţare  tractor în agregate cu pluguri, grape, discuri, tăvălugi, freze, combinatoare, semănători, cultivatoare. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de înfiinţare a culturilor furajere utilizării maşinilor şi utilajelor 17.Produce- 17.3. Organizează Lucrările de îngrijire a plantelor furajere rea lucrările de Lucrări de combatere a buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor din furajelor şi îngrijire, recoltare, culturile furajere: organizarea conservare şi  buruieni, boli, dăunători. bazei depozitare a  metode manuale, mecanice, chimice. furajere. plantelor furajere. Lucrări de fertilizare a culturilor furajere:  metode mecanice, chimice Lucrări de irigare a culturilor furajere:  tehnica irigării  metode: aspersiune, brazdă  echipamente: aripa de ploaie,furtun, aspersor Lucrări de recoltare a plantelor furajere:  epoca optimă de recoltare  pentru masă verde- la îmbobocire  pentru fân- de la îmbobocire până la înflorire  tehnica recoltării plantelor furajere  metode de recoltare Lucrări de conservare şi depozitare a plantelor furajere:  tehnica conservării plantelor furajere (prin uscare)  tehnica depozitării plantelor furajere (căpiţe, stoguri, şire, fânare) Maşini şi utilaje pentru îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere:  agregate pentru lucrările de îngrijire: tractor cu tăvălugi, cultivator,instalaţii de erbicidare, maşini de prăfuit şi stropit, grape, instalaţii de irigat, maşini de administrat îngrăşăminte. 85



17.Produce- 17.4. Organizează rea baza furajeră. furajelor şi organizarea bazei furajere.

agregate folosite la recoltare: tractor, cositori mecanice, remorci.  echipamente: coase, furci, care. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de îngrijire, recoltare, conservare şi depozitare a plantelor furajere şi utilizării maşinilor şi utilajelor Baza furajeră: Necesarul de furaje pe luni calendaristice pentru anul de plan pentru fiecare specie:  calculul necesarului de furaje pe specii de animale (taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări), categorii şi stări fiziologice: raţii şi norme furajere  pe categorii de furaje; pe perioada de timp: - 1 ianuarie anul de plan la recolta anului de plan; - 1 ianuarie anul următor la recolta anului următor; - pe an agricol (de la recolta anului de plan la recolta anului următor); - pe anul de plan - se includ toate speciile de animale şi categoriile de furaje; Planul de cultură pentru furajele de volum:  calculul suprafeţelor pentru culturile furajere în funcţie de: - necesarul de furaje - optimizarea furajării - continuitatea furajării  metoda tatonărilor succesive: - comparaţia suprafeţelor însumate cu cele destinate producerii furajelor de volum - producţii mari - culturi mari productive - culturi mai productive - culturi succesive  planul de cultură în funcţie de: -tipurile de cultură -cantităţile de furaje pe sortimente -necesarul de suprafaţă pe sortimente de furaje - suprafeţe însumate pentru toate sortimentele furajelor de volum Evaluare cantitativă: - metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor (culoare, cântărire); - metode de apreciere a nutreţurilor fibroase (şir diferite,formule de calcul pentru volum); - metode de apreciere cantitativă a concentratelor şi rădăcinoaselor (depozite sub formă de cub, prismă, paralelipiped, piramidă; - calculul unui metru cub de nutreţ pe sortimente fibroase, grosiere, suculente, concentrate şi la diferite intervale de timp; - formule de calcul ale formelor geometrice; 86

17.Produce- 17.5. Elaborează rea balanţele furajere. furajelor şi organizarea bazei furajere.

- evidenţa consumului de nutreţuri (zilnic, lunar, anual, pe raţii şi număr de animale furajate). Tipurile de balanţe furajere  balanţa de la începutul anului de plan până la recolta anului de plan  balanţa de la recolta anului de plan până la recolta anului următor. Metodologii de rezolvare a balanţei furajere:  metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la începutul anului până la recolta anului de plan; - cantităţile de furaje necesare pe perioadă, pe sortimente; - cantităţile existente în stoc pe sortimente de furaje; - calculul excedentului şi deficitului pe categorii de furaje; - echilibrarea balanţei furajere (substituiri de furaje, cumpărări)  metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la recolta anului de plan până la recolta anului următor: -cantităţile necesare pe perioadă, pe sortimente de furaje -cantităţile excedentare din prima balanţă existente în stoc la începutul recoltei anului din plan -cantităţile cuprinse în planul de cultură -calculul excedentului şi deficitului pe sortimente de furaje -asigurarea balanţei prin cumpărări Tehnologia informaţiei şi a calculatorului: Pentru calcularea necesarului de furaje şi pentru elaborarea balanţelor furajere  programe pe calculator cu necesarul de furaje, cu planul de cultură pentru furajele de volum, soft-uri specializate  balanţe furajere elaborate pe calculator, soft-uri specializate

III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de

87

învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” sunt alocate 48 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.

Tema

Nr. de ore alocate Teorie Laborator tehnologic

I. Specii de plante furajere 1. Specii de plante furajere din diferite grupe:  graminee anuale: -orz, secară, ovăz, porumb pentru siloz, raigras aristat.  leguminoase anuale:-mazăre, măzăriche, borceaguri  leguminoase perene:-lucernă, trifoi  rădăcinoase: -sfeclă furajeră  bostănoase: -dovleacul  alte grupe:-rapiţă furajeră  importanţă: economică şi agrotehnică 2. Particularităţile morfologice ale plantelor furajere:  rădăcină, tulpină, frunze, inflorescenţă, fructe. 3. Particularităţile biologice ale plantelor furajere  regenerare, ritm de dezvoltare, vivacitate. 4. Necesităţile fiziologice ale plantelor furajere:  regim termic, regim de apă, regim de nutriţie, regim de lumină, reacţia solului 5. Parametrii de apreciere a valorii economice a plantelor furajere:  productivitate, consumabilitate, digestibilitate, calitatea furajului 6. Tehnologia informaţiei şi a calculatorului pentru selectarea plantelor furajere.  internet, softuri specializate II. Lucrări de înfiinţare a culturilor furajere:

-

1

1 1 1 1

1

2 7. Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării culturilor furajere.  rotaţia, asolamentul, lucrările solului, pregătirea patului germinativ. 8. Regimul de fertilizare a culturilor furajere  fertilitatea solului, cerinţele plantelor, sortimentul de îngrăşăminte, fertilizarea înainte de semănat şi în perioada de vegetaţie, norma de îngrăşământ în kg/ha 88

1

9. Lucrările de semănat a plantelor furajere  proba semănătorii, norma de sămânţă la hectar, adâncimea şi epoca de semănat, densitatea plantelor, metode de înfiinţare a culturilor furajere. 10. Utilizarea maşinilor şi utilajelor la lucrările de înfiinţare  tractor în agregate cu pluguri, grape, discuri, tăvălugi, freze, combinatoare, semănători, cultivatoare. 11. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de înfiinţare a culturilor furajere utilizării maşinilor şi utilajelor III. Lucrările de îngrijire a plantelor furajere: 12. Lucrări de combatere a buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor din culturile furajere:  buruieni, boli, dăunători.  metode manuale, mecanice, chimice. 13. Lucrări de fertilizare a culturilor furajere:  metode mecanice, chimice

2

14. Lucrări de irigare a culturilor furajere:  tehnica irigării  metode: aspersiune, brazdă  echipamente: aripa de ploaie,furtun, aspersor 15. Lucrări de recoltare a plantelor furajere:  epoca optimă de recoltare  pentru masă verde- la îmbobocire  pentru fân- de la îmbobocire până la înflorire  tehnica recoltării plantelor furajere  metode de recoltare 16. Lucrări de conservare şi depozitare a plantelor furajere:  tehnica conservării plantelor furajere (prin uscare)  tehnica depozitării plantelor furajere (căpiţe, stoguri, şire, fânare) 17. Maşini şi utilaje pentru îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere:  agregate pentru lucrările de îngrijire: tractor cu tăvălugi, cultivator,instalaţii de erbicidare, maşini de prăfuit şi stropit, grape, instalaţii de irigat, maşini de administrat îngrăşăminte.  agregate folosite la recoltare: tractor, cositori mecanice, remorci.  echipamente: coase, furci, care. 18. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de îngrijire, recoltare, conservare şi depozitare a plantelor furajere şi utilizării maşinilor şi utilajelor IV. Baza furajeră: 19. Necesarul de furaje pe luni calendaristice pentru anul de plan pentru fiecare specie:  calculul necesarului de furaje pe specii de animale (taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări), categorii şi

1

89

1 3

2

2

2

2

-

2

stări fiziologice: raţii şi norme furajere  pe categorii de furaje; pe perioada de timp: - 1 ianuarie anul de plan la recolta anului de plan; - 1 ianuarie anul următor la recolta anului următor; - pe an agricol (de la recolta anului de plan la recolta anului următor); - pe anul de plan - se includ toate speciile de animale şi categoriile de furaje; 21. Planul de cultură pentru furajele de volum:  calculul suprafeţelor pentru culturile furajere în funcţie de: - necesarul de furaje - optimizarea furajării - continuitatea furajării  metoda tatonărilor succesive: - comparaţia suprafeţelor însumate cu cele destinate producerii furajelor de volum - producţii mari - culturi mari productive - culturi mai productive - culturi succesive  planul de cultură în funcţie de: -tipurile de cultură -cantităţile de furaje pe sortimente -necesarul de suprafaţă pe sortimente de furaje - suprafeţe însumate pentru toate sortimentele furajelor de volum 22. Evaluare cantitativă: - metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor (culoare, cântărire); - metode de apreciere a nutreţurilor fibroase (şir diferite,formule de calcul pentru volum); - metode de apreciere cantitativă a concentratelor şi rădăcinoaselor (depozite sub formă de cub, prismă, paralelipiped, piramidă; - calculul unui metru cub de nutreţ pe sortimente fibroase, grosiere, suculente, concentrate şi la diferite intervale de timp; - formule de calcul ale formelor geometrice; - evidenţa consumului de nutreţuri (zilnic, lunar, anual, pe raţii şi număr de animale furajate). 23. Tipurile de balanţe furajere  balanţa de la începutul anului de plan până la recolta anului de plan  balanţa de la recolta anului de plan până la recolta anului următor. 24. Metodologii de rezolvare a balanţei furajere:  metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la începutul anului până la recolta anului de plan:

90

6

2

4

6

-cantităţile de furaje necesare pe perioada, pe sortimente; -cantităţile existente în stoc pe sortimente de furaje; -calculul excedentului şi deficitului pe categorii de furaje -echilibrarea balanţei furajere (substituiri de furaje, cumpărări) 

metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la recolta anului de plan până la recolta anului următor: -cantităţile necesare pe perioadă, pe sortimente de furaje -cantităţile excedentare din prima balanţă existente în stoc la începutul recoltei anului din plan -cantităţile cuprinse în planul de cultură -calculul excedentului şi deficitului pe sortimente de furaje -asigurarea balanţei prin cumpărări V.Tehnologia informaţiei şi a calculatorului: 25.Pentru calcularea necesarului de furaje şi pentru elaborarea balanţelor furajere  

programe pe calculator cu necesarul de furaje, cu planul de cultură pentru furajele de volum, soft-uri specializate balanţe furajere elaborate pe calculator, soft-uri specializate Total ore

2

x

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 48 de ore. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de specialitate. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de zootehnie, în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor şi a maiştrilor instructori.

91

48

Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” cuantificată cu 1 credit. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca “Gândire critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesor trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru 92

un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca obiectiv formarea competenţei de a organiza baza furajeră (evaluarea cantitativă). Scenariul didactic ar putea fi următorul: -se organizează 6 puncte de lucru (staţiuni) care reprezintă diferite tipuri de sortimente de furaje; -se grupează elevii în 6 echipe de 3-4 elevi; -fiecare staţiune se dotează cu materiale specifice, fişe de documentare, fişe de lucru, fişe de evaluare, tabele; -se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, (care rezolvă mai repede sarcinile de lucru şi nu trebuie să şomeze) cu un sortiment de furaj nou, puţin utilizat sau un program pe calculator; -în fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare, rezolvă sarcinile din fişele de lucru, fac calculele necesare evaluării cantitative, solicită sprijinul profesorului dacă este cazul, rezolvă proba de evaluare, bifează staţiunea parcursă pe o foaie specială de evidenţă, unde sunt trecute toate staţiunile; -echipele se rotesc astfel încât la sfârşitul orelor fiecare echipă să fi parcurs toate staţiunile (nu este obligatorie staţiunea de rezervă). În final echipele de elevi sunt solicitate să prezinte, printr-un lider, soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune. Se discută, se argumentează, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să evalueze cantitativ nutreţurile. Metoda utilizată în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, acompaniată de problematizare, conversaţie euristică, algoritmizare, exerciţiu practic.

93

Această metodă facilitează atât dobândirea competenţei tehnice specializate, evaluarea cantitativă a nutreţurilor, cât şi formarea competenţei cheie gândire critică şi rezolvarea de probleme (alternative de rezolvare, analiză şi comparare). Într-o astfel de lecţie, în care activitatea didactică este centrată pe elev, profesorul are rolul de a supraveghea, a îndruma, a coordona activitatea şi de a interveni în corectarea soluţiilor date de elevi. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii săşi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită.

94

Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician zootehnist”, nivelul trei. Exemplu: Unitatea de competenţe: 17. Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere Competenţa: 17.4 Organizează baza furajeră Criterii de performanţă: c) Evaluarea cantitativă a nutreţurilor Probă practică 1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini: Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

5. 6.

Evaluarea cantitativă a nutreţurilor

Evaluare

Data

Calculaţi un metru de cub de fibroase, grosiere, suculente, concentrate, imediat după depozitare şi după o lună. Efectuaţi cubarea nutreţurilor fibroase. Efectuaţi cântărirea concentratelor. Efectuaţi aprecierea cantitativă a concentratelor şi rădăcinoaselor depozitate sub formă de cub, prismă, paralelipiped, piramidă. Calculaţi consumul de nutreţuri zilnic, pe raţii şi număr de animale furajate. Utilizaţi calculatorul pentru evaluarea cantitativă a nutreţurilor.

● Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

95

MODULUL VIII - AGREGATE ŞI INSTALAŢII FOLOSITE ÎN ZOOTEHNIE Modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” şi este integrată în Curriculum în Dezvoltare Locală, clasa a XI-a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” se studiază într-un număr de 66 de ore, din care 33 de ore instruire teoretică şi 33 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul inginer. Modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţă cheie care se formează în clasa a XI-a, nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”. Aceasta este: 1. Gândirea critică şi rezolvare de probleme Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat în tabelul 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul inginer are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se preteză la modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” şi în special la

96

pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor. Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie sporită a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului ,,Sugestii metodologice”. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă, competenţelor individuale şi probele de evaluare necesare înregistrării performanţelor elevului. Din tabelul ,, Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie. I. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul Unităţi de competenţe tehnice specializate: 16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie Unităţile de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie”. II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor Unităţi de competenţe 16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie

Competenţe individuale 16.1. Selectează maşinile agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere.

Conţinuturi tematice 

Procesul de lucru al maşinilor agricole pentru : - înfiinţarea plantelor furajere: tractor în agregat cu pluguri, grape, tăvălugi, freze, combinatoare, cultivatoare, semănători. - îngrijirea plantelor furajere: tractor în agregat cu grape, tăvălugi, cultivatoare, maşini de stropit şi prăfuit , instalaţii de irigat, maşini de administrat îngrăşăminte. - recoltarea plantelor furajere: cositori, vindrovere, greble, maşini de adunat şi presat, combine de recoltat.  Reglarea maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere: organe de lucru şi organe ajutătoare.  Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice exploatării maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere.

97

16.2. Organizează exploatarea instalaţiilor de pregătirea şi distribuirea hranei animalelor



 

16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie

16.3. Verifică utilajele pentru întreţinerea animalelor în adăposturi.



  16.4 Supraveghează instalaţiile pentru recoltarea produselor animaliere



 

Procesul de lucru al instalaţiilor de pregătire a hranei (mori, tocători, zdrobitori, batoze) şi de distribuire a hranei animalelor: hrănitori pe specii de animale, adăpători pe specii de animale, transportoare, remorca amestecătoare. Reglarea instalaţiilor de hrănire şi de distribuire a hranei animalelor. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice exploatării instalaţiilor de hrănire şi de distribuire a hranei. Procesul de lucru al utilajelor pentru întreţinerea animalelor în adăposturi: aparate de ţesălat, instalaţii pentru asigurarea microclimatului (ventilatoare, încălzire locală şi generală), instalaţii pentru evacuarea dejecţiilor pentru adăposturile de taurine, porcine, păsări, ovine utilaje pentru igienizare mecanică şi chimică a adăposturilor (aparate de dezinfecţie, instalaţia mobilă de dezinfecţie), instalaţii pentru păşunat(gardul electric). Reglarea utilajelor pentru întreţinerea animalelor în adăposturi Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cu utilajele pentru întreţinerea animalelor în adăposturi Procesul de lucru al instalaţiilor de recoltare a produselor animaliere: instalaţii şi aparate de muls, maşina de tuns, instalaţii de sacrificare, utilaje pentru colectarea ouălor. Reglarea instalaţiilor de recoltare a produselor animaliere. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor cu instalaţii de recoltare a produselor animaliere.

III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele tehnice specializate se formează prin instruire teoretică, pregătire practică şi laborator tehnologic. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul

98

,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” sunt alocate 66 ore, din care 33 de ore de instruire teoretică şi 33 de ore de laborator tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul inginer. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care stă la baza planificării calendaristice. Nr. crt.

1.

2.

3. 4. 5. 6. 7.

8. 9. 10. 11. 12. 13.

Tema I. Maşini agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere A. Maşini agricole pentru înfiinţarea culturilor de plante furajere Tractor în agregat cu pluguri, grape, tăvălugi, freze, combinatoare, cultivatoare, semănători: componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, norme. B. Maşini agricole pentru îngrijirea plantelor furajere Tractor în agregat cu grape, tăvălugi, cultivatoare, maşini de stropit şi prăfuit , instalaţii de irigat, maşini de administrat îngrăşăminte: componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, norme. C. Maşini agricole pentru recoltarea plantelor furajere Cositori – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor furajere, norme. Vindrovere – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor furajere, norme. Greble – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor furajere, norme. Maşini de adunat şi presat – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor furajere, norme. Combine de recoltat plante furajere – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor furajere, norme. II. Instalaţii de hrănire a animalelor A. Instalaţii de pregătire a hranei Mori – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi executarea măcinării, norme Tocători – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi executarea tocării, norme Zdrobitori – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi executarea zdrobirii, norme Batoze – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi utilizare, norme B. Instalaţii pentru distribuirea furajelor Tipuri de hrănitori pe specii de animale: componente, caracteristici tehnice, funcţionalitate, norme Tipuri de adăpători pe specii de animale: componente, caracteristici tehnice, funcţionalitate, norme 99

Instruire teoretică

Laborator tehnologic

3

3

3

3

1

1

1

1

1

1

1

1

2

2

1

1

1

1

1

1

1

1

2

2

1

1

14.

Transportoare – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru şi utilizare, norme Remorca amestecătoare - componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi utilizare, norme III. Utilaje pentru întreţinerea animalelor în adăpost Aparate de ţesălat: componente, caracteristici tehnice, norme. Instalaţii pentru îmbăierea ovinelor: componente, caracteristici tehnice, norme. Instalaţii pentru asigurarea microclimatului: ventilatoare, încălzire locală şi generală (componente, caracteristici tehnice, norme.) Instalaţii pentru evacuarea dejecţiilor pentru adăposturile de taurine, porcine, păsări, ovine (componente, caracteristici tehnice, norme.) Utilaje pentru igienizare mecanică şi chimică a adăposturilor: aparate de dezinfecţie, instalaţia mobilă de dezinfecţie (componente, caracteristici tehnice, norme.) Instalaţii pentru păşunat : gardul electric (componente, caracteristici tehnice, norme.) IV. Instalaţii pentru recoltarea produselor animaliere Instalaţii şi aparate de muls – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi executarea mulsului mecanizat, norme. Maşina de tuns – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi executarea tunsului mecanizat, norme. Instalaţii de sacrificare Utilaje pentru colectarea ouălor – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi utilizare, norme.

15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24 25. Total

1

1

2

2

1 1

1 1

1

1

2

2

1

1

1

1

1

1

1

1

1 1

1 1

33

33

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară. 2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare Curriculum în Dezvoltare Locală, pentru modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, ruta directă , într-un număr de 66 de ore din care 33 de ore de instruire teoretică şi 33 de ore de laborator tehnologic. Proiectarea Curriculum în Dezvoltare Locală, s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării Curriculum în Dezvoltare Locală, a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” cuantificată cu 1 credit.

100

Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul trei complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţii de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncăă sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea competenţele de la unitatea de competenţă cheie ,,Gândirea critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. Pentru aplicarea Curriculum-lui în Dezvoltare Locală, de clasa a XI-a procesul de predare–învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, specializarea ,,tehnician zootehnist”. Utilizarea unor metode cu activitate didactică centrată pe elev cum sunt. Studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare–învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea

,,

Tehnician zootehnist”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel trei, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul şi maistrul instructor trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe 101

de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, aparaturii, echipamentelor necesare,

precum şi a

spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a organiza exploatarea instalaţiilor de pregătirea hranei. Competenţa 16.2. Organizează exploatarea instalaţiilor de pregătirea şi distribuirea hranei animalelor. Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic: -

Se organizează clasa pe grupe (echipe) de 3 - 4 elevi;

-

Se organizează module de lucru (sau staţiuni);

-

În fiecare staţiune de lucru se găsesc fişe de documentare (denumire utilaj, caracteristici tehnice), fişe de lucru (proces de lucru, reglaje) şi câte un utilaj;

-

Se fixează punctele de lucru proporţional cu numărul de utilaje;

-

Se organizează şi o staţiune de rezervă, pentru elevii foarte buni, cu un utilaj mai complex;

-

Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul ore (orelor) fiecare echipă să fi parcurs toate staţiunile (nu este obligatoriu staţiunea de rezervă);

-

În fiecare staţiune elevii se documentează folosind fişa de documentare, observă şi descoperă denumirea utilajului, caracteristici tehnice ale acestuia, examinează fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracteristicile tehnice ale utilajelor, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă;

-

Grupa de elevi pune în funcţiune utilajul şi-l foloseşte pentru pregătirea hranei (secvenţa respectivă), ceea ce duce la formarea competenţei de a exploata instalaţiile de pregătirea hranei;

-

În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune;

-

Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiilor corecte. Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni acompaniată de

descoperire, problematizare şi exerciţiul practic. 102

Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea soluţiilor date de elevi şi a deprinderilor formate întrucât activitatea didactică este centrată pe elev. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare Instrumentele

de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să

permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Tehnician în zootehnie”, nivelul trei. Exemplu: Unitatea de competenţă 16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie Competenţa 16.1 Selectează maşinile agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere Criterii de performanţă a. Specificarea procesului de lucru al maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere Probă orală 1A. Specificaţi procesul de lucru al maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere: Nr. crt.

1. 2. 3. 4. 5.

Maşini agricole pentru recoltat plante furajere

Procesul de lucru

Cositoare Vindrover Greblă Maşină de adunat şi presat Combină de recoltat plante furajere

103

Evaluator

Data

b. Supravegherea reglării maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere Probă practică Probă practică 1B. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru: Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 

Reglajele combinei de recoltat plante furajere

Evaluator

Supravegheati reglarea înălţimii de tăiere Supravegheati reglarea distanţei dintre cuţitele tobei şi contracuţit Supravegheati reglarea poziţiei deflectorului Supravegheati reglarea poziţiei combinei în raport cu tractorul Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

MODULUL IX - MARKETINGUL PRODUSELOR AGRICOLE

104

Data

Modulul „Marketingul produselor agricole” este integrat în curriculum în dezvoltare locală, clasa a XI-a , liceu tehnologic rută directă pentru calificările din domeniul agricultură nivelul III.. Modulul se studiază într-un număr de 66 de ore, din care 33 ore laborator tehnologic efectuate de profesorul de specialitate Modulul „Marketingul produselor agricole” se studiază în paralel cu celelalte module din clasa a XI-a el nefiind condiţionat de parcurgerea altor module. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corespund

competenţele

individuale

formulate

în

Standardul

de

Pregătire

Profesională. Atingerea competenţelor individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modulul Unităţi de competenţe tehnice generale: 12. II.

„Marketingul produselor agricole” Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe competenţe individuale 12.Marketingul 12.1. Evaluează produselor nevoile şi cererea agricole de consum pentru produsele agricole

Conţinuturi  Marketingul produselor agricole: - Referiri conceptuale privind marketingul produselor agricole - Nevoile de consum: ierarhizarea nevoilor concepută de A.H. Maslow,

clasificarea

nevoilor de consum - Cererea de produse agricole: trăsături, factori de influenţă - Elasticitatea cererii: concept, coeficientul de elasticitate, curba cererii 105

12.Marketingul 12.2. Evaluează produselor oferta şi consumul agricole de produse agricole



Oferta de produse agricole:

- Forme, structură, raport cerere/ofertă pe piaţă -Clasificare, trăsături, factori de influenţă - Elasticitatea ofertei : concept, coeficient de elasticitate, curba ofertei - Consumul de produse agricole:

factori

de influenţă, ciclul de viaţă al produselor 12.3. Analizează

agricole Piaţa agrară

piaţa agrară

- Elemente:

concurenţa, cererea şi oferta,

preţuri, taxe - Funcţii : asigurarea populaţiei cu produse agricole şi a industriei prelucrătoare cu materii

prime, asigurarea

rezervelor

de

stat,

asigurarea

disponibilităţilor pentru export -Tipurile de piaţă, în funcţie de criteriile date:obiectul

tranzacţiei

de

vânzare-

cumpărare, ofertanţii şi purtătorii cererii de consum,

întinderea geografică, gradul de

dispersie teritorială, accesul consumatorilor pe piaţă - Piaţa produsului: caracterizare, dimensiune -Piaţa

întreprinderii:

caracterizare,

dimensiune,piaţa potenţială - Piaţa de gros: obiective, actorii pieţei, tipuri de pieţe - Indicatori: capacitatea efectivă şi potenţială 12.Marketingul 12.4. Aplică produselor mixul de marketing agricole

a pieţei, cota de piaţă Mixul de marketing : - Politica de produs: dezvoltarea

106

produselor existente, programarea de noi produse, calitatea, marca, garanţiile, servicii conexe - Politica de preţ: reduceri

şi

preţul

avantaje,

de

forme

de

bază, plată,

suportarea riscului -

Politica

marketing,

de

distribuţie:

aria

teritorială,

canalele

de

amplasarea

unităţilor comerciale, transportul, serviciile conexe -

Politica

de

promovare:

publicitatea,

promovarea vânzărilor, cataloage, expoziţii, târguri, relaţii cu publicul - Mix de marketing: pentru produse agricole III. Sugestii metodologice 1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin laborator tehnologic . Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele 2 tipuri de instruire. Pentru pregătire la modulul „Marketingul produselor agricole” sunt alocate un număr de 66 ore din care pentru laborator tehnologic 33 ore. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică a conţinutului care stă la baza planificării calendaristice:

Nr. crt.

Tema

Nr. ore instruire

107

Nr. ore laborator

teoretică 1

tehnologic

Marketingul produselor agricole: - Referiri conceptuale privind marketingul produselor agricole

6

6

- Nevoile de consum - Cererea de produse agricole 2

Oferta de produse agricole: - Forme, structură, raport cerere/ofertă pe piaţă

6

6

8

8

13

13

33

33

-Clasificare, trăsături, factori de influenţă - Elasticitatea ofertei 3

- Consumul de produse agricole Piaţa agrară - Elemente: concurenţa, cererea şi oferta, preţuri, taxe - Funcţii,tipuri de piaţă - Piaţa produsului: caracterizare, dimensiune - Piaţa întreprinderii, piaţa de gros - Indicatori: capacitatea efectivă şi potenţială a pieţei, cota

4

de piaţă Mixul de marketing : - Politica de produs - Politica de preţ - Politica de distribuţie - Politica de promovare - Mix de marketing: pentru produse agricole TOTAL

Numărul de ore alocate pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţii şi cerinţele concrete din unitatea şcolară. 2.

Sugestii cu privire la procesul ţi metodele de predare – învăţare

Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale este imperios necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor,

108

prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare. Pentru aplicarea curriculum-ului de la clasa a XI-a procesul de predare – învăţare trebuie să fie localizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale, cerute de nivelul 3 şi de calificările respective. Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor didactice care conduc la formarea competenţelor specifice conţinutului. Metode ca studiu de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol, turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni în care activitatea didactică este centrată pe elev, au eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare. Ele permit agregarea competenţelor cheie cu cele generale şi dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică ca şi imaginaţia şi creativitatea. Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metode clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului.. Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi autoevaluare, astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi tehnice generale definite. Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei, Aplică mixul de marketing. Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu se organizează:  Se organizează colectivul de elevi pe grupe  Fiecare grupă va avea o fişă de lucru  Elevii vor avea ca sarcină de lucru să realizeze un mesaj publicitar pentru un anumit produs, având în vedere următoarele: Ce anunţăm? ( tema ), Cui ? ( ţinta publicităţii ), Unde ? ( suportul ), Când ? ( campania publicitară ), Cum ? ( anunţul publicitar ), Cu ce efort ? ( bugetul ) În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare grupă. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiilor găsite. Metoda dominantă în acest scenariu este studiul de caz, iar metodele subordonate sunt problematizarea şi conversaţia euristică.

109

Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează, deoarece activitatea didactică este centrată pe elev. 3.

Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice

generale din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metode clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient, elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor învăţării. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea ţi abilităţile după criterii definite. Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi exprime opinii proprii. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă respectivă. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze raporturi sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificările respective. Exemplu: Unitatea de competenţe: 12. Marketingul produselor agricole Competenţa 12.4 Aplică mixul de marketing a) Caracterizarea politicii de produs 1.A. Probă orală Argumentaţi principalele componente ale politicii de produs 2.A. Probă scrisă 110

Realizaţi un eseu de maxim două pagini cu tema: „Imaginea produsului reprezintă cea mai importantă componentă a produsului în accepţiunea marketingului”. b) Analizarea politicii de preţ Probă orală 1.B. Specificaţi principalele componente ale politicii de preţ. Probă scrisă 2.B. O întreprindere are posibilitatea să fabrice fie produsul A, fie produsul B. Fabricarea acestora presupune costuri fixe de 4,8 milioane euro pentru produsul A şi de 5,2 milioane euro pentru produsul B. Costurile variabile, pe bucată, sunt de 10 euro pentru produsul A şi de 8 euro pentru produsul B. În procesul comercializării, strategia de preţ, bazată pe nivelul preţului, pe care o poate adopta întreprinderea, are trei variante, iar cantităţile ce ar putea fi vândute, în condiţiile celor două stări ale conjuncturii ( favorabilă şi nefavorabilă ) sunt prezentate în tabelul alăturat: Produs Strategia de preţ A B

preţ înalt preţ moderat preţ scăzut preţ înalt preţ moderat preţ scăzut

Preţ de desfacere (euro ) 28 25 22 25 23 21

Desfaceri ( mii bucăţi ) Conjunctură Conjunctură favorabilă nefavorabilă 400 180 500 300 620 400 530 250 600 320 680 360

Presupunând că probabilitatea unei conjuncturi favorabile este de 0,8, iar cea a unei conjuncturi nefavorabile este de 0,2. să se stabilească produsul şi strategia de preţ care maximizează profitul întreprinderii. c) Selectarea politicii de distribuţie (de plasament) Completaţi: 1.C. Distribuţia se poate realiza prin două căi: a) prin ……………….. între producător şi consumator.

111

b) prin ……………….., situaţie în care între producător şi consumator se interpun intermediarii. 2.C. Canalul de distribuţie poate fi analizat ca un organism complex caracterizat prin: …………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 3.C. Intermediarii se interpun între …………………………………, având o activitate distinctă între ………………………………… a produselor şi serviciilor. Probă practică 4.C. a) Realizaţi un circuit de valorificare a laptelui şi a produselor lactate. b) Realizaţi un circuit de valorificare a animalelor pentru carne. (d) Alegerea politicii de promovare a produselor Probă orală 1.D. Argumentaţi diferenţa între publicitate şi promovarea vânzărilor. 2.D. Investigaţi formele de publicitate. Probă scrisă 4.D. Aplicaţi publicitatea la locul de vânzare.

5.D. Realizaţi o strategie de promovare pentru un produs fabricat / serviciu prestat de o firmă din localitatea ( judeţul ) dumneavoastră. (e) Realizarea unui mix de marketing 1.E. Realizaţi un mix de marketing pentru un produs agricol, ţinând cont de componentele specifice ● Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi.

112