Caragiale[1]

“0 SCRISOARE PIERDUTĂ” De I. L. Caragiale SURSELE ŞI PROCEDEELE COMICULUI



Principalul mijloc de construire a personajelor este comicul.



Caragiale a avut intenţia de a contribui, prin râs, la îndreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul cugetării clasice “ridendo castigat mores” (râsul îndreaptă moravurile).

Diferenţa dintre comic şi umor  Umorul

stârneşte râsul, folosind ironia, fără să-şi propună să îndrepte defectele oamenilor;  Comicul stârneşte hohote puternice şi profunde, având drept scop îndreptarea trăsăturilor negative ale societăţii sau ale oamenilor.

 La

Caragiale, comicul îmbracă mai multe forme:  COMICUL

DE CARACTER  COMICUL DE NUME  COMICUL DE LIMBAJ  COMICUL DE SITUAŢIE  COMICUL DE INTENŢIE

COMICUL DE CARACTER Conturează personaje ridicole, creează tipologii umane, dominate de trăsături morale definitorii pentru caracterul acestora.  Exemple: 3. Tipul slugarnicului – Ghiţă Pristanda 4. Tipul încornoratului simpatic – Zaharia Trahanache 

Tipul parvenitului şi al demagogului – Nae Caţavencu 3. Tipul politicianului incult şi prost – cuplul Farfuridi – Brânzovenescu 4. Tipul cochetei – Zoe Trahanache 2.

COMICUL DE NUME  Modalitatea

creării personalităţii unui erou prin semnificaţia numelui mai fusese folosită şi înainte, în teatrul lui Vasile Alecsandri, care însă îşi numea eroii în mod transparent: Pungescu, Răzvrătescu.  Caragiale are un rafinament aparte în alegerea numelor, sugerând prin ele nu numai o trăsătură dominantă, ci chiar un întreg caracter.

Exemple: 2. Zaharia Trahanache – zahariseala şi uşoara modelare a personajului de către superiorii “de la centru” sau de către Zoe; - trahana = cocă moale; 2. Ştefan Tipătescu – june prim, tip abil, cuceritor de inimi; 

3. Ghiţă Pristanda – servil, umil faţă de şefi, fără personalitate (pristanda – joc popular ce se dansează după reguli prestabilite, într-o parte şi-n alta, conform strigăturilor şi comenzilor unui conducător de joc); 4. Nae Caţavencu – ipocrit, demagog (caţaveică = haină cu două feţe) şi palavragiu (caţă - mahalagioaică);

5. Farfuridi şi Brânzovenescu – cuplu de imbecilitate, dependenţi unul de altul, fiindu-şi numai unul altuia de folos (farfuria şi brânza); 6. Agamemnon Dandanache – o antiteză între nume şi prenume (Agamemnon – viteazul războinic, strateg şi conducător grec de oşti şi dandana - încurcătură);

7. Cetăţeanul turmentat – alegătorul anonim ce trăieşte abureala alegerilor necinstite, având o singură nedumerire: “Eu cu cine votez?”

COMICUL DE LIMBAJ  Comicul

de limbaj este cu totul remarcabil şi un mijloc de caracterizare ce-l individualizează net pe Caragiale în întreaga literatură română.  Comicul de limbaj s-ar putea defini prin câteva particularităţi:



    



GREŞELI DE VOCABULAR – se produc din cauza deformării cuvintelor, fie din lipsă de instrucţie, fie din mimetism: Pronunţie greşită: “famelie”, “bampir”; Etimologie greşită: “capitalişti” pentru locuitorii capitalei; ÎNCĂLCAREA REGULILOR GRAMATICALE ŞI A LOGICII: Contradicţia în termeni: după lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.. Asociaţii incompatibile ca sens: Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire; Expresii tautologice: intrigi proaste

 REPETIŢIA

OBSEDANTĂ A UNOR CUVINTE SAU SINTAGME ce duc la ticuri verbale, care evidenţiază sărăcie de gândire şi de vocabular: Ai puţintică răbdare; neicuşorule, puicuşorule, curat-murdar, curatmişel.

COMICUL DE SITUAŢIE  Comicul

de situaţie reiese, aşa cum îl arată şi numele, din situaţiile cele mai surprinzătoare în care sunt puse personaJele, provocate de coincidenţă, de încurcături, de confuzii.  Întreaga piesă se bazează pe astfel de situaţii, fiecare scenă în parte fiind o ilustrare a acestui comic.

 2.

Exemple: Găsirea şi pierderea succesivă a scrisorii de amor constituie prncipala situaţie comică în care sunt implicate personajele: Zoe Trahanache pierde scrisoarea de la amantul ei, Tipătescu, Cetăţeanul turmentat o găseşte, dar nu se poate abţine să o citească, din care cauză îi este furată de Caţavencu şi devine mijloc de şantaj pentru postul de deputat. Acesta pierde scrisoarea într-o încăierare şi este găsită din nou de acelaşi cetăţean care – în sfârşit – o înapoiază “andrisantului”, adică Zoei.

COMICUL DE INTENŢIE  Este

o modalitate foarte aparte în literatură, ilustrând atitudinea autorului faţă de personaje şi situaţiile în care acestea acţionează. Pornind de la propria afirmaţie, aceea că “nimic nu arde mai rău pe ticăloşi decât râsul”, Caragiale îşi iubeşte cu patimă personajele, îi e dragă lumea asta degradată, care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să ironizeze, punând în situaţii absurde oamenii acestei societăţi corupte.  De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele lui Caragiale, iar unele replici sunt rostite şi astăzi cu veselie şi plăcere.