Contract Gaj Comercial

CONTRACTUL DE GAJ COMERCIAL SECŢIUNEA I NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ COMERCIAL

§ 1. Noţiuni generale 1.

Caracterul comercial al gajului. Gajul este o garanţie reală prin care se

asigură executarea obligaţiilor civile sau comerciale. Contractul de gaj1 dobândeşte caracter comercial cînd obligaţia pe care o garantează derivă dintr-un act juridic pe care legea îl considera faptă de comerţ (art. 478 C. corn.). Deci, contractul de gaj este o faptă de comerţ obiectivă conexă (accesorie); el dobindeşte caracter comercial datorită legăturii sale cu o obligaţie comercială (accesorium sequitur principalem). Comercialitatea gajului este dată de natura obligaţiei garantate, iar nu de obiectul său. întradevăr, contractul de gaj prin care se garantează o obligaţie civilă nu are caracter comercial, chiar dacă bunurile care fac obiectul garanţiei sînt efecte de comerţ (de exemplu, cambii). în temeiul principiilor Codului comercial, contractul de gaj mai dobindeşte caracter comercial cînd el este constituit de un comerciant (art. 478 C. com.). în acest caz, contractul de gaj este o faptă de comerţ subiectivă (art. 4 C. com.) . 2.

Reglementarea

obligaţiilor speciale

legală

comerciale privind

au

a

gajului

determinat

contractul

de

gaj

comercial.

Unele

legiuitorul

să

consacre

comercial.

Aceste

particularităţi anumite

dispoziţii

ale

dispoziţii

speciale

sînt

prevăzute în art. 478-489 C. com. Întrucît Codul comercial cuprinde numai anumite reguli speciale, el se completează cu dispoziţiile Codului civil privind contractul de gaj (art. 1 C. com.). În

privinţa

comercial,

sînt

incidenţei aplicabile

pe

care

o

principiile

au

cele

generale

două

reglementări

referitoare

la

asupra

izvoarele

gajului dreptului

comercial. § 2. Definiţia şi caracterele juridice al contractului 3. Definiţia contractului. Codul comercial

nu

comercial.

definit

In

consecinţă,

acest

contract

va

fi

cuprinde pe

o

baza

definiţie

a

dispoziţiilor

gajului Codului

civil. Contractul de gaj este contractul prin care debitorul remite crediiorului său un bun mobil pentru garantarea executării obligaţiei, cu posibilitatea pentru creditor ca, la scadenţă, în caz de nerespectare a 1

SL D. Cărpenaru, Drept comercial român I, p. 54-55.

1

obligaţiei, să fie satisfăcut cu preferinţă din valoarea bunului respectiv (art. 1685 şi 1686 C. civ.)2. 4.

Caracterele

juridice

ale

contractului.

Din

definiţia

dată

rezultă

caracterele

juridice ale contractului. a) Contractul de gaj este uri contract unilateral; el dă naştere la obligaţii numai pentru creditor, de a păstra bunul şi de a-1 restitui debitorului după executarea obligaţiei garantate. Contractul de gaj este un contract accesoriu; menirea sa este să garanteze executarea obligaţiei principale asumate de debitor. Contractul de gaj este un contract real; pentru încheierea sa este neeesar, pe lîngă acordul de voinţă al părţilor, ca debitorul să remită creditorului bunul mobil care face obiectul gajului3. Deci, gajul implică deposedarea debitorului de bunul său. în acest sens, art. 480 alin. 2 C. corn. prevede că dreptul creditorului de a fi satisfăcut cu preferinţă „nu există decît dacă lucrul s-a pus şi se află în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasă de părţi". Cit priveşte condiţia remiterii bunului, Codul comercial consideră că ea este îndeplinită şi în cazul în care bunul se află în anumite locuri arătate de lege. Art. .480 alin. dispune: „Creditorul este presupus că are în posesiunea sa lucruri date in gaj cînd ele se află în magazinele sale sau ale comisionarului său, în vasele sale, la vamă sau într-un depozit public, sau dacă înainte de sosirea lor este în posesiunea poliţei de încărcare, sau a scrisorii de cărat girată cu clauza „valoarea în garanţie" sau o alta asemenea". , 5. fără

Gajul

fără

deposedare.

deposedare.

Codul

Reglementarea

comercial

consacră

anumite

fără

deposedare

este

gajului

cazuri

de

gaj

determinată

de

necesitatea asigurării unor condiţii stimulative pentru acordarea creditelor. Art. 480 alin. 4 C. com. reglementează limitativ două cazuri: a)

gajul asupra produselor solului prinse încă în rădăcină sau deja culese;

b) gajul

asupra

materiilor

prime

industriale,

în

stare

de

fabricaţie

sau

deja

fabricate şi aflate în fabrici sau depozite4. în aceste cazuri, gajul se consideră constituit ca efect al contractului, de la data încheierii contractului. în contract trebuie să se indice numărul, natura, calitatea şi locul unde se află bunurile, fără ca ele să fie luate din posesiunea debitorulu. Potrivit legii, contractul de gaj trebuie să fie transcris, în termen de 5 zile, în registrul

special

ţinut

la

instanţa

judecătorească5.

Dacă

bunurile

care

constituie

obiectul gajului se află în altă localitate decît aceea în care se afla reşedinţa judeţului,

grefierul

instanţei

este

obligat

2

să

comunice

de

urgenţă

primarului

C. Stătcscu, C. Bîrsan, Drept civil.Teoria generală a obligaţiilor, p. 387-388. Cas. I dec. nr. 876/1946, în Practica... p. 233. Cas.III dec. nr. 1223/1925, în Practica... p.234.-364 4 Maşinile, uneltele şi instalaţiile nu pot face obiectul gajului fără deposedare prevăzut de art. 480 C. corn., ci numai a gajului cu deposedare, în consecinţă, dacă asemenea bunuri nu au fost remise creditorului, contractul de gaj nu s-a încheiat valabil (Cas. I dec. nr. 876/1946, in Practica.... p. 233). 5 Cas. III dec nr. 1404/1925. în Practica... p. 234. 3

2

localităţii un extras de pe transcrierea efectuată! pentru a se face menţiune în registrul de amanete al primăriei (art. 480 alin. 7 C. corn.). Gajul fără deposedare avînd ca obiect bunurile menţionate este opozabil terţilor de la data transcrierii în registrul instanţei, respectiv de Ia dala menţiunii în registrul primăriei. Trebuie arătat că. în doctrină se consideră gaj fără deposedare şi cazul gajului în cate remiterea materială a bunului este simbolica. Este cazul gajul asupra fondului de comerţ. Deoarece interesul economic pledează pentru continuarea comerţului de către comerciantul debitor, iar Codul comercial nu a consacrat gajul fără deposedare privitor la fondul de comerţ, doctrina şi jurisprudenţa au imaginat procedeul tehnic al remiterii simbolice a detenţiunii fondului de comerţ6 . Acest lucru se realizează prin predarea către creditor a titlurilor şi documentelor privind fondul de comerţ; de exemplu, contractul de vinzarc-cumpăracc în temeiul căruia debitorul a dobindit fondul de comerţ. Pentru protejarea terţilor, remiterea simbolică a titlurilor asupra fondului de comerţ trebuie completată prin publicitatea impusă de lege. Art. 21 din Legea ne. 26/1990 prevede obligaţia comerciantului de a face in registrul comerţului o menţiune privind gajul fondului de comerţ. Această menţiune este opozabilă terţilor de la data efectuării ei în registrul comerţului. SECŢIUNEA all-a CONSTITUIREA GAJULUI COMERCIAL 6.

Precizări

prealabile.

trebuie

îndeplinite

gajului

Potrivit

dispoziţiilor

anumite

condiţii.

Codului Aceste

civil,

pentru

condiţii

privesc

constituirea persoana

debitorului, forma şi publicitatea contractului, precum şi obiectul gajului7. Codul

comercial

cuprinde

unele

dispoziţii

speciale

privind

forma

şi

publicitatea contractului şi obiectul gajului comercial. 7.

Forma şi publicitatea contractului. Potrivit art. 1686 C. civ., contractul de

gaj trebuie constatat printr-un înscris, care să arate suma datorată, felul şi natura lucrurilor

gajate

sau

descrierea

calităţii,

greutăţii

şi

măsurii

lor.

înscrisul

con-

statator al gajului se depune şi se păstrează într-o mapă specială la notariatul de stat. Forma scrisă şi înregistrarea contractului de gaj nu sînt condiţii de validitate, ci formalităţi prin care se asigură dreptul de preferinţă al creditorului gajist faţă de alţi creditori ai debitorului. . In privinţa gajului comercial, art.. 478 C. corn. prevede că, între părţile contractante, gajul se constată prin toate mijloacele de probă admise de legea comercială şi stabilite de art. 46 C. corn. Faţă de terţi însă, gajul nu poate fi dovedit decît prin înscris, dacă suma pentru care s-a constituit 6

7

D. Gălăşescu, Drept comercial, Bucureşti, 1948, p. 363 C. Stătescu, C. Bîrsan op. cit., p. 389.

3

gajul depăşeşte 250 lei. Din dispoziţiile legale citate rezultă că, pentru raporturile dintre părţile contractante, legea nu cere condiţia formei scrise a contractului de gaj; contractul de gaj comercial poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv martori. Forma scrisă a contractului de gaj comercial este cerută ad probationem numai pentru a asigura opozabilitatea contractului faţă de terţi, deoarece, în raporturile cu terţii este exclusă folosirea altor mijloace de probă, dacă suma pentru care s-a constituit gajul depăşeşte 250 lei 8. Data înscrisului nu trebuie să fie certă. Potrivit art. 57 C. com., data actului comercial poate fi dovedită prin orice mijloc de probă admis de legea comercială. 8.

Obiectul gajului. Gajul comercial poate avea ca obiect orice bun corporal

sau incorporai. Dacă obiectul gajului îl constituie o creanţă, legea cere, pe lîngă forma scrisă a contractului, şi remiterea înscrisului constatator al creanţei, notificarea constituirii gajului faţă de debitorul creanţei9. Cind obiectul gajului îl formează acţiunile sau obligaţiunile unei societăţi comerciale, constituirea gajului se realizează in mod diferit în cazul titlurilor de credit nominative, gajul poate fi constituit printr-un transfer al titlurilor către creditor, înscris în registrul special al societăţii, cu menţiunea „pentru cauză de garanţie" (art. 479 alin. 3 C. corn.). Această modalitate speciflcă de constituire a gajului nu exclude posibilitatea constituirii gajului în condiţiile generale, prin încheierea unui contract în formă scrisă şi remiterea titlului nominativ către creditor. într-adevăr, art. 479 C. com. prevede: „Gajul... poate fi constituit printfun transfer înscris în registrele societăţii"... Deci, este vorba de o facultate, iar nu de o modalitate exclusivă de constituire asupra titlurilor nominative .10 În cazul titlurilor de credit la ordin, gajul se constituie prin încheierea contractului în formă scrisă şi remiterea titlurilor în posesia creditorului, fără vreo altă notificare. Totodată, gajul se poate constitui şi prin gir cu clauza „valoare în garanţie", care atestă că titlul s-a transmis pentru garantarea unei creanţe, iar nu în plină proprietate. În cazul titlurilor de credit la purtător, creditorul este asigurat chiar numai prin simpla remitere a titlurilor. Pentru ocrotirea intereselor debitorului însă este necesară încheierea contractului în forma scrisă şi remiterea titlurilor. În sfîrşit, cînd gajul are ca obiect brevete de invenţii, mărci şi alte asemenea titluri, constituirea gajului se realizează prin încheierea contractului în formă scrisă şi remiterea titlurilor, la care se adaugă îndeplinirea condiţiilor de publicitate prevăzute pentru ocrotirea acestor drepturi.

8

8 I. N. Finţescu, Curs de Drept comercial , vol. I, Ed. Doicescu, Bucureşti, p. 445. 99 Cas. II dec. nr. 192/1933, în Practica... p.231 10 I. N. Finţescu, op. cit., vol. I, p. 447 şi Cas. III dec. nr. 1001/1927 , în Practica... p. 235. 10

4

SECŢIUNEA a III-a EFECTELE CONTRACTULUI DE GAJ COMERCIAL

§ 1. Noţiuni generale 9. Precizări prealabile. Contractul de gaj dă naştere la anumite drepturi şi obligaţii. întrucît contractul de gaj este un contract unilateral, aceste drepturi şi obligaţii îl privesc numai pe creditorul gajist. În cazul nerespectării de către debitor a obligaţiei garantate, se pune problema realizării gajului de către creditorul gajist. § 2. Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist 10. Precizări prealabile. Ca urmare a încheierii contractului de gaj, creditorul gajist dobîndeşte anumite drepturi şi are unele obligaţii. Aceste drepturi şi obligaţii privesc intervalul de timp cuprins între momentul încheierii contractului şi scadenţa obligaţiei garantate. 11. Drepturile creditorului. Contractul de gaj conferă creditorului anumite drepturi: ' a)

Creditorul are dreptul să reţină bunul care constituie obiectul gajului pînă

la executarea de către debitor a obligaţiei garantate. Beneficiind de acest drept de

reteriţie,

creditorul

poate

refuza

restituirea

bunului

pînă

la

achitarea

în

întregime a datoriei, cu dobînzile şi cheltuielile aferente (art. 1694 C. civ.). Creditorul gajist nu are.un atare drept de retenţie decît în cazul gajului cu deposedare, căci numai în acest caz bunul se afla în detenţiunea sa. b) Creditorul

are

dreptul

să

revendice

bunul

care

constituie

obiectul

gajului

de la orice persoană la care s-ar afla, fără voia sa. Acţiunea în revendicare se întemeiează pe dreptul real de gaj al creditorului şi se exercită cu observarea dispoziţiilor art. 1909 C. civ. 12. Obligaţiile creditorului. Contractul de gaj .dă naştere unor obligaţii în sarcina creditorului. a)

Creditorul

are

obligaţia

de

a

consen'a

bunul

care

constituie

obiectul

gajului. Potrivit art. 481 C. com., creditorul este dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Drept urmare, creditorul este obligat să facă

eventualele

cheltuieli

impuse

de

necesitatea

conservării

bunului.

In

cazul

unor bunuri încorporate, dacă efectele date în gaj au ajuns la scadenţă, creditorul este obligat să urmărească şi să încaseze valoarea lor (art. 481 C. com.)11. Cheltuielile

de

conservare a bunului gajat sînt suportate de debitor (art. 481 alin. 2 C. com). Este vorba de 11

Cas. II dec. nr. 848/1937, ta Practica... p. 237-368

5

cheltuielile utile şi necesare făcute pentru conservarea bunului (art. 1691 C. civ.); Pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat va răspunde creditorul, dacă ele s-au datorat culpei sale (art. 1691 C. Civ.); b) Creditorului îi est interzisă folosirea bunului primit în gaj. Avîrid numai un drept de detenţie asupra bunului care constituie obiectul gajului, creditorul nu îl poate

folosi

în

interesul

său.

Nerespectarea

acestei

interdicţii

dă

dreptul

debitorului de a cere ca bunul dat în gaj să fie pus sub sechestru (art. 1693 C. civ. şi art. 596 C. pr. civ.); În cazul în care prin folosirea bunului s-a cauzat un prejudiciu, debitorul are dreptul la despăgubiri. c) Creditorul are obligaţia să restituie bunul primit în gaj. Această obligaţie-este condiţionată de executarea de către debitor a obligaţiei garantate prin gaj. Potrivit legii, debitorul nu poate pretinde restituirea bunului decît după ce a plătit în întregime capitalul, dobînzile şi cheltuielile datoriei pentru a cărei garanţie a fost remis bunul (art. 1694 C. civ.). § 3. Realizarea gajului 13. Precizări prealabile. în cazul în care debitorul nu a executat la scadenţă obligaţia garantată prin gaj, creditorul este în drept să procedeze la realizarea gajului. Potrivit legii, într-un asemenea caz, creditorul arc dreptul să ceară instanţei judecătoreşti să îi aprobe reţinerea bunului în contul creanţei sau vînzarea la licitaţie publică a bunului12 (art. 1689 C. civ.). Cum se poate observa, creditorul nu poate dispune aşa cum doreşte de bunul gajat, ci pe baza autorizaţiei instanţei judecătoreşti13. Art. 1689 alin. 2 C. civ. prevede: „II nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-şi apropia amanetul sau a dispune de dînsul fără formalităţile sus- arătate". Aceste dispoziţii au fost cuprinse în termeni aproape identici în art. 488 C corn. Aşadar, pentru protejarea debitorului, legea interzice ,pactul comisoriu" sau contractul pignorativ", in temeiul căruia creditorul este autorizat să dispună singur de soarta bunului gajat, fără controlul instanţei judecătoreşti. În doctrină se consideră că o atare interdicţie priveşte numai clauzele cuprinse în actul de gaj la încheierea contractului, deoarece numai în acest moment există pericolul unei presiuni asupra debitorului, interesat în obţinerea unui împrumut, să accepte condiţii prea oneroase. în consecinţă, interdicţia nu ar mai fi operantă, dacă înţelegerea părţilor a intervenit ulterior 12

Vînzarea bunului gajat este o facultaţie, iar nu o obligaţie a crcditorului gajist (Cas. III dec. nr. 408/1939, In Practica... p. 238) 13 Cas. I dec. nr. 556/1946, In Practica..... 239

6

încheierii contractului de gaj şi primirii sumei de bani împrumutate. Deci, în cursul existenţei contractului de gaj, părţile ar putea conveni ca, pentru suma de bani achitată, creditorul să reţină bunul drept plată a creanţei ori să-l valorifice fără autorizaţia instanţei14. Soluţia ni se parc justificată; ea este în concordanţă cu principiul libertăţii contractuale şi corespunde exigenţelor activităţii comerciale. Trebuie arătat că, potrivit legii, drepturile creditorului de a cere instanţei autorizaţia de a reţine bunul gajat sau de a vinde la licitaţie publică acest bun nu sînt suspendate prin declararea în faliment sau moartea debitorului ori a celui care a procurat bunul dat în gaj (art. 487 C. corn.). 14. Atribuirea

proprietăţii

bunului

gajat.

Neobţinînd

executarea

obligaţiei

garantate prin gaj, creditorul gajist are dreptul să ceară instanţei judecătoreşti să îi atribuie în proprietate bunul gajat în contul creanţei. Pentru a lua această măsură, instanţa judecătorească trebuie să dispună efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunului. 15. Vînzarea

bunului

gajat

Potrivit

art.

482

cOm.,

în

caz

de

neplată

a

întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate proceda la vînzarea obiectelor date în gaj.În acest scop, creditorul gajist se va adresa' preşedintelui instanţei judecătoreşti cu o cerere de a fi autorizat să vîndă bunul gajat. Legea se referă la preşedintele tribunalului (art. 482 alin. 2 C. corn.). Deoarece, în prezent, instanţa cu plenitudine de competenţă este judecătoria, considerăm că cererea trebuie adresată preşedintelui judecătoriei. Cît priveşte judecătoria competentă, ea va fi judecătoria în a cărei rază teritorială se află bunul gajat.15. Dacă cererea îndeplineşte condiţiile legii, preşedintele judecătoriei va da o ordonanţă de încuviinţare a vînzării16. Potrivit legii, vînzarea se poate face, fie în modul convenit de părţi, dacă ele au stipulat în contract în ce mod să se vîndă bunul, fie în mod public, prin licitaţie. în acest din urmă caz, preşedintele instanţei trebuie să desemneze agentul judecătoresc prin intermediul căruia are loc vînzarea bunului. Deci, vînzarea bunului gajat se realizează în forma convenită de părţi17; în absenţa unei înţelegeri a părţilor, vînzarea se va face prin licitaţie publică. În cazul falimentului debitorului, cererea de vînzare a bunului gajat trebuie notificată judecătorului sindic. Acesta, în temeiul art. 782 C. com., poate, în termen de 3 zile şi cu autorizaţia instanţei, să retragă, în profitul falimentului, bunul gajat, plătind pe creditor. Dacă în 14

în acest sens, vz. I. N. Finţescu, op. cit., voi. I, p. 448-449. 15 I. N. Finţescu, op. cit., voi. I, p. 450. 16 Cererea are un caracter necontencios; ea poate fi respinsă numai pentru vicii de formă, iar nu pentru motive de fond (Cas. III dec. nr. 530/1920, în Practica... p. 238) 17 Prin contractul de gaj, părţile pot conveni ca, în afară de vînzarea bunului gajat, creditorul să îl poată urmări pe debitor pentru diferenţa rămasă neacoperită prin vînzarea gajului. (Cas. III dec. nr. 727/1934, în Practica... p. 235.) 15

7

acest termen, judecătorul sindic nu plăteşte pe creditor, executarea cerută şi încuviinţată de preşedintele judecătoriei îşi va urma cursul, fără a putea fi împiedicată şi suspendată de desfăşurarea procedurii falimentare. Suma rezultată din vînzarea bunului va fi depusă la C.E.C., urmînd să fie folosită la satisfacerea creanţei creditorului gajisţ, dacă aceasta va fi recunoscută cu ocazia verificării creanţelor creditorilor. Ordonanţa preşedintelui judecătoriei privind vînzarea bunului gajat devine executorie numai după notificarea ei faţă de debitor, cu precizarea datei şi locului vînzării. Împotriva ordonanţei, debitorul poate face opoziţie, în termen de 3 zile de la primirea notificării. Opoziţia se soluţionează de judecătorie, cu citarea părţilor, în cel mult 8 zile de la primirea ei. Hotărîrea instanţei poate fi atacată cu recurs de partea interesată, în termen de 8 zile de la comunicare.

8

NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE, INTERPRETAREA ŞI DELIMITAREA CONTRACTULUI DE COMODAT SECŢIUNEA I

§1. Noţiunea de contract de comodat Împrumutul de folosinţă este acel contract prin care o parte, numită comodant, transmite cu titlu gratuit folosinţa temporară asupra unui lucru determinat către cealaltă parte, numită comodatar, care se obligă să restituie bunul în individualitatea sa (art. 1560 din Codul civil). Codul civil reglementează contractul de comodat în Titlul X al Cărţii III. §2. Caracterele juridice ale contractului de comodat Contractul de comodat prezintă următoarele caractere juridice: a)

Este

un

contract

unilateral

deoarece

naşte

obliga-

ţii numai în sarcina comodatarului. Este posibil ca, pe parcursul executării contractului, să se nască obligaţii şi în sarcina comodantului, obligaţii care nu au, însă, ca temei acordul de voinţă al părţilor, ci derivă dintr-un fapt accidental şi ulterior încheierii contractului, neavând, deci, aptitudinea de a converti comodatul într-un contract bilateral. Spre exemplu, cheltuielile suportate de către comodatar cu producerea şi culegerea fructelor predate comodantului18. b) Este cauză

un

contract

cu

imediată

intenţia

comodantului

datarului

un

traprestaţii.

şi

contract

reprezintă procurat

patrimoniului dispoziţiile

gratuit,

Ca

losinţă tuit

folos un

titlu fără

legale

privitoare

a

urmări

titlu nu

întrucât

de

are

prin

urmare,

la

reducţiune

are

como-

unei

împrumutul

deoarece ca nu şi

drept

procura

obţinerea

gratuit,

dezinteresat,

comodatarului comodantului;

a

cu act

gratuit

con-

de

folosul efect sunt

raport,

fogra-

micşorarea aplicabile care

se

aplică numai în cazul liberalităţilor. Potrivit art. 1561 din Codul civil, comodatul este esenţial gratuit, prin urmare, dacă comodantul ar pretinde o contravaloare pentru dreptul de folosinţa transmis asupra bunului, înţelegerea părţilor nu ar mai putea fi calificată drept contract de comodat (eventual, ar putea fi vorba despre un contract de locaţiune). Clauza contractuală care obligă comodatarul să suporte contravaloarea uzurii suferite de lucru ca urmare 18

Unii autori consideră că ar exista o categorie intermediară între contractele sinalagmático şi cele unilaterale: contractele sinalagmático imperfecte, care sunt concepute iniţial ca şi contracte unilaterale, însă pe parcursul existenţei lor apare o obligaţie şi în sarcina creditorului faţă de debitorul contractant. Există şi opinii care neagă existenţa contractelor sinalagmático imperfecte. A se vedea C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit., p. 29.

9

a folosinţei nu contravine caracterului esenţialmente gratuit al contractului de comodat. c) Este un contract real deoarece pentru formarea lui nu este suficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor, ci este necesar să aibă loc remiterea materială a bunului care formează obiectul derivat al contractului. înţelegerea părţilor, prealabilă predării, valorează antecontract (promisiune unilaterală sau bilaterală). Dacă bunul se află deja în posesia/detenţia comodatarului (spre exemplu, cu titlu de depozit), contractul se încheie solo consensu, fiind suficientă manifestarea de voinţă a părţilor contractante. Este un contract cu executare succesivă, prin urmare sancţiunea aplicabilă în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare de către o parte a obligaţiei ce îi incumbă va fi rezilierea. Este un contract generator de drepturi de creanţă întrucât comodatarul^ dobândeşte doar un drept de folosinţă asupra lucrului. în consecinţă, proprietarul bunului, iar nu comodatarul, va avea toate drepturile şi va suporta toate consecinţele ce decurg din calitatea de proprietar. §3. Interpretarea şi delimitarea contractului de comodat În determinarea sensului clauzelor neclare ale contractului de comodat se vor folosi regulile generale şi speciale prevăzute de legiuitor în art. 970, 977-985 din Codul civil. Contractul de comodat trebuie delimitat de contractul de locaţiune; deşi ambele transmit un drept de folosinţă temporară asupra unui bun determinat, în cazul comodatului transmiterea se face cu titlu gratuit, pe când în cazul lo-caţiuniijransmiterea se face cu titlu oneros. În cazul în care contractul are ca obiect bunuri con-sumptibile, operaţia juridică va fi calificată drept comodat numai în cazul în care este neîndoielnică intenţia părţilor de a considera bunurile nefungibile şi individual determinate, bunul urmând a fi folosit potrivit destinaţiei sale (spre exemplu, părţile convin ca fructele împrumutate să fie împrumutate nu spre a fi consumate, ci pentru a fi etalate într-o expoziţie). In cazul în care această intenţie nu rezultă din el, contractul nu va fi de comodat, ci va avea o altă natură juridică (posibil, un împrumut de consumaţie). Dacă bunul împrumutat este neconsumptibil, atunci contractul nu poate fi decât de comodat, pentru că bunurile neconsumptibile şi care sunt fungibile după natura lor nu pot fi considerate de părţi ca fiind fungibile şi consumptibile. Natura dreptului transmis este criteriul principal de delimitare a împrumutului de folosinţă de contractul de uzufruct. Astfel, dreptul de folosinţă ce se transmite uzufructua-rului este un drept real, al cărui principal mijloc de apărare este reprezentat de acţiunea confesorie. Dreptul de folosinţă transmis comodatarului este un drept de creanţă, ce va putea fi apărat sau realizat pe calea unei acţiuni personale, derivate din contract (ex contractu). În cazul în care depozitarul ar avea dreptul să se folosească de bunul dat în depozit, delimitarea contractului de împrumutul de folosinţă se va face după caracterul principal sau accesoriu al folosinţei; dacă dreptul de folosire are un caracter principal, contractul va fi de comodat. Din caracterul unilateral al contractului rezultă că împrumutul nu naşte în sarcina comodatarului o 10

obligaţie de folosire a lucrului. Dacă o astfel de obligaţie sau altele au fost stipulate, atunci contractul nu mai reprezintă un comodat, ci poate fi vorba despre un contract de antrepriză sau de locaţiune sau despre un alt contract.

11

SECŢIUNEA all-a CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE COMODAT §1. Condiţiile de fond ale contractului de comodat 1. CAPACITATEA JURIDICĂ A PĂRŢILOR CONTRACTANTE Întrucât încheierea contractului de comodat are semnificaţia juridică a unui act de administrare, ambele părţi contractante trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru efectuarea unui asemenea act. În cazul persoanelor juridice, încheierea contractului se face cu respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă. Dată fiind calitatea de detentor precar pe care o dobândeşte comodatarul, el nu va avea capacitatea de a transmite altei persoane vreun drept cu privire la lucrul împrumutat, afară de cazul în care ar exista o dispoziţie contractuală expresă în acest sens. Bunul împrumutat va putea fi încredinţat unui depozitar deoarece un astfel de act nu este contrar intereselor comodatarului. 2. CONSIMŢĂMÂNTUL PĂRŢILOR Exprimarea unui consimţământ valabil presupune ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ, să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice (iar nu jocandi causa), să fie exteriorizat şi să nu fie viciat (prin doi, eroare sau violenţă, nu şi leziune, fiind vorba de un act esenţial-mente gratuit). In cazul în care există o eroare cu privire la însăşi natura juridică a contractului ce a fost încheiat (spre exemplu, o parte înţelege să încheie un contract de comodat, iar cealaltă crede că încheie un contract de depozit), convenţia este lovită de nulitate absolută întrucât este vorba de o eroare-obstacol ce echivalează cu lipsa consimţământului. Eroarea asupra însuşirilor esenţiale ale cocontrac-tantului viciază consimţământul numai dacă comodatul a fost încheiat intuitu personae. 3. OBIECTUL CONTRACTULUI DE COMODAT Poate forma obiect al contractului de comodat orice bun, mobil sau imobil 19 , corporal sau incorporai. Având în vedere obligaţia comodatarului ca la încetarea contractului să restituie în natură bunul împrumutat, contractul poate avea ca obiect doar bunuri nefungibile şi neconsumptibile. Prin excepţie, bunurile consumptibile prin natura lor, dar apreciate de părţi ca nefungibile, vor putea constitui obiect al unui împrumut de folosinţă20. Obiectul împrumutului de folosinţă trebuie să existe în momentul contractării; în caz contrar, contractul 19

în literatura de specialitate a fost exprimată şi opinia conform căreia împrumutul de folosinţă nu ar putea avea ca obiect un imobil. V. Pătulea, Nota II de la dec. civ. nr. 224/1969 a Tb. Botoşani, în R.R.D. nr. 1/1971, pp. 118-119. 20 A se vedea infra, secţiunea I, §3.

12

este nul absolut, chiar dacă obiectul ar putea exista în viitor (consecinţa caracterului real al comodatului). Există bunuri care pot fi împrumutate, respectiv dobândite numai cu respectarea unor condiţii speciale. Spre exemplu, armele de foc şi'muniţiile pot fi împrumutate numai persoanelor autorizate să le deţină, cu respectarea destinaţiei acestora şi a scopului pentru care s-a dat autorizarea (art. 58 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor21). Bunurile proprietate publică pot forma obiect al unui comodat în condiţiile legii speciale. Astfel, Legea nr. 213/ 1998 conferă statului şi unităţilor administrativ-teritoriale dreptul de a da imobile din patrimoniul său în folosinţa gratuită şi temporară a unor persoane juridice fără scop lucrativ (ce desfăşoară o activitate de binefacere sau de utilitate publică) sau a unor servicii publice (art. 17). Comodatul nefiind un contract translativ de drepturi reale, condiţia ca bunul ce formează obiectul (derivat) al contractului să fie proprietatea comodantului nu trebuie îndeplinită. Deci ar putea avea calitatea de comodant, spre exemplu, uzufructuarul, locatarul, chiriaşul, dacă legea sau convenţia părţilor nu interzice închirierea. 4. CAUZA CONTRACTULUI DE COMODAT Scopul imediat (causa proxima) urmărit prin încheierea contractului constă atât în prefigurarea remiterii bunului, cât şi în intenţia comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit22. Cerinţele prevăzute de dreptul comun cu privire la valabilitatea cauzei actului juridic civil sunt aplicabile şi în cazul împrumutului de folosinţă. §2. Condiţiile de formă ale contractului de comodat Înţelegerea părţilor cu privire la încheierea contractului nu trebuie să îndeplinească vreo anumită formă; mai mult, contractul se încheie solo consensu în cazul în care bunul ce formează obiectul contractului se află deja în mâinile comodatarului. În ceea ce priveşte forma cerută ad probationem, dacă valoarea lucrului este mai mare de 2,5 bani23, atunci se cere existenţa unui înscris sub semnătură privată, în privinţa căruia formalitatea multiplului exemplar ori cea a menţiunii bun şi aprobat nu se cere aii îndeplinită. Evident, cerinţa înscrisului' vizează numai dovedirea existenţei acordului de voinţă al părţilor; faptul material al remiterii lucrului reprezintă un fapt juridic sticto sensu, putând fi probat prin orice mijloc de probă. Pentru a se asigura opozabilitatea comodatului faţă de terţi, este necesar ca înscrisul sub semnătură privată ce constată convenţia părţilor să aibă dată certă, dobândită într-una din cele patru modalităţi prevăzute de art. 1182 din Codul civil.

21

Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996, modificată de Legea nr. 295 din 28 iunie 2004. 22 G. Boroi,Drept civil.Partea generală , p. 180. A se vedea, capitolul I, secţiunea a ll-a, §2. 23

13

SECŢIUNEA a lll-a

EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT

§1. Obligaţiile comodatarului 1. OBLIGAŢIA DE CONSERVARE A LUCRULUI Potrivit art. 1564 din Codul civil, comodatarul este dator să se îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat. Prin urmare, culpa comodatarului este apreciată după un criteriu obiectiv, care presupune a aprecia grija depusă de comodatar în conservarea lucrului după tipul abstract al omului prudent şi diligent {culpa levis in abstracto). Art. 1566 din Codul civil impune comodatarului ca, la nevoie, să sacrifice propriile sale bunuri pentru a salva de la pieirea fortuită bunul împrumutat. 2. OBLIGAŢIA DE FOLOSIRE A LUCRULUI POTRIVIT DESTINAŢIEI Bunul care formează obiectul contractului trebuie să fie folosit potrivit destinaţiei sale, determinată prin natura lui sau prin convenţia părţilor. Nerespectarea acestei obligaţii este sancţionată prin obligarea comodatarului la plata de daune-interese (art. 1564 din Codul civil) şi la suportarea riscului pieirii fortuite (art. 1565 din Codul civil); de asemenea, va putea constitui temei pentru admiterea unei acţiuni în rezilierea contractului. Dacă deteriorarea bunului este consecinţa firească a folosirii lucrului, lipsind culpa, comodatarul nu va răspunde (art. 1568 din Codul civil). 3. OBLIGAŢIA DE SUPORTARE A CHELTUIELILOR DE FOLOSINŢĂ Reprezentând un accesoriu al folosinţei bunului, cheltuielile inerente folosirii lucrului împrumutat vor fi suportate de către comodatar (art. 1569 din Codul civil). Spre exemplu, dacă s-a împrumutat un autoturism, atunci cheltuielile necesare achiziţionării combustibilului nu vor putea fi imputate comodantului, ci rămân în sarcina comodatarului. 4. OBLIGAŢIA DE RESTITUIRE A LUCRULUI În conformitate cu dispoziţiile art. 1560 din Codul civil, comodatarul are obligaţia de a înapoia bunul împrumutat comodantului, neputându-se elibera de această obligaţie oferind în schimb contravaloarea lucrului sau, eventual, un alt lucru în schimb; o astfel de ofertă ar putea produce efecte juridice numai dacă este acceptată de către como-dant, înţelegerea părţilor echivalând, practic, cu o novaţie printr-o schimbare de obiect (evident, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii ale novaţiei). Bunul trebuie restituit împreună cu accesoriile sale, iar fructele produse de bun se cuvin comodantului, în

14

lipsă de stipulaţie contrară. Comodatarul va fi îndrituit să pretindă restituirea cheltuielilor ce le-a făcut cu producerea şi culegerea lor. În ceea ce priveşte scadenţa obligaţiei de restituire, dacă părţile au stabilit un termen, atunci comodantul nu va putea pretinde înapoierea bunului înainte de împlinirea acestuia; în absenţa unui termen al restituirii, bunul se va reîntoarce în mâinile comodantului abia după satisfacerea scopului avut în vedere la încheierea contractului (art. 1572 din Codul civil). În ipoteza în care bunul este de folosinţă permanentă, iar părţile nu au convenit cu privire la termen, considerăm că părţile se vor putea adresa instanţei de judecată, aplicându-se prin asemănare dispoziţiile art. 1582-1583 Cod civil din materia împrumutului de consumaţie24. Natura gratuită a comodatului permite comodantului să solicite instanţei obligarea comodatarului la înapoierea bunului chiar înainte ca restituirea să fi devenit scadentă, în situaţia în care ar cădea într-o trebuinţă mare şi neprevăzută. Calificarea necesităţii ca fiind mare (importantă) şi neprevăzută rămâne în sarcina instanţei, care urmează a hotărî în funcţie de circumstanţele speţei. În caz de neexecutare a obligaţiei de restituire, comodantul are la îndemână două acţiuni: • o acţiune reală, în revendicare, imprescriptibilă, accesibilă numai comodantului proprietar al lucrului, ce poate fi intentată şi împotriva terţilor ce ar deţine bunul; • o acţiune personală, ce derivă din contractul de comodat, prescriptibilă în termenul general de prescripţie, ce poate fi folosită numai împotriva comodatarului. În ceea ce priveşte începutul curgerii termenului de prescripţie a acţiunii personale, acesta coincide cu scadenţa obligaţiei de restituire. Dacă termenul restituirii este stabilit de instanţă (în cadrul unei acţiuni promovate în trei ani de la încheierea contractului), prescripţia începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti sau de la împlinirea termenului fixat, dacă acesta este ulterior. 5. PARTICULARITĂŢI ALE RĂSPUNDERII COMODATARULUl Răspunderea comodatarului se apreciază după un criteriu obiectiv, dinamic şi variabil, şi anume acela al unui individ care acţionează cu diligenta impusă de condiţiile vieţii sociale (culpa levis in abstracto). Din dispoziţiile art. 1568 din Codul civil coroborate cu cele ale art. 1082 şi 1083 din Codul civil, rezultă că răspunderea comodatarului este angajată în caz de pieire totală sau parţială a lucrului împrumutat; el va fi exonerat de răspundere dacă va proba că pieirea este consecinţa întrebuinţării lucrului potrivit destinaţiei sale şi fără culpă din partea sa. Obligaţia de restituire a lucrului fiind o obligaţie de Rezultat, sarcina probei faptului exonerator de răspundere incumbă comodatarului. Dacă executarea în natură a obligaţiei de restituire nu mai este posibilă, atunci se va proceda la restituirea 24

în literatura de specialitate există şi opinia în conformitate cu care, în absenţa determinării termenului de restituire al unui bun de folosinţă perpetuă, termenul curge de la data încheierii contractului. în acest sens, a se vedea D. Chirică, Drept civil. Contracte speciale, p. 210; I.M. Anghel, Notă la dec. civ. nr.29/1963 a Tb. Suceava, în Justiţia nouă nr. 1/1965, p. 105.

15

prin echivalent. Comodatarul va trebui să plătească o sumă al cărei cuantum se va stabili în raport cu valoarea bunului de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru a da posibilitatea comodantului să îşi procure un lucru asemănător cu cel împrumutat25. Împrumutul de folosinţă nefiind translativ de proprietate, riscurile pieirii fortuite26 a bunului vor fi suportate nu de către comodatar, ci de către proprietarul bunului (comodan-tul sau o altă persoană), în virtutea principiului res perit domino. Codul civil reglementează patru situaţii când riscul pieirii fortuite trece în sarcina comodantului: ° dacă comodatarul foloseşte lucrul împrumutat altfel decât potrivit destinaţiei bunului determinate prin natura lui sau prin acordul părţilor (art. 1565); ° dacă continuă să folosească bunul şi după împlinirea termenului de restituire şi nu reuşeşte să dovedească că bunul ar fi pierit şi dacă s-ar fi aflat la comodant (art. 1565 coroborat cu art. 1156); ° dacă ar fi putut salva lucrul împrumutat înlocuindu-l cu unul al său, în situaţia în care ambele lucruri sar fi aflat în pericol, însă a salvat bunul său, lăsând să piară bunul împrumutat (art. 1566); ° dacă bunul a fost evaluat în momentul contractării (art. 1567). Textele legale privitoare la suportarea riscurilor au caracter dispozitiv, prin urmare părţile vor putea deroga de la acestea prin convenţia lor. în ipoteza în care există o pluralitate de comodatari, ei vor răspunde solidar pentru executarea obligaţiilor (art. 1571 din Codul civil). Astfel fiind, comodantul va putea urmări pe oricare dintre comodatari pentru întreaga datorie, iar comodatarul urmărit nu va putea opune beneficiul de diviziune; în acelaşi timp, urmărirea unuia dintre comodatari nu împiedică şi urmărirea concomitentă a celorlalţi comodatari. Textul care instituie solidaritatea pasivă a comodata-rilor are, însă, caracter supletiv, părţile putând să o înlăture prin manifestarea expresă a voinţei lor. §2. Obligaţiile comodantului Împrumutul de folosinţă creează obligaţii numai în sarcina comodatarului, nu şi a comodantului. Cu toate acestea, este posibil ca executarea contractului să ocazioneze naşterea unor obligaţii şi pentru comodant, care vor avea o natură extracontractuală deoarece nu îşi au temeiul în convenţia de comodat. Art. 1574 din Codul civil impune comodatarului o obligaţie de restituire a cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente făcute de către comodatar pentru conservarea bunului. Cele trei condiţii privitoare la natura cheltuielilor trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, comodantul va trebui să înapoieze comodatarului cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru producerea şi conservarea fructelor restituite. 25

în doctrină s-a afirmat că despăgubirile acordate comodantului în caz de pieire a lucrului nu vor putea fi stabilite în raport cu evalua rea bunului la data încheierii comodatului, în condiţii de inflaţie imprevizibilă. A se vedea D. Chirică, op. cit, pp. 208-209. 26 Nu constituie caz fortuit fapta unui terţ căruia comodatarul i-a încredinţat spre folosire bunul. în acest caz, comodatarul va răspunde faţă de comodant, dar va avea o acţiune în regres împotriva terţului.

16

în cazul în care bunul era afectat de vicii ascunse ce au provocat pagube comodatarului, comodantul va trebui să îl despăgubească, dacă le-a cunoscut şi nu le-a comunicat comodatarului. Dacă comodatarul este stânjenit sau deposedat de lucrul împrumutat de către un terţ căruia i s-a transmis proprietatea bunului, comodantul va răspunde delictual, în condiţiile art. 998-999 din Codul civil. Până la plata cheltuielilor sau a despăgubirilor, comodatarul beneficiază de un drept de retenţie asupra lucrului, drept care, însă, nu îi mai permite să se folosească de bunul împrumutat. Comodatarul nu va putea invoca compensaţia deoarece acest mod de stingere a obligaţiilor nu poate opera decât dacă creanţele au ca obiect bunuri fungibile. Nimic nu se opune ca între părţi să intervină o compensaţie convenţională.

SECŢIUNEA alV-a

17

ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE COMODAT Împrumutul de folosinţă încetează prin plată la împlinirea termenului de restituire; plata ar putea fi făcută şi înainte de acest termen, afară de cazul în care există dispoziţie contractuală contrară. De asemenea, comodatul poate înceta prin confuziune sau prin dare în plată ori prin remitere de datorie. în cazul în care bunul ce formează obiectul comodatului piere fortuit şi nu ne aflăm în vreunul din cazurile prevăzute de art. 1565-1567 din Codul civil, contractul încetează deoarece obligaţia comodatarului priveşte un bun individual determinat; convenţia având caracter unilateral, problema suportării riscului contractului nu se pune. În caz de neexecutare sau de executare necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi incumbă comodatarului, comodantul are deschisă calea unei acţiuni în rezilierea contractului; hotărârea prin care instanţa dispune desfiinţarea contractului va produce efecte numai pentru viitor, comodatul fiind un contract cu executare succesivă. Contractul încetează în caz de moarte a comodatarului numai dacă împrumutul a fost încheiat în considerarea persoanei acestuia; în caz contrar, comodatul nu se stinge, obligaţiile contractuale trecând asupra moştenitorilor comodatarului (art. 1563 din Codul civil).

Concluzii. 18

În concluzie în linii mari am putea menţiona că gajul este o noţiune generică şi se referă atît la grevarea bunurilor mobile cît şi a celor imobile. Deoarece susţinem tendinţa de a distinge gajul bunurilor mobile de cele imobile,consider că bunurile mobile se grevează cu gaj, iar cele imobile – cu ipotecă. Ţinînd cont de cele menţionate precum şi de faptul că se grevează cu gaj doar bunurile mobile,contractul de gaj poate fi definit ca acord de voinţă dintre cre-ditorul gajist şi debitorul gajist prin care acesta din urmă grevează un bun mobil, corporal sau incor-poral, pentru garantarea executării unei obligaţii civile sau comerciale. În opinia unor autori la definirea contractului de gaj trebuie să se ţină cont de următoarele: - este un acord de voinţă dintre două sau mai multe persoane; - e un contract,cu scopul de a garanta executarea obligaţiei unui raport juridic obligaţional principal - părţile contractului de gaj sunt creditorul gajist şi debitorul gajist.Calitatea de creditor gajist şi cre-ditor al obligaţiei principale se întrunesc într-o singură persoană.Calitate de debitor gajist poate să aibă atît debitorul din obligaţia principală cît şi un terţ. Dacă debitorul gajist este un terţ,contractul de gaj se încheie cu persoana terţă; - obiectul contractului de gaj sunt bunurile care se află în circuitul civil; - efectele contractului de gaj constau în faptul că acordă creditorului gajist prerogativele de urmărire a bunului şi satisfacere cu preferinţă din valoarea lui; - contractul de gaj se încheie în formă scrisă excepţie fac:contractul de amanet şi contractul de gaj al bunurilor, transmiterea cărora necesită autentificare notarială. În raporturile dintre părţi şi terţi, con-tractul de gaj fără deposedarea debitorului gajist necesită înregistrare în modul corespunzător. Contractul de gaj are următoarele caractere juridice care-l evidenţiază de celelalte contracte civile: a)

este un contract accesoriu, deoarece nu există de sine stătător, ci însoţeşte o obligaţie

principală pe care o garantează. b) Părţi ale contractului de gaj sunt creditorul gajist şi debitorul gajist. Creditorul gajist este persoana obligaţiile faţă de care sunt garantate prin gaj, iar debitorul gajist este persoana care depune în gaj un bun. În calitate de creditor gajist şi debitor gajist pot fi atît persoanele fizice cît şi cele juridice. Pentru ca persoanele fizice şi juridice să poată încheia un contract de gaj, legea cere ca acestea să întrunească condiţia generală, şi anume, să aibă capacitatea de a contracta. Dreptul de gaj încetează în baza temeiurilor prevăzute la art. 495 C.civ. şi art. 80 din Legea nr. 449/2001. Convenţional ele pot fi clasificate în temeiuri de stingere a gajului: a) pe cale accesorie şi; b) pe cale principală

ANEXA 19

CONTRACT DE GAJ Încheiat astăzi ............... la ................................... I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D ........................................................................., domiciliat în ...................................................., str. ................................... nr. .............., bloc .........., scara .........., etaj .........., apartament ......., sector/judeţ ........................, născut la data de (ziua, luna, anul) ................................................. în (localitatea) ................................. sector/judeţ ............................, fiul lui .................................. şi al ..........................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........... nr. ....................... eliberat de ......................., cod numeric personal ....................................., în calitate de creditor gajist, pe de o parte, şi 1.2. D .........................................................................., domiciliat în ...................................................., str. .................................... nr. .............., bloc .........., scara .........., etaj .........., apartament ......., sector/judeţ ......................., născut la data de (ziua, luna, anul) ................................................... în (localitatea) ............................... sector/judeţ .........................., fiul lui ...................................... şi al ..........................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........ nr. .......................... eliberat de ................., cod numeric personal ......................, în calitate de debitor gajist, pe de altă parte, au convenit să încheie prezentul contract de gaj, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Creanţa care se garantează de către debitorul gajist constă în suma de ........................... lei şi o dobândă de ................... % pe an, sumă ce reprezintă împrumutul obţinut de la creditorul gajist, conform contractului de împrumut nr. .................. din data de ....................... . 2.2. Bunurile ce se dau în gaj creditorului gajist sunt cele menţionate în anexa semnată de părţi, ce constituie parte integrantă din prezentul contract, în valoare de ................................ lei şi care sunt proprietatea debitorului gajist. 2.3. Bunurile vor fi păstrate în deplină siguranţă fără ca creditorul gajist să aibă dreptul de a le folosi sau de a dispune de ele. 2.4. În caz de neplată a împrumutului şi a dobânzilor aferente până la data de ..............................., creditorul gajist va putea cere judecătoriei ..................................... încuviinţarea prin ordonanţă a vânzării la licitaţie a bunurilor, urmând ca din preţul obţinut să fie acoperită datoria. 2.5. Părţile au stabilit ca vânzarea, care va fi coordonată de executorul judecătoresc, să se facă după darea anunţului publicitar în trei ziare de largă circulaţie, cu termen de aşteptare a virtualilor cumpărători - 5 zile lucrătoare de la apariţia anunţului, după care bunurile se vor vinde celui care a oferit preţul cel mai mare. III. LITIGII 3.1. Părţile au convenit că toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de reprezentanţii lor. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile se vor adresa instanţelor judecătoreşti competente. IV. CLAUZE FINALE 4.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 4.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 4.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu, a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective, nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său. 4.4. Redactat şi editat/dactilografiat în ..................... exemplare la ....................... . S-au eliberat ..................... exemplare. DEBITOR GAJIST CREDITOR GAJIST

BIBLIOGRAFIE 20

1. Anghel, I. M., Deak, Fr., Popa, M.F., Răspundere civilă , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970 2. Boroi, G., Drept civil. Partea generală, Ed.Hamangiu,Bucureşti 3. Cărpenaru, D., Drept comercial român 4. Chirică, D., Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 5. Finţescu, I. N., Curs de Drept comercial, Ed. Doicesccu, Bucureşti 6. Gălăşescu, D., Drept comercial, Bucureşti 7. Lupu, G., Amititeloaie, A., Drept comercial, vol II, Iaşi 8. Macovei, C., Contracte civile, Ed. Universităţiii „Al. I. Cuza”, Iaşi 9. Pătulea, V., Dreptul contractelor,Ed. Hamangiu, Bucureşti 10. Stătescu, C., Bîrsan, C., Drept civil.Teoria generală a obligaţiilor

21

CUPRINS

CONTRACTUL DE GAJ COMERCIAL.......................................................................................1 SECŢIUNEA I NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ COMERCIAL...............................1 § 1. Noţiuni generale................................................................................................................1 § 2. Definiţia şi caracterele juridice al contractului.................................................................1 SECŢIUNEA all-a CONSTITUIREA GAJULUI COMERCIAL...............................................3 SECŢIUNEA a III-a....................................................................................................................5 EFECTELE CONTRACTULUI DE GAJ COMERCIAL......................................................5 § 1. Noţiuni generale................................................................................................................5 § 2. Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist........................................................................5 § 3. Realizarea gajului.............................................................................................................6 NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE, INTERPRETAREA ŞI DELIMITAREA CONTRACTULUI DE COMODAT...............................................................................................9 SECŢIUNEA I.............................................................................................................................9 §1. Noţiunea de contract de comodat.......................................................................................9 §2. Caracterele juridice ale contractului de comodat...............................................................9 §3. Interpretarea şi delimitarea contractului de comodat.......................................................10 SECŢIUNEA all-a.....................................................................................................................12 CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE COMODAT.........................12 §1. Condiţiile de fond ale contractului de comodat...............................................................12 §2. Condiţiile de formă ale contractului de comodat.............................................................13 SECŢIUNEA a lll-a...................................................................................................................14 EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT....................................................................14 §1. Obligaţiile comodatarului................................................................................................14 §2. Obligaţiile comodantului.................................................................................................16 SECŢIUNEA alV-a...................................................................................................................17 ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE COMODAT.................................................................18 ANEXA Contractul de gaj........................................................................................................20 Bibliografie...............................................................................................................................21

22