Calatoria Initiatica A Lui Fefe

Călătoria iniţiatică a lui Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu nouăzeci şi nouă de ocale, sărea cale de şapte poşte şi intra în coliziune frontală cu World Trade Center-ul, trăia într-o ţară ca oricare alta un împărat poreclit de supuşii săi împăratul Verde, ca o ironie subtilă la adresa faptului că nu îi păsa deloc de ecosistem, împăratul avea după cum se obişnuieşte în poveşti un fiu, botezat la naştere Făt-Frumos din motive deloc evidente. într-o bună zi, împăratul Verde îl chemă în sala tronului pe Făt-Frumos şi îi zise pe un ton condescent: "Fiule. Eu nu mai am mult de trăit şi va trebui şă trec frâiele regatului în mâinile tale. Aşa că e timpul să renunţi la IRC, la www.playboy.com şi la CounterStrike şi să îmi dovedeşti că îţi poţi întemeia o familie. E timpul să pleci în lume şi să îţi cauţi o mireasă pe placul tău, pentru că nu vreau să pier fără nepoţi, înţelesu-m-ai?" "Dar tată..." "Să nu te aud. Ţi-am tăiat accesul Internet. Game Over". Pus în faţa inevitabilităţii, Făt-Frumos se decise să urmeze sfatul tatălui său. Primul lucru pe care îl făcu fu să treacă pe la grajduri să îşi caute un bidiviu cu care să plece la drum. Cu toate că era leneş nevoie-mare, feciorul împăratului nu era câtuşi de puţin prost, ba chiar dimpotrivă. Aşa se face că trecu nonşalant pe lângă stalurile cu tăbliţe pe care scria "Armăsar pur-sânge inside", ştiind că o să găsească o gloabă cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unui din stalurile părăginite aflate în penumbră. Şi chiar aşa se şi întâmplă. Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia stătea în picioare, năpârlea smocuri-smocuri, avea o respiraţie fetidă, ce mai, era vai de el. Imaginea generală era completată fireşte de o atitudine vădit sinucigaşă.

'Tu nu te uiţi la mine, FeFe? Nu vezi că mă mor de-ampicioarelea? Lasă-mă în durerea mea", îi zise calul, trăgând cu sete dintr-un Carpaţi fără filtru (total nerecomandat de Asociaţia "Prietenii animalelor muribunde"). "Nu-ţi fă griji", replică nonşalant Făt-Frumos, "mă pricep la overclocking". La auzul acestor cuvinte, calul căzu instantaneu într-o transă adâncă şi FătFrumos se apucă să îl aducă la o stare de normalitate folosind numeroase procedee mai mult sau mai puţin ortodoxe: pastă superconductoare de ovăz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoză bilaterală pentru corectarea miopiei şi şocuri cu curent aproape continuu. în cele din urmă calul deschise ochii şi zise cu vioiciune: "I know kung-fu". "Show me", zîmbi Făt-Frumos, ştergându-şi sudoarea de pe frunte. Sări calul în aer, se dădu de trei ori peste cap, ţâşni pe uşa grajdului şi odată ajuns în curtea castelului bătu măr un grup de ţărani care militau paşnic pentru ocrotirea florii-de-colţ. Mulţumit de ispravă, se întoarse la Făt-Frumos şi îl întrebă: "Ei, şi acum încotro, FeFe?" "Mergem la Ileana Cosânzeana", zise hotărât FătFrumos. Ileana Cosânzeana era o tipa blondă (zicea ea), pe care o cunoscuse pe pIRC (varianta cu porumbei), şi care stătea suficient de aproape de castel încât nu exista lag în instant-messaging, decât dimineaţa când porumbeii încă mai erau adormiţi şi aveau probleme cu evaluarea traiectoriei, trebuind să fie lansaţi manual cu catapulta. Odată ajuns la casa Ilenei Cosânzeana însă, FătFrumos descoperi cu uimire că fata visurilor lui nu era de găsit pe nicăieri. O căută în casă, o căută în grădină, o căută în poiană, Ileana nicăieri. Obosit, se aşeză la umbra unui corcoduş să se odihnească pentru o vreme şi adormi. Se trezi brusc când un porumbel în picaj 11 lovi sec în tâmplă. "Incoming message", anunţă tardiv calul. "Neică, o fură zmeul pe Ileana, îţi zic, o fură", bălmăji sfârşit porumbelul, "şi spuse că să te duci să o salvezi fuguţa, că altfel o să pupe zmeul ce n-ai văzut tu în atâţia ani cât ţi-a fost prea lene să te deplasezi până la ea, mânca-ţi-aş ochii tăi de tractorist". Şi acestea fiind zise, îşi dădu duhul. FătFrumos sări în picioare, încalecă pe cal şi nu se opri până nu ajunse la fierarul satului. "Cu ce vă pot ajuta?" le ieşi acesta în întâmpinare serviabil. "Avem nevoie de arme. Multe arme", gâfâi Făt-Frumos. "Nici o problemă", replică impasibil fierarul. "Puteţi încerca această minunată sabie laser cu alimentare pe USB..." "Ceva portabil nu ai?", îl întrerupse abrupt FeFe. "Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveşte inamicul şi se întoarce, dar nu ţinem memorie pentru el şi din păcate fără memorie

uită de ce-a plecat şi se duce... şi se tot duce.... "Dar sabia şi scutul ăla, din colţ, alea ce au?" "Acelea sunt ale împăratului, tatăl domniei voastre. A zis că şi-au făcut datoria, a câştigat destule bătălii cu ele, acum că sunt vechi şi tocite e timpul să devină open source. Sunt gratis, dar nu ofer nici o garanţie că funcţionează" "Ce bine", se bucură Făt-Frumos, "o să îmi încerc norocul cu ele". Zis şi făcut. Luă feciorul împăratului sabia şi scutul, încalecă şi porni spre sălaşul zmeului. Merseră ei din zori şi până în seară, şi până ajunseră se făcu întuneric şi un vânt rece îi făcu să tremure din toate încheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatră neagră al zmeului. "Am venit, zmeuleeeee", răcni Făt-Frumos şi începu să izbească frenetic în uşă cu mânerul săbiei, care afişa disperată pe toată lungimea lamei mesajul "lllegal operation". Brusc, uşa se deschise, izbindu-l pe Făt-Frumos în plină figură în ciuda scutului care anunţă calm "General Protection Fault in module wOOd335" şi se făcu bucăţi. "FeFe, ai venit", rânji zmeul. "Ştiam eu". Verde şi mătăhălos, zmeul era în şort şi cu un tricou alb de bumbac pe care scria "Swords don't kill people. I kill people". în spatele lui, Ileana îşi privea cu speranţă salvatorul. "Zmeule, am venit după Ileana Cosânzeana", rosti hotărât Făt-Frumos. a) mi-o dai vie şi nevătămată şi ne laşi să plecăm b) ne luptăm pe viaţă şi pe moarte c) Ion Iliescu d) câştigi o excursie de vis în Bermude. "Ăăăă... ăăăă... de", mormăi vexat zmeul. "EŞTI SIGUR?", răcni Făt-Frumos. "Poţi să întrebi publicul, poţi să suni un prieten sau poţi alege între ultimele două." "Nu, nu... de, sunt sigur că de e răspunsul corect", dădu din colţ în colţ timorat zmeul. "OK. Ileana, hai să mergem". Şi plecară, călare pe cal, şi avură o nuntă de vis care dură şapte zile şi şapte nopţi neîncetat. La sfârşitul celei de-a şaptea nopţi, un răcnet inuman străbătu pereţii camerei nupţiale. "îngeraşule, poţi să îmi explici şi mie ce e ASTA?" scrâşni din dinţi Fefe. "A, o nimica toată... o centură de castitate cu optocuplori, cu cheie pe 5096 biţi şi codare euristică alternativă. Te pricepi la hacking, sper..."