Cercetarea

Cercetarea By DeEa

In acest fan-fic este vorba despre o tanara pe nume Alison .Aceasta este cercetator in domeniul fenomenelor stranii si a fiintelor inumane. Dupa mai multe esecuri,ea descopera un grup de vampiri adevarati ,un clan,ce se ascunde printre oameni sub numele de Cullen .

Sper sa va placa !

Capitolul 1 : Esecuri

Numele meu este Alison,locuiesc in Seattle si sunt cercetator in domeniul fenomenelor stranii si in cautare de fiinte inumane, dar si proprietara unui mare lant de magazine si hoteluri,de aici avand toti banii necesari cercetarilor. Oricum stiu, slujba mea de cercetator suna umpic horror,dar pana acum nu am gasit nimic , cu toate ca sunt de 3 ani cercetator . In primul meu an faceam statistici lunare la aproape toate orasele si satele mici,uitate de lume,ploioase sau insorite etc. . Credeam ca au efect deoarece a treia luna cand am facut statisticile am observat ca numarul locuitorilor din satul indian San Juan Chamula,care aveau tot felul de legende ciudate despre vampirii si alte creaturi mistice, s-au micsorat cu 300. Nu am mai stat pe loc , plecand sa imi fac bagajele,a doua zi urcandu-ma in avion spre exoticul sat. Zborul a durat 3 ore. Cand am ajuns am inceput sa intreb pe fiecare localnic(erau foarte bronzati,aveau parul negru si ochii la fel din aceste trasaturi rezulta ca sunt indieni,adica locuitori ) ,dar si turisti.Nimeni nu mi-a furnizat informatia pe care o asteptam: au disparut misterios cand au intrat in pestera nustiu-care sau cand au intrat in padurea bla-bla-bla,dar nimic asemanator,ci o explicatie de care mi-as fi dat seama daca mas fi uitat atent la statisticile mele as fi vazut ca in a doua luna numarul locuitorilor a crescut cu 400 si as fi vazut ca asta s-a intamplat in plin sezon de vara ,in care acel sat era plin de turisti. Cu toate astea am mai rams o saptamana in acel sat si m-am bucurat de o mini-vacanta binemeritata ,dupa 3 luni de munca incontinuu, in care m-am relaxat pe plaja,am baut suc de cocos dintr-o nuca de cocos taiata pe jumatate,am vizitat ruine locale , am fost prin padurile de acolo si am intalnit un indian foarte dragut care mi-a fost ghid. A fost minunat.Mai mult ca sigur merg si la anul. A doua oara s-a intamplat peste 4 luni,in decembrie( prima oara s-a intamplat in august).In octombrie si noiembrie numarul locuitorilor din staul ploios Grimlich au

crescut cu 200,cu toate ca s-ar fi putut ca acolo acum sa fi inceput sezonul ,am verificat si am descoperit ca acolo exista 3 case bantuite in care in fiecare noapte dispar peste 20 de persoane. Oameni bolnavi. Daca aflii ca dispar oameni te duci sa dormi acolo doar pentru sa mori de frica si sa dispari? Whatever .A doua zi ,la amurg, eram acolo si m-am dus direct la prima dintre cele 3 case bantuite. Pe dinafara arata destul de nasol si pe dinauntru la fel.O multime de panze de paianjen,mucegai si insecte oribile si dezgustatoare faceau casa aia foarte foarte inspaimantatoare. -Buna ziua! M-a salutat cineva din spatele meu -AAA!!! OH MY GOD O FANTOMA! Am inceput eu sa tip,crezand ca nu voi mai apuca sa o vad deoarece voi face un infarct . -Stai calma , sunt om! M-am intors si nu m-am convins de acest lucru.Era cineva scund,cu o cocoasa imensa si cu un dovleac in loc de cap. -Poftim? Ai un dovleac in loc de cap si ditamai cocoasa! Am venit eu cu argumentele contrare. -Asta este doar un costum! A zis ducandu-si mainile la cap/dovleac ,ce-o fi , si l-a scos, de sub el iesind capul unui barbat cu parul negru , ochi verzi si cu barba nerasa. Bine ati venit la hotelul nostru : “Casa Fantomelor”. -Poftim? Un hotel? Eu am crezut ca este intr-adevar o casa bantuita! Am zis eu dezamagita si uimita in acelasi timp. -Multumin,ne straduim sa ii speriem cat mai mult pe cei care se cazeaza aici. -Dar nu este nimeni aici! -Ba da,dar toti sunt afara , viziteaza locul.Imediat trebuie sa se intoarca.Seara stau in hotel si asteapta sa vada ce le-am pregatit. -Celelalte case “bantuite de fantome” sunt tot hoteluri,nu? -Desigur! Imi raspunse el la intrebare ,dupa care a inceput sa rada. In acel moment m-am simtit cel mai penibil.In timpul esecului anterior nimeni nu rasese de mine,dar defapt cred ca ma considerau nebuna.Oricum nu prea am fost atenta la expresiile fetelor lor deoarece eram prea entuziasmata pentru ca era prima mea expeditie in cautare de fiinte inumane,de aceea nu a fost penibil,dar acum eram rosie din cap pana in

picioare,lucru care l-a facut pe cocosatul ala sa rada si mai tare. Am iesit furioasa pe usa,ce parca statea sa se darame,iar din urma omuletul ,ca sa ma infurie si mai tare a strigat: -Va mai asteptam pe la noi! Ce NESUFERIT! Am luat un taxi si m-am indreptat spre aeroport.Acolo a trebuit sa astept 2 ore pana sa ajunga avionul ce urma sa ma duca spre casa. Cand am ajuns in Seattle,ca de obicei ploua. Nu aveam chef sa mai iau taxiul ,asa ca am sunat-o pe prietena mea cea mai buna ,Helen,sa vina sa ma ia.Desigur ca ea a palavragit tot timpul despre un magazine deschis recent in mall,la care urma sa mergem joi( ziua in care eu cu Helen mergem la cumparaturi impreuna). Au trecut 2 ani de la ultimul meu esec .In acest timp am fost foarte atenta sa vad daca nu se mai intampla ceva anormal,dar nimic.De acum am inceput sa imi pierd speranta.Pana la urma cred ca voi renunta de tot la aceasta cercetare .