Calauza 226 Reduced

VREDNIC ESTE !

Chemare la slujire sfântă În Biserica Ortodoxă Română, după plecarea la Domnul a Prea Fericitului de vie memorie Teoctist, s‑a împlinit după rânduiala îndătinată actul alegerii noului patriarh. Nu înţelegem toţi nici sensul aces‑ tui act sacru şi nici nu‑i acordăm toţi semnificaţia ce‑o are nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. Este firească însă şi abordarea seculară a acestui eveni‑ ment, căci Biserica şi slujitorii ei lucrează în lumea văzută cu toate ale sale, bune sau mai puţin bune. Aceste realităţi s‑au manifestat atât în limitele sacrului, condescendenţei şi respectului faţa de cea mai iubită lu‑ crare dumnezeiască, în Biserica Dom‑ nului, dar şi în cele mai neaşteptate şi mai nefireşti manifestări mondene, fără nicio legătură cu sensul spiritual al vieţii, apăsându‑se uneori cu maliţiozitate şi dispreţ doar pe scăderile omeneşti şi pe lipsurile nedorite ale slujitorilor. Fără a ne disculpa, căci ne este mult mai utilă în faţa Domnului ocara decât lauda de la oameni, dăm slavă Mântuitorului pentru răbdarea şi decenţa prin care au răspuns provocărilor slujitorii Bi‑ sericii noastre vizaţi direct şi indirect în afirmaţiile vehiculate, cu ,,genero‑ zitate“, în mass‑media. În urma acestei campanii, nedorită de nimeni din interiorul Bisericii,

întrucât ei i‑a încredinţat Dumnezeu alte criterii de alegere şi de aşezare la slujire, cei ce au fost îndreptăţiţi să‑şi exprime opiniile au făcut‑o, cu decenţă, cu responsabilitate şi cu iubire faţă de lucrarea sacră a Bisericii, în lu‑ mea care se desacralizează văzând cu ochii. Sfântul nostru Sinod a arătat nu doar unitate şi maturitate în faţa acestei sfinte chemări, ci putere de pătrundere mai adâncă, duhovnicească, a eveni‑ mentului, dincolo de aranjamente şi preferinţe, orientându‑se spre voia lui Dumnezeu, exprimată prin prezenţa Duhului Sfânt Care în chip nevăzut ne arată calea pe care se cuvine să mergem în Biserică. A fost ales Patriarhul ! L‑am primit ca pe un dar de la Dumnezeu pentru slujire în Biserică, aşa cum au hotărât cei mai mulţi din‑ tre cei chemaţi la această lucrare. Până la acest moment era firească orient‑ rea spre unul, doi sau trei candidaţi. Toţi buni. Toţi eligibili. Toţi demni de cinstirea noastră, înainte, în timpul şi după exprimarea opţiunilor elec‑ torilor. Această atitudine arată că alege‑ rea unui patriarh nu‑i doar o biruinţă a unei părţi asupra celeilalte, nici a unui candidat propus de Sfântul Sinod împotriva altuia. Este, mai curând, o împovărare a celui ales şi o uşurare a

celui ce nu a primit crucea atât de grea a responsabilităţii patriarhale. În realitate, nu există tabere ad‑ verse într‑un Sfânt Sinod, ci doar po­sibilitatea exprimării opiniilor ca­ re, din momentul prezentării lor şi analizei mature, devin firesc conver‑ gente, convertindu‑se de la aspectele particulare la cele comunitare. După alegerea patriarhului, Sfântul Sinod s‑a întrunit imediat, spre a confirma nu atât numărul voturilor exprimate în Colegiul Electoral Bisericesc, ci, mai ales, pentru înduhovnicirea momen‑ tului potrivit sfintelor rânduieli stator‑ nicite de Sfinţii Părinţi şi Biserica, una, sfântă, sobornicească şi aposlolească, unica autoritate lăsată de Hristos Dom‑ nul pentru a se rândui slujitorii la apos‑ tolat. Astfel, Prea Fericitul nostru Daniel, fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a răspuns chemării după rânduială, accep‑ tând şi exprimările agresive ale lumii contemporane, pe care le cunoaşte din experienţa sa slujitoare mult prea bine. Tot atât de bine înţelege şi exigenţele din interiorul Bisericii, căci şi aici este nevoie de multă răbdare şi de lucrare sfântă, pentru a ne converti, ritmic, toţi la comandamentele evanghelice şi la (Continuare în p. 4)

Iulie 2006 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei în Eparhia Dunării de Jos

Călăuză ortodoxă



VREDNIC ESTE ! O clipă de istorie în veşnicia ortodoxiei româneşti

Alegerea celui de-al 6-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la 12 septembrie 2007 Într-o atmosferă greu de închipuit pentru începutul celui de al treilea mileniu creştin într-o ţară europeană, membră a UE, la 12 septembrie a.c. a avut loc alegerea celui de al şaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Nu cred că se pot găsi cuvinte pentru a exprima sentimen‑ tele de obidă şi de umilinţă trăite ca român şi creştin în timpul zilelor de doliu pricinuite de trecerea la cele veşnice a Prea Fericitului Patriarh Teoctist. Nicio clipă din timpul celor 40 de zile ce s-au derulat până la alegerile din 12 septembrie n-a fost scăpată de vânduţi ai condeiului, de haiduci ai servici‑ ilor străine, de patrioţii şi virtuoşii slujitori ai televiziunilor, ce au dat cel mai degradant spectacol mediatic ce s-a produs din 1989 încoace. Sub masca aspiraţiilor spre puritate, a fost murdărit şi călcat în picioare totul, cu un cinism şi o grosolănie cum rar se pot vedea la un neam ce se pretinde civilizat. Aceiaşi ziarişti şi moderatori pricepuţi la gripa aviară, reforma în sănătate, politică, schimbările climaterice, sport etc., au abor‑ dat cu nonşalanţă, cu ton imperativ, „intransingent”, probleme esenţiale ale Bisericii Ortodoxe Române de astăzi… Şi totuşi, în toată această vreme, cei mai mulţi dintre cei care formează ceata rugătorilor din acest neam au continuat să dea slavă lui Dumnezeu şi să roage pe Maica Sa pentru mân‑ tuirea poporului român. La 12 septembrie, după ce Sfântul Sinod al Bisericii Orto‑ doxe Române a hotărât, prin vot, desemnarea a trei candidaţi la înalta demnitate de Patriarh al României, în aceeaşi zi, în fapt de seară, Colegiul Naţional Bisericesc - Adunarea Naţională Bisericească - a purces la alegerea Patriarhului României. Doresc să relev întâi de toate firescul şi calmul în care tot acest procedeu s-a derulat, fără cel mai mic incident, aşa cum stă bine celor ce se adună în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În ciuda presiunii uriaşe exercitate din afară, acolo, în Palatul Patriarhal, în sala care a fost martora multor eveni‑ mente istorice, inclusiv ale istoriei Bisericii Ortodoxe Române, dar şi ale Bisericii universale - cum au fost, de pildă, vizitele Sanctităţilor Lor, Bartolomeu I, Patriarh Ecumenic al Constan‑ tinopolului şi a Papei Ioan Paul al II-lea - alegerea noului patri‑ arh şi-a urmat mersul firesc. Sub conducerea echilibrată a locţiitorului patriarhului, Înalt Prea Sfinţia Sa Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovi‑ nei, întâiul candidat desemnat de Sinod, Adunarea Naţională Bisericească a ascultat procedurile alegerii (bine cunoscute nouă, tuturor) - după care, conform canoanelor şi legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mitro‑ politul Banatului, cel mai vechi dintre ierarhii în rang de mit‑ ropolit, a preluat conducerea lucrărilor şi a alegerilor propriuzise. Din 169 de membri cu drept de vot, erau prezenţi în sală 161. Primul tur de scrutin a adus un rezultat menit să sporească şi mai mult emoţiile. Î.P.S. Daniel - 80 de voturi, Î.P.S. Bar‑ tolomeu Anania - 62 de voturi, 18 voturi pentru P.S. Ioan al Covasnei şi Harghitei, iar un vot a fost anulat. Aşadar, un singur vot a lipsit Î.P.S. Daniel pentru a primi, din primul tur de scrutin, demnitatea de patriarh al României la care era îndreptăţit prin har, pregătire teologică adâncă şi, nu în ultimul rând, prin Tradiţia Bisericii Noastre în această



privinţă. Al doilea tur de scrutin a consacrat, prin lucrarea Sfântu‑ lui Duh, în demnitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române pe Î.P.S. Daniel al Moldovei şi Bucovinei, devenit ast‑ fel Prea Fericitul Patriarh Daniel. Cu echilibru, cu sobrietate, dar întâi de toate, cu adâncă înţelegere a misiunii asumate şi încredinţate prin cele două foruri - Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească - Prea Fericitul Patriarh Daniel a rezumat în câteva cuvinte ceea ce trebuie să facă de aici înainte în comuniune cu poporul român drept-credincios. Am fost mişcat de simplitatea gesturilor şi cuvintelor, de faptul că primul gând a mers către Prea Fericitul Teoctist adormit în nădejdea Învierii. Apoi, tot ceea ce a spus Prea Fericitul Patriarh Daniel a avut drept fundament convingerea că dreapta credinţă, păstrarea nealterată a acesteia, o Biserică naţională mai puternică se pot realiza împreună, în comuniune, cu Sfântul Sinod şi cu credincioşii. Pentru o astfel de misiune pe care noul patriarh a numit-o - şi cum ar fi putut altfel? decât purtarea unei cruci - urăm, din toată inima, Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române multă sănătate, pace sufletească, zile senine, iar Bunul Dumnezeu săl păzească întru mulţi ani.

Prof. univ. dr. Ionel Cândea, deputat eparhial, Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE !

17 octombrie 2006 : Î.P.S. Mitropolit Daniel la sărbătoarea Centenarului Catedralei Dunării de Jos

(Urmare din p. 2) purtarea nu doar a crucii personale, ci mai ales a celor ce nu doresc a‑şi mai purta identitatea creştinească în mod comunitar, frăţesc şi ziditor, opinând pentru acţiuni şi atitudini centrifuge, care fac rău, chiar şi atunci când par bine intenţionate. În Biserică rezistă doar lucrarea comunitară temeluită pe jertfă, pe dreapta credinţă şi pe iubire sinceră, restul fiind doar demonstraţii de moment agreate de curentele pasagere ale lumescului extravagant, orgolios şi păgubos. Patriarhul nostru nu are nevoie acum decât de dragostea noastră sinceră pentru slujire în Biserica Mân‑ tuitorului din România. În dragostea noastră pentru slu‑ jirea cu responsabilitate, cu jertfeln‑ icie şi cu bună-credinţă a celor mulţi şi, mai ales, a celor ce nu ne iubesc şi nu ne doresc, se descoperă o nouă pers­pectivă a apostolatului, care se exprimă în unitatea păstorilor de suf‑ lete şi a credincioşilor în jurul Capu‑ lui lor, Mântuitorul Hristos. După icoana hristică a slujirii în Biserică ne îndreptăm şi noi spiritual în jurul celui dintâi dintre noi, Prea Fericitul Părinte Daniel, aşa cum am făcut‑o faţă de iu‑ bitul nostru patriarh Teoctist. Aşa s‑a şi exprimat de la început în faţa celor ce l‑au ales patriarhul nostru, să continue moştenirea slujirii luminoase a patriarhului Teoctist, să o înmulţească şi să o ofere celor care au atâta trebuinţă de lucrarea binelui, în adevăr şi în sfinţenie, în mijlocul atâtor încercări, necazuri şi neputinţe omeneşti. Toţi aşteptăm multe şi mult de la noul patriarh. Nu toţi realizăm, însă, că trebuie să oferim mai întâi pentru a primi ceea ce dorim de la alţii. Poate şi exagerăm când aşteptăm prea mult de la o persoană de excepţie aleasă de

Călăuză ortodoxă

Dumnezeu în fruntea noastră, a ce‑ lor din „Corabie“! Poate tot aşa s‑au petrecut lucrurile la fiecare moment de început de slujire patriarhală, în Bi‑ serica noastră. Dumnezeu ne arată o altă faţetă a realităţii binecuvântate de El şi împlinite prin smerenia şi jertfel‑ nicia celor ce L‑au urmat cu credinţă într‑o astfel de chemare. Moştenirea luminoasă a credinţei arătate în tot atâtea fapte demne de toată bucuria duhovnicească a înaintaşilor este o cale deschisă şi o în‑ curajare reală pentru noi toţi, în frunte cu patriarhul nostru. Mult mai nimerită ar fi pentru în‑ ceputul slujirii patriarhale evaluarea slujirii sale în Mitropolia Moldovei şi Bucuvinei, în Sfântul Sinod, în ţară şi în afara graniţelor ei, pentru a‑i mulţumi lui Dumnezeu pentru mărturiile bune arătate abundent de pa‑ triarhul nostru. Biografia sa, lucrarea sa şi programul său liturgic, pastoral, misonar, cultural şi social‑filantropic l‑au arătat demn şi vrednic de cea mai responsabilă slujire în Biserică. În toate dimensiunile impresionantei sale activităţi bisericeşti se identifică aidoma unui fir de aur fidelitatea faţă de dreapta credinţă, exprimată în evla‑ via faţă de sfintele slujbe, în cultul pen‑ tru latura duhovnicească a operelor Sfinţilor Pă­­rinţi, în zelul misionar prin toate mijloacele la îndemână astăzi, în ctitorirea atâtor aşezăminte sa‑ cre şi sociale şi mânuirea condeiului cărturăresc şi teologic de la catedră şi de la amvon, spre sufletele şi spre inimile credincioşilor. Mai presus de toate a iubit şi iubeşte lucrarea sfinţilor, pe care i‑a apropiat atât de mult de co‑ tidianul nostru secular, prilejuind astfel adevărate pelerinaje locale, naţionale

şi internaţionale sub bolta de har a sfinţeniei, care ne atrage şi ne învită la însuşirea ei, după puterile şi după râvna fiecăruia dintre noi. Asemenea mărturii abundă în Mitropolia pe care a păstorit‑o şi nu numai. Făcând parte oarecum geografic din Moldova, ca eparhie la Dunăre, nu de puţine ori ne‑am bucurat de exemplele bune ale slujirii sale şi de semnele frăţeşti care au încurajat comuniunea şi lucrarea binefăcătoare Bisericii. De aceea, considerăm fireşti mărturiile prezente aşezate, cu iubire şi cu preţuire, de confraţii slujitori în revista eparhială, în semn de iubire, de apreciere, de cinstire şi de respect faţă de Prea Fericitul Părinte Daniel. Este mărturia bucuriei pentru această mare împlinire din viaţa ortodoxiei noastre sfinte şi strămoşeşti şi ruga sfântă, ca lucrarea sa de până acum să continue în toată Biserica noastră cu ajutorul Bunului Dumnezeu Toată lumea doreşte şi aşteaptă mult şi multe programe şi proiecte de la Întâistătătorul nostru acum, la început de drum nou. Noi dorim să‑l ajutăm din locul nostru, cu toată modestia şi cu toată sinceritatea, dimpreună cu slujitorii şi credincioşii Dunării de Jos, împlinindu‑ne slujirea după rânduială. Doamne, ocroteşte şi ajută patri‑ arhul nostru în sluijrea la care l‑ai chemat, precum i‑ai ocrotit şi ajutat pe fericiţii săi înaintaşi, în frunte cu Prea Fericitul Teoctist. Întru mulţi ani, Prea Fericite Daniel, cu preţuirea şi cinstirea de totdeauna!

+ CASIAN, Episcopul Dunării de Jos

27 iulie 2005 : Î.P.S. Mitropolit Daniel şi P.S. Episcop Casian liturghisind la hramul Mănăstirii Lacu - Sărat



VREDNIC ESTE !

Prea Fericitul dr. DANIEL CIOBOTEA - profil biobibliografic* BIOGRAFIE: Înalt Prea Sfinţia Sa dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s‑a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. Şcoala primară a urmat‑o în satul natal (1958‑1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962‑1966), judeţul Timiş. În anul 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967‑1970). După absolvirea examenului de bacalaureat, se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970‑1974), unde susţine şi teza de licenţă în teologie (Noul Testament). În perioada 1974‑1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae. Îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania). În 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (VII 424 p.). Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoît şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universităţii din Strasbourg. O versiune extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, sub titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală. În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan‑Ilie Ciobotea a fost declarat doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. prof. dr. D. Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel, încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică“. În 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându‑l ca naş de călugărie pe preacuviosul părinte arhimandrit Cleopa Ilie.

FUNCŢII ŞI ONORURI: · 1980‑1988 – lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg în Elveţia;



* Preluare de pe site-ul Patriarhiei Române, www.patriarhia.ro

· 1988 – consilier patriarhal, director al Sectorului „teologie contemporană şi dialog ecumenic“; · 1988 – conferenţiar la Catedra de misiune creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti; · 1990 (martie) – ales şi hirotonit episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; · 1990 (iunie) – ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei; · Din 1992 – Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“ – Iaşi; · Preşedinte al Comisiei sinodale naţionale pentru educaţia religioasă (Bucureşti); · Preşedinte al Comisiei teologice şi liturgice a Sfântului Sinod al B.O.R.; · membru de onoare al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (Bucureşti); · membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991‑1998); · membru al Prezidiului şi Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene (din 1997);

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! · vicepreşedinte al celei de‑a II‑a Adunări Generale a Conferinţei Bisericilor Europene (Graz, 1997); · membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles (din 2000).

DISTINCŢII ŞI TITLURI: · Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce acordat de către preşedintele României, Emil Constantinescu, Bucureşti, 2000; · premiul „Pro Humanitate“ acordat de Fundaţia Europeană pentru Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania, 2002; · doctor honoris causa al Univer­ sităţii Catolice „Sacred Heart“, Fair­ field, Connecticut – S.U.A., 2003; · senator de onoare al Universităţii „Dunărea de Jos“, Galaţi, 2003; · doctor honoris causa al Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi – 14 ianuarie 2006.

· Centrul de Presă „Lumina“ – 2007; · TRINITAS TV (post de televi­ ziune), Iaşi ‑ 2007. II) Fondator de publicaţii: · „Vestitorul ortodoxiei“, periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române (1990); · „Candela Moldovei“, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei; · „Teologie şi viaţă“, revistă de gândire şi spiritualitate (Iaşi, 1992); · „Lumina“, primul cotidian creştin din România.

ACTIVITĂŢI LITURGICE ŞI MISIONARE

ACTIVITĂŢI EDUCAŢIONALE ŞI CULTURALE: I) Fondator de instituţii: · Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” (reactivată), Iaşi – 1990; · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Cuvioasă Parascheva”, Agapia – 1991; · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Gheorghe”, Botoşani – 1992; · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Iacob”, Dorohoi – 1993; · Şcoala Teologico‑Sanitară Postli­ ceală, Piatra Neamţ – 1993; · Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ – 1993; · Şcoala Teologico‑Sanitară Post­li­ ceală „Sf. Cuv. Parascheva“, Iaşi – 1994; · Centrul Mitropolitan de Cercetări TABOR – 1994; · Centrul Cultural‑Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durău – 1995; · Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae“, Iaşi – 1995; · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“, Iaşi – 1995; · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“, Piatra Neamţ – 1996; · Institutul Ecumenic şi So­cial‑Pas­ toral „Sf. Nicolae“, Iaşi – 1997; · Institutul Cultural‑Misionar TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie şi Radio Trinitas), Iaşi – 1997; · Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului Religios „Resurrectio“ – 1998;

Călăuză ortodoxă

· Cabinetul Stomatologic „Sf. Pan­ telimon“, Iaşi – 1993; ·Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi din România, Iaşi – 1993; · Departamentul socio‑caritativ „Diaconia“, Iaşi – 1994; · cantine pentru săraci la Iaşi, Paşcani, Dorohoi, Hârlău ‑ 1993‑1995; · Dispensarul policlinic „Sf. Ap. Petru şi Pavel“, Iaşi – 1998; · Centrul de diagnostic şi tratament „Providenţa”, Iaşi – 2000; · Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă“, Iaşi – 2002; · Centrul de educaţie şi informare medicală „Providenţa II“, Iaşi – 2002; · Institutul Social‑Caritativ „Diaco­ nia“, Iaşi – 2003; · Centrul Social‑Cultural „Sfântul Paisie de la Neamţ“, Mănăstirea Neamţ – 2004; · Centrul Social‑Cultural „Sf. Ilie”, Mănăstirea Miclăuşeni, 2005.

I) Aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei:

Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei , şi P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătorile Sfintei Parascheva de la Iaşi

III) Organizator a 27 de sim­ po­zioane, colocvii, congrese şi expoziţii. IV) Iniţiator, sprijinitor şi coor­ donator a 14 programe sociale, cultu­ rale şi educative.

· 1992 – fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Xiropotam din Muntele Athos – Grecia; · 1996 – moaştele Sfântului Apostol Andrei din Patras – Grecia; · 2000 – moaştele Sf. M. Mc. Gheorghe din Livadia – Grecia – moaştele Sf. Ierarh Vasile cel Mare şi Sf. Grigorie Teologul din Bucureşti; · 2001 – brâul Maicii Domnului din Volos – Grecia; · 2002 – moaştele Sf. Ioan Casian din Marsilia – Franţa; · 2003 – moaştele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din Tesalonic – Grecia; · 2004 – fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria – Grecia; · 2005 – moaştele Sf. Apostol Pavel din Veria – Grecia; · 2006 – moaştele Sf. Nectarie din Eghina – Grecia.

ACTIVITĂŢI SOCIAL‑CARITATIVE

II) A înfiinţat peste 300 de pa­ rohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate (Iaşi I, Darabani, Săveni, Roznov şi Ceahlău) şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi.

Fondator de instituţii şi susţinător activ al lor:

III) A organizat 15 aniversări, comemorări şi proclamări de cano­



VREDNIC ESTE ! nizare în Mitropolia Moldovei şi Bu­ covinei. IV) Aparticipat la 116 simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau în­ tru­niri naţionale şi internaţionale.

ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ ŞI PUBLICISTICĂ I) Lucrări în volum: A. Publicate: · „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...“; 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, Trinitas, 1996, 97 p. · Confessing the Trouth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Iaşi, Trinitas, 2001, 258 p. · Făclii de Înviere – Înţelesuri ale Sfintelor Paşti, Iaşi, Trinitas, 2005, 183 p. · Dăruire şi dăinuire. Raze şi chipuri de lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Iaşi, Trinitas, 2005, 439 p. · Daruri de Crăciun – înţelesuri ale Sărbătorii Naşterii Domnului, Iaşi, Tri­ nitas, 2005, 138 p. · Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox, Iaşi, Trinitas, 2007, 88 p. B. În curs de apariţie la Editura Trinitas: · Ştiinţa mântuirii (studii de teologie socială şi misionară, 350 de pagini); · Comori ale ortodoxiei (Studii de spiritualitate ortodoxă, 420 de pagini); · Teologie şi spiritualitate (teză de doctorat, 372 de pagini); · Păstorul cel Bun (cateheze şi omilii, 450 de pagini); · Foame şi sete după Dumnezeu (înţelesul şi folosul postului, cateheze, 220 de pagini); · Fais l’oeuvre de l’Evangeliste (studii de spiritualitate ortodoxă şi mi­ siune creştină în limba franceză, 215 de pagini).

Vocaţie duhovnicească şi spiritualitate monastică Viaţa duhovnicească şi mănăs­ tirească a reprezentat dintotdeauna, în istorie, una dintre dimensiunile esenţiale ale lucrării misionare şi spirituale a Bisericii Ortodoxe Române în lume. După 1990, spaţiul geografic cu cele mai profunde transformări, dar şi cu cele mai importante împliniri în acest plan a fost reprezentat de cea mai fertilă vatră duhovnicească a ţării, Moldova sfinţilor cuvioşi şi a neştiuţilor sihaştri, care sub păstorirea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Da­ niel, astăzi Patriarh al României, a cunoscut o adevărată renaştere.

Sfinţenie şi nevoinţă călugărească Moldova a respirat mereu aerul tare al ascetismului călugăresc. Din cele mai vechi timpuri, codrii Moldovei foşneau, după spusa cronicarului, de mulţimea sihaştrilor şi nevoitorilor, care au impregnat viaţa locuitorilor acestei zone cu o spiritualitate duhov­ nicească nemaiîntâlnită în alte părţi. De la Sfântul Leontie de la Rădăuţi până la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ, pământul Moldovei a odrăslit sau a adăpostit mulţi sfinţi

cuvioşi, dar şi nenumăraţi nevoitori necunoscuţi, care sunt aşezaţi astăzi în cununa de sfinţenie a acestui spaţiu binecuvântat de Dumnezeu. Iată de ce, eforturile depuse de Prea Fericitul Patriarh Daniel pentru generalizarea cultului unor sfinţi români sau trăitori pe pământ românesc, precum şi pentru canonizarea altora au împlinit nevoia de modele sfinte a creştinilor de astăzi. Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona, Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ şi Teodora de la Sihla, Sfinţii Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei, alături de Sfinţii Daniil Sihastrul şi Ştefan cel Mare al Mol­ dovei, cu toţii aşezaţi în rândul sfin­ ţilor după 1990, se bucură de acum în ceruri, lângă Sfântul Paisie de la Neamţ şi Sfânta Parascheva de la Iaşi, ocrotitoarea Moldovei. Ei sunt cu toţii expresia dorului de sfinţenie şi a râvnei pentru mântuire, specifice ieri, azi şi întotdeauna monahilor, dar şi locuitorilor Moldovei, care văd în sfinţi atât pe primii mijlocitori la Dumnezeu, cât şi pe cei de seamă învăţători pentru viaţa lor de aici. Mulţimile de pelerini la zilele de po­ menire a sfinţilor sau marile hramuri mănăstireşti sunt exemple elocvente în acest sens.

II) Traduceri: · Stăniloae Dumitru – Le génie de l’orthodoxie. Introduction, Edit. Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col. Théophanie. III) Alte lucrări: · 49 de broşuri; · 876 de articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română; · 45 de studii şi articole scrise în limba franceză; · 35 de studii şi articole scrise în limba engleză; · 19 de studii şi articole scrise în limba germană; · 14 de studii şi articole apărute în alte limbi.



29 august 2007, Mănăstirea Secu : canonizarea mitropolitului Varlaam al Moldovei

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! Duhovnicul ‑ un om al lui Dumnezeu şi un om pentru oameni După sfinţi, creştinul caută în lume un om al lui Dumnezeu. Un om oarecare, un prieten, un preot, dar mai ales un sihastru sau un duhovnic de mănăstire. Un părinte căruia poate să‑i spună toate ale sufletului său şi de la care vrea să primească răspuns la întrebările sale despre toate ale lumii acesteia. Moldova a reprezentat întot­dea­ una, dar mai ales după 1990, un spa­ţiu al călătoriilor de suflet către marii duhovnici şi către marile la­ vre. Grija Patriarhului de astăzi al Ro­mâniei pentru astfel de forme de manifestare a spiritualităţii ortodoxe este una pilduitoare. Să amintim doar profunzimea duhovnicească şi motivaţia misionară cultivate prin cuvioşii părinţi Paisie de la Sihla şi Cleopa de la Sihăstria, ultimul şi părinte duhovnicesc al P. F. Sale, dar să nu uităm că astfel de păstori de suflet nu au fost şi nu sunt puţini în Moldova. Prin cooptarea, îndrumarea şi împreună-lucrarea mitropolitului Daniel cu stareţii şi duhovnicii de mă­­năstiri, toate reliefate, printre altele, prin organizarea unor sinaxe periodice, viaţa călugărească de astăzi aşază la temelia sa o spiritualitate monastică plină de entuziasm, dar şi de echilibru, fidelă Tradiţiei, dar şi înnoită prin oameni noi, crescută în duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, dar şi atentă la problemele morale şi sociale ale lumii de astăzi.

Mănăstirile ‑ grădinile Maicii lui Dumnezeu Efortului depus pentru formarea duhovnicească a monahilor i s‑a adău­gat, în anii de după înlăturarea regimului comunist, râvna pentru re­ facerea vechilor vetre sihăstreşti şi pentru întemeierea altora. Dacă în 1991 în Arhiepiscopia Iaşilor erau 28 de mănăstiri şi 15 schituri, cu 1.545 de vieţuitori, astăzi, peste 2.000 de monahi şi monahii, mulţi tineri, reînvie tradiţiile călugăreşti, zidesc biserici şi chilii şi arată noul chip al celor peste 110 mănăstiri şi schituri existente la această dată. Construite cu jertfe sufleteşti şi materiale de multe ori neştiute, ele sunt dăruite lui Dumnezeu ca ofrandă a unor inimi profund credincioase, dar şi lumii, ca locuri de reculegere şi linişte pentru mulţimile de pelerini doritori de mân­tuire. Catedrala Mitropolitană, mă­năsti­rile şi schiturile Sf. Trei Ierarhi ‑ Iaşi, Golia, Bucium, Neamţ, Secu, Si­hăstria, Sihla, Agapia, Văratec, Sihăstria Voronei, dar şi multe mănăstiri nou-înfiinţate sunt câteva dintre reperele de astăzi ale vieţii sihăstreşti din Arhiepiscopia Iaşilor, dar şi din întreaga ţară.

Spiritualitate prin misiune creştină Atenţia acordată de Î.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei vieţii duhovniceşti s‑a făcut simţită prin încă un domeniu deosebit de important: cel al promovării spiritualităţii ortodoxe prin

27 iulie 2005 : Î.P.S. Daniel la sărbătoarea Sf. Mc. Pantelimon de la Lacu - Sărat

Călăuză ortodoxă

publicaţii, presă, radio şi televiziune. Volumele de zidire sufletească publicate de Editura „Trinitas“, studiile şi artico­ lele găzduite de revistele „Teologie şi viaţă“ şi „Candela Moldovei“, pre­ cum şi de cotidianul „Lumina“, emi­ siunile difuzate de Postul de Radio „Trinitas“, toate şi‑au adus contribuţii importante la revalorificarea moştenirii duhovniceşti a neamului nostru. Dintre ele, o singură menţiune: „Lumina din inimi“, volum închinat memoriei marelui profesor şi dascăl pr. Dumitru Stăniloae, un florilegiu tematic filocalic de incontestabilă actualitate şi utilitate, alcătuit la iniţiativa şi sub coordonarea ucenicului de altădată al regretatului călăuzitor de suflete.

O spiritualitate integrală Aceste câteva aspecte desprinse din viaţa duhovnicească de astăzi a Moldovei au încercat să reliefeze grija şi râvna de mai bine de un deceniu şi ju­mătate ale unui ierarh permanent pre­ocupat de zidirea sufletească a păs­ toriţilor săi, dintre care monahii sunt primii beneficiari, dar şi cei dintâi spri­ jinitori ai acestei lucrări sfinte. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel s‑a în­ grijit ca nimeni altul să consolideze în rân­dul vieţuitorilor din mănăstiri un ascetism ecleziologic autentic, pe care l‑a îmbinat cu o ecleziologie ascetică pro­fundă, promovată în toate straturile societăţii de astăzi. Biserica şi lumea au nevoie tot mai mult de rugăciunea şi jertfa monahilor, aşa cum râvna şi rigurozitatea monastică trebuie să fie mai mult ancorate în realităţile şi urgenţele misionare ale unei lumi desacralizate, spre împlinirea desăvârşită a ţelului lor comun. Pe de altă parte, aşa cum deja a fost amintit, Patriarhul de astăzi al României are meritul incontestabil de a fi promovat în viaţa mănăstirească o spiritualitate integrală, crescută în duhul tradiţiei călugăreşti şi deschisă noului, în care elemente aparent distincte sunt adunate în aceeaşi matcă duhovnicească. Unitatea dintre vocaţia pentru în­ singurare şi dragostea faţă de lume, dintre viaţa activă şi cea contemplativă, dintre studiu teologic şi despătimire prin rugăciune, dintre tradiţie şi modernitate este chemarea necesară, aşteptată şi plină de speranţe pentru viitorul Bisericii, pe care trebuie să şi‑o asume cu smerenie, de astăzi, nu numai monahii şi monahiile din Arhiepiscopia Iaşilor, ci şi cei din întreaga Patriarhie Română.

Arhim. Daniil Oltean, vicar administrativ 

VREDNIC ESTE !

Prea Fericitul Patriarh Daniel, ocrotitor al învăţământului teologic şi religios din România Deodată cu alegerea şi întronizarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Da­ niel, Biserica Ortodoxă Română ara­ tă întregii lumi creştine pe noul ei în­ tâistătător, ca pe un mare iubitor de Li­turghie, un teolog de profunzime, un misionar şi un filantrop, dar şi un restaurator şi ctitor de instituţii de învăţământ teologic şi un susţinător cald al învăţământului religios în şcolile de stat din România. Statura de Mecena didactic şi‑a construit‑o P.F. Patriarh Daniel cu mi­ gală şi multă trudă, de la ipostaza de ucenic ascultător şi silitor, până la cea de dascăl pasionat, dedicat ca­tedrei şi tinerilor. Spunem aceasta amintind mai în­tâi că obârşiile sale în familia în­ văţătorilor Alexe şi Stela Ciobotea, das­căli–icoană în satul natal timişean Dobreşti, sunt o adevărată prefigurare a vocaţiei profesorale pe care avea să şi‑o descopere mai târziu. La acestea se adaugă un alt argument, acela al unei adolescenţe dedicate în întregime studiului, în perioada cursurilor urmate la Liceul „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj. Şi în studenţie, la Facultatea din Sibiu, străluceşte prin pasiunea cu care se dedică studiului tainelor teologiei; teza de licenţă încununează acest efort şi pregăteşte o nouă perioadă, aceea a cursurilor de doctorat, pe care le urmează sub îndrumarea duhovnicească şi academică a părintelui Stăniloae. Spe­­cializările din străinătate, de la Stra­sbourg şi Freibourg, îi şlefuiesc şi desăvârşesc cultura teologică şi des­ chiderea europeană. În toate aceste etape de studiu de atunci, patriarhul Ro­mâniei de acum s‑a dovedit a fi cel mai bun, convingându‑şi profesorii nu doar prin dorinţa de a‑şi impropria informaţia teologică, ci şi prin râvna de a acomoda şi a aplica în propria sa viaţă duhovnicească tot ceea ce a învăţat. Lecţia aceasta şi‑o predă sieşi, zilnic, deodată cu intrarea în mo­­ nahism, lângă dascălul său în cele spre dobândirea mântuirii, părintele Cleopa. Efortul de autoperfecţionare continuă l‑a propulsat însă pe tânărul ce avea deja două doctorate în teologie spre catedră; predă timp de 8 ani la Bossey şi Freibourg, mărturisind neostoit fru­ mu­seţea ortodoxiei şi făcând ucenici



30 noiembrie 2003 : Î.P.S. Mitropolit Daniel primind diploma de ,, senator de onoare “ din partea Universităţii ,, Dunărea de Jos “ din Galaţi

devotaţi din studenţii săi. Acestea sunt bazele solide ale preo­cupării şi concepţiei sale actuale privind învăţământul teologic şi religios, fructuos aplicate în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, pe care a păstorit‑o timp de peste 17 ani. Între primele sale ctitorii la Iaşi, poate fi numărată reînfiinţarea Facultăţii de Teologie din capitala Moldovei, act de refondare mo­tivat de urgenţele duhovniceşti, misio­ nar‑pastorale, culturale şi sociale pe care le presupunea, în primii ani de libertate, dificilul proces de reafirmare a Bisericii noastre în societatea ro­ mânească şi pe plan internaţional. În toamna anului 1990 a fost reînfiinţată această facultate, la deschiderea ofi­ cială participând şi patriarhul Teoctist, alături de autorităţi centrale şi locale. În anii următori, Facultatea de Teologie din Iaşi şi‑a diversificat specializările şi, ca un semn al iubirii ucenicului pentru magistrul său, Mitropolitul Mol­dovei „a botezat‑o“ cu numele pă­rintelui Dumitru Stăniloae. Şi, pen­ tru a fi cât mai aproape, încă de la început şi până astăzi, P.F. Sa a predat studenţilor oficiind (nu doar susţinând simple lecţii!) cursuri de o înaltă ţinută academică, mult căutate şi iubite de studenţi. Problemele legate de patrimoniu, personalul didactic, strategiile de atragere a candidaţilor şi

de ofertă pentru absolvenţi, cele legate de interrelaţionarea cu alte fa­cultăţi de teologie din Europa şi de organizare a unui program riguros, duhovnicesc, ştiinţific şi extradidactic au fost, rând pe rând, depăşite astfel că, astăzi, Fa­ cultatea de Teologie „Dumitru Stă­ni­ loae“ din Iaşi este cotată ca una dintre cele mai misionare şi exigente instituţii de învăţământ teologic superior din România, dar şi din întreaga lume creştină. Al doilea pas important făcut de mitropolitul de atunci al Moldovei şi Bucovinei a fost dezvoltarea învă­ ţământului teologic mediu. Mai întâi, a fost regândit întregul program du­ hovnicesc şi procesul didactic de la Seminarul ,,Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, singura şcoală de gen din Moldova care răzbătuse prin perioada anterioară, atee. În scurtă vreme a reînfiinţat în Arhiepiscopia Iaşilor Seminarul Teologic ,,Cuvioasa Parascheva“ de la Mănăstirea Agapia şi Seminarul Teologic „Sf. Ioan Iacob“ din Dorohoi şi a înfiinţat Se­ minarul Teologic „Sf. Gheorghe“ din Botoşani, Seminarul Teologic „Sf. Va­sile cel Mare“ din Iaşi şi Seminarul Teologic „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ din Piatra Neamţ. Aceste şase şcoli teologice seminariale oferă Mitropoliei Moldovei o pepinieră

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! bogată de vocaţii şi disponibilităţi pentru slujirea Bisericii, în toate mo­ durile. Rezultatele de excepţie pe care elevii le‑au aşezat în panoplia şcolilor au fost confirmările valorii lor în concursuri şcolare, zonale şi naţionale, la olimpiade, concerte şi competiţii; acestea arată seriozitatea cu care se pregătesc în aceste şcoli viitorii slujitori ai Bisericii. Din anul 1993 au fost înfiinţate două şcoli postliceale teologico‑sanitare, la Iaşi şi Piatra Neamţ, aşezate sub patronajul duhovnicesc al Cuvioasei Parascheva şi al Sfintei Teodora de la Sihla. Sute de absolvenţi ai acestor şcoli au preluat şi dus spre bolnavi mesajul tămăduitor al cuvântului Evan­gheliei, împlinind una dintre ce­

ligie, obiect care se află în trunchiul comun şi are caracter obligatoriu, similar celorlalte obiecte de studiu, această operă misionară uriaşă se da­torează implicării şi susţinerii de­ cisive cu care patriarhul nostru, atunci mitropolit al Moldovei, a pledat pentru ora de religie. Pe lângă faptul că Facultatea de Teologie din Iaşi a oferit anual zeci de absolvenţi la specializarea teologie – litere, pentru catedrele vacante de la şcolile din te­ritoriu, realitatea misionară de pe teren a cerut o suplimentare de per­ sonal; astfel s‑a înfiinţat Colegiul de Institutori – Religie, cu durata de 3 ani, în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Iaşi în care, de asemenea, se pregătesc viitorii

Octombrie 2006 : la Universitatea ,, Al. I. Cuza “ din Iaşi

le mai frumoase slujiri pe care ni le oferă Domnul Hristos, ajutorarea aproapelui încercat de boală şi ne­ putinţă. Pe lângă acestea, Î.P.S. Mi­ tropolit Daniel a înfiinţat şi două şcoli de cântăreţi bisericeşti în cadrul celor două seminare teologice de la Mănăstirea Neamţ şi Botoşani. Ab­ solvenţii acestor şcoli sunt astăzi buni slujitori ai stranei, susţinători ai cântărilor liturgice şi dascăli pentru viaţa duhovnicească din parohii. Una dintre cele mai inspirate im­ plicări ale patriarhului nostru, încă de la începuturile slujirii sale ca ierarh în Biserica Ortodoxă Română, a fost susţinerea reintroducerii orei de religie în şcolile de stat. Dacă astăzi, în tot cuprinsul Patriarhiei Române, în şcoli şi licee, elevii studiază disciplina re­

Călăuză ortodoxă

profesori de religie. Pe lângă preocupările instituţionale, subliniem o altă trăsătură caracterială a patriarhului nostru: entuziasmul şi sinceritatea cu care a investit mereu în tineri. Susţinerea organizaţiilor stu­denţeşti ale tineretului ortodox (A.S.C.O.R. şi Liga Tineretului), org­ anizarea de diverse întâlniri culturale şi ştiinţifice între tineri, de promovare a dialogului între teologie şi cultură sau credinţă şi ştiinţă, organizarea de simpozioane, congrese şi conferinţe tematice – multe susţinute la Academia „Sf. Ioan“ de la Neamţ sau la Centrul „Sf. Daniil Sihastrul“ de la Durău, au arătat pe mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Patriarhul Daniel de astăzi, ca pe un iubitor al tineretului creştin şi promotor al valorilor autentice

din rândurile acestuia. Amintim de zecile de burse de studiu oferite de P.F. Sa, personal sau prin implicarea sa decisivă, unor tineri doctoranzi în diverse domenii ştiinţifice, în special cel teologic. Aceste trimiteri au revelat, pe de o parte, personalităţi ştiin­ţifice, care au făcut cunoscută ortodoxia românească în Occident şi s‑au întors în ţară cu merituoase titluri academice, iar pe de altă parte, au arătat că Biserica noastră şi ierarhia ei încurajează, susţin şi promovează adevăratele valori. Subliniem armonia de conlucrare ştiinţifică pe care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a creat‑o şi o întreţine cu Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iaşi. Prezenţa firească a preoţilor‑profesori între ceilalţi profesori universitari, slujirea de prorector pe care o îm­ plineşte, cu binecuvântarea P.F. Pa­­ triarh, pr. prof. dr. Gheorghe Popa, evenimentele culturale de ex­cepţie or­ ganizate împreună ara­tă Iaşiul cultural de altădată şi Iaşiul duhovnicesc şi cu deschidere eu­ropeană de acum, de­ spre care vorbesc istoria mai veche şi cea nouă a Moldovei. Amintim, de asemenea, că patriarhul Teoctist, Sanc­ titatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, cât şi alte personalităţi ale lumii creştine europene au primit diverse onoruri universitare – doc­to­rate „ho­noris causa“, profesorate de onoare sau titluri de „senator de onoare“ ale prestigioasei Alma Mater de la Iaşi. Aceste proiecte realizate zonal, la Iaşi, prin inspiraţia şi ajutorul lui Dumnezeu şi prin slujirea Prea Fericirii Sale, se vor redimensiona şi vor căpăta deschidere şi amplitudine naţională, fiind luate ca model şi adaptate cuvenit în alte eparhii din cuprinsul Patriarhiei Române. Proiectele educaţionale a­min­ tite şi altele care vor fi create vor deschide Biserica noastră către social şi vor convinge despre actualitatea cuvântului Sfintei Evanghelii şi, mai ales, despre evidenţa modului în care acesta este trăit în viaţa noastră şi aplicat în viaţa semenilor noştri. Acest mecanism funcţionează da­că creştinii, din pruncie şi până la maturitate, învaţă temeinic şi trăiesc la maximum realitatea evanghelică. Acesta este rolul şcolii, al şcolii teologice în special, care dă Bisericii slujitori, şi al orei de religie, care dă Bisericii credincioşi. Înţelegând de mult acest lucru, P.F. Patriarh Daniel rămâne acelaşi susţinător şi ocrotitor al învăţământului teologic şi religios din întreaga Patriarhie.

Pr. Lucian Petroaia

10

VREDNIC ESTE !

Misiune şi cultură, imperative ale unui patriarh dinamic Dumnezeu a rânduit ca în fruntea Bisericii Ortodoxe Române să fie ales, prin voinţa reprezentanţilor ecleziei naţionale, Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, o certă personalitate bisericească, cu rară capacitate de cuprindere a spec­trului vieţii creştine interne şi cu o predilectă preocupare de înţelegere şi convertire la realităţile şi necesităţile spirituale locale a direcţiilor ma­jore din spaţiul lumii creştine mon­diale, demne de un veritabil şi mar­cant conducător de Biserică. Prea Fericitul Daniel a dovedit, în responsabilităţile arhiereşti pe care le‑a onorat până acum, că niciunul din segmentele vieţii creştine nu‑i este străin, găsind soluţii de avangardă ce au devenit adesea modele, fără să încurajeze sau să favorizeze derapaje de la linia de continuitate lucrativă firească a Bisericii noastre, axată pe tradiţia sănătoasă a experienţei pa­tristice în contextul parcursului istoric naţional. Administrând cea mai mare eparhie ortodoxă din lume, printr‑o exemplară mobilizare a reuşit, după cum remarca un tânăr teolog şi politician român, să ridice Mitropolia Moldovei şi Bucovinei „de la plictisul slav al unei periferii la demnitatea unui centru iradiant” (Teodor Baconsky). Această performanţă a fost posibilă datorită unui program riguros, iniţiat, promovat şi urmărit cu obstinaţie pastorală, la realizarea căruia a chemat clerul şi credincioşii şi a implicat instituţiile administrative bisericeşti. Ansamblul lucrării Î.P.S. Sale s‑a situat sub semnul modelelor biblice ale Martei şi Mariei, simboluri ale necesarei armonii dintre acţiune şi contemplaţie. Două direcţii majore ale activităţii ca ierarh eparhiot sunt fără nicio îndoială garanţii experiate pentru viitoarele programe pastorale, la care cu siguranţă va antrena întreaga suflare ortodoxă românească: misiunea şi actul cultural. Prima şi‑a găsit expresia practică în numeroasele programe misionare promovate pe diferite paliere bise­ riceşti, cu finalităţi concrete, vizând angajarea plenară a factorilor activi din Biserică la conturarea vieţii ecle­ziale şi la integrarea ontologică a tuturor mădularelor acesteia în trupul celei una, sfântă, sobornicească şi apostolică.

11

30 noiembrie 2003 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în mijlocul credincioşilor din Galaţi

„Misiunea Bisericii – remarca în urmă cu doi ani Î.P.S. Daniel – este, mai întâi de toate, de a împăca pe om cu Dumnezeu şi de a împăca, apoi sau în acelaşi timp, oamenii întreolaltă. Lucrarea Bisericii în societate nu este doar o lucrare de ameliorare a condiţiilor unei societăţi, ci, în primul rând, este o lucrare mântuitoare de neînlocuit“. (Dăruire şi dăinuire, Trinitas, Iaşi, 2005, p. 331.) Măsurile administrative în favoarea misiunii au mers curajos

până la asanarea unor spaţii pastorale care încurajau contramisiunea şi la înlăturarea unor nechemaţi ai altarelor, cantonaţi în ineluctabilă poziţie nelu­ crativă şi incapabili de branşare la che­ mările actuale ale Bisericii. Misiunea prin programe admi­nis­ trative a fost dublată de marile eve­ nimente spirituale care au polarizat nu doar atenţia clerului şi credincioşilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ci de cele mai multe ori a întregii suflări

23 iulie 2006 : Î.P.S. Mitropolit Daniel la Catedrala Episcopală din Galaţi

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! Cuvânt de zidire sufletească adresat de Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei credincioşilor gălăţeni

ortodoxe române. Avem în vedere aici, mai întâi, impactul mi­sio­nar major al aducerii la Iaşi a moaştelor unor mari sfinţi ai Bisericii creştine, începând cu Sfântul Apostol Andrei (octombrie 1996) şi încheind cu Sfântul ierarh Nectarie de la Eghina (octombrie 2006). Eparhia Dunării de Jos a fost, în aceste împrejurări, pri­vilegiată, datorită bunăvoinţei Î.P.S. Sale, care a îngăduit pelerinaje cu aceste relicve şi în oraşul de pe Dunăre, păstorit de P.S. Casian. O altă latură a misiunii de factură hagiologică a reprezentat‑o preocuparea pentru canonizarea unor sfinţi autohtoni, le­gaţi, prin viaţa şi activitatea lor, de Moldova. Marile evenimente produse cu ocazia proclamării canonizărilor de sfinţi, precum: Sf. Ierarh Petru Movilă, Sf. Ierarh Dosoftei, Sf. Ierarh Varlaam sau Sf. Voievod Ştefan cel Mare au

constituit tot atâtea momente misionare de substanţă, ale căror ecouri şi efecte s‑au prelungit în timp şi în spaţiu. Alte laturi ale misiunii au fost sprijinite de mănăstirile din nordul Mol­dovei, către care se îndreaptă a­nual zeci de mii de pelerini din ţară şi de peste hotare, mănăstiri pe care actualul întâistătător al Bisericii noastre Ortodoxe le‑a restaurat şi în care a aşezat duhovnici şi sfătuitori cu certe vocaţii misionare. De asemenea, prin dascălii şcolilor teologice, între care s‑a numărat şi Î.P.S. Sa, a fost înregistrată o dinamică a pastoraţiei şi misiunii. Se cunoaşte faptul că ierarhul de la Iaşi a încurajat şi susţinut tineri teologi care, în ultimii 10‑15 ani, au colonizat spaţii disciplinare vacante şi s‑au impus ca voci autoritare în perimetrul didactic naţional.

17 octombrie 2006 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei prezent la resfinţirea Catedralei din Galaţi

Călăuză ortodoxă

Cea de a doua direcţie, asupra că­ reia ne‑am propus să însemnăm doar câteva rânduri, s‑a manifestat mai întâi în realizările editoriale fără precedent pentru o eparhie românească de pro­ vin­cie, îndrăznesc să afirm, din toată istoria Bisericii. Paleta temelor care au fost abordate prin intermediul ti­ pa­rului este extrem de vastă, de la mo­nografii asupra unor proeminente personalităţi ale Bisericii şi ale culturii româneşti, la subiectele arzânde aflate în dezbaterea publică curentă, până la texte hagiografice şi liturgice. Câteva sute de volume, pentru toate categoriile de membri ai Bisericii, au fost editate prin intermediul prestigioasei Edituri Trinitas. Concomitent, conturarea unei pre­ se bisericeşti demarcate de clişeele tra­diţionale (distingându‑se aici îndeo­ sebi revistele Candela Moldovei şi Teologie şi viaţă) a culminat cu naşte­ rea singurului cotidian ortodox din lume, Lumina, care este din ce în ce mai căutat de cititori din întreaga ţară. Pe calea undelor hertziene, pro­gra­ mele Postului creştin ortodox de Radio Trinitas, o reuşită de excepţie în planul mediatic bisericesc autohton, acoperă în prezent 75% din spaţiul românesc, fiind ascultate zilnic de milioane de credincioşi şi apreciate pentru cali­ tatea emisiunilor difuzate. În fine, preo­ cupările culturale ale Î.P.S. Daniel s‑au făcut cunoscute şi prin organizarea a nenumărate, dar remarcabile întruniri teologice de certă şi recunoscută ţinută ştiinţifică, la nivel regional, naţional şi internaţional. În aceeaşi zonă a ideilor expuse mai sus, Î.P.S. Sa, de la începutul mandatului său arhieresc, a înţeles că autismul naşte ateism. De aceea, s‑a dovedit una din puţinele voci autorizate din interiorul Bisericii care au oferit în mod prompt şi avizat răspunsuri neechivoce la semnele de întrebare sau la atacurile mefiente îndreptate, de cele mai multe ori din afara Bisericii, către cea mai stabilă instituţie românească. Mărginindu‑mă la doar aspectele subliniate, sunt convins că alături de celelalte neîndoielnice realizări, la nivelul Arhiepiscopiei Iaşilor, şi acestea vor dobândi, sub păstorirea Prea Fericitului Daniel, dimensiuni naţionale, care vor ajuta Biserica Ortodoxă Română să fie ascultată şi apreciată pentru rolul său determinant în corul pluriconfesional din bătrânul nostru continent şi, de ce nu, pe plan panortodox şi pancreştin.

Pr. Eugen Drăgoi 12

VREDNIC ESTE !

Prietenie duhovnicească pe calea sfinţilor „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v‑am iubit Eu. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.” (Ioan 15, 12; 14) Următori cuvântului Domnului că toţi cei care împlinesc voia Sa sunt prieteni ai lui Dumnezeu, sfinţii creează în permanenţă noi punţi de sfinţenie şi frăţietate în Biserica lui Hristos. Prin aducerea în ţară, în anul 1641, a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, între cetatea Dunării de Jos – Galaţi – şi cetatea de scaun a Moldovei – Iaşi – s‑a deschis o cale a sfinţilor, pe care credincioşii urcă în pelerinaj către Dumnezeu, iar El le revarsă harul Său prin sfinţii bineplăcuţi Lui. După cum spunea şi Prea Fericitul Daniel, în vara anului 2006, pe când era mitropolit al Moldovei şi Bucovinei: „Ierarhii şi domnitorii Moldovei au avut întotdeauna în cetatea Galaţilor un sprijin deosebit în apărarea cre­ dinţei ortodoxe şi în dezvoltarea vie­ţii locuitorilor Moldovei. În plus, ora­ şul Galaţi a contribuit foarte mult la întărirea credinţei, la promovarea cul­ turii şi la păstrarea identităţii noastre naţionale. Legăturile acestea spirituale din istorie se continuă şi astăzi, sub forma prieteniei şi a legăturilor cul­ turale ale municipiului Galaţi cu Centrul Universitar Iaşi. O legătură deosebită însă o constituie Sfânta Cu­vioasa Mai­ că Parascheva, care, de multe ori, pri­

Cuvânt de felicitare al Î.P.S. Mitropolit Daniel adresat P.S. Episcop Casian, cu prilejul sărbătoririi a 12 ani de la întronizare - 23 iulie 2006

meşte lângă racla cu moaştele sale mul­ ţimi de închinători venind la Iaşi din Episcopia Dunării de Jos, nu numai de hramul Catedralei Mitropolitane, ci şi în zilele de peste an, ca semn de evlavie şi de cinstire a ei de către pelerinii gă­ lăţeni“. Pe acest drum dintre Iaşi şi Galaţi au coborât darurile sfinţilor pentru cre­ dincioşi, căci sfinţii au venit la noi pen­ tru a ne binecuvânta şi a ne întări în credinţă. Aşa se face că în anul 1996, ora­ şul Galaţi, aflat din 1992 sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei cel întâi

Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi P.S. Casian, Episcopul Dunării de Jos, însoţind moaştele Sf. Ier. Nectarie Taumaturgul în drum spre Galaţi

13

chemat, a trăit o mare bucurie duhov­ nicească, prin venirea sfintelor sale moaşte. Acest lucru a fost posibil prin demersurile insistente ale chiriarhului nostru – P.S. Episcop Casian, dar şi prin acceptul Î.P.S. Daniel, care a îngăduit ca sfintele moaşte să poposească măcar pentru o noapte (16‑17 octombrie) în mijlocul credincioşilor gălăţeni care îl aşteptau cu atâta ardoare. Tot cu mijlocirea Î.P.S. Mitropolit Daniel, în anul 2001, a trecut pe la Galaţi şi Brăila cinstitul brâu al Mai­cii Domnului (19‑21 octombrie). Mulţu­ mind pentru bucuria dăruită creştinilor din cele două mari oraşe ale eparhiei, P.S. Casian a adresat Î.P.S. Mitropolit Daniel, următorul mesaj: „Vă aduc şi pe această cale calde mulţumiri din inimă, în nume personal, dar şi al Eparhiei Dunării de Jos, pentru binecuvântarea dumnezeiască revărsată asupra noastră prin aducerea la Galaţi şi Brăila a brâu­lui Maicii Domnului în cadrul pele­rinajului ce l‑aţi iniţiat preţioasei şi sfintei relicve, ca să încingă spiritual după 600 de ani toate eparhiile din Moldova, ierarhii, preoţimea, cinul mo­ na­hal şi, evident, poporul. Fără îndoială, iubite Înalt Prea Sfinţite, aţi fost slujitorul ales de Maica Domnului să‑i aduceţi, prin tot ceea ce s‑a petrecut în jurul sfântului ei brâu, cinstire cu tot popasul dreptmăritorilor în «grădina ei din Moldova», devenită un adevărat altar românesc nu numai în mănăstiri, ci şi pe străzi şi în sufletele oamenilor. Să vă răsplătească Maica

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! Domnului cu sănătate deplină, cu puteri neîmpuţinate şi cu acelaşi dar din harul sfinţilor, pe care să le oferiţi, cu aceeiaşi generozitate, mereu, celor mulţi.” Şi în anii următori, Î.P.S. Sa nu ne‑a uitat, ci a împărţit bucuriile spirituale de la sărbătoarea Sfintei Parascheva cu credincioşii gălăţeni, aducând în anul 2002 moaştele Sfântului Ioan Casian, pentru „a ne putea împărtăşi împreună din comuniunea liturgică şi din bucuria sfinţilor“, după cum mărturisea Î.P.S. Sa într‑un mesaj adresat ierarhului nostru. La sărbătorile Centenarului Cate­ dralei Episcopale, Î.P.S. Mitropolit Da­ niel a dorit să fie din nou alături de credincioşi, aducând, „prin generozitate şi dragoste frăţească”, încă un nou dar: moaştele Sf. Ierarh Nectarie de Eghina (Taumaturgul). Toate aceste binecuvântări ale sfin­ ţilor către credincioşii de la Dunăre au fost posibile din încredinţarea şi cu osârdia Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Î.P.S. Daniel, ca semn al măr­turiei dragostei pentru credincioşii români din orice loc de ţară. Astfel mărturisea şi P.S. Episcop Casian al Dunării de Jos, mulţumind Î.P.S. Mi­ tropolit Daniel pentru osteanela de a ne prilejui bucurii: „Pe calea sfinţilor nu putem fi decât prieteni şi cum să nu fim prieteni, când slujim sfinţilor?“. Ca semn al dragostei părinteşti a Î.P.S. Daniel către credincioşii din Galaţi, stă mărturie în Catedrala Episcopală un veşmânt al Preacuvioasei Parascheva donat de Î.P.S. Sa credincioşilor gălăţeni cu prilejul prăznuirii ocrotitorului lor spiritual, Sf. Ap. Andrei, din anul 2001. Adăugând la toate acestea lucrarea pentru trecerea în calendar a prăznuirii unor sfinţi români din Moldova, dintre care enumerăm pe cel mai curând ca­nonizat ‑ Sfântul Ierarh Varlaam, Mi­tropolitul Moldovei, cel care a întâmpinat moaştele Sfintei Parascheva, putem spune că Prea Fericitul Patriarh Daniel este un prieten al sfinţilor, iar sfinţii îl ajută pe P.F. Sa în lucrarea arhipăstorească. Astăzi, când în tradiţia locală şi în inimile tuturor s‑au păstrat acele momente unice ale binecuvântării sfin­ ţilor prin moaştele lor, nu putem decât să aducem mulţumiri proniei lui Dumnezeu şi să fim recunoscători P.F. Daniel, pentru că a binecuvântat ca sfinţii, în drumul lor de la sărbătoarea Sf. Parascheva de la Iaşi, să se abată şi pe la credincioşii din cetatea Sfântului Andrei, pentru a ne cerceta şi a ne învăţa pe toţi că numai prin sfinţenie dobândim prietenia cu Dumnezeu.

Călăuză ortodoxă

Adrian Portase

Purtători de lumină şi de bună mireasmă

Mărturii ale comuniunii slujitoare Motto: „Dacă e adevărat că istoria este învăţătoarea celor ce au trebuinţă de pildele şi învăţăturile oferite de ea, cu atât mai mult noi, slujitorii şi fiii Bisericii noastre strămoşeşti, se cuvine să zăbovim asupra lucrărilor lui Dum‑ nezeu în istorie şi deci în viaţa omenirii, atât de iubită de Dumnezeu, ca rod al mâinilor Sale“. Patriarhul Teoctist

17 octombrie 2006 : sărbătorirea Centenarului Catedralei Dunării de Jos

Primii paşi spre împlinirea voii lui Dumnezeu Cine s‑ar fi gândit pe vremea când Prea Fericitul Patriarh Teoctist, acum de veşnică pomenire, era mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi oficia în biserica „Sfântul Arhanghel Mihail“ din Baden‑Baden o slujbă de pomenire a ctitorului, domnitorul moldovean Mihail Sturdza, că tânărul student pe care l‑a văzut atunci înaintea soborului de preoţi cu sfeşnicul şi cădelniţa va fi peste ani el însuşi mitropolit al Moldovei şi apoi chiar Patriarhul Bi­ sericii Ortodoxe Române?... „E greu de actualizat impresia ce am avut‑o în clipa în care am văzut un tânăr student român, aflat la desăvârşirea studiilor la Universitatea din Strasbourg, cu multă îndemânare şi cucernicie, mer­ gând înaintea soborului, împlinind ro­lul de înainte‑mergător al lui Iisus, văzut prin Sfânta Evanghelie, în con­ textul în care la noi se stăruia mult în anii aceia de tristă amintire asupra atragerii tineretului spre ateism. Nu

mai este nevoie să stăruiesc asupra semnificaţiei ce a avut‑o gestul tână­ rului în ochii noştri, ai celor veniţi din ţară şi ai credincioşilor ce asistau la slujbă“. Aşa a sunat mesajul patriar­ hal, citit la Iaşi de P.S. Episcop dr. Casian al Dunării de Jos, în ziua de 1 iulie 2005, la aniversarea a 15 ani de la întronizarea ÎPS Mitropolit Daniel. Cuvinte mărturisitoare ale bucuriei de a fi împlinit voia lui Dumnezeu, pentru cel care i‑a îndrumat primii paşi spre aşezarea în „istoricul jilţ al marilor şi sfinţilor ierarhi ai Moldovei“. Tot atunci, dând glas sentimentelor de înaltă preţuire şi frăţească dragoste, P.S. Episcop Casian al Dunării de Jos a adăugat în cuvântul său: „Ca unul care am avut mângâierea să continui purtarea luminii şi cădelniţei un timp la istorica ctitorie voievodală de la Baden‑Baden (a fost diacon la această capelă ortodoxă – n.n.), după Înalt Prea Sfinţia Voastră, mă bucur din toată inima că am dat glas mesajului părintesc al Prea Fericitului Patriarh Teoctist, căruia i‑aţi urmat cu vrednicie în scaunul mitropolitan de la Iaşi“...

14

VREDNIC ESTE ! Astăzi, când „tânărul purtător de lumină şi de tămâie cu bună mi­reasmă“ a devenit, prin pronie dumnezeiască, Întâistătătorul Bisericii noastre stră­ moşeşti, este momentul să‑I mul­ţu­ mim lui Dumnezeu pentru alegerea Sa şi să‑l felicităm pe Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru întreaga sa lucrare ce a binemeritat, prin ani de trudă şi dăruire neostoită în slujba lui Hristos, această alegere. Redacţia periodicului eparhial „Că­­lăuză ortodoxă“ şi‑a propus să rememoreze pentru cititorii ei cele mai importante momente ce au favorizat menţinerea legăturii isto­ rice a Episcopiei Dunării de Jos cu Mitropolia Modovei, prin cei doi ierarhi care, din 1990 şi până acum, le‑au păstorit în bună conlucrare. Relaţia duhovnicească ce i‑a unit din tinereţe, bazată pe prietenie ziditoare şi frăţietate, s‑a consolidat în cei 17 ani de arhierie, materializându‑se în proiecte sociale, misionare şi culturale comune, menite să lege şi mai mult Moldova de Sus cu Moldova de Jos. Este un exemplu de unire întru Hristos a doi ierarhi care s‑au identificat cu regiunile geografice păstorite prin mi­­siunea încredinţată lor de În­ suşi Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, şi de binefacerile căreia, prin taină dumnezeiască, au beneficiat şi beneficiază multe mii de credincioşi.

Cronica unor întâlniri memorabile 1995 5 august (Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ). P.S. Casian slujeşte la Mănăstirea Neamţ alături de ÎPS Mitropolit Daniel şi de P.S. Calinic Botoşăneanul ● 6 august (Schimbarea la Faţă) P.S. Casian săvârşeşte Sf. Liturghie la schitul Sihla şi rosteşte cuvânt de învăţătură ● 7 august (Sf. Teodora de la Sihla), cei trei ierarhi coliturghisesc la Mănăstirea Sihăstria. 1996 12‑19 octombrie. Aducerea moaş­ telor Sf. Ap. Andrei în România – la Iaşi, apoi în pelerinaj prin Moldova până la Galaţi – cu participarea a mii de credincioşi din Moldova şi nu numai, eveniment care l‑a determinat, la Iaşi, pe P.S. Episcop Casian să măr­ turisească faptul că nicăieri nu a văzut o simbioză mai puternică între ortodoxie şi popor: „De la Dunărea de Jos, deşi avem apă destulă şi destule vapoare,

15

privim cu mare speranţă spre catargul marelui vapor al Moldovei celei Mari. Daţi‑mi voie să‑mi exprim trăirea su­ fle­tească printr‑o similitudine cu un urcuş pe Ceahlău, Muntele sfânt al ro­ mânilor. Aşa a fost şi urcuşul teologic al evenimentelor petrecute sub ochii noştri. Pentru secolul nostru secularizat, nicăieri în altă parte nu a mai avut loc un asemenea eveniment“. Referindu‑se la mulţimile de pele­ rini care au stat atunci câte 14 ore în picioare pentru a se închina la racla cu moaştele Sf. Andrei, Î.P.S. Mitropolit Da­niel a spus: „Ei au mărturisit teologia rugătoare în care simţim prezenţa lui Dumnezeu şi din care noi toţi, chiar şi preoţii şi ierarhii, învăţăm. Pelerinajul este atunci când Dumnezeu Însuşi este pelerin. Înţelegem prin aceasta că Dumnezeu este în căutarea noastră. El este Marele Pelerin care face paşi înspre noi şi, când răspundem căutării Sale, ne transpunem în această stare“. ● 29 decembrie 1996 ‑ 2 ianuarie 1997. Membrii ASCOR, Filiala „Sf.Ap. An­ drei“ Galaţi, au participat, alături de reprezentanţi din filialele Cluj şi Arad, la seminarul „Tradiţii de Crăciun la români (Moldova şi Transilvania)“, organizat cu binecuvântarea Î.P.S. Mitropolit Daniel la Mănăstirea Durău, Centrul Cultural „Sf. Daniil Sihastrul“. 1998 2‑5 septembrie. Î.P.S. Mitropolit Daniel vizitează Galaţiul împreună cu Î.P.S. Mitropolit Petru al Basarabiei – ocazie cu care Î.P.S. Mitropolit Daniel a acordat un interviu în exclusivitate pentru revista „Călăuză ortodoxă“ (nr.

118‑119/1998, p.4), din care spicuim: „Ceea ce am remarcat în răstimpul petrecut în Episcopia Dunării de Jos a fost, în primul rând, faptul că s‑au construit şi se construiesc multe biserici noi.(...) În toată eparhia se simt înnoiri, iar dinamica misionară corespunde nevoilor de astăzi ale Bi­ sericii. Am văzut mult tineret în biserici şi am constatat dăruirea credincioşilor noştri laici, încât considerăm că aici, la Dunărea de Jos, mirenii sunt foarte activi alături de preoţi în viaţa Bisericii“. ● 13 octombrie. P.S. Casian slujeşte alături de Î.P.S. Damaskinos Papandreou, Mitropolitul Elveţiei, Î.P.S. Daniel şi alţi ierarhi la vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi, cu prilejul resfinţirii acesteia ● 14 octombrie. P.S. Episcop Ca­ sian participă la praznicul Cuv. Pa­ rascheva, coslujind în Catedrala mi­ tro­politană din Iaşi împreună cu Î.P.S. Mitropolit Daniel şi cu ierarhii oaspeţi ● 5 decembrie 1998. P.S. Episcop Casian a participat, împreună cu opt arhierei, preoţi, diaconi şi credincioşi veniţi din toate colţurile ţării, la înmormântarea veşnicului de pomenire părinte arhimandrit Cleo­ pa Ilie, părintele duhovnicesc al P.S. Sale, ca şi al Î.P.S. Daniel şi al multor ierarhi români, unde: „Nu au fost niciodată în Munţii Neamţului, în puterea iernii, atâţia credincioşi, mai mulţi ca la trei hramuri din Moldova (...), fiecare făcând acum un pas către părintele Cleopa cel mutat la ceruri“ ‑ a remarcat P.S. Episcop Casian în cuvântul rostit cu această ocazie.

23 iulie 2006 : Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Galaţi

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! 1999 13 iulie. PS Casian participă alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel la slujba Sfintei Liturghii şi a Te Deum‑ului oficiate în Catedrala Episcopală din Galaţi, cu prilejul deschiderii celei de a 84‑a serii a Cursurilor pastorale şi de îndrumare misionară pentru slu­ jitori ai sfintelor altare din eparhiile Buzăului şi Dunării de Jos ● 4 august. P.S. Casian slujeşte la privegherea Sf. Ioan Iacob Hozevitul şi rosteşte cu­vânt de învăţătură la Mănăstirea Neamţ ● 5 august (Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ). P.S. Casian slujeşte alături de Î.P.S. Mitropolit Da­niel şi de Î.P.S. Mitropolit Petru al Basarabiei la biserica Seminarului Teologic de la Neamţ ● 6 august (Schimbarea la Faţă). P.S. Casian slu­­jeşte la Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău ● 7 august (Sf. Teodora de la Sihla). P.S. Casian săvârşeşte slujba de sfinţire şi Sf. Liturghie la biserica cu hramul „Învierea Domnului“ şi „Sf. Evanghelist Ioan“ a Mănăstirii Sihăstria, alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel şi de Î.P.S. Mitropolit Petru al Basarabiei ● 8 august. PS Casian slujeşte Sf. Liturghie şi sfinţeşte noua casă de prăznuire din parohia Ti­mi­ şeşti, jud. Neamţ, alături de Î.P.S. Mi­tropolit Daniel şi Î.P.S. Mitropolit Petru. 2000 22‑24 mai. P.S. Casian participă la întreg programul prilejuit de vizita în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a PF Părinte Hristodoulos al Atenei şi întregii Elade. Slujeşte alături de P.F. Părinte Hristodoulos, Î.P.S. Mitropolit Daniel şi de alţi ierarhi la biserica „Sf. Gheorghe“ din Iaşi,

fostă catedrală mitropolitană; este pre­zent la decernarea titlurilor de „ce­tăţean de onoare al municipiului Iaşi“ şi de „doctor honoris causa“ al Universităţii ieşene, înaltului ierarh; vizitează împreună cu oaspeţii Centrul Elen din Iaşi, biserica „Vovidenia“ şi mănăstirile Cetăţuia, Durău, Secu, Sihăstria şi Neamţ ● 9 septembrie. P.S. Casian slujeşte alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel şi Î.P.S. Mitropolit Petru la Mănăstirea Bistriţa – Neamţ, cu prilejul aniversării a 600 de ani de la ctitorirea acesteia de către domnitorul Alexandru cel Bun. 2001 20 iulie. Într‑o atmosferă de bucurie şi sărbătoare, la catedrala Mi­tropolitană din Iaşi, praznicul Sf. Ilie Tesviteanul a avut un plus de încărcătură spirituală prin aniversarea a 50 de ani de viaţă ai Î.P.S. Mitropolit Daniel ● 21 iulie. P.S. Casian oficiază slujba de seară în Catedrala Mănăstirii Sihăstria ● 22. iulie. Invitaţi la ziua de naştere a Î.P.S. Daniel, P.S. Episcop Casian şi P.S. Episcop Lau­ renţiu al Caransebeşului au coslujit Sf. Liturghie alături de Î.P.S. Sa în biserica Mănăstirii Sihăstria – mă­ năstirea de metanie a Î.P.S. Sale – moment în care au omagiat cu căldură şi autentică preţuire, în cuvinte inspi­ rate, pline de duhovnicie şi trăire harică, personalitatea mitropolitului Moldovei ● 5‑7 august. P.S. Casian se află în coslujire cu Î.P.S. Daniel, la Sf. Liturghie de la Mănăstirea Neamţ (5 aug.), Mănăstirea „Schimbarea la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău (6 aug.) şi la prăznuirea hramului de la schitul Sihla (7 aug.) ● 12 – 15 octom­ brie – P.S. Casian participă, la Iaşi, la manifestările prilejuite de hramul Cuv.

17 octombrie 2006 : P.S. Episcop Casian mulţumind Î.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei şi Î.P.S. Mitropolit Efrem de Ydra, Spetses şi Eghina pentru participarea la Sărbătoarea Catedralei din Galaţi

Călăuză ortodoxă

Parascheva, precum şi la aniversarea a 60 de ani de la recunoaşterea Mitropoliei Moldovei şi a 360 de ani de la aducerea moaştelor Sf. Parascheva la Iaşi ● 17 octombrie („Trecerea moaştelor Sf. Ap. Andrei la Galaţi“) – Î.P.S. Daniel soseşte la Galaţi cu prilejul aducerii de la Iaşi, în pelerinaj prin Moldova (Suceava, Botoşani, Vaslui şi Bârlad), a brâului Maicii Domnului (care în 19‑21 octombrie s‑a aflat spre închinare în oraşele Galaţi şi Brăila). În cuvântul de întâmpinare, P.S. Casian a mulţumit atunci P.F. Patriarh Teoctist, P.F. Arhiepiscop Hris­todoulos al Atenei şi al întregii Elade, Î.P.S. Mitropolit Daniel, Î.P.S. Ignatios de Volos şi dlui Dimitrios Four­lemadis pentru binecuvântarea şi ajutorul dat în acest pelerinaj ● 30 noiembrie (Sf. Apostol Andrei). Î.P.S. Mitropolit Daniel, reprezentat prin părintele vicar Varlaam Merticaru, oferă în dar eparhiei noastre un veş­ mânt de la sfintele moaşte ale Cuv. Parascheva, însoţit de un „Act de donaţie“ cu următorul text: ,,La soli­ citarea P.S. Casian, Episcopul Du­nării de Jos, oferim în dar acest veşmânt al moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva pentru Catedrala Episco­pală din Galaţi, ca semn de preţuire şi binecuvântare a ierarhului, preo­ţilor, monahilor şi credincioşilor care au deosebită evla­vie pentru Sf. Cuv. Parascheva. Dumnezeu, pen­­tru rugăciunile Sfintei Cuvioase Pa­ra­scheva, să binecuvânteze şi să răsplătească osteneala şi evlavia tuturor“. 2002 20 iulie (Sf. Proroc Ilie). P.S. Casian săvârşeşte, împreună cu P.F. Patriarh Teoctist, Î.P.S. Mitropolit Daniel, P.S. Vincenţiu Ploieşteanul, EpiscopVicar patriarhal, şi P.S. Episcop Ioan al Covasnei şi Harghitei, slujba de sfinţire a noii biserici din localitatea Topliţa ● 21 iulie. P.S. Casian împreună cu ÎPS Daniel săvârşesc Sf. Liturghie la parohia Roznov, jud. Neamţ, apoi participă la ceremonia de inaugurare a muzeului din aceeaşi localitate; seara ia parte la slujba de sfinţire a bisericii din parohia Vaduri II, Protoieria Piatra Neamţ ● 17‑19 septembrie. P.S. Episcop Casian participă la Co­ locviul Ecumenic Internaţional „A fi Episcop astăzi – demnitatea şi dificultăţile unei misiuni“, la Centrul Cultural „Daniil Sihastrul“ din staţiu­ nea Durău, întrunire organizată de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în colaborare cu Secretariatul de Stat pentru Culte Bucureşti, Episcopia

16

VREDNIC ESTE ! 30 noiembrie 2003 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la Sărbătorile Sfântului Andrei de la Galaţi

Ro­mano‑Catolică de Iaşi şi Dieceza Romano‑Catolică de Padova. 2003 5 august. P.S. Episcop Casian vizitează Mănăstirea şi Centrul Pastoral‑Misionar „Daniil Sihastrul” din localitatea Durău, jud. Piatra Neamţ, ca invitat al Î.P.S. Mitropolit Daniel ● 6 august (Schimbarea la Faţă). P.S. Casian săvârşeşte, cu binecuvântarea Î.P.S. Daniel, slujba Sfintei Liturghii şi rosteşte cuvânt de învăţătură la schitul „Schimbarea la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău, cu ocazia hramului acestuia ● 7 august (Sf. Teodora de la Sihla). P.S. Casian participă la Sf. Liturghie săvârşită în biserica nouă a Mănăstirii Sihăstria, cu ocazia hramului acesteia ● 8‑10 septembrie. La iniţiativa şi convocarea Î.P.S. Mitropolit Daniel, 50 de cadre didactice de la facultăţile de teologie din ţară, printre care şi de la Facultatea de Teologie‑Litere din Galaţi, partici­ pă la Centrul Cultural‑Pastoral „Sf. Daniil Sihastrul“ de la Durău, la „Con­gresul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din România“ ‑ propunerile din cadrul acestui congres fiind înain­tate spre dezbatere şi aprobare Sfântului Sinod. 2004 (Anul Sf. Voievod Ştefan cel Mare) 28 aprilie. P.S. Episcop Casian participă la festivitatea de decernare a titlului de „doctor honoris causa“, la propunerea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, Eminenţei Sale, Cardinalul Karl Lehman, episcop de Mainz, preşedinte al Conferinţei Episcopilor Romano‑Catolici din Germania, desfăşurate în aula „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi ● 20 mai (Înălţarea Domnului). În cadrul

17

manifestărilor dedicate Sfântului Voie­ vod Ştefan cel Mare, P.S. Casian să­ vârşeşte slujba Sf. Liturghii, alături de ÎPS Mitropolit Daniel şi de alţi înalţi ierarhi români, la biserica Mănăstirii Neamţ ● 29 iunie (Sf. Ap. Petru şi Pavel). Episcopul nostru se află la Huşi unde, în Catedrala Episcopală, alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel, de P.S. Episcop Ioachim al Huşilor şi de alţi membri ai Sf. Sinod, săvârşeşte slujba Sf. Liturghii ● 1 iulie. Alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel şi alţi mem­bri ai Sf. Sinod, P.S. Casian oficiază slujba Sf. Liturghii la biserica din Borzeşti, localitatea natală a Sf. Voievod Ştefan cel Mare ● 4 iulie. La momentele festive prilejuite la Galaţi de sfinţirea şi lansarea la apă a „Pânzarului moldovenesc“, Î.P.S. Mitropolit Daniel s‑a aflat, cum era şi firesc, alături de PF Părinte Sava, Primatul Bisericii Ortodoxe a Poloniei, şi de alţi înalţi ierarhi, membri ai Sf. Sinod al B.O.R. – moment în care P.S. Episcop Casian a spus, printre altele: „Î.P.S. Daniel este aici mereu acasă şi putem spune că este, pentru eparhia noastră, principalul ctitor al acestei sărbători care, dacă ar fi lipsit, cred că lipsea o parte importantă din Moldova şi din strategia gurilor Dunării“. Subliniind legătura dintre Mănăsti­ rea Putna şi istoricul pânzar construit de navaliştii gălăţeni, Î.P.S. Daniel a remarcat: „Dacă ne uităm bine, biserica Mănăstirii Putna este ca o corabie, iar turla principală este asemenea unui catarg în formă de cruce. Un catarg stavrofor. Corabia a devenit de mult simbolul Bisericii însăşi, de aceea majoritatea bisericilor ortodoxe sunt construite în formă de corabie. Toate bisericile lui Ştefan cel Mare au un profil spiritual asemănător corabiei, ca să ne arate nouă că Biserica ne conduce pe apa cea vie în Împărăţia

cerurilor. Acum, pentru prima dată, pe pânza acestei corăbii se află chipul voievodului. Poate că nimeni niciodată nu s‑a gândit la aceasta... De aceea felicităm pe Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos pentru că a avut fericita inspiraţie, împreună cu toţi cei care l‑au ajutat să facă din această corabie a lui Ştefan cel Mare un simbol al unirii peste veacuri cu voievodul şi cu toate generaţiile de ctitori care au construit corăbii ale credinţei”... ● 13 octombrie. P.S. Casian săvârşeşte, la chemarea Î.P.S. Mitropolit Daniel, slujba Sf. Liturghii şi rosteşte cuvânt de învăţătură în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu ocazia împlinirii a 8 ani de la venirea moaştelor Sf. Ap. Andrei ● 14 octombrie. Slujeşte alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel, P.S. Ghe­ nadie de Sassima, reprezentantul Pa­ triarhiei Ecumenice, P.S. Ambrozie de Samara (Patriarhia Ierusalimului), ÎPS Pantelimon de Veria, Kampania şi Nausa (Biserica Ortodoxă a Greciei) şi alţi ierarhi ortodocşi români la Sf. Liturghie săvârşită în Catedrala mitropolitană din Iaşi, cu ocazia praznicului Sf. Cuv. Parascheva şi a aducerii unei părticele din Sf. Cruce de la Mănăstirea Panaghia Soumela (Grecia). 2005 1 iulie ‑ P.S. Casian participă, la Iaşi, alături de înalţi ierarhi ai Sfântului Sinod, la omagierea Î.P.S. Daniel cu prilejul aniversării a 15 ani de la instalarea ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ocazie cu care ierarhul nostru dă citire mesajului PF Părinte Patriarh (din care am citat mai sus) ● 24 iulie ‑ ÎPS Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei vine la Galaţi şi oficiază împreună cu P.S. Casian slujba Sfintei Liturghii, rostind un cuvânt de învăţătură în Catedrala

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! Episcopală, cu prilejul împlinirii a 11 ani de la momentul întronizării chi­ riarhului nostru ca Episcop al Du­nării de Jos. După ce a dat citire mesajului PF Patriarh Teoctist, Î.P.S. Daniel a spus, printre altele: „În mod concret, predica Cuvântului se leagă şi de construcţia, de zidirea de biserici. Este deosebit de semnificativ să vedem râvna Prea Sfinţiei Voastre, dinamica aceasta a construirii de lăcaşuri sfinte (...). Mare şi sfântă este lucrarea aceasta! Nu oricine şi oricând poate zidi o biserică. Au fost oameni care au murit cu dorul acesta (...). Admirăm legătura pe care o menţineţi, o cultivaţi şi o faceţi rodnică între Liturghie şi Filantropie. Prea Sfinţia Voastră sunteţi binecuvântat de Dumnezeu cu darul de a fi un slujitor al Sfintelor Taine ale Bicericii, cu o cântare frumoasă, cu gesturi liturgice, cu simţire liturgică deosebită. Oamenii adesea se opresc aici. Foarte puţini sunt însă oamenii liturgici care în acelaşi timp sunt şi filantropi, sensibili cu aceeaşi intensitate la continuarea Liturghiei în afara zidurilor bisericii (...). Desigur, ne impresionează şi ne bucură sincer modul în care Prea Sfinţia Voastră împletiţi grija locală cu grija faţă de naţiune, pentru unitatea naţională, pentru valoarea naţională spirituală, izvorâte din credinţa în poporul român. (...) Rugăm pe Mai­ca Domnului, pe toţi sfinţii, mai ales pe Sfântul Ioan Casian, să vă ocro­tească, să vă dăruiască bucuria sfinţilor de a fi iubit de credincioşi, de a fi în conlucrare cu clerul din această eparhie şi în conlucrare permanentă cu toate eparhiile din Biserica Ortodoxă Română“. Cu emoţie şi bucurie, P.S. Casian s‑a adresat atunci în cuvinte pline de căldură şi dragoste ÎPS Daniel, cât şi clerului şi credincioşilor: „... Câte bucurii au fost în Eparhia Dunării de Jos, niciuna n‑ar fi fost şi n‑ar fi deplină fără participarea – nu doar fizică şi duhovnicească, ci efectivă şi mult încurajatoare – a Înalt Prea Sfinţiei Voastre. De la hirotonia noastră, în 1990, apoi la instalarea de acum 11 ani, de la bucuria aducerii spre cinstire a moaştelor Sfântului Apostol Andrei şi ale Sf. Cuv. Ioan Casian, puntea de sfinţi a unit doi ierarhi încredinţaţi de Dumnezeu să mărturisim jertfelnicia acestui popor şi solidaritatea cu el. Pentru toate acestea şi multe altele, vă preţuim, vă iubim şi, împreună cu preoţii şi credincioşii Eparhiei Dunării de Jos, vedem în Înalt Prea Sfinţia Voastră atât pe părintele Moldovei, cât şi al nostru, alături de Prea Fericitul

Călăuză ortodoxă

Părinte Patriarh Teoctist, aici, în această frumoasă zonă dintre Iaşi şi Bucureşti“. ● 27 iulie ‑ Î.P.S. Daniel săvârşeşte, alături de P.S. Casian, Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii „Sf. Mare Mc. Pantelimon“ de la LacuSărat, Brăila ● 5 august ‑ P.S. Casian săvârşeşte Sf. Liturghie împreună cu Î.P.S. Daniel, P.S. Ioachim Băcăuanul şi P.S. Corneliu Bârlădeanul la biserica cu hramul Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ ● 6 august (Schimbarea la Faţă) – P.S. Casian săvârşeşte slujba Sfintei Liturghii şi rosteşte cuvânt de învăţătură la schitul Sihla ● 7 august (Sfânta Teodora de la Sihla) ‑ P.S. Casian slujeşte alături de Î.P.S. Daniel slujba Sfintei Liturghii la Mănăstirea Sihăstria, rostind cuvânt de învăţătură cu ocazia hramului acesteia. 2006 23 iulie – Î.P.S. Mitropolit Daniel a coliturghisit împreună cu PS Casian în Catedrala Episcopală din Galaţi, la împlinirea a 12 ani de arhierie la Dunărea de Jos a PS Casian. În cuvântul rostit cu acest prilej, P.S. Casian a spus: „Î.P.S. Mitropolit Daniel este un participant real la viaţa spirituală a Bisericii noastre, de la Iaşi, din Sf. Sinod şi din multiplele frământări ale vieţii, acasă şi pretutindeni unde sunt români. Adesea, noi nu ştim care este osteneala ierarhilor şi în special a ierarhului Moldovei (...). Înalt Prea Sfinţia Voastră, ne‑am unit în rugăciune, am fost diaconii, adică slujitorii Mântuitorului! Am rostit «Hristos este în mijlocul nostru» pentru a confirma încă o dată prietenia noastră în Hristos, nu de ieri, de astăzi,

ci de când Dumnezeu a dorit. A fost o Liturghie atât de caldă! Liturghia ne‑a bucurat sufleteşte şi ne‑a încălzit duhovniceşte. Privind această coroană pe care a aşezat‑o Domnul pe capul nostru, ea nu este neapărat o mărturie a faptelor noastre, ci este cununa Mântuitorului Iisus, având icoana Sa, a Maicii Preacurate şi a Sfinţilor Evanghelişti (...). Ne bucurăm pentru toate împlinirile Î.P.S. Voastre în slu­­jirea după pilda voievozilor, a sfinţilor, a cuvioşilor şi a mucenicilor. La această slujire, urmaţi marilor ierarhi, precum Dosoftei ori Varlaam. Î.P.S. Voastră sunteţi deodată dascăl, mitropolit şi filantrop şi arătaţi prietenie zi­ ditoare şi frăţietate, adunând la Iaşi mărturisitorii luminii şi culturii, lucru atât de necesar ortodoxiei. Pe noi ne apropie însă sfinţii, precum Sf. Atanasie al III‑lea Patelarie, Patriarhul Constantinopolului (...). La integrarea noastră în Europa trebuie să ducem cu noi sfinţii, să ducem cu noi cultura. (...) Aţi fructificat, Î.P.S. Voastră, ta­lanţii în mod atât de responsabil pentru obştea dreptmăritoare şi din tezaurul duhovnicesc şi misionar aţi oferit şi oferiţi în dar multora, de aproape şi de departe, exemplu de slujire spre slava lui Dumnezeu şi în folosul oamenilor. Primiţi, Î.P.S. Voastră, în buchet, şi aici, la Dunărea de Jos, felicitările noastre şi «icoana» rugătoare a credincioşilor, cler şi popor. Toate însoţite de dragostea noastră aşezată în această icoană a Sfântului Pantelimon“. În cuvântul rostit cu acest prilej, Î.P.S. Daniel a spus: „Eparhia Dunării de Jos a ţinut canonic, în trecut, de Mitropolia Moldovei, iar ierarhii şi

Iaşi, 13 octombrie 2006 : patriarhul Teoctist prezent la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva

18

VREDNIC ESTE !

August 2007 : Participanţii la Simpozionul dedicat vieţii, activităţii şi personalităţii Mitropolitului Varlaam al Moldovei de la Mănăstirea Neamţ

domnitorii Moldovei au avut întot­ deauna în cetatea Galaţiului un sprijin deosebit în apărarea credinţei ortodoxe şi în dezvoltarea vieţii locuitorilor Moldovei. De aceea, cu multă bucurie participăm la diferite evenimente ale acestei eparhii. În plus, oraşul Galaţi a contribuit foarte mult la păstrarea identităţii noastre naţionale. Legăturile acestea spirituale se continuă şi astăzi, sub forma prieteniei şi a legăturilor culturale ale municipiului Galaţi cu Centrul Universitar Iaşi. O legătură deosebită însă o constituie Sf. Cuv. Maică Parascheva, care de multe ori primeşte lângă racla cu moaştele sale mulţimi de închinători venind la Iaşi din Episcopia Dunării de Jos, nu numai de hramul Catedralei Mitropolitane, ci şi în zilele de peste an, ca semn de evlavie şi cinstire a ei de către gălăţeni. Când moaştele Cuv. Parascheva au fost aduse, în anul 1641, la Iaşi, ele s‑au oprit mai întâi aici, la Galaţi (...). Ca mărturie a harului lui Dumnezeu care a lucrat în arhipăstorul Episcopiei Dunării de Jos, Prea Sfinţitul Părinte Casian, în colaboratorii săi şi în toţi credincioşii harnici şi darnici ai acestei eparhii, sunt cei 12 ani de arhipăstorire, de slujire liturgică intensă, de zidire su­ fletească, de zidire a lăcaşurilor de cult, de activitate social‑filantropică, de nevoinţe misionar‑pastorale, pe scurt: 12 ani de dragoste jertfelnică pentru Hristos şi pentru Biserica Sa“. Tot atunci, Î.P.S. Daniel i‑a oferit în dar arhipăstorului nostru o icoană în argint a Sf. Cuv. Parascheva şi o plachetă‑iconiţă a Sf. Ierarh Dosoftei care „în secolul XVII a păstorit Mol­

19

dova întreagă, deci şi acest oraş binecuvântat de Dumnezeu, Galaţi“, mulţumindu‑i totodată pentru „coope­ rarea arătată în efortul nostru de a pregăti canonizarea în anul 2005 a Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (+1693) – ocrotitorul tuturor, dar mai ales al ierarhilor care, ca şi el, cântă frumos, slujesc cu evlavie şi pun în evidenţă puterea şi lumina harică a Sfintei Liturghii în Biserica lui Hristos“ ● 27 iulie (Sf. Mare Mc. Pantelimon) Î.P.S. Daniel săvârşeşte împreună cu P.S. Casian Sf. Liturghie la Mănăstirea de la Lacu Sărat cu ocazia hramului acesteia şi rosteşte un cuvânt de învăţătură ● 12 octombrie. Împreună cu Î.P.S. Mitropolit Daniel, episcopul nostru a participat la cere­ monia de întâmpinare a delegaţiei Bisericii Ortodoxe din Grecia, con­ dusă de Î.P.S. Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina, care a adus în România moaştele Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul, precum şi la procesiunea care a urmat la Catedrala Mitropolitană din Iaşi ● 14 octombrie (Sf. Cuv. Parascheva). P.S. Episcop Casian participă la slujba Sf. Liturghii în Catedrala Mitropolitană din Iaşi ● 15 octombrie. Participă la slujba de sfinţire a bisericii cu hramul „Sf. Ierarh Nectarie Tumaturgul“ din Iaşi, urmată de Sf. Liturghie ● 17 octombrie. Împreună cu ÎPS Mitropolit Daniel şi cu alţi înalţi ierarhi ai Sfântului Sinod, chiriarhul nostru a binecuvântat Centrul Pastoral, Cultural şi Social „Sf. Casian“ şi a săvârşit slujba de resfinţire a Catedralei Episcopale din Galaţi, la împlinirea a 100 de ani de la aşezarea pietrei fundamentale.

2007 30 iulie. Zi de doliu pentru Biserica Ortodoxă Română. Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a plecat la Domnul. Până la desemnarea prin alegere a unui nou patriarh, Sfântul Sinod îl alege ca locţiitor de patriarh pe Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ● 6 august (Schimbarea la Faţă). PS Episcop Casian a slujit, împreună cu Î.P.S. Daniel, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi locţiitor de patriarh, la schitul „Schimbarea la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău, cu ocazia hramului acestuia ● 7 august (Sfânta Teodora de la Sihla). Chiriarhul nostru participă la slujba de sfinţire a catedralei nouconstruite la Mănăstirea Sihăstria ● 28 august. Episcopul Dunării de Jos participă, la Mănăstirea Secu, la slujba de priveghere închinată Sfântului mitropolit Varlaam, precum şi la Simpozionul dedicat vieţii şi activităţii Mitropolitului Varlaam ● 29 august – coslujeşte, alături de Î.P.S. Daniel şi de alţi înalţi ierarhi ai Sf. Sinod, la canonizarea mitropolitului Varlaam ● 30 august – participă, alături de Î.P.S. Daniel, la slujba de sfinţire a bisericii din localitatea Bodeşti. Precizăm că selecţia noastră este aleatorie, iar aceste date care fac istorie, consemnate în agende sau articole de presă, sunt doar vârfuri ale unei păduri cu rădăcini mult mai adânci în pământul acestei naţii. Viaţa intimă a unui ierarh, strădaniile, nevoinţele, ispitele şi biruinţele sale le cunoaşte numai Dumnezeu şi nu pot fi cuantificate. Să ne străduim, aşadar, a surprinde, dincolo de partea văzută a evenimentelor, partea harică a unor destine de excepţie, menite să călăuzească urmaşii lui Hristos din partea aceasta de lume, pe calea cea bună spre mântuire. După cuvintele unui mare duhovnic al zilelor noastre, părintele arhimandrit Teofil Pârâianu – înainte de a ne întreba care este cea mai bună cale de urmat, bine ar fi să ne întrebăm cine este această cale. Cine, dacă nu Cel Care a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“?... „Diaconi ai Mântuitorului”, cei „doi ierarhi încredinţaţi de Dumnezeu să mărturisească jertfelnicia acestui popor şi solidaritatea cu el”, despre care este vorba aici, au găsit Calea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi, au construit între ei, şi de la ei spre credincioşi, o punte de suflet. Vom fi vrednici să păşim pe ea?

Violeta Ionescu Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE !

Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor... „ Şi a zis către mine: «Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ţi-ai sârguit inima ta ca să-nţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite...»“ (Daniel 10, 12). Din păcate, nu ştiu mulţi şi înţeleg şi mai puţini că la slujirea lui Dumnezeu în Biserica Sa suntem chemaţi toţi cei care facem parte din Biserica vie, luptătoare, adică cea de pe pământ, alcătuind trupul şi mădularele ei şi al cărei Cap este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

care Hristos, când a venit, a dăruit‑o celor vrednici... Preoţia este atârnată de bolţile cele mai înalte ale cerului; intră fără împiedicare în înseşi cerurile cerurilor şi merge strălucit şi lesnicios prin mijlocul îngerilor şi al puterilor celor netrupeşti... Stă de vorbă cu Însuşi Stăpânul îngerilor, cu Ziditorul

17 octombrie 2006 : Ierarhii prezenţi la resfinţirea Catedralei gălăţene

Dar tot puţini sunt cei care ştiu că Mântuitorul Însuşi a instituit acele vrednicii harice – începând cu Sfinţii Apostoli – datorită cărora, după Înăl­ ţarea la cer a Fiului lui Dumnezeu cel Înviat, noi, turma cea cuvântătoare, n‑am rămas singuri, ci, după cum El a făgăduit, am primit un Mângâietor. Primind har dumnezeiesc de la Hristos Domnul şi puterea de a „lega şi dezlega păcatele oamenilor“, Sfinţii Apostoli aveau să transmită această uriaşă Tai­ nă, prin lucrarea Duhului Sfânt, episcopilor şi preoţilor, învestindu‑i cu acelaşi dar şi har, prin cea de‑a şaptea Taină a Bisericii creştine: Taina Preoţiei. Despre ea scrie Sfântul Efrem Sirul unele ca acestea: „O, minune prea­slăvită! O, putere negrăită! O, în­ fricoşătoare Taină a preoţiei! Spirituală şi sfântă, cinstită şi fără de prihană, pe

Călăuză ortodoxă

şi dătătorul de lumină...“ Pentru că, potrivit Noului Testament, Preoţia îşi are izvorul în Arhiereul cel veşnic, Iisus Hristos, după cum glăsuieşte Scriptura: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec“ (Ps.109, 4; Evrei 7, 21). Aşadar, ni se cuvine să purcedem cu o smerită luare-aminte atunci când vorbim – sau scriem – despre cei cărora Hristos Domnul le‑a încredinţat misiunea de a ne călăuzi paşii pe calea mântuirii şi a dobândirii Împărăţiei Sale, care, cum Însuşi a spus: „Nu este din lumea aceasta“. Slujitorii Bisericii, pe orice treaptă a acestei slujiri s‑ar afla, nici ei nu sunt, n‑ar trebui să se considere că sunt din lumea aceasta, mai exact spus, ai lumii acesteia, căci tot Mântuitorul a spus: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M‑a urât. Dacă

aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v‑am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte...“ (Ioan 15, 18-19). De aceea cred că greşim fundamental atunci când comentăm, cântărim, apreciem şi chiar judecăm pe cei care şi‑au închinat viaţa acestei sublime slujiri cu măsurile cu care o facem în cazul unor împuterniciţi vremelnici şi conjuncturali ai societăţii umane. Acestora din urmă le putem contesta, comenta, oricât de subiectiv – şi o facem adesea, chiar cu patimă – prestaţia în funcţiile sociale ori po­ litice în care se află la un moment dat, dar în cazurile de mai sus, nu suntem îndreptăţiţi să procedăm astfel, decât dacă avem o eronată concepţie despre libertate şi democraţie, privite superficial şi adeseori cu rea-credinţă. Preoţia nu este, pur şi simplu, o „meserie“, o „profesie“ ca oricare alta. Ea este – să reţinem! – cea de‑a şaptea Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos! Iar treptele slujirii ei nu sunt „funcţii“, nu sunt „demnităţi“ sau „ranguri“ sociale. Cântarul faptelor slujitorilor ei nu‑l poate ţine în mână niciun ministru al justiţiei omeneşti, ci doar Fiul Omului, Cel Căruia I‑a fost dată de Dumnezeu Tatăl Judecata finală. Am simţit îndemnul să fac această introducere – poate nu chiar prioritară în acest moment – tocmai pentru a‑mi elibera deplin sufletul de zgura unor atitudini, comentarii, culpabilizări nea­ venite, ca să nu spun necuviincioase!, care ne‑au tulburat multora dintre noi, credincioşii ortodocşi, viaţa şi trăi­rea duhovnicească în împrejurări de maximă încărcătură spirituală şi afectivă prin care a trecut de curând Sfânta noastră Biserică: în ziua de 30 iulie, Domnul a chemat la Sine pe cel adormit întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice, pe Prea Fericitul de veşnic pioasă amintire Părintele nostru Patriarh Teoctist. Biserica a fost în do­ liu, un doliu omenesc, desigur, căci pen­tru creştini, moartea este doar o trecere într‑o altă viaţă – „viaţa cea neîmbătrânitoare“. L‑am plâns cu durere pe păstorul care ne‑a păstorit 21 de ani, cu înaltă înţelepciune şi adâncă iubire de Dumnezeu şi de poporul credincios. După împlinirea celor 40 de zile de doliu şi respectarea rânduielilor bisericeşti întru veşnica pomenire a Părintelui nostru, Prea Fericitul

20

VREDNIC ESTE ! Teoctist, aşezat la odihna vremelnică în Catedrala Patriarhală, voia lui Dumnezeu şi mila Lui ne‑au mângâiat, dăruindu‑ne un alt păstor, ale cărui vrednicii, a cărui putere de jertfă şi dăruire pentru credinţă şi Biserică, ale cărui bogate daruri de cunoaştere, înţelegere şi „cuvânt cu putere multă“ întru vestirea Evangheliei Mân­tui­ to­rului nostru Iisus Hristos sunt cu­ noscute şi preţuite atât de cei care au avut şansa de a i se afla în preajmă, a‑l asculta, dar şi de cei care au fost bucuraţi doar de binecuvântarea pli­ nă de har a dreptei sale: Înalt Prea Sfinţitul Părinte Daniel, fostul Mi­ tro­polit al Moldovei şi Bucovinei. Cuvine‑se, aşadar, a vesti de pe „acoperişul“ casei fiecărui suflet bine­ credincios din această ţară, că Biserica Ortodoxă Română şi‑a încredinţat – prin hotărârea Sfântului Sinod şi a Colegiului Electoral Bise­ricesc, dar în primul rând prin voia, puterea şi lucrarea Sfântului Duh! – unui tânăr şi vrednic cârmaci, în persoana şi mai ales personalitatea strălucită a Prea Fericirii Sale Părintelui dr. Da­niel Cio­ botea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, corabia cu care neamul româ­ nesc, poporul dreptmăritor va putea să călătorească în aceeaşi de­plină siguranţă, spre ţinta nesmintită de nicio înşelătoare chemare a vreunor „păstori“ al căror fluier oile noastre nu‑l cunosc şi nici nu vor să‑l înveţe! * Din ceea ce se denumeşte astăzi, în tot mai sărăcita de propria bogăţie limbă română, doar cu două litere – CV – însemnând traseul devenirii ca personalitate, ca formaţie culturală, spirituală, umană a cuiva (în limba la­tină: curriculum vitae), nu voi detalia multele momente şi împliniri pe pla­nul teologic, cultural, filozofic etc. ale Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, întrucât ele au fost comunicate prin mijloacele de comunicare în masă. Încerc să mă opresc la acele popasuri duhovniceşti cruciale din viaţa Prea Fericirii Sale. Întrebat fiind cândva de un reporter, ce l‑a determinat pentru opţiunea unui drum atât de greu – intrarea în monahism – mai ales după strălucite studii şi doctorate în teologie, la Strasbourg (Franţa) şi Bucureşti, Prea Fericirea Sa a pomenit în primul rând influenţa covârşitoare pe care au avut‑o asupra formării sale spirituale, duhovniceşti, doi părinţi îmbunătăţiţi de la Mănăstirea Sihăstria Neamţului: prea cuviosul arhimandrit Ilie Cleopa – care i‑a fost duhovnic

21

până la trecerea acestuia la Domnul – şi părintele ieroschimonah Paisie Olaru. Sub mantia părintelui Cleopa, tânărul teolog Dan Ilie Ciobotea se va răstigni şi va muri lumii acesteia, născându‑se şi luând chip de înger în trup – adică monah – sub numele Daniel. A fost primul moment când s‑a împlinit asupra sa tâlcul adânc pe care îl are în limba ebraică numele prorocului veterotestamentar Daniel: Dani‑El=Dumnezeu Judecătorul, sau Dumnezeu a judecat. Într‑o traducere mai liberă, am putea vorbi, poate fără să fim prea aspru certaţi de profesorii de ebraică, de Judecata=Voia lui Dumnezeu. Căci El singur ştie ce cale este cea mai bună pentru fiecare din noi, iar pe cei „plăcuţi lui Dumnezeu” – cum i s‑a adresat îngerul Gavriil prorocului Daniel – îi cheamă la vred­ nicii şi lucrări dumnezeieşti. A venit al doilea „timp“ pentru tânărul monah Daniel când, după eve­nimentele din acel decembrie în­sângerat al lui 1989, Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Sinod, sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, a decis să cheme la slujire şi lucrare arhierească pe câţiva tineri monahi, pregătiţi la înalte şcoli de teologie din ţară şi străinătate, dar totodată dând semne certe de profundă cre­ dinţă şi spirit de jertfelnicie în lu­ crarea pastoral‑misionară în ogorul ortodoxiei. Printre cei aleşi - în semne certe de profundă credinţă şi spirit de jertfelnicie în lucrarea pastorală, accepţia laică a termenului, dar în realitate tot Dumnezeu i‑a voit şi i‑a chemat! – pentru slujire arhierească, s‑au aflat preacuviosul, pe atunci, protosinghel Daniel Ciobotea şi prea cuviosul arhimandrit Casian Crăciun.

Cel dintâi hirotonit ca arhiereu şi instalat la Galaţi ca arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, la dorinţa Î.P.S. Arhiepiscop de veşnic pioasă memorie Antim Nica, a fost Prea Sfinţitul Episcop dr. Casian Crăciun, în ziua de 18 februarie 1990, iar la câteva zile mai târziu – 4 martie 1990 – avea să fie hirotonit întru arhiereu prea cuviosul protosinghel Daniel Ciobotea, la Timişoara, devenind arhiereu vicar, la dorinţa Î.P.S. dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. * Al treilea pas pe scara slujirii arhiereşti misionare l‑a aşezat curând, la 1 iulie 1990, pe tânărul episcop vicar al Mitropoliei Banatului – P.S. dr. Daniel Ciobotea – în scaunul de mi­tropolit al Moldovei şi Bucovinei, care îşi aştepta de câţiva ani un nou păstor, după învestirea Prea Fericitului Teoctist cu vrednicia de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. S‑au împlinit anul acesta 17 ani! Nimeni nu se aştepta ca luna iulie, începută cu bucuria unei aniversări pentru Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel şi păstoriţii săi, să‑şi încheie durata cu fulgerătoarea veste a trecerii la cele veşnice a Părintelui Patriarh Teoctist!... Durerea s‑a atenuat însă treptat, pentru că Milostivul Dumnezeu le‑a rânduit pe toate cele ce au urmat şi mai ales pe cele ce sunt de acum împlinite şi care ne bucură nespus de mult pe toţi cei ce credem cu tărie că Biserica noastră Ortodoxă, credincioşii ei şi Ro­mânia însăşi au fost dăruite de Părintele Luminilor cu un întâistătător, am îndrăzni să spunem, providenţial pentru această vreme şi vremuri de răsturnări, bulversări şi, din păcate,

11 septembrie 2007 : Pomenirea Patriarhului Teoctist la 40 de zile de la trecerea la cele veşnice în Catedrala Patriarhală din Bucureşti

Călăuză ortodoxă

VREDNIC ESTE ! mult mai puţine reaşezări în făgaşuri normale, prin care trece omenirea întreagă. Să nu se uimească nimeni pentru referirea la „omenirea întreagă“, pentru că tocmai această extensie cuprinde în înţelesul ei ideea de fră­ ţietate, de comuniune între persoane, indiferent de meridianele şi paralelele geografice, culturale sau spirituale. Cândva, un copil, la şcoală, privind cu mult interes un glob pământesc, a întrebat cu inocentă revoltă: „Dar de ce sunt puse ţările şi continentele şi apele sub gratii?!“ Nu i‑a explicat nimeni atunci că gratiile sunt imaginare şi mai ales că sufletele oamenilor n‑au fost create de Dumnezeu cu niciun fel de gratii sau graniţe care să le despartă. Deosebirile de limbă, tradiţie, istorie, cultură, spiritualitate, religie sunt crea­

religii aflate în plină expansiune: „Ecu­ menismul, ca mişcare de refacere a unităţii creştine, are pentru ortodoxie o triplă semnificaţie: 1) o datorie sfântă, care derivă din ru­găciunea Mântuitorului Hristos «ca toţi să fie una» (Ioan 17, 21); 2) o şansă de a mărturisi că Biserica Ortodoxă poate aduce o contribuţie unică la refacerea unităţii creştine pe bază de adevăr, fiind Biserica‑pivot care re­prezintă continuitatea Bisericii Sfin­ţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi şi a sinoadelor ecumenice; 3) un risc, atunci când se relativizează Tradiţia apostolică şi patristică, ci scopul de a ajunge la un consens prea facil şi su­perficial. De aceea, ecumenismul adevărat, duhovnicesc şi responsabil, este o sarcină grea, care necesită multă pregătire şi multă atenţie. Astăzi nu

17 octombrie 2006 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, prezent la Sărbătoarea Catedralei din Galaţi

ţii omeneşti, supuse temporalităţii şi perisabilităţii, transformărilor şi chiar dispariţiei unora în favoarea altora. Sunt însă voci care par să exprime o îngrijorare majoră privind ideea ecumenismului în domeniul religios. Ortodoxia – spun ele, vocile – se află în pericol de pierdere a esenţelor sale dogmatice şi liturgice, dacă se insistă asupra unor dialoguri interconfesionale prea „deschise“ cedărilor, oricât de minore în aparenţă, dar riscante în realitate etc. În această ordine de idei, putem reveni şi argumenta con­ cret afirmaţia potrivit căreia noul întâistătător al Bisericii noastre Or­ todoxe este providenţial pentru noi toţi, dezvăluind modul în care concepe Prea Fericirea Sa ecumenismul, această aşa-numită „piatră de poticnire“ pen­­­tru însăşi dăinuirea ortodoxiei între celelalte

Călăuză ortodoxă

este în criză ecumenismul ca ideal sfânt de refacere a unităţii creştine, ci avem de a face cu o înţelegere superficială şi secularizată a însăşi tainei credinţei Bisericii şi a vieţii veşnice“. („Bucuria rodirii îmbelşugate“ – interviu cu Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei – Teologie şi viaţă, nr. 7 – 12, decembrie l997, p. 51). Cât priveşte dialogul interconfesional, acesta are, în concepţia – deosebit de fin nuanţată – a actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, o seamă de rigori de la care nu se poate face pogorământ: „Mai întâi de toate, în dialog trebuie să ne păstrăm identitatea noastră proprie. Nu se poate dialoga într‑un mod cenuşiu, cu o identitate imprecisă sau cu una fluctuantă. Pe de altă parte, a păstra identitatea nu înseamnă a trăi într‑o rigiditate în ceea ce priveşte relaţiile

cu alte persoane, cu alte Biserici sau cu alte popoare. Deci, un dialog pune, în primul rând, oamenii pe picior de egalitate... (Prea Fericirea Sa se referă la eventualele discrepanţe numerice ale unora sau altora dintre cei angrenaţi în dialog, n.n.)... Şi aici se pune accentul hotărâtor, care nu îngăduie nicio apreciere echivocă sau insinuare tendenţioasă: „Ortodoxia, deşi are un număr mai mic de credincioşi, datorită împrejurărilor istorice prin care a trecut, totuşi are conştiinţa de a fi Biserica, adică plinătatea Bisericii (s.n.) cum a fost ea trăită şi propovăduită de către Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi în si­ noadele ecumenice. Deci, Biserica Ortodoxă este mama spirituală a tuturor Bisericilor creştine din lume.” (Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei – „Fidelitate şi înnoire“, din volumul Dăruire şi dăinuire, Ed. Trinitas – Iaşi, 2005, p. 268‑269). În spiritul acestui crez sfânt s‑a născut, a crescut şi s‑a format spiritual şi duhovniceşte cel căruia Domnul i‑a încredinţat astăzi un popor şi o Biserică dreptmăritoare spre arhipăstorire. Desăvârşirea personalităţii sale, puternic conturate structural, s‑a pro­ dus treptat, odată cu evoluţia unei societăţi „în tranziţie“ – din păcate, mult prelungită, părând adesea a nu mai „tranzita“ ea, societatea, spre nimic mai bun! – prin adâncirea coordonatei unei responsabilităţi deplin asumate şi prin conştientizarea profundă a ro­ lului fundamental al Bisericii pentru men­ţinerea echilibrului moral, social şi spiritual al acestei societăţi: „Rolul Bisericii este de a fi o lumină, o inspi­ raţie, un suport moral şi, mai ales, avo­catul demnităţii umane şi al vieţii veşnice. Când suntem prea siguri de noi, Evanghelia ne mustră; când suntem prea deznădăjduiţi, ne dă speranţă. Evan­ghelia nu ne confirmă niciodată starea în care suntem, ci totdeauna ne îndeamnă şi ne arată calea spre o nouă stare umană, mai bună, mai sfântă... Nicio altă instituţie nu poate înlocui rolul spiritual‑moral al Bisericii, bazat pe valoarea eternă, unică şi irepetabilă a omului drept chip al lui Dumnezeu, chemat la viaţa veşnică şi răspunzător de faptele sale săvârşite în istorie“. * „Atunci, dregătorii şi satrapii s‑au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n‑au putut să‑i afle nicio pricină sau lucru rău, căci el era credincios şi nicio trecere cu vederea sau greşeală nu i s‑a putut pune în seamă...“. Transpusă în metaforă, „groapa

22

VREDNIC ESTE ! cu lei“ din care prorocul Vechiului Legământ a ieşit nevătămat, ocrotit de Dumnezeul cel adevărat pe Care l‑a mărturisit „cu ferestrele deschise înspre Ierusalim“, este însăşi lumea noastră, mai bine spus forţele negative şi po­trivnice frumuseţii, iu­ birii, bunătăţii şi, mai ales, credinţei. Acestea sunt fiarele feroce, gata să devoreze mereu tot ce mai are neal­ terat umanitatea, în alcătuirea sa mo­ rală şi spirituală. Biserica noastră a cunoscut această „groapă cu lei“ timp de cinci decenii şi iată că atât slujitorii ei – de pe toate treptele vredniciei lor – cât şi credincioşii au ieşit nevătămaţi întru credinţa ortodoxă pe care n‑au pregetat să o mărturisească – fie şi în locuri ascunse, în şoaptă sau doar în tainiţa gândului. Iar cuvântul Evangheliei s‑a auzit, neîntrerupt şi nedenaturat, dacă nu de pe acoperişul caselor, permanent din faţa sfintelor altare. Iconomia dumnezeiască a făcut ca noul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe a României să fie binecuvântat tocmai ca monah cu numele marelui proroc şi acesta îl ocroteşte, desigur, vorbindu‑i, poate, cum i‑a vorbit lui însuşi „Acela care avea înfăţişarea Fiului Omului (...): «Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi cu­ rajos!»...“ Cuvine‑se dar să ne plecăm ge­ nunchii inimii şi ai trupului, să mul­ ţumim lui Dumnezeu că nu Şi‑a întors faţa de la noi, că nu ne‑a lăsat orfani de păstor, chemându‑l la Sine pe cel ce ne‑a iubit şi ne‑a păzit de risipire, ci ne‑a dăruit pe un altul, care nu‑şi va precupeţi, de asemenea, nimic din ce este al său – viaţă, sănătate, putere şi mai ales incandescenţa rugăciunii – ca să dăinuim în istorie şi în credinţă cu toate valorile morale creştine, spirituale şi culturale, pe care Prea Fericitul

30 noiembrie 2003 : Sărbătorile Sfântului Apostol Andrei la Galaţi

Părinte Patriarh Daniel le‑a definit nu o dată ca fiind armătura care susţine edificiul identităţii unui popor. Putem fi siguri, Prea Fericirea Voastră, că n‑aţi uitat să luaţi în bagajul cu care veniţi în inima României – capitala noastră – bucuriile duhovniceşti şi frumuseţile neegalate pe care Vi le‑a oferit în dar Moldova cea plină de sfinţi, de locuri sfinţite, ea însăşi fiind, toată, o unică biserică şi o unică icoană, multiplicate veac după veac. Veţi adormi, poate, adesea, închizând sub pleoape imaginile bisericilor cu pictura lor exterioară, despre care aţi scris cândva aceste inspirate cuvinte, dar pe care istoricii de artă nu le‑au explicat aşa, pentru că ei n‑au coborât în adâncul cel mai adânc al înţelesului lor teologic: „Pictura exterioară de pe zidurile mănăstirilor moldave este o încercare de a face «transparente» zidurile bisericii. Această pictură semnifică faptul că întreaga creaţie este chemată să fie o Liturghie cosmică, să

COMITETUL DE REDACŢIE: Preşedinte: P.S. Episcop dr. Casian Crăciun Vicepreşedinte: Grigore Lazarovici Consilier de redacţie: Pr. Lucian Petroaia Redactor responsabil: Adrian Portase

23

Secretari de redacţie: Violeta Ionescu Lidia Popiţa-Stoicescu Gabriel Kolbay Membri: Pr. prof. dr. Nicolae Necula; arhim. Daniil Oltean; pr. Eugen Drăgoi; protodiac. Gelu Aron; dr. Ionel Cândea.

participe la bucuria învierii universale şi a transfigurării lumii actuale în «cer nou şi pământ nou» ‑ după cum ne spune Sf. Ioan Teologul în cartea Apocalipsei, cap. 21...“ Rugaţi‑Vă, Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, cum s‑a rugat prorocul şi învăţaţi‑ne şi pe noi să ne rugăm, căci astăzi avem nevoie, mai mult ca oricând, de rugăciune: „Pleacă, Dumnezeul meu, urechea Ta şi auzi, deschide ochii Tăi şi vezi mâhnirea noastră adâncă şi cetatea [ţara] asupra căreia se cheamă numele Tău...O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi lucrează! Nu întârzia, pentru numele Tău, Dumnezeul meu...!” Întru lungime de zile, binecu­ vântează, Doamne, lucrarea Prea Fe­ricitului nostru Părinte Patriarh DANIEL! Cu smerită evlavie,

Foto: Eugen Stamate Culegere: Ludmila Plugaru Tehnoredactare: Adrian Portase Corectură: Olga Neprilescu Colaboratori: S.C. ALMA S.A. Galaţi Adresa redacţiei: Episcopia Dunării de Jos, str. Domnească, nr. 104, Galaţi, cod 800215 e‑mail: [email protected] http://www.edj.ro

Lidia Popiţa-Stoicescu

COPERTELE I - 17 octombrie 2006: Î.P.S. Mitropolit Daniel slujind în Catedrala Centenară a Dunării de Jos IV - 23 iulie 2006: Î.P.S. Mitropolit Daniel la Galaţi Tiparul executat la S.C. EURO PRINT S.R.L. Galaţi ISSN 1222 ‑ 1767

Călăuză ortodoxă