Calamitati Naturale Voicu Bogdan

Calamitati naturale Realizator: Voicu Bogdan



În ultimele trei decenii, diferite calamităţi naturale au generat pe Glob peste trei milioane de victime, au cauzat boli, sărăcie şi multe suferinţe pentru 1 miliard de oameni şi au produs pagube materiale de sute de miliarde de dolari.



Conform estimărilor experţilor ONU, anual omenirea cheltuie pentru lichidarea consecinţelor diverselor fenomene extreme suma uriaşă de peste 60 miliarde de dolari SUA. În anul 2002 calamităţile naturale au cauzat circa 11 mii de jertfe, în anul 2003 numărul acestora a crescut la peste 50 de mii parţial din cauza seismului devastator din Iran (26 decembrie 2003 ), iar în anul 2004, în primul rînd, din cauza seismului foarte puternic din Indonezia şi valurilor uriaşe tsunami (26 decembrie 2004) numărul jertfelor s-a ridicat la peste 300 mii oameni şi prejudicii materiale în valoare de peste 5 miliarde dolari. Numărul oamenilor care suferă indirect

Cutremure de pămînt. 



Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă. Acest fapt este generat de mişcările tectonice active, care au loc în imediata vecinătate cu noi, în regiunea munţilor Carpaţi (sectorul Vrancea) . În decursul ultimilor 215 ani pe teritoriul Moldovei s-au declanşat 18 cutremure de pîmînt cu puterea de 7- 9 grade după scara de 12 grade, dintre care 4 - cu putere de 9 grade (în anii 1865, 1894, 1934, 1940), 6 cu o putere de 7-8 grade (în anii 1790, 1802, 1821, 1829, 1877, 1986) şi 8 – cu o putere de 7 grade (1821, 1838, 1866, 1893, 1894, 1940). Toată informaţia instrumentală, istorică şi geologică acumulată de către specialiştii Institutului de Geofizică şi Geologie din Republica Moldova a fost pusă la baza elaborării unei hărţi pentru întreaga ţară, care delimitează



Cutremurele de pământ sau mişcările seismice, ocupă unul din primele locuri în rândul fenomenelor naturale aflate la originea marilor catastrofe naturale. Impactul lor este cu atât mai mare atunci când afectează zone intens populate. În plus, dacă în aceste zone construcţiile civile sunt ridicate fără a se respecta normele de protecţie împotriva cutremurelor, atunci dezastrul este greu de imaginat, pierderile materiale şi de vieţi omeneşti fiind imense. În general, cutremurele de pământ sunt percepute ca mişcări puternice sau trepidaţii uşoare ale anumitor porţiuni ale Pământului, produse de eliberarea neaşteptată a tensiunilor acumulate în crusta terestră, de erupţii vulcanice sau, în anii din urmă, de activităţile umane, în special cele cu specific militar. Multă vreme aceste fenomene, alături de altele, şi-au găsit explicaţia în folclor, mitologie sau religie. Mişcările seismice reprezintă expresia deplasării undelor elastice prin diverse medii, în cazul de faţă prin stivele de roci ce alcătuiesc scoarţa terestră. În fapt, micile



Disciplina care studiază aceste mişcări se numeşte seismică şi face parte din marea familie a geo-ştiinţelor. Pe lângă seismică, disciplină preponderent teoretică ce se ocupă în primul rând cu studiul cauzelor care duc la apariţia acestor manifestări telurice, o serie de alte discipline studiază pe de-o parte efectele şi impactul acestor manifestări, iar pe de altă parte sursele şi cauzele micilor seisme ce ne afectează viaţa de zi cu zi. Aceste discipline se încadrează în grupa ştiinţelor mediului. Anual, pe glob se înregistrează circa un milion de seisme dintre care, din fericire, doar în jur de 100 au efecte negative. Din cauza cutremurelor, anual, în jur de 1400 de oameni îşi pierd viaţa. Datorită efectelor lor dezastruoase, cutremurele sunt fenomene intens studiate de către specialişti, în vederea descifrării cauzelor, naturii şi capacităţii de distrugere, în scopul prevederii şi mai ales al limitării efectelor lor. În general, publicul larg ştie foarte puţine lucruri despre cutremure, cauzele şi mecanismele de producere a cutremurelor rămânând în apanajul specialiştilor. Pentru a înţelege însă pe deplin ce sunt cutremurele şi care este sursa acestora, trebuie să înţelegem structura Pământului. În prezent se cunoaşte că majoritatea cutremurelor (peste 90%) sunt în legătură directă cu structura părţii superioare a globului terestru, fiind caracterizate prin localizarea lor în anumite regiuni şi o frecvenţă ridicată a producerii lor.



De altfel distribuţia lor spaţială este o reflectare a teoriei tectonicii globale, teorie care explică cel mai bine această structură. Se admite că partea superioară a globului pământesc ce defineşte crusta terestră, este alcătuită dintro serie de plăci litosferice aflate în continuă mişcare. În general se consideră că Pământul are o alcătuire concentrică fiind format din nucleu, manta (inferioară şi superioară – vâscoasă) şi crustă (oceanică şi continentală). Ne putem imagina, deci, partea superioară a globului terestru ca un imens puzzle, în care piesele se mişcă relativ unele faţă de altele, depărtându-se sau apropiindu-se, cu viteze foarte mici desigur. Este cazul celui mai recent şi celui mai devastator cutremur pe care omenirea l-a cunoscut vreodată şi anume cel din 26 decembrie 2004 produs în zona Indoneziei, Oceanul Indian, la conjuncţia a trei mega plăci tectonice care se deplasează una către cealaltă: Eurasiatică, Indiană şi Australiană. Este al cincilea cutremur cu magnitudine mai mare sau egală cu 9 pe scara Richter produs din anul 1900 până în prezent, însă ca impact social şi pagube materiale este, de departe, cel mai catastrofic. Cele peste 280.000 de victime şi pagubele materiale de miliarde de dolari vorbesc de la sine. Situaţia geologică din zonă este mult prea complexă pentru a fi abordată în momentul de faţă, însă faptul că în zonă nu a mai avut loc un seism puternic de o lungă perioadă de timp a dus la acumularea de tensiuni enorme în interiorul



Eliberarea instantanee a imensei energii şi cedarea catastrofică la o profunzime de circa 30 km în interiorul scoarţei terestre (relativ aproape de suprafaţă, dacă ne gândim că seismul din martie 1977 din România a avut un hipocentru situat la 95 km, iar cele mai frecvente în această zonă se produc la adâncimi între 130-150 km), au dus la deplasări pe orizontală şi verticală de 15-20 m. Oscilaţiile puternice ale scoarţei au dus la apariţia unui fenomen care este asociat frecvent seismelor cu epicentre în zonele oceanice şi anume tsunami. Aceste tsunami sunt valuri uriaşe, adevărate ziduri de apă care se deplasează cu viteze foarte mari dinspre zona epicentrală dar care se atenuează în zonele de ţărm, însă amplitudinea (înălţimea) creşte pe măsură. Se apreciază că cel din 26 decembrie a avut o viteză de circa 800 km/h şi o înălţime în zonele de ţărm de peste 10 m. Prevederea cutremurelor reprezintă în prezent una dintre problemele cel mai intens studiate. În ultimele decenii, s-au făcut progrese importante în descifrarea şi înţelegerea fenomenelor seismice lărgindu-se reţelele de staţii seismice. Informaţiile obţinute sunt centralizate şi prelucrate cu ajutorul calculatoarelor, din ce în ce mai puternice. Cercetătorii au încercat să pună la punct diferite mijloace de predicţie. Unele de natură geologică, geofizică, geochimică, radiochimică, hidrochimică, iar altele de natură biologică, însă toate metodele de predicţie integrează implicit date şi modelări



Nu se poate spune încă cu precizie când şi ce magnitudine va avea următorul cutremur, ci doar că va avea loc… şi cu cât perioada trecută de la cutremurul anterior este mai mare cu atât probabilitatea producerii unui cutremur cu magnitudine mai mare este mai ridicată. Soluţia cea mai eficientă pentru limitarea efectelor cutremurelor o reprezintă respectarea normelor şi metodologiei antiseismice în construcţii. Normele şi standardele din construcţii au în vedere riscul seismic din diferite zone, raportându-se în special la hărţile de zonare seismică elaborate de către institutele de specialitate. Pentru a rămâne optimişti, trebuie să precizăm că, în unele ţări, sau realizat progrese deosebite în domeniul construcţiilor antiseismice. În acest sens, putem aminti exemplul Japoniei. La 15 ianuarie 1993, s-a produs un cutremur foarte puternic, având epicentrul la 800 km nord de Tokyo, în apropierea oraşului Kuşiro. Magnitudinea sa a fost de 7.5. Datorită respectării normelor şi standardelor de protecţie antiseismică, au fost avariate doar 40

Alunecările de teren.  



 

Alunecarile de teren se produc pe versantii dealurilor prin deplasarea rocilor de-a lungul pantei sau lateral ca urmare a unor fenomene naturale ( ploi torentiale, miscari tectonice, prabusiri ale unor grote, eroziuni puternice) sau chiar ca urmare a unor activitati umane. Alunecarile de teren sunt totusi foarte periculoase prin afectarea unor constructii, determinata de deplasarea terenului sau prin acoperire. Ele pot de asemenea , bara cursul unor ape curgatoare creând baraje de acumulare temporare sau permanente, sau produc chiar distrugerea unor baraje. Alunecarile de teren sunt foarte raspandite in tara noastra, dupa statisticile intocmite, existand o suprafata de 900.000 ha pe care se pot produce alunecari de teren. In Romania, cea mai importanta si cunoscuta alunecare de teren a constituit-o deplasarea varfului Suhardelul, bararea raului Bicaz si formarea lacului Rosu. Alunecari de teren de mai mare amploare s-au produs la Malu cu Flori (1979) si Varfuri (1980) in judetul Dambovita, Zemes (1992) in judetul Bacau si Izvoarele (1993) in judetul Galati. Au fost distruse 110 case, grav avariate 21, iar peste 25 ha de pamant au fost puternic degradate.

Inundatiile 







Inundatiile produse de ploi depasesc uneori albia raurilor, prin revarsarea apelor acoperindu-se suprafete mari de teren. Si inundatiile, ca si celelalte tipuri de calamitati se pot datora unor fenomene naturale, dar si unor activitati umane (inundatii accidentale) Cele mai frecvente inundatii sunt, insa, cele datorate revarsarii apelor curgatoare sau formarii unor torente, ca urmare a unor ploi abundente, de lunga durata, sau topirii rapide a straturilor de zapada, a blocarii cursurilor de apa de catre gheturi sau crearii unor baraje artificiale prin alunecari de teren etc. Ploile torentiale si topirea zapezilor creeaza conditii pentru cresterea nivelurilor apelor curgatoare si revarsarii acestora peste albie, ceea ce poate afecta suprafete intinse de teren. Acest fenomen conduce la crearea unui front de apa denumit unda de viitura, a carei amploare depinde de cantitatea si durata precipitatiilor, precum si de distributia acestora in cadrul unui bazin hidrografic. Undele de viitura pot transporta cantitati de apa de cateva sute de ori mai mari decat in mod obisnuit. In tara noastra, in 1970, Muresul a transportat in zona Aradului 2.400 m3/s apa, in comparatie cu 21 m3/s, cat realizeaza in regim normal. In Romania exista aproape 1.000 de localitati si peste 1.500.000 ha de teren care pot fi inundate de: Mures, Somes, Tisa, Crisuri, Dunare, Arges, Bega, lalomita, Timis, Jiu, Olt, Buzau, Prut, Siret si altele. Inundatiile au fost si vor fi in continuare in atentia inspectoratelor de SU , in primul rand pentru salvarea oamenilor surprinsi de ape si, ulterior, pentru asigurarea conditiilor necesare pentru cazare, asigurarea nevoilor de alimente, asistenta medicala etc.

Inzapezirile 





Inzapezirile si avalansele apar ca rezultat al caderilor abundente de zapada si viscolelor care pot dura de la cateva ore pana la cateva zile. Ele ingreuneaza in special deplasarea mijloacelor de transport de toate tipurile (rutiere, feroviare si chiar aeriene), activitatea in obiectivele agricole, aprovizionarea cu materii prime, energie electrica si gaze pentru agentii economici, precum si telecomunicatiile. Pentru idepartarea cantitatilor mari de zapada de pe caile de acces si pentru reluarea normala a activitatilor economico-sociale, sunt necesare un numar mare de mijloace mecanice specializate si adaptate. Formatiunile de protectie civila care dispun de tehnica au un rol important in actiunile de deblocare a cailor de acces si asigurarea reluarii activitatilor in localitatile si zonele afectate de cantitati mari de zapada. In tara noastra, in fiecare an, sunt zone intinse acoperite cu un strat gros de zapada, mai ales in cele de deal si de munte in timpul iernii, dar si in cele de campie, de la arcul carpatic Buzau spre Braila - Constanta, cand zapada este viscolita si se ajunge la introieniri masive. Cea mai mare cantitate de zapada cunoscuta in Bucuresti a fost in anul 1953, cand s-au format troiene de 2-3 m inaltime si se circula cu schiurile, doar pentru aprovizionarea unor spitale. Avalansele se produc, de regula, in muntii cu versanti abrupti si se formeaza din zapada care se strange pe pantele din apropierea varfurilor. Rezulta astfel nameti uriasi care, in anumite conditii

Incendiile de padure 



 

 



Incendiile de padure au loc datorita secetelor indelungate, fulgerelor, focurilor neglijente ale omului (intretinute de vantul prielnic). In aceste zone actioneaza, de obicei, inspectoratele de SU , care dispun de tehnica adecvata situatiei si terenului. Epidemiile si epizootiile intra tot in raza de actiune a inspectoratelor de SU avand o metodologie separata pentru rezolvarea acestor probleme de aceasta natura prin actiuni profilactice , de informare a populatiei si prin metode specifice. In secolul XX, in lume au avut loc calamitati care au dus la mari pierderi umane si materiale, astfel: - cel mai violent cutremur s-a produs in Alaska (SUA) avand o magnitudine de 8,5 grade pe scara Richter (a produs victime putine - 130 -, datorita densitatii reduse a populatiei); - in Peru, ca urmare a cutremurului din 1970, si-au pierdut viata 66.800 de oameni, 200.000 au fost raniti si 800.000 au ramas fara locuinte; - in urma prabusirii unui versant de calcar (aproximativ 240 milioane m3) in barajul de pe raul Vaiant (Italia), a rezultat formarea unui val de peste 100 m (peste coronament), care a distrus complet, in circa sapte minute, localitatea Longaranne, iar 2.100 de persoane si-au pierdut viata; - in China, prin revarsarea fluviului lan-Tze, in urma unei ploi abundente, au fost inundate peste 600 de localitati; totalul victimelor fiind intre 2,3-2,7 mi­lioane persoane;

Efectele calamitatilor naturale 





Cutemurele de pamant se considera ca detin un loc aparte in cadrul calamitatilor naturale, prin urmarile lor dezastruase. Cutremurele care au afectat grav tara noastra in secolul XX si care au produs pierderi umane si materiale considerabile au avut loc in 10 noiembrie 1940 si 4 martie1977. In afara de acestea, trebuie mentionate si cutremurele din 30 august 1986, 30 mai 1990, precum si cele de dupa 12 iulie 1991 din zona Banloc - Timis, care au produs avarieri de cladiri si moartea ori ranirea multor oameni. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a provocat, distrugerea a circa 500 de cladiri joase in zona Vrancea si avarierea multor cladiri inalte din generatia cu schelet de beton armat, inclusiv prabusirea blocului ,,Carlton" (cu 14 nivele) din Bucuresti. Cutremurul din 4 martie 1977 a provocat, la randul sau, 1.570 de pierderi omenesti, 11.300 de raniti (90% dintre victime numai in Bucuresti), 32.900 de locuinte avariate, a lasat 35.000 familii fara adapost, pagubele

 



  

 



Cutremurele de pamant pot provoca: -                     blocarea unor intersectii de strazi principale, ca urmare a colapsului unor cladiri si impiedicarea actiunilor de deblocare salvare. -                     Distrugerea retelelor utilitare vitale (energie electrica, transport, telecomunicatii) si izolarea unor zone. -                     Declansarea unor incendii. -                     Distrugerea sau scoaterea din functiune a unor dotari spitalicesti. -                     Distrugerea unui numar mare de locuinte de locuit si imposibilitatea de a mai caza temporar populatia din zona respectiva. Asupra populatiei, efectele seismelor se pot manifesta prin: -         actiunea directa (pierderi de vieti omenesti si raniri), ca urmare a avarierii si prabusirii unor constructii (sau a unor elemente din structura acestora, a mobilierului si obiectelor), a incendiilor si inundatiilor post-seismice -         actiunea indirecta (pierderi de vieti si raniri, afectiuni psihice), ca urmare a unor fenomene

 





Se pot forma trei zone de distrugere, astfel: • o zona cu distrugeri de imobile si din care nu raman decat scheletele de rezis-tenta, ingropate mai mult sau mai putin sub daramaturile de suprastructura; masa si volumul daramaturilor sunt variabile, dupa materialele folosite la constructii: caramida, beton, beton armat, schelet metalic etc.; in aceasta zona, caile de acces sunt total blocate de daramaturi, iar drumurile, podurile si via-ductele sunt distruse. • o zona cu distrugeri mai mult sau mai putin totale, in special la constructiile usoare; cele care sunt solid construite rezista; caile de acces in aceasta zona sunt blocate prin caderea copacilor, firelor, cablurilor si a vehiculelor rasturnate. • o zona cu daramaturi partiale si izolate, unde caile de acces nu sunt blocate.