Cartea 1. I.docx

SURSELE MELIFERE Consideraţii generale. Flora meliferă este foarte bogată şi variată, avind in toate regiunile ţării noastre condiţii geografice şi pedoclimatice favorabile dezvoltării ei, Incepînd de obicei din luna martie şl plnă la sfirşitul lunii octombrie, înflorirea plantelor melifere din flora spontană şi cultivată se succede treptat, furnizlnd astfel familiilor de albine polen şi nectar pe Întreg sezonul apicol. Pe lingă polenul şi nectarul florilor, care la noi In tară constituie sursele melifere principale, albinele culeg in anumite perioade ale sezonului apicol şi mană sau rouă de miere, furnizată din abundenţă de insectele producătoare de mană. De asemenea, in unele cazuri, primăvara sau la începutul veri5, albinele culeg sporadic nectar extrafloral produs de glandele nectarifere extrafiorale, ce se găsesc localizate de obicei la baza limbului frunzei (cireş, prun), a petioluiui etc. FLOAREA, STRUCTURA El si FECUNDAREA Florile reprezintă organele de înmulţire ale plantelor. In general o floare prezintă un Înveliş extern, caliciul, format din fmnzişoare de obicei verzi, nu-mite sepale şi un Înveliş intern denumit corolă, al. cătuit din frunzişoare intens colorate care se numesc petale. Corola constituie de fapt partea cea mai vizibilă şi atractivă pentru insectele poleirzatoare. In mijlocul florii se găsesc organele de reproducţie ale plantei, reprezentate în general prin stamine» care In partea lor superioară prezintă anterele sau săculeţii cu polen (organele bărbăteşti) şi pistilul, format din ovar, stil şi stiqmat (organele femeieşti) (fig. 1). Pentru ca plantele să rodească, trebuie să aibă loc procesul de polenizare-fecundare. Prin polenizare se înţelege transportul grăunciorilor de polen de la anteră pe stigmat, iar prin fecundare se înţelege contopirea conţinutului grăunciorului de polen cu al ovulului (fig. 2). După provenienţa polenului poate avea loc polenizarea, atunci cînd polenul este de la aceeaşi plantă şi polenizarea încrucişată, atunci cînd polenul provine de la alte plante. Polenizarea încrucişată poate avea loc de obicei cu ajutorul vîntului-polenizare anemofilă sau prin intervenţia insectelor —polenizare entomofilă. In unele cazuri însă, polenizarea

încrucişată poate avea loc cu ajutorul, moluştelor (maleofilă), al păsărilor minuscule (orni- tofilă) sau prin intermediul apei (hidroiilă). Majoritatea plantelor, peste 80%, sînt polenizate prin intervenţia insectelor, numindu-se plante ento- mofile. Dintre acestea, circa 77% sînt polenizate numai de către albine, iar restul şi de către alte insecte polenizatoare ca: bondari, albine sălbatice, muşte, viespi, fluturi, furnici etc- Deoarece nu se poate pune nici o bază pe polenizarea efectuată de celelalte,insecte, care este ne-