Cap 3

Cap 3.Criza de nervi M-am incuiat in camera mea.Simteam ca fierb de furie. Puteam sa bag mana in foc ca Edward nu a fost sa se plimbe…parca presimteam asta.M-am uitat la ceas si era aproape 7,deci ora de plecare.M-am schimbat cu ce am gasit prin dulap,nepasandu-mi de cum arat(un lucru neasteptat din partea mea).Am coborat si am vazut ca doar Carlisle si Esme mai erau in casa… -Unde sunt ceilalti?i-am intrebat cu vocea sfarsita. -Afara…imi spuse Esme.Asculta,Rose,nu crezi ca ai ex.. -Uite ce e,am spus eu enervata.Iti voi explica totul cand ma intorc,da? -Bine,vom avea timp sa discutam,dar fara strigate,da? -De fapt vreau sa stiu si eu care e parerea lui Rose,ce o deranjeaza,spuse Carlisle. -Bine,in curand o sa stiti versiunea mea despre..asta,dar acum trebuie sa plec,nu ca m-ar astepta ei cu bucurie,insa nu aveam 5 masini sa mergem fiecare separat,sau cel putin eu. Am ajuns la masina,unde toti se holbau la mine.Nu imi dadeam seama ce vor sa exprime privirile lor,dar sincer nu imi pasa. -Daca aveti chef sa ma criticati,certati sau altceva,lasati-o balta ca nu am chef de reprosuri asa dimineata,am spus eu uracndu-ma in volvo,caci cu el mergeam de o vreme.Pentru o secunda am regretat ca am facut asta.Am observat ca Emmet nu era. -Unde e glumetul?am spus eu cu un ton ironic,care ma caracterizeaza. -Prefera ca mearga pe jos azi.Vrea sa se…purifice,chicoti Edward. -Ce amuzant esti,o buna cariera la circ.Si asa suntem niste ciudatenii,am spus eu amar. -Rose,ce e cu tine??ai devenit si mai acra decat erai,ma intreba Alice. -Nimic,am si eu o zi mai rea azi. -Doar azi?zise Jasper -In fiecare zi in care o sa am chef,i-am taiat-o eu. Am ajuns la scoala cu cateva minute inainte de a se suna.Orele au trecut aiurea de repede.La pranz monotonia zilnica.Dar azi nu am vorbit deloc unii cu altii.Eu stateam pierduta in gandurile mele,azi negative ca intotdeauna.Ultima ora fugi,incheind o noua particula din eternitatea abisala.Eram toti langa masina,uitandu-ne aiurea prin parcare.Eu una ma amuzam copios pe seama elevilor care cadeau pe gheata lucioasa si alba.Dintr-odata am auzit un scartait de roti.O dubita aluneca pe gheata foarte repede intreptandu-se spre… doamne…Isabella Swan.Intr-o secunda Edward nu mai era langa noi si intr-o fractiune era langa Bella,impiedicand dubita sa o striveasca.”DUMNEZEULE!!!E NEBUN!!!”am strigat eu inlemnita.Intr-un minut care paru 100 de ani,Edward era in masina,iar noi socati am intrat automat. -Tu nu esti TEAFAR LA CAP?am strigat eu. -Poate ai dreptate,spuse el. -Edward Cullen,cum..cum ai putut???esti complet nebun,tacanit,sarit de pe fix.In clipa asta mergem la Carlisle la spital. -Exact acolo mergeam.Trebuie sa ma pregatesc sa fac fata valurilor de intrebri ale Be.. -Sa nu aud ca te pocnesc,am marait eu.Din cauza necunocutei asteia…. -In caz ca nu ai observat am ajuns. -Grozav…sa vedem ce va zice Carlisle depsre..fapta ta eroica care ne implica si pe noi,normal… In timp ce imi spuneam discursul deosebit de adevarat,am ajuns in cabinet. -Carlisle ai aflat?am inceput sa vorbesc direct despre subiectul zilei. -Da,spuse el.Tocmai am consultat-o pe Bella.Este bine,dar ai sa ii dai niste explicatii plauzibe,stii tu..sa nu intre la banuieli.

-Da..de parca nu si-a dat seama ca ce s-a intamplat e paranormal….in timp ce vorbeam Carlisle si Edward se uitau unul la altul lung,ca si cum se intelegeau din priviri.M-am asezat pe scaunul de piele si am inceput sa ma gandesc continuu la ceea ce vazusem.Cred ca era vremea ca lumea sa aiba un nou vam…nu,inca nu,desi la cum era situatia nu vedeam o varianta mai buna de a ne salva,din ceea ce ne bagase Edward.