Cap 1 - Singuratatea Din Mine

Dragoste si razbunare

Bella o fata retrasa dar foarte desteapta este bataia de joc a fetelor si indiferenta baietilor din cauza aspectului ei neingrijit. In momentul cand baiatul pe care il iubeste in secret isi bate joc de ea, decide sa paraseasca orasul pentru a merge la verisoara ei Alice. Dupa o vacanta de vara lunga Bella se reintoarce la liceu total schimbata. Ea si verisoara ei planuiesc o razbunare impotriva celor care si-au batut joc de ea.

Cap 1 – Singuratatea din mine Bella

Azi era vinery . Am deschis usor ochii incercand sa -mi dau seama daca visul meu fusese real sau nu. Nu era real. Daca as putea inchide ochii , doar pentru a prelungi acel vis frumos… dar nu mai puteam pentru ca trebuia sa ma pregatesc de scoala. Ce bine ca azi era vinery. Adoram scoala , dar rautatile de acolo ma faceau sa o si urasc. Vroiam sa vina odata vara sa merg la verisoara si cea mai buna prietena a mea , Alice. M -am dat jos din pat si am deschis laptopul. Alice sigur isi citea mailurile la ora asta. Intotdeauna o facea inainte sa plece la scoala. – – –

Neata Alice , am scris . Bella , ce faci ? Vroiam sa te salut inainte de a merge la scoala , sa ma incurajezi ca intotdeauna.

Off , e la fel nu ? Situatia nu s-a schimbat deloc? – Nup , de fapt e chiar mai rau. Ummm … nu mai pot scrie , trebuie sa ma pregatesc de tortura. – Nu spune asta ca ma intristez si eu . Fii optimista , azi presimt ca va fi mai bine. O sa ma gandesc la tine . – Mersii , dulce ca intotdeauna , vorbim dupa ore , da? – Ca intotdeauna. Pupicii multi si mult noroc. – Mersi am nevoie , pupici si tu . Bye – Bye . Erau dimineti in care vorbeam pe messenger cu Alice , in diminetile in care aveam nevoie de sustinerea ei. Ma calma asa de mult . Cred ca daca as fi avut o sora nu as fi iubit-o asa de mult ca pe Alice. Ea ma intelegea si ma accepta asa cum eram. De multe ori a vrut sa –mi schimbe look-ul , dar nu am lasat-o . Nu cred ca are ce sa schimbe. As fi aratat probabil la fel sau mai rau . Nu as fi suportat o dezamagire in cazul in care nu aratam bine. Alice era frumusica foc. Avea parul lung , pe care il purta bucle . Ochii erau de culoare neagra , si tenul alb . Daca te uitai la ea , simteai ca te uiti la un inger, asa era de frumoasa . In plus , felul in care se imbraca dadea pe spate pe oricine. Moda era pasiunea ei , nu , era obsesia ei. Tot timpul cand mergeam pe la ea , practic ma tara ore in sir prin mall-uri pentru a ne cumpara haine. Asa era ea , dar o iubeam foarte mult si stiam ca sufera odata cu mine de ceea ce mi se intampla la scoala. Mi –ar fi placut sa se transfere si sa fie la acelasi liceu cu mine, poate la anu , dar nu-mi fac sperante. Pierduta in gandurile mele m-am indreptat spre baie . Nici nu mam obosit sa ma uit in oglina in momentul cand mi-am spalat dintii si fata. Stiam ce vad , un par rosu inchis incalcit , mediu si fara luciu , 2 ochi caprui inconjurati de cearcane , o fata palida si niste buze fara pic de culoare in ele. Sa nu mai spun de aparatul dentar –

pe care il uram din tot sufletul . Macar ma alina gandul ca in vara asta aveam sa-l scot in sfarsit. Stiam ca aratam jalnic. Nu vroiam sa incep ziua prin a ma critica singura. Aveam sa aud destule critici la adresa mea , ca sa ma mai obosesc si eu. Mi -am luat acceasi pereche de blugi negri si hanoracul negru cu gluga. Mai aveam si alti blugi , alte bluze de culori diferite dar negru ma atragea pentru ca viata mea era la fel de intunecata ca si hainele mele. Nu avea nici un rost sa pun o culoare mai vioaie pe mine. Nu aveam nici o speranta..sau daca aveam una , era imposibila. Daca Alice m-ar vedea cum m-am imbracat , ar face infarct. Probabil e bine ca nu e acum cu mine. Aveam haine cumparate de ea , haine pe care ea le considera “perfecte” , dar care pe mine ma deranjau la culme . Eram fericita cu hanoracurile mele inchise si blugii mei inchisi. Asta eram eu. Poate daca un anumit baiat imi dadea atentie , mi-as mai schimba garderoba. Dar ce spun? Visez cu ochii deschisi. Imi placea foarte mult un baiat din liceu, colegul meu de banca. El arata ca un fotomodel, eu nici nu existam in preajma lui. Edward , avea un par ciufulit , de culoare aramie, dar care il prindea foarte bine. Era inalt , cu un corp foarte bine modelat , ochii ii erau de culoare verde , o culoare care ma hipnotiza de fiecare data cand il priveam , iar zambetul , doamne , nu poate exista ceva mai frumos ca zambetul lui . Practic nu mai respirai cand te uitai la el. Nu vorbeam mult , decat atunci cand avea nevoie de ajutor la materiile la care eram colegi de banca. Nu ma deranja ca ma intreba . Imi facea placer sa-l ajut , mai ales ca era singura mea cale de a vorbi cu el. El era baiatul visurior mele , dar stiam ca niciodata nu s-ar uita la una ca mine. Asa ca ma multumeam cu putinul pe care mi-l oferea.

Am coborat sa iau micul dejun inainte sa plec la scoala. Asa faceam intotdeauna . Charlie , tatal meu asa imi ordonase inca de cand ma mutaseam la el. Neata tata. Am spus cand l-am vazut stand la masa asteptanduma. – Neata Bells, cum ai dormit? – Bine …cred . De ce? Am intrebat curioasa. – Pai arati mai obosita ca de obicei. A spus incruntandu-se. Iar ai invatat pana tarziu? – Nup …doar am visat prea mult , am spus uitandu-ma in alta parte. Cred ca tatalui meu nu-I va face placere sa stie ce a visat fata ei la numai 17 ani. Fusese un vis frumos …si ramanea un vis frumos . Dar mi-ar fi placut sa fie real , macar o parte din el. Bineinteles ca l-am visat pe acel baiat cu trup de zeu, cu ochii ca 2 smaralde si zambetul angelic. Dar in vis aratam si eu frumoasa, si el era asa de fermecat de mine… – Bells cei cu tine? Vocea tatalui meu m-a trezit din visare. Te-am strigat de 3 ori. Nu-mi spune ca dormi cu ochii deschisi. Ai scoala in jumatate de ora asa ca grabeste-te sa mananci micul dejun. – Scuze tata, ma gandeam la un proiect de la scoala , am spus rusinata. Sper sa nu-si dea seama ca l-am mintit, nu ma pricepeam deloc la asta si chiar uram sa mint, dar minciunile nevinovate nu se puneau . Cel putin nu la mine. – Ihi , a fost tot ce a spus. – Um … tata sti ca in vara asta planuiesc sa merg la Alice. – Da , dar de ce intrebi acum? Mai sunt 3 luni pana atunci. – Stiu , vroiam doar sa-ti amintesc. Am spus rusinata ca nu sa prins de dorinta de a face o conversatie cu el. – Bine , ne vedem diseara. Vrei sa gatesi sau aduc pizza ? m-a intrebat in timp ce s-a ridicat de la masa . –

Gatesc , nu prea am teme si vreau sa ma relaxez prin gatit , am spus hotarata. – Bine, mi-a spus sarutandu-ma pe frunte. – Pa , o zi buna tata. – La fel si tie. – Mda , va fi sigur o zi buna , am zis ironica. –

Charlie ma iubea ,stiam asta dar nu era genul de om comunicativ. Nici nu stiu de ce ma deranjat ca nu a intrat in acel subiect , si eu eram la fel ca el. Preferam sa tac. Aveam momente cand imi doream asa de mult sa vorbesc cu cineva, sa ma descarc. Dar nu aveam pe nimeni. Alice era singura mea prietena , dar nu puteam vorbi totul prin telefon. Nu ma simteam bine daca nu era ‘face to face’ cu mine , era ca si cum as vorbi singura de nebuna la telefon. Ce dor imi era de ea … as fi vrut sa fie langa mine. Din nou mi-as fi dorit sa fie la acelas liceu cu mine. Dar nu se putea. Ar fi fost poate mai bine daca mama mea ar fi mai trait. Nu , ar fi fost cel mai bine. Moartea ei m-a marcat definitiv. Nu eram pregatita pentru pierderea ei , era mult prea importanta pentru mine. De ce tocmai ea? O iubeam , o respectam , inainte de toate era prietena mea. Desi au trecut 2 ani , de la accident eu tot nu m-am impacat cu ideea. Practic viata mea s-a schimbat odata cu moartea ei. Inainte eram o persoana vesela, activa, vorbareata. Aveam asa multi prieteni , eram fericita si chiar nu-mi doream nimic in plus. Acum m-am indepartat de toti, preferand singuratatea. Aspectul meu neingrijit nu ma deranjeaza , stiam ca sunt urata si nu avea cu ce sa se schimbe daca ma imbracam cu altceva sau ma aranjam putin. Stiu ca sunt responsabila pentru ce mi se intampla acum , intr-un fel eu am cauzat toate astea. Eu m-am indepartat de cei dragi si m-am ascuns in

carapacea mea intunecata . Dar viata a fost cruda si m-a aruncat in intuneric odata cu moartea mamei mele. Nu vorbeam foarte mult de ea. Nu pentru ca o uitasem , asta niciodata. Doar pentru ca ma durea enorm de mult sa vorbesc de ea la timpul trecut. Charlie a incercat cat a putut sa fie alaturi de mine , dar nimeni nu va putea umple locul gol lasat de ea. Cu alte cuvinte eram o persoana rece, urata si fara viitor. Cu un suspin mi-am luat ghiozdanul si am iesit afara din casa. Azi nu ploua , desi era inorat. Nu ma deranjeaza daca ploua , nu ma deranjeaza nici daca ninge. De fapt nu ma deranjeaza nimic si totusi ma deranjau multe sau chiar TOTUL. Am mers incet spre Chevy , masinuta mea scumpa si pretioasa . Era o masina foarte veche si ruginita, dar care mergea foarte bine. Am fost asa de fericita cand tatal meu mi-a luat-o. Nu cred ca as fi suportat sa fiu dusa si luata in fiecare zi de tatal meu cu masina lui de politie. As mai fi dat un subiect in plus de ironie si rautati colegilor mei. Nu ca nu ar avea destule critici urate la adresa mea. De asta imi era greu sa ajung la scoala, de asta o doream pe Alice langa mine. Nu era zi sa nu aud un repros la adresa mea. Stiam ca sunt urata si insignificanta , dar chiar trebuia sa mi se aduca aminte tot timpul?

Si cel mai rau era ca Edward , baiatul frumos , colegul meu facea la fel , chiar daca nu cu aceeasi rautate ca ceilalti. Stiam ca rade pe seama mea alaturi de micul lui grup de prieteni. El vorbea cu mine doar cand avea nevoie de ceva. Dar eram asa de absorbita de ochii lui cand imi cerea cate ceva , incat cedam tot timpul. Si el profita, pentru ca imi aflase slabiciunea.

In timp ce conduceam spre liceu mi-am adus aminte de utima faza ce mi-a fost facuta. In momentul cand am iesit de la ora de spaniola, un baiat din grupul lui Edward , Mike s-a facut ca se impiedica si mi-a lipit de spate o coala pe care scria : “ Incearca-ma , sunt virgina”. Nu mi-am dat seama si m-am plimbat prin toata scoala cu acel mesaj dupa mine. Desi ma uitam la felul cum radeau unii baieti si fete cand treceam pe langa ei , nu am bagat de seama, incercam sa-I ignor pur si simplu . Asta pana cand am ajuns la ora de biologie si am dat de Edward. Bineinteles ca a ras cu gura pana la urechi inainte sa-mi arate ce aveam lipit pe spate. Dar prin faptul ca a fost singurul care mi-a spus de ce rad toti de mine , am incercat sa cred ca poate el nu e la fel ca ceilalti. Speram sa nu fie ca ceilalti. Am oftat greu vazand ca am ajuns la liceu. Mi-am parcat masina departe de celelalte masini, era cea mai retrasa , dar nu-mi pasa. Era ca mine, urata dar utila . Inainte sa cobor din masina am respirat si expirat de cateva ori pentru a ma pregati de o noua zi de tortura pentru mine. Oare azi ce surprise “inocente” mi se pregatesc? Mi-am reprimat un suspin si am coborat din masina. Doamne ajuta-ma ca zi sa fie mai bine ca ieri , te rog, am spus in timp ce mergeam cu capul in jos pre multimea de elevi care erau in fata liceului.