Constantinescu Andreea

Poveste de toamna Imi aduc aminte de-o noapte frumoasa de toamna la bunici. Bunica, nu m-a trimis la culcare , ci mi-a soptit la ureche : -Vino in curte, sa iti arat ceva ! M-am apropiat usor de usa , aerul rece imi gadila usor nasucul. Atunci, buna m-a luat in brate , vazand ca nu inteleg mesajul vantului si a inceput sa-mi spuna: ,,A fost o data ca niciodata ‘’…Numai ca n-am mai ascultat vorbele ei. Imi amintesc ca m-am trezit deodata intr-un morman de frunze aramii , stropite cu aur. Totul era schimbat ! Pe jos, nu mai erau pietre, erau gutui, struguri, prune. Parca ar fi fost un Congres al fructelor. Cu stupoare am descoperit ca inca era toamna. Atunci ce cautau ? Mi-am dat seama ca ceva nu este bine. Am auzit in acea clipa un chicot . In spatele meu era zana Anotimpurilor. -Bine ai venit in imparatia mea ! Eu sunt zana Anotimpurilor! -Buna! Eu sunt Andreea si… -Stiu cine esti! -Chiar? -Sigur ca da ! Esti o fetita curioasa , ambitioasa , care nu se lasa pana cand nu afla raspunsul . -Ce raspuns ? Acum ceva vreme ai vrut sa afli povestea anotimpurilor . Acum ai ocazia. -Ce onoare a picat pe mine !Dar fructele ce fac ? -O data cu schimbarea anotimpurilor apar si diferite fructe. Acum hai sa-ti spun povestea toamnei. -Nu a anotimpurilor ? -Iti vei da seama si de povestile lor , o data cu aceasta istorisire. -Bine ! -Se spune ca acum mult, mult timp toate Anotimpurile aveau cate o stapana. Dintre toate, Tomana era cea mai cocheta si mai draguta. Celelalte, fiind geloase , au hotarat sa o trimita pe pamant. Si s-a dus Toamna. In prima zi a facut merele care parca erau poleite cu aur. In a doua zi, a creat frunzele care erau parca picurate cu nestemate si care formau un covor multicolor. In a treia zi s-a gandit ca nu doar natura trebuie schimbata, ci si oamenii.I-a invatat pe acestia sa se imbrace adecvat vremii si sa se hraneasca sanatos.Intr-un cuvant, era placuta. Numai ca oamenii s-au plictisit de monotonie , copacii s-au plictisit sa stea fara haina lor si frunzele si-au pierdut din stralucire.

Atunci, Doamna Toamna s-a suparat si a inceput sa sa faca ravagii , sa strice ogoarele oamenilor. Vazand cate stricaciuni face, a venit iarna la conducere. Si a stat o vreme si a venit primavara, vara…dar pe toamna n-a mai chemat-o nimeni . Consiliul a hotarat ca exista doar trei anotimpuri . Si era cat pe-aici ca toamna sa nu mai existe daca nu ar fi intervenit Scaparici, un licurici. -Dragele mele, de ce sa excludeti un anotimp important ? -Care important ? Misia noastra este sa aducem binele pe pamant, nu sa stricam holde si recolte !Spuse furioasa Doamna Iarna. -Ii poti spune Soarelui sa nu rasara dimineata ? Fiecare dintre voi aduceti si bucurii si suparari. -I-auzi ce impertinent ! Ce suparari, licuriciule ? -Pai, ingheti granele, ogoarele si uneori chiar si inimile oamenilor. -Si calitati ? -Tu esti bucuria copiilor ! -Aha, spuse fericita iarna.Zici ca si toamna are calitati.. ? -Cine crezi ca inveleste fructele in foite de nestemate ? -Ai dreptate Scaparici ! Trebuie sa o reintegram. La putin timp dupa aceasta, Toamna si-a luat din nou locul printr-e suratele ei. -Ti-a placut povestea ? -A fost foarte frumoasa. -Acum, e vremea sa te duci la culcare! -Nuuuu ! Stai !! Cand m-am trezit din somn, totul era la fel. Merele aramii disparusera, iar frunzele batute cu nestemate …disparusera si ele. Ceva era insa schimbat si anume vantul. El nu mi se mai parea asa de napraznic. De atunci, am invatat ca trebuie sa fac totul cu mare atentie.Sa iau cate putin din toate, sa nu fac excese si sa nu fiu lacoma si mai ales, am invatat ca trebuie sa respect natura.

Nume :Constantinescu Andreea –Elena Clasa:A VII-A Scoala : Nr 98 ,,Avram Iancu ‘’ Profesor coordonator : D-na Carmen Ionescu