Capitolul 11

Capitolul 11

:

Cumparaturi

DPDV Bella Trecusera doua saptamani, trei zile, o ora si douazeci si trei de minute de cand ne hotarasem intr-un fel asupra numelui. Inca nu eram siguri. Imi placea numele Arianna atat de mult, dar Edward vroia sa ma mai gandesc putin de cand venise el cu numele de Arianna, si oricum ne hotarasem ca cel de-al doilea nume va fi Elizabeth. Nu credea ca e cinstit ca el sa propuna un nume si celalalt sa fie in onoarea mamei lui. Eu totusi, credeam ca e perfect. Pe de alta parte, arestatul la domiciliu nu era atat de grozav. Dupa o saptamana si patru zile Charlie a pus piciorul in prag si mi-a cerut sa vin acasa. Chiar daca si Edward si Carlisle era ingrijorati sa nu-i deranjeze pe Volturi ca acestia sa ia o decizie grabita din cauza neascultarii ordinelor lor, stateam in camera mea chiar acum si citeam din “La rascruce de vanturi”. Alice, revenise doar pentru acea dupa-amiaza ca nu avea nimeni voie sa ma dadaceasca inafara de ea, era cu mine in timp ce restul familiei, fara Jasper, care o astepta pe Alice in Florida, erau la o excursie binemeritata de vanatoare. Am oftat. -Trebuie sa o sun pe mama. -Hmmm? Alice ma privea din usa sifonierului cu o fata inghetata. Se uita de parca ii intrerupsesem un sir important de ganduri. -Trebuie sa o sun pe mama, am repetat. Trebuie sa-i spun despre copil…pentru ca daca nu ii spun, ceva o sa scape mai devreme sau mai tarziu si voi avea necazuri serioase. -Asteapta pana se intoarce Edward, mi-a replicat Alice si s-a intors sa-mi caute iar prin sifonier. Eram pe cale sa o intreb de ce sa astept , desi sunt cam sigura ca era in legatura cu faptul ca voi plange cu siguranta, si Edward era singurul care ma putea calma, cand Alice a tasnit din sifonier cu o figura frustrata. -Este timpul pentru cumparaturi, m-a anuntat si ma ridica in picioare. Nu-mi placea asta. Nici stomacului meu nu-i placea. Am gemut si m-am ridicat in genunchi incercand sa retin sentimentul de greata. -De ce trebuie sa mergem la cumparaturi? M-am plans eu si mi-am muscat buza. -Pentru ca, imi explica Alice maraind inapoi la mine. Imi pare rau sa te informez dar incepi sa arati si cam nici o haina nu o sa-ti mai vina cam in jumatate de luna. Am marait. -Pai nu poate astepta o jumatate de luna? -Nop. Sa marai era o activitate obisnuita azi. Nici Alice n-a observat sau nu m-a bagat in seama. -Si din moment ce stim ca bebelusul va fi o fetita, ar trebui sa cumparam niste haine, si un carucior, si un scaun de masina… A parcurs o lista foarte lunga pana am reusit sa scutur din cap a protest. -Nu. -De ce nu? Mi-a cerut cu mainile pe solduri.

-Il vreau pe Edward pentru cand vom cumpara pentru copil, am mormait si ma sprijineam de pat ca sa nu ma impiedic de picioarele mele. Lui Alice nu prea i-a convenit dar n-a intins coarda. Stiam ca isi putea da seama cat de important este pentru mine. Dar ea va fi multumita daca o las sa cumpere poentru mine, asa ca.. -Dar putem merge la cumparaturi pentru mine, am spus oftand si dandu-mi ochii peste cap cand ea m-a luat in brate si chiuia. Asta….asta o sa fie o zi lunga. Totusi nu fusese un drum lung. Nu ne-a luat decat douazeci de minute sa ajungem la Port Angeles, si ma simteam cam rau cand am reusit sa ies din masina. Alice m-a pus repede pe picioare si a marsaluit prin cele doua magazine care aveau haine pentru femei gravide. -Lucrurile astea pentru gravide sunt asa de demodate, a comentat Alice senina atragand cateva priviri. Am rosit si m-am uitat in jos amintindu-mi rapid ca nu era normal ca fetele de 18 ani sa fie insarcinate. -Ignora-le, mi-a spus Alice, dandu-si ochii peste cap si fluturandu-si mana in fata unui grup de femei de varsta a doua care se holbau la mine, cu sprancenele ridicate si scuturand din cap a dezaprobare. Stiam ca daca le-as putea auzi ar barfi despre adolescente insarcinate. Am oftat. -Mda, ignora-le, asta ar trebui sa fie usor. Am spus sarcastic Alice a ras. -Vei fi prea ocupata sa probezi haine ca sa ai timp sa-ti pese, m-a anuntat apucandu-ma de brat in cabina de proba. Nici macar nu am apucat sa ma uit la firma inainte ca Alice sa-mi puna un brat de haine in bratele mele. -Dar toate sunt albastre, am tipat maraind cand un tricou s-a prins in bata de la sutien. -Pentru ca lui Edward ii place cum iti sta cu albastru. Am bombanit si ma uitam indoielnic la maldarul de blugi din fata mea. -Nici macar blugii n-o sa-mi mai vina? Am intrebat, uitandu-ma pe dupa cortina unde stiam ca ma asteapta Alice. S-a oprit din asteptat si a intrat inauntru cu mine. -Nu. N-ai observat ca sunt mai stramti? Asta din cauza ca tu devii mai mare. -Blugi prosti se micsoreaza, m-am decis eu si am pus mana pe o pereche ce parea promitatoare. Era un blug de culoare inchisa, si ganunchii erau rosi putin, dar nu rupti. M-am dezbracat de blugii vechi ca sa vad cum se aseaza. Alice a marait la mine. -Iti plac? Am dat din cap fericita si ma invarteam uitandu-ma in oglinda. Erau putin mari in jurul talie, dar nu-mi pasa. Daca Alice avea dreptate voi avea nevoie de marimi mai mari cat mai devreme. M-am intors si i-am zambit. -Astia sunt favoritii mei. -Dar nu ai incercat celelalte perechi, a exlamat exasperata. Si oricum, vei avea nevoie de mai mult decat o singura pereche. Am marait iar. -Alice te rog, nu cheltui o tona de bani cu mine.

-De ce nu? m-a intrebat si mi-a intins inca o pereche luandu-i pe cei care mi-au placut si i-a dat deoparte. Chiar ai nevoie de hainele astea, Bella. Nu vei mai fi in stare sa imbraci nimic inafara de pijamale in scurt timp, asa ca nu e cazul sa fii mofturoasa. Stiam ca are dreptate. Majoritatea hainelor mele, care nu erau prea stramte, dar nu erau indeajuns sa ma tina mai mult de sfarsitul celei de-a patra luni, si deja eram in unsprezece saptamani. -Bine. -Yaaaaay ! Entuziasmul lui Alice era molipsitor chiar daca Jasper nu era aici, ma distram in timp ce probam blugii si tricourile, toate erau cam largi, si create pentru cele cu burta mare. Tricoul meu preferat, era de un albastru deschis, cu maneci lungi. Nu era chiar ca matasea, dar era atat de moale, si parca era ca apa pe pielea mea. Mi-am dat seama imediat ca il voi purta, cu blugii de care ma indragostisem mai devreme, poate mai mult timp decat va fi sanatos pentru materiale. Nu-mi pasa. -Acela va fi favoritul lui Edward, m-a asigurat Alice, maraind usor cand se uita la tricoul de albastru deschis. Era toata siguranta de care aveam nevoie ca sa il arunc in gramajoara ce crestea repede cu haine pe care Alice mi le va cumpara. -De asta ce zici? Am intrebat-o pe Alice, cu un ranjet imens pe fata si ii aratam un tricou subtire rosu cu maneci lungi. Alice si eu eram cu hainele de iarna, pentru ca atunci cand le voi purta va fi frig. Alice se uita la tricoul pe care il tineam si am vazut in ochii ei ca isi alegea cuvintele cu grija, si a ras usor. Rasul a devenit mai mult dezaprobator. -De fapt, ala nu prea o sa-i placa lui Edward. Am incremenit. Mie imi placea. -Cred ca il voi lua oricum, am spus mandra si l-am pus peste cel albastru. Alice a ridicat o spranceana. -Serios Bella, sunt insarcinata si emotiva asa ca musca-ma de undeva? Edward nu va fi prea amuzat. Chiar nu am nevoie de o viziune ca sa stiu asta. Am ras. -Stiu, dar totusi nu-mi pasa. Alice a ras cu mine si in curand terminasem si cumparaturile. Deci aveam sase perechi de blugi, alese cu atentie de mine, si opt tricouri maternale. Alice mi-a ales o pereche de pantofi, care ma asigura ea vor face minuni pentru gleznele mele care se vor ingrosa o data cu inaintarea sarcinii. Costul total nu era atat de infricosator pe cat credeam eu, dar era destul de rau. Alice nici macar nu a clipit cand a platit. Avea un zambet mare pe fata cand a luat toate cele patru sacose de cumparaturi si ma indrepta catre un restaurant. -Edward ma va omori daca nu te hranesc bine, mi-a explicat si s-a asezat la o masa, ignorand semnul “asteptati sa vi se ofere o masa”. Mi-am muscat buza cand m-am asezat langa ea. Slava Domnului, chelnerul era un baiat asa ca nu a comentat ca Alice a luat singura loc unde a vrut. Se holba ranjind la ea fara macar sa-mi arunce o privire cu coada ochiului. -Cu ce va pot ajuta? Alice si-a dat ochii peste cap la baiatul din fata ei si s-a intors la mine.

-Bella, m-a intrebat, ea desigur nu vroia nimic. Vroiam o cola dar ea m-a intrerupt inainte sa vorbesc si a cerut o limonada. M-am uitat urat la ea. -Vroiam o cola, am spus imbufnata si mi-am incrucisat bratele la piept. -Edward mi-a spus ca nu ai voie cafea, cola sau prea mult zahar. Am continuat sa ma uit urat. -Edward- smchedward, vreau cola. Se abtinea sa nu rada, degetele ei se jucau cu o furculita si cu un servetel, si eu nu castigam cu argumentul asata. -A mai spus Edward ceva? Am intrebat curioasa. Si-a intors privirea de la mine si stiam ca ascunde ceva.Alice, am spus nervoasa, a mai spus ceva? A oftat si a cedat. -Pe langa cafea si cola, a spus sa nu te las sa urci singura scarile, sa nu fugi, sa nu te las sa conduci, sa nu te las sa-ti gatesti fara ca cineva sa te supravegheze, si sa nu faci dus daca eu nu sunt in camera. A facut o pauza si se gandea. Nu cred ca a uitat ca saptamana trecuta ai alunecat si aproape ai facut o contuzie. Ma holbam la limonada cu spaima si strangeam atat de tare paharul ca mi-era frica sa nu se sparga. Nu a pocnit. -Il omor, i-am promis calma. Rasul lui Alice nu s-a oprit cateva minute, si cand sa oprit in sfarsit, a fost sa-mi dea comanda ravioli cu ciuperci. Parca era un deja-vu pentru mine. In curand, cand mancarea era terminata, la fel si cumparaturile, masina pornise catre casa. Nu fusese chiar atat de rau pe cat crezusem. De fapt, chiar m-am distrat azi. Dar asta se va schimba destul de repede cand ajung acasa si-l gasesc pe Edward, care fara indoiala ma astepta lenevind in pat. Aveam dreptate, desigur, l-am vazut cand am intrat cu Alice inauntru. -Unde dracu ati fost? a intrebat si a venit repede sa ma ia in brate. Ochii lui Alice mai aveau putin si ieseau din cap. -Oh, la dracu am uitat sa las un billet. -Crezi? Vocea lui era mai calma acum, dar inca ascutita si trecea fiecare centimentru de pe fata si bratele mele sub atingerea lui rece. Ochii lui imi scrutau corpul cautand rani de orice fel. Cand era multumit , in sfarsit, m-a luat iar in brate. -Data viitoare, te rog, te rog lasa un bilet. Mi-a soptit fara urma de furie. Am zambit si am dat din cap, apoi m-am intors catre Alice care se evaporase. Ura pentru viteza vampirilor. Acum eram singura cu Edward. Si-a lipit fruntea de a mea si a inspirat adanc, cu ochii inchisi si ma tinea aproape de el. Am zambit si mi-am lasat capul pe pieptul lui. Toate supararile mele pe el de mai devreme disparusera si acum vroiam doar sa ma tina in brate, sa fiu aproape de el. -Te iubesc, Bella. Te rog, sa nu ma mai sperii asa, mi-a soptit iar respiratia lui rece m-a facut sa ametesc. -Promit, am spus innecandu-ma. A dat din cap fericit si m-a intins pe pat odata cu mine. -Si, imi arati ce ti-ai luat? M-a intrebat ca sa faca conversatie. Vroiam sa-i fac o surpriza asa ca am scuturat incapatanata din cap. -Nop.

-Nimic pentru copil? -Nu, am soptit si mi-am inchis ochii in timp ce respiram aroma lui. Era surprins. -De ce nu? -Vreau sa fii acolo cand facem cumparaturi pentru copil, am spus si l-am sarutat pe gat. S-a cutremurat si cu mainile pe talia mea m-a tras si mai aproape de el. -Stiai ca te iubesc? M-a intrebat si m-a sarutat, in timp ce eu ma uitam in ochii lui. Atat de calzi, frumosi, aur lichid. Am ras sub buzele lui. -Desigur ca stiu, am spus zambind, Iti vine sa crezi ca si eu te iubesc? -Abia, mi-a spus si a adancit sarutul trecand limitele pe care el le impuse cu un timp in urma. Erau fara sens acum, eu fiind insarcinata. Esti prea perfecta. Nu stiu cum un inger ca tine poate iubi un monstru ca mine. M-am tras inapot incremenind. -Nu esti un monstru, Edward Cullen ! El doar a zambit. -Atat timp cat tu crezi asta, opinia celorlalti nu conteaza. Am zambit stralucitor cand m-a sarutat iar. -Esti obosita? M-a intrebat privind in ochii mei ciocolatii cand mi-am reprimat un cascat. Am dat putin din cap dar apoi am oftat adanc amintindu-mi de decizia mea de a o suna pe Renee cand ajunge Edward acasa. Edward a observat expresia mea agitata. -Bella? Mi-a spus numele ingrijorat. -Nu-i nimic, Edward, l-am asigurat eu. Eu doar… A asteptat rabdator cat mi-am inghitit nodul imens din gat. -Trebuie sa o sun pe mama, atat. Trebuie sa…ii spun totul. Edward a respirat ascutit amintindu-si ultima mea discutie cu ea. A fost oribil. Nu primise vestea logodnei noastre prea bine, si nu mai vorbise cu mine de atunci. Eram sigura ca de data asta ma va renega. -Voi fi aici pentru tine, mi-a soptit intr-un final tinandu-ma mai aproape ca niciodata. Promit. Nu conteaza ce spune, nu conteaza, nu-i asa? Copilul acesta, tu, asta-i tot ce conteaza. Daca nu accepta asta e problema ei. Ai inteles, Bella? Ochii lui erau atat de seriosi , atat de patrunzatori, ca nu ma puteam uita in alta parte. Am dat usor din cap si am intes. Chiar daca mama nu intelegea, eu intelegeam, Edward nu ma va parasi niciodata, sau pe copil, si ma iubea mai mult decat orice. Totul va fi bine. M-am ridicat din pat, Edward inca ma strangea usor de mana si am coborat amandoi scarile. Charlie inca era la munca. Asta era bine. -Te iubesc, mi-a soptit Edward, manganindu-mi urechile cu buzele. M-am intors si l-am sarutat repede. Apoi, am luat telefonul si am tastat.