Caps A

“ CAPSA” de Ion Pribeagu

In vitrinele lui Capsa Sunt expuse prajituri, Lei si ursi de socolata Si tot felul de figuri. Ingeri si purcei de lapte, Oua rosii, cerbi si pui, Toate fabricate-n zahar In laboratorul lui. Si-a intrat domnul Costica, Un geambas, cu ceafa lata : - Buna ziua ! zise dansul Vreau un cal de socolata ! - Da ! Avem ! – Si vanzatoarea Ii arata vreo cativa - P’asta roibu-l iau, ca-mi place, Dar am sa va rog ceva ! Hamurile-as vrea sa fie Albe si cu zdranganele, Iar pe jos pajiste verde Si cu niste floricele ! - Imediat ! Si-n trei minute, L-a adus mult mai focos, Ducipal cu haturi albe, Si cu stanjenei pe jos. Nu te superi domnisoara Dar mai am o rugaminte : Vreau sa-mi scriti cu slove rosii Numai doua trei cuvinte. Maine-i ziua mea si fiindca

Plec acuma la Focsani, Scrieti : “ Sa traiesti Costica ! “ “Souvenir “ si “La multi ani !” - S-a facut ! Si-n trei minute Iute ca o randunica, I-a adus calul si scrisul Cum a vrut nenea Costica - Multumesc ! – A spus geambasul Cu un gest cavaleresc Si-acum spune-mi turturico, Cat ma costa , sa platesc ! - Pai, cu hamurile albe Pajistea cu stanjenei Suvenirul si urarea In total: saizeci de lei ! - Minunat ! Si-a spus in gandu-i, Radios si fericit, Si admirandu-l inca-odata, A scos banii si-a platit. Vi-l impachetez ? –intreaba, Vanzatoarea cu lipici. -Nu, Nu, Nu !- a spus Costica, Fiindca il mananc aici !