Comunicare.docx

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova Gimnaziul ”Ștefan Ciobanu” satul Talmaza, raionul Ștefan Vodă

Tema: Autocunoașterea A elaborat: Istrati Olesea, diriginta clasei a 7A

Talmaza, 2019

Ce este autocunoaşterea şi cum se realizează? Autocunoașterea este procesul prin care persoana umană își răspunde la întrebarea „ Cine sunt eu?”, ea conducând la formarea unei reprezentări mentale despre propria persoană (imaginea de sine). Imaginea de sine poate fi divizată ea în 3 componente:   

imaginea de sine fizică imaginea de sine psihică imaginea de sine socială.

Aceste imagini de sine se modifică în timp, deoarece persoana, o dată cu trecerea timpului, îşi schimbă înfăţişarea, dobândeşte noi abilităţi, noi atitudini, sentimente, valori etc. Şi totuşi, deşi imaginea de sine este într-o continuă transformare, orice om este sigur că este acelaşi cu cel de acum câteva zile sau de acum câţiva ani. Acest fenomen este posibil datorită simţului identităţii eului. Deşi simţul identităţii eului este format încă din copilărie, el se atenuează în anii următori, datorită loialităţii copilului faţă de familie şi grup. În adolescenţă însă, tema identităţii revine în conştiinţa tânărului, astfel că, una din temele centrale ale acestei perioade este aceea sintetizată în întrebarea „Cine sunt eu:?”. Erikson explică (după Concise Encyclopedie of Psychology, 1987, p. 561) formarea identităţii ca un proces de integrare a tuturor identificărilor anterioare şi a tuturor imaginilor de sine. Nu este doar o integrare, ci o restructurare a lor în lumina viitorului anticipat. Autocunoașterea conduce așadar la formarea imaginii de sine și la structurarea identității proprii. Imaginea de sine se refera la totalitatea perceptiilor privind abilitatile, atitudinile si comportamentele personale. Imaginea de sine presupune constientizarea a „cine sunt eu" si a „ceea ce pot sa fac eu" si influenteaza atat perceptia lumii cat si a propriilor comportamente. O persoana cu o imagine de sine scazuta sau negativa va tinde sa gandeasca, sa simta si sa se comporte negativ. In stransa legatura cu imaginea de sine se afla stima de sine. Aceasta se refera la modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de „buni" ne consideram comparativ cu propriile expectante sau cu altii. Stima de sine pozitiva e sentimentul de autoapreciere si incredere in fortele proprii. Copiii cu stima de sine scazuta se simt nevalorosi si au frecvente trairi emotionale negative. Sarcina adultilor e de a identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scazute si de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-si modifica atitudinile negative fata de sine pentru a se simti fiinte, persoane valoroase.

Mesajul de valoare si unicitate transmis de adult e foarte important in prevenirea neincrederii in sine. Un esec nu trebuie perceput ca un simpton al non-valorii, ci ca o situatie ce trebuie rezolvata. Formarea unei imagini de sine realiste şi a unei stime de sine ridicate depinde în primul rând de atitudinea celor din jur, în special a părinţilor, fraţilor, prietenilor, cadrelor didactice. Ei sunt cei care prin cuvintele, comportamentele, reacţiile lor ne oferă o “oglindă”, în care se reflectă comportamentele noastre şi prin intermediul căreia începem să ne construim propria imagine. Mulţi părinţi greşesc prin faptul că, dorind să îşi motiveze copiii, le impun cerinţe exagerate în raport cu posibilităţile lor. În acest fel copilul va suferi numeroase eşecuri şi va avea sentimente de vinovăţie pentru că nu se poate ridica la nivelul aşteptărilor părinţilor. O altă greşeală frecventă este etichetarea copilului ca fiind rău, prost, incapabil etc., pentru nişte comportamente greşite. În aceste cazuri părinţii fac o confuzie între comportament şi personalitate, ei devalorizează întreaga personalitate a copilului pentru un singur eşec. Aceste greşeli de natură educaţională duc la conturarea unei imagini negative de sine, la scăderea stimei de sine, cu numeroase consecinţe negative pentru viitorul copilului. Cunoasterea de sine se dezvolta odata cu varsta si cu experientele prin care trecem. Insa niciodata nu vor putea afirma ca ne cunoastem pe noi insine in totalitate. Cunoasterea de sine nu e un proces care se incheie odata cu adolescenta sau tineretea. Este un proces cognitiv, afectiv si motivational, care suporta influente puternice din mediu.

Pentru ca elevii sa dezvolte stima de sine, profesorii trebuie; - sa exprime expectante in concordanta cu varsta copilului, pentru a evita aparitia unor situatii conflictuale si trairea unor emotii negative; - sa planifice din timp activitatile. Cand stiti ca apar situatii dificile pentru elevi, faceti tot posibilul sa-i ajutati sa le depasasca. Daca anticipati nevoile copiilor, probabilitatea ca ei sa fie mai cooperativi va creste; - sa formeze clar ceea ce asteapta de la elevi. - sa se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor. Folositi fiecare ocazie pentru a-i lauda pe elevi si a le intari fiecare comportament pozitiv si eforturile. Cand discutati cu un copil, fiti siguri ca ati adus in discutie atat aspectele pozitive, cat si pe cele deficitare ale comportamentului. Daca elevul va simti ca cel putin partial a facut bine, va fi mult mai motivat sa continue si sa corecteze imperfectiunile. - sa ofere posibilitati si optiuni elevilor de cate ori e posibil. Aceasta da sentimentul controlabilitatii, iar elevii se vor opune mai putin."Mai avem destul timp ca sa mai facem o problema la matematica. Va rog sa alegeti voi care va fi aceea."

- Sa ofere recompense. Scopul pe care-1 atinge elevul trebuie sa se poata realiza depunand un efort rezonabil. Recompensa nu trebuie sa fie extravaganta.

Modalitati de imbunatatire a stimei de sine: • Crearea in scoala si familie a cat mai multe oportunitati de succes, situatii in care copilul sa-si identifice punctele tari; • Crearea unor situatii in care copilul sa-si exprime in grup calitatile; • Crearea de situatii in care copilul sau adolescentul sa aiba oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane s.a.; • Identificarea domeniilor de competenta ale elevului si crearea situatiilor in care acestea sa fie utilizate cu succes; • Dezvoltarea abilitatilor de comunicare, negociere si rezolvare de probleme. Autocunoșterea este implicită existenței umane însăși. Există trei motive (nevoi umane) principale care ne conduc spre autocunoaștere: Nevoia de a ne îmbunătăți încrederea în noi înșine: se referă la faptul că oamenii caută să-și întărească sentimentul de autorespect prin intermediul autocunoașterii.  Nevoia de realism în privința propriei persoane: oamenii vor să știe adevărul despre ei înșiși, fie că acesta este pozitiv sau negativ.  Nevoia de consistență: oamenii vor ca ceea ce află despre ei înșiși să nu contravină major imaginii de sine. Aceasta conduce de obicei la căutarea de informații care să fie consistente cu imaginea de sine și la evitarea acelora care nu corelează cu ceea ce cred despre ei înșiși. 

Există mai multe modalități prin care se realizează autocunoașterea: comparațiile: oamenii se compară cu alții pentru a-și forma o imagine de sine – cu cei similari, cu cei care sunt percepuți ca fiind mai bine poziționați din punct de vedere social sau cu cei mai dezavantajați;  introspecția: reprezintă procesul de contact cu propriul sine, cu atitudinile, cu gândurile, cu emoțiile noastre;  autoobservația (autopercepția): constă în observarea și interpretarea propriei conduite; aici, spre deosebire de introspecție, atitudinile noastre vor fi cunoscute întrun mod indirect, prin analiza propriei conduite;  atribuțiile cauzale: constau în interpretările pe care oamenii și le dau despre ei înșiși pornind de la analiza propriului comportament. 

Începând cu perioada pubertăţii copilul depune în mod conştient eforturi pentru a se autocunoaşte. Dorinţa de autocunoaştere devine şi mai accentuată în adolescenţă şi tinereţe. Autocunoaşterea se poate îmbunătăţi prin formarea obişnuinţei de a ne observa comportamentele, dintre acestea cele mai semnificative fiind modalităţile de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite situaţii. De asemenea, este important să ne dezvoltăm capacitatea de a ne conştientiza propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii. Nu trebuie să neglijăm importanţa informaţiilor verbale şi nonverbale primite de la cei din jur, şi mai ales importanţa opiniilor persoanelor semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei etc.).

Dezvoltarea autocunoaşterii poate fi stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai sincer şi mai obiectiv la următoarele întrebări: 1. Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută să ne identificăm cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, deprinderile. 2. Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la conştientizarea intereselor, dorinţelor, preferinţelor, aspiraţiilor, idealurilor personale. 3. Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la sistemul de valori. 4. Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor de personalitate. Autocunoașterea și dezvoltarea personală se influențează reciproc. Autocunoașterea contribuie la realizarea dezvoltării personale, iar ultima se referă și la activitățile de cunoaștere de sine. Procesul dezvoltării personale presupune însă și alte demersuri: activități de îmbunătățire a încrederii în sine, de dezvoltare a aptitudinilor și talentelor proprii, de maximizare a propriului potențial, de creștere a calității vieții și de realizare a propriilor aspirații și dorințe. Dezvoltarea personală este deci un proces complex de evoluție si creștere personală care se bazează pe autocunoaștere, pe dezvoltarea unei identități clare și pozitive, descoperirea limitelor si blocajelor, consolidarea încrederii și a stimei de sine, rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice, precum și pe diminuarea sau eliminarea unor simptome. Dezvoltarea personală înseamnă progres în toate aspectele vieții.

Test de autocunoastere Răspunde cu „DA” sau „NU” la următoarele întrebări: 1. Eşti uneori vesel şi alteori trist, fără un motiv special? DA / NU 2. Schimbi destul de des prietenii? DA / NU 3. Crezi că eşti nedreptăţit, persecutat sau mai puţin dorit în familie, în colectivul clasei? DA / NU 4. Când ai necazuri te înfurii pe cei care crezi că ţi le-au cauzat? DA / NU 5. Te superi uşor pentru lucruri mărunte? DA / NU 6. Cînd te superi, spui sau faci lucruri pe care apoi le regreţi? DA / NU 7. Dacă cineva ţipă la tine, îi răspunzi cu aceeaşi măsură? DA / NU 8. Când eşti trist simţi nevoia să spui cât mai multor persoane necazul tău? DA/NU 9. Te laşi condus de inspiraţia de moment? DA / NU 10. O schimbare în viaţa ta, o sarcină nouă te nelinişteşte? DA / NU 11. Când ai de scris o scrisoare delicată, eziţi sau o amâni pentru mai târziu? DA / NU 12. Te supără aprecierea că ai fi timid sau emotiv? DA / NU 13. Ţi se întâmplă să te simţi obosit, fără un motiv special? DA / NU 14. Ai tendinţa să plângi uşor când urmăreşti un spectacol emoţionant (film, etc)? DA/NU 15. Când cineva te urmăreşte cum lucrezi, te simţi stânjenit sau tulburat? DA / NU 16. Poţi să păstrezi un secret? DA / NU 17. Lucrurile care te-au emoţionat în mod deosebit persistă mult timp în mintea ta? DA / NU 18. Eşti invidios pe alţii când au succes? DA / NU 19. Dai vina pe colegi pentru greşelile tale? DA / NU 20. Ţi-e frică de anumite locuri (tuneluri, peşteri, apă, pădure, animale)? DA / NU Răspunsuri afirmative: 18-20: foarte emotiv 15-17: emotiv 12-14: destul de emotiv 9-11: echilibrat emotiv 6-8: puţin emotiv 1-5: foarte puţin emotiv

Test de temperament Temperamentul coleric Temperamentul flegmatic 1.Eşti agitat,fără astâmpăr,ai reacţii bruşte? 1.Eşti calm,imperturbabil şi îţi ieşi repede din 2.Te entuziasmezi repede şi cedezi la fel de fire? repede? 2.Eşti răbdător şi reţinut? 3.Îţi ieşi repede din fire? 3.Te mişti lent? 4.Acţionezi mereu, faci ceva şi nu te 4.Te adaptezi greu la situaţii noi? plictiseşti niciodată? 5.Respecţi cu stricteţe un anumit program,un 5.Îţi risipeşti energia necontrolat? mod de viaţă? 6.Eşti cuprins periodic de stări de oboseală 6.Eşti înclinat spre sentimente şi obişnuinţe şi indispoziţie? foarte stabile? 7.Îţi revii repede ,trecând la supraexcitare? 7.Te entuziasmezi rar ? 8.Îţi place să rişti,îţi plac situaţiile 8.Eşti insensibil la laude şi mustrări şi îngădui inprevizibile? uşoare ironii la adresa ta? 9.În general te supraapreciezi? 9.Legi rar prietenii, dar poţi fi un prieten de 10.Vorbeşti repede , cu pasiune şi încredere? gesticulezi mult? 10.Eşti comod? 11.Eşti sociabil,cauţi compania altora? 11.Te concentrezi puternic în activitatea ta? 12.Dovedeşti iniţiativă,ingeniozitate? 12.Ai înclinaţia de a fi calculat,uneori peste 13.Îţi place să conduci,să domini? măsură? 14.Te enervează detaliile,lucrurile 13.Te preocupă detaliile , migala? migăloase.? 14.Duci la bun sfârşit un lucru început? Temperamentul sangvin Temperamentul melancolic 1.Eşti vioi ,mobil,ai mişcări rapide? 1.Oboseşti repede şi ai un tonus slab al 2.Ai o mare capacitate de a te adapta la orice conduitei? împrejurare? 2.Te deprimă conflictele,situaţiile dificile? 3.Eşti mereu bine dispus,optimist,amabil? 3.Eşti sensibil, impresionabil,înclinat spre 4.Stabileşti cu uşurinţă prietenii noi? interiorizare? 5.Ai remarcat că nu eşti înclinat spre 4.Îţi manifeşti intens reacţiile afective? sentimente puternice? 5.Îţi place mult singurătatea decăt compania 6.Te entuziasmezi repede,fără a te hazarda? altora? 7.Suporţi uşor eşecurile? 6.Vorbeşti domol, tremurat, stins? 8.Ştii să aştepţi şi să renunţi? 7.Eşti suspicios,neîncrezător în propria persoană 9.Chiar dacă nu-ţi face plăcere,te poţi şi în alţii? recunoaşte învins? 8.Doreşti să atragi compasiunea celor din jur? 10.Adormi repede şi te trezeşti uşor? 9.Eşti docil,ascultător? 11.Eşti vorbăreţ, guraliv? 10.Sârguinţa şi conştiinciozitatea te 12.Eşti exuberant,activ,energic? caracterizeaza? 13.Te angajezi uşor într- o anumită 11.Lucrezi încet,eşti meticulos? activitate? 12.Eşti pesimist,pasiv,depresiv şi ,în general, te 14.Dovedeşti lipsă de concentrare şi subapreciezi? aprofundare? 13.Lucrezi bine, dar în condiţii obişnuite,fără schimbări? 14.Eşti capabil de sentimente profunde ,durabile?

MELANCOLICUL (introvertitul. ganditorul, pesimistul) este: - profund, ganditor. analitic - serios, cu potential de geniu, orientat spre scop - talentat si creator, artist sau iubitor al artei, filozof si poet - constiincios, idealist, perfectionist, exact la program - perseverent, meticulos. ordonat. econom - ii plac listele, schemele, graticele, simbolurile - finalizeaza proiectul inceput O, ce mare nevoie are lumea de melancolici perfecti!

COLERICUL (extrovertitul, cel ce actioneaza, optimistul) - -dinamic, activ, nascut sa conduca. cu vointa puternica. decis devotat. neemotiv, independent si multumit de sine - domic de schimbare, capabil sa coordoneze - bun organizatar, orientat spre scop, cu solutii practice - realizeaza scopurile, vede tabloul intreg - prospera intr-o pozitie - nu are nevoie de prieteni - de obicei are dreptate - exceleaza in imprejurari critice O, ce mare nevoie are lumea de colerici puternici!

SANGVINICUL (Extrovertitul, vorbaetul, optimistul) este: - personaliltate atragatoare - vesel, vorbaret, povestitor - emotional, expansiv, efervescent, dar echilibrat - curios, sincer, dar cu dispozitie schimbatoare - voluntar, novator, creativ. energic - ii insufleteste pe altii sa i se alature - prietenos, spontan, iubitor de oameni nu e ranchiunos, isi cere repede scuze Sangvinicul - nu respecta planul dat (desi e plin de intentii bune) - se crede persoana fara defecte (si e foarte greu sa-l constientizezi despre ele) - vorbeste prea mult - este egocentrist - nu-si foloseste memoria - e prieten nestatornic si uituc - intrerupe si vorbeste in numele altora - e dezorganizat si imatur Sangvinicul are neaparata nevoie educare pentru ca: - sa-si tina gura - sa-si stapaneasca eul - sa nu aiba o parere prea buna despre sine - sa-si antreneze memoria - sa se preocupe de altii, nu de el insusi.

FLEGMATICUL (introvertitul, observatorul, pesimistul) - este personalitate sobra - impasibil si relaxat calm, rabdator, temperat, echilibrat - linistit, dar spiritual, viata statornica - impacat cu sine, isi ascunde emotiile - bun la toate, competent si ferm - mediaza problemele, evita conflictele - lucreaza bine in conditii de presiune - are abilitati administrative - gaseste solutia simpla - e bun ascultator, agreabil si placut - te intelegi usor cu el O, ce mare nevoie are lumea de flegmatici linistiti!

Concluzie: AUTOCUNOASTEREA implica: -Autoexplorarea, cunoaşterea şi descoperirea propriei persoane ; -Acceptarea de sine ; -Formarea imaginii de sine, a “concepţiei despre sine” ; -Dezvoltarea încrederii în sine şi a stimei de sine ; -Familia şi şcoala, mediile cele mai importante ; Toţi oamenii au calităţi şi lucruri pe care doresc să le schimbe! - Fiecare are ceva de care să se bucure! - Învaţă din problemele cu care te confrunţi ! - Fii tu însuţi/însăţi! Ai încredere în tine! - Fiecare persoană este unică! Este valoroasă în sine!

Bibliografie: 1. www.rasfoiesc.com 2. www.didactic.ro 3. www.prietenulmeuvirtual.ro 4. www.econsiliere.blogspot.com 5. www.16personalities.com 6. www.eva.ro 7. www.romedic.ro 8. www.pdfcoke.com