Ceva despre teatru Ion Luca Caragiale
-
-
-
-
-
Alegerea repertoriului ,pentru artiștii dramatici, e importantă din puntul de vedere al potrivirii pieselor cu forțele de care dispun aceștia; Arta dramatică = artă de perfecție are scopul special de a reprezenta frumos. Scopul reprezentării frumoase trebuie conciliat cu scopul dramaturgului și nu subordonat. Astfel artiștii dramatici își pot împlini misiunea artistică. Misiunea artistică a artiștilor dramatici alegerea pieselor potrivite cu forța de care ei dispun, piese pe care le pot produce. Farsa slabă aleasă în detrimentul dramei minunate. Farsa slabă executată admirabil e mai presus de drama minunată executată convenabil. Teatrul adevărat = cel în care actorii joacă bine, nu în care se joacă piese bune. Freferic Lemaitre – cu o piesă stupidă Milo – cu o puerilitate ca lipitorile satelor – au făcut minuni Chiar dacă o piesă care ne aduce aminte de copilăria unui teatru, contează cât de bine e jucată. Piesele se împart în piese bune și rele, frumoase și urâte, inteligente și neroade. O piesă primitivă poate fi frumoasă; o piesă modernă poate fi proastă. Autorii clasici încântă lumea întotdeauna, chiar dacă sunt primitivi. Autorii moderni care au atins culmea rafinării, trec în uitare după o clipă de succes. Concluzie: indiferent de cum e o piesă, interesul desăvârșit e asupra felului în care este jucată. Teatrul și muzica se aseamănă foarte mult cu arhitectura piesa dramaturgului, partitura compozitorului se aseamănă cu planul arhitectului pentru că conțin amănunte foarte detaliate de construcție. Diferența constă în faptul că construcția arhitectului, odată ridicată, va rămâne mereu la fel, materialele sunt inerte, pe când o piesă sau o partitură poate suferi modificări în momentul montării sau interpretării – pentru că construcțiile se fac în mișcare, cu materiale însuflețite. Planul, piesa și compoziția, fără să fie executate material, rămân deziderate. Ele sunt cu atât mai frumoase, cu cât fără să fie materializate, pot fi închipuite în cât mai multe detalii. La teatru, arta execuțiunii are o importanță deosebită – materialurile sunt aproape de sufletele omenești ( nu pietre sau lemne). Ele trebuie să fie în mișcare – puterea construcției rezidă într-un echilibru nestabil. Executarea bună a unei comedii slabe o poate scăpa de cădere. Executarea slabă a unei piese bune o poate surpa. O mare importanță o are vituozitatea artistului dramatic.