Bursa De Valori

Bursa de valori Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se incheie tranzactii cu valori mobiliare (actiuni, obligatiuni, titluri de renta, bonuri de tezaur, etc), produse bursiere derivate (contracte futures, optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare, optiuni pe valute, optiuni pe indici de bursa, optiuni pe rata dobanzii), valute selective. Exista burse la care obiectul principal al negocierilor il constituie actiunile. Aceste burse se mai numesc si burse de actiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzactionarea valorilor mobiliare pe plan local si acestea sunt burse locale, necaracteristice in comertul bursier international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de tara emitenta. Acestea sunt burse caracteristice, de reputatie internationala, detinand un rol conducator in tranzactiile bursiere generale. Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se incheie la bursa de valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate in procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al productiei rentabile, precum si un detector al productiei nerentabile. Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori functioneaza sub controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, in cele mai multe state functioneaza burse de drept privat ca societati pe actiuni. Bursa de valori este locul in care valorile mobiliare sunt tranzactionate dupa o procedura specifica. Ea asigura o piata pentru: - emitenti (reprezentati de guvern si societati comerciale interesate de cresterea capitalului) - investitori (persoane fzice sau juridice dornice sa-si investeasca surplusul de capital) - intermediarii de valori mobiliare (care asigura legatura dintre primele doua categorii si mentin lichiditatea pietei). Rolul bursei este foarte important, pentru ca ea asigura libera circulatie a valorilor mobiliare la un pret care reflecta raportul dintre cerere si oferta. Deoarece bursa concentreaza cererea si oferta de valori mobiliare, acest lucru garanteaza lichiditatea capitalului. Clasificarea burselor se poate realiza astfel: a) dupa varietatea tranzactiilor efectuate: - burse generale – tranzactioneaza atat marfuri cat si valori mobiliare - burse specializate – tranzactioneaza numai marfuri sau numai valori mobiliare b) dupa obiectul tranzactiilor: burse de marfuri, de valori, de valute si burse legate de activitatea de comert exterior, asigurari, navlu (chirie platita pentru folosirea unui vas de transport) c) dupa modelul de functionare: - pietele bursiere intermitente (call markets) reprezinta sistemul de tranzactii tipic pentru o piata de auctiuni, adica de licitatie deschisa. Piata intermitenta opereaza cu oferte simultane de vanzare/cumparare, ordinele fiind centralizate de agentii de bursa in carnetele de ordine. In momentul in care piata este „chemata”, se desfasoara negocierea intre brokeri care este supravegheata de seful de licitatii, a carui sarcina este sa vegheze la stabilirea unui pret reprezentativ care sa asigure echilibrul intre cererea si oferta exprimate in acel moment. Deci pe pietele call, la fiecare strigare se formeaza un pret unic, numit cursul oficial al bursei si toate tranzactiile se incheie la pretul respectiv. - pietele bursiere continue (continuous markets) au drept caracteristica definitorie faptul ca ordinele de vanzare/cumparare de titluri pot fi plasate tot timpul cat piata este in

functiune. Rolul central aici revine „creatorului de piata” (market maker), care „ia pozitie” pe titlurile cu care lucreaza, devenind vanzator pentru cei care cumpara, si cumparator pentru cei care vand. La solicitarea clientului sau brokerului, orice market maker prezinta doua preturi: bid (de cumparare, fiind cel mai mare pret pe care firma respectiva il ofera pentru cumpararea titlului) si asked/offered (de vanzare, fiind cel mai mic pret pe care firma il cere pentru vanzarea titlului). Diferenta dintre pretul asked (mai mare) si bid (mai mic) este sursa de venituri pentru market maker si se numeste spread. O alta caracteristica a pietelor continue este ca tranzactiile nu se incheie la un pret unic, ci la preturi care se modifica pe tot timpul sedintei de bursa in functie de cererea si oferta de titluri ce se manifesta in fiecare moment. In acest caz, bursa nu va publica un curs oficial, ci mai multe: cel de deschidere, cursul maxim si minim, si cel de inchidere. pietele bursiere mixte sunt sisteme de tranzactii in care se utilizeaza, concomitent sau succesiv, procedura intermitenta si cea continua.

-

Tiluri financiare primare •

Actiuni Actiunile reprezinta conform celor mai uzuale definitii o participare in capitalul social al unei companii. Actionarii detin un drept de proprietate asupra activelor nete ale firmei respective, desigur proportional cu numarul de actiuni detinute. Ei au dreptul sa fie informati cu privire la activitatea companiei, sa participe la Adunarea Generala a Actionarilor si sa voteze cu privire la deciziile ce se iau in acest organism si sa incaseze dividende daca societatea a avut profit. De cealalta parte insa, daca societatea are o evolutie negativa si ajunge in incapacitate de plata (faliment), actionarii sunt ultimii care sunt despagubiti, dupa ce se platesc datoriile la stat si catre salariati, dupa rambursarea creditelor bancare si rascumpararea obligatiunilor emise. Din acest motiv se considera ca gradul de risc al unei detineri de actiuni este mai mare decat in cazul cumpararii de obligatiuni pentru ca in caz de faliment un detinator de obligatiuni este despagubit inaintea actionarului. Investitia in actiuni listate la bursa se face atat pentru dividendele ce ar putea fi obtinute, cat si pentru cresterile anticipate ale pretului de tranzactionare. Inainte de a cumpara actiuni intr-o societate este necesara o informare cu privire la domeniul in care activeaza, structura actionariatului, performantele financiare, cadrul legislativ, etc. Practic, pretul de tranzactionare al actiunilor poate fi influentat de o larga gama de factori dintre care merita amintiti cel putin urmatorii: evolutia generala a economiei si a pietei de capital, stirile oficiale transmise de companie (cu privire la castigarea de noi contracte de desfacere, patrunderea pe noi piete zonale, investitii, schimbari ale conducerii, modificarea structurii actionarilor semnificativi, profiturile obtinute, etc.), estimarile analistilor transmise prin rapoartele de analiza intocmite de acestia si transmise clientilor institutionali sau chiar publicate, articole de presa, sentimentul general al investitorilor si psihologia pietei, semnale de analiza tehnica, etc. •

Obligatiuni Spre deosebire de actiuni care presupun o participare la capitalul social al companiei respective (adica faptul de a deveni asociat, partener in compania respectiva, impartind castigurile si participand la pierderi), obligatiunile nu sunt altceva decat un imprumut acordat pentru un anumit timp bine determinat, la o dobanda fixa sau variabila dar precizata clar inca din momentul emiterii obligatiunilor si care se poate transfera unui tert prin vanzare pe piata bursiera.

Obligatiunile sunt emise de catre companiile care au nevoie de finantare si care incearca sa o obtina mai ieftin decat s-ar putea imprumuta de la banca, evitand astfel alternativa unei majorari de capital care ar presupune o posibila diluare a drepturilor de vot si a beneficiilor actionarilor existenti deja si in acelasi timp aparitia de noi actionari in cadrul companiei. O emisiune de obligatiuni este considerata mai ieftina asadar, nu numai fata de alternativa imprumutului bancar ci si fata de cea a emiterii de noi actiuni pentru ca de-a lungul timpului s-a constatat din punct de vedere statistic faptul ca dividendele platite in cazul in care s-ar emite noi actiuni sunt mai costisitoare decat dobanzile datorate detinatorilor de obligatiuni. Emitentii de obligatiuni pot fi institutii ale administratiei publice centrale sau locale sau companii private, caz in care ele poarta denumirea de obligatiuni corporative. Teoretic, riscul in cazul obligatiunilor emise de administratiile publice centrale si locale este foarte redus pentru ca este greu de imaginat ca acestea vor intra in incapacitate de plata si nu vor putea rambursa imprumutul obligatar, in timp ce obligatiunile corporative comporta un risc ceva mai ridicat.

Tranzactii bursiere  Tranzactiile cu titluri financiare primare se realizeaza in modalitati diferite pe pietele

bursiere de tip american si, respectiv, european. • Cunoscute si sub denumirea de tranzactii „for cash” sau „pe bani gata”, tranzactiile la vedere se caracterizeaza prin aceea ca persoana care adreseaza ordinul de vanzare/ cumparare isi asuma obligatia ca imediat sau in perioada de lichidare normala (la cateva zile din momentul incheierii tranzactiei sa puna la dispozitia partenerului titlurile vandute sau suma de bani care reprezinta pretul tranzactiei. Aceste tranzactii se deruleaza pe baza contului cash deschis de catre client la intermediar. In situatia in care clientul nu-si indeplineste obligatiile asumate, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau astfel: - vanzarea titlurilor respective la valoarea lor de piata din momentul in care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost indeplinita; - cumpararea titlurilor de pe piata la cursul curent in vederea lichidarii pozitiei unui client care nu a predat integral titlurile vandute. Orice diferenta nefavorabila rezultata din aceste operatiuni este suportata de catre client. • Tranzactiile in marja (on margin) sunt in esenta cumparari pe datorie efectuate prin intermediul "contului in marja" detinut de catre client la societatea de intermediere. Contul de siguranta se deschide atunci cand un client cumpara mai multe titluri cu aceeasi suma de bani sau acelasi numar de titluri cu o suma initiala mai redusa, utilizand titlurile drept gaj pentru imprumut. Prin urmare, investitorul care da un ordin de cumparare a unui volum de actiuni nu trebuie sa achite firmei-broker cu care lucreaza intreaga contravaloare a acestora. El trebuie sa depuna in termenul prescris pentru lichidarea normala numai o anumita acoperire sau marja, diferenta pana la valoarea contractului constituind-o imprumutul pe care clientul il obtine de la broker pentru tranzactia respectiva (debit balance). Cerinta esentiala pentru functionarea contului in marja este ca, pentru fiecare client, valoarea contractului sa fie tot timpul mai mare decat debitul pe care acesta il are la agentul de valori mobiliare. • Vanzarile scurte (short sales) se realizeaza tot timpul printr-un cont in marja deschis de catre client la broker. Acestea constau in vanzarea in bursa a unor titluri, cu executarea contractului dupa formula lichidarii normale, dar pe baza de titluri imprumutate.

•

Tranzactiile cu lichidare imediata presupun depunerea contravalorii cash de catre clientul care da ordin de cumparare; pe de alta parte, cel care vinde trebuie sa depuna valorile mobiliare; altfel spus, in aceste operatiuni nu se poate lucra pe descoperit nici in ceea ce priveste livrarea, nici in ceea ce priveste plata. • Tranzactiile la termen ferm se caracterizeaza prin faptul ca partenerii convin sa-si indeplineasca obligatiile peste o anumita perioada de la data incheierii tranzactiei (1, 3, 6 luni sau mai mult). Tranzactiile se incheie la bursa intr-o anumita zi, dar reglementarile in conturi si livrarea titlurilor urmeaza sa se faca la o data viitoare. Dreptul de proprietate asupra titlurilor trece de la vanzator la cumparator chiar in momentul incheierii contractului. Valoarea tranzactiei se determina pe baza cursului la termenul prestabilit, indiferent de evolutia cursului de piata la termenul tranzactiei. Pentru garantia proprie si cea a clientilor lor, intermediarii bursieri impun constituirea unor depozite in numerar sau sub forma de titluri blocate. Marimea garantiei poate fi ajustata constant, in functie de ansamblul riscurilor ce pot surveni (la bursa din Paris, atunci cand acoperirea pentru tranzactiile la termen se constituie in numerar sau bonuri de tezaur, ea trebuie sa reprezinte 20% din valoarea contractului; daca se opteaza pentru titluri cu venit variabil - actiuni - garantia se ridica la 40%). • In cazul operatiunilor la termen conditionate, numai cumparatorul contractului are dreptul sa-l execute sau nu (in cazul operatiunilor cu prima sau optiuni) sau sa se declare vanzator sau cumparator (in cazul stelajelor). o In operatiunile cu prima, cumparatorul poate, la lichidarea contractului (in ziua strigarii primelor), fie sa ceara executarea contractului, adica sa faca livrarea titlurilor si ridicarea primei, fie sa abandoneze (rezilieze) contractul, platind prima. o Stelajul este un contract conditionat, in care cumparatorul are dreptul sa aleaga sensul operatiunii, tinand seama de doua preturi stabilite pentru contract denumite "borne". Cumparatorul unui stelaj pe actiuni se poate declara fie cumparator la pretul cel mai mare, fie vanzator la pretul cel mai mic. In schimb, vanzatorul stelajului trebuie sa livreze titlurile la pretul mai mare, cand cumparatorul stelajului se declara cumparator de tiluri, respectiv sa preia la pretul cel mai mic, cand cumparatorul se declara vanzator de titluri.  Un rol important pe pietele bursiere ocupa operatiunile cu titluri financiare derivate,

respectiv contractele futures si cu optiuni pe instrumente financiare. • Contractul futures consta in asumarea de catre participanti, in general mari institutii financiare, de a cumpara sau vinde o suma in valuta sau titluri financiare la o data viitoare, pretul fiind stabilit in momentul incheierii contractului; obiectivul principal al contractantilor nu este primirea sau livrarea efectiva a valutei sau hartiilor de valoare, ci obtinerea unei diferente favorabile la cursul de schimb (daca s-au tranzactionat valute) sau la dobanda (in cazul titlurilor financiare), intre ziua incheierii contractului si scadenta acestuia. • In ceea ce priveste operatiunile pe instrumente financiare, acestea se realizeaza cu valute, contracte futures sau indici de bursa, si pot exprima optiunea de cumparare (call) sau de vanzare (put). o La operatiunile cu optiuni pe valute, cumparatorul unei optiuni call are dreptul de a cumpara la o anumita data, la un curs de exercitare stabilit, o anumita valuta, contra platii primei (pretul optiunii). In mod similar, optiunea put da dreptul cumparatorului la vanzarea valutei respective. Elementul critic este evolutia cursului valutar: in cazul cresterii acestuia, cumparatorul de call va fi avantajat,

vanzatorul ramanand in pierdere; in cazul scaderii cursului, cel avantajat va fi cumparatorul de put. o In cazul operatiunilor cu optiuni pentru contracte futures, cumparatorul optiunii are dreptul de a cumpara (la call) sau de a vinde (la put) un anumit contract futures, pentru o data de exercitare, cu un anumit pret (prima). Daca pretul contractului futures creste, valoarea optiunilor call pe acel contract creste, si scade valoarea optiunilor put, si invers, cand pretul futures scade, creste valoarea optiunilor put si scade valoarea optiunilor call. La exercitarea optiunii, vanzatorul acesteia plateste cumparatorului sau primeste de la acesta (in functie de evolutia pietei) o suma egala cu diferenta dintre pretul curent al contractului futures si pretul de exercitare a optiunii. o In cazul optiunilor pe indici de bursa, valoarea contractului asupra caruia poarta optiunea este determinata prin inmultirea nivelului cotat al indicelui cu un multiplicator specificat de bursa. La exercitarea optiunii, diferenta dintre nivelul cotat si valoarea curenta a indicelui este inmultita cu multiplicatorul respectiv pentru a se determina suma ce trebuie platita catre/ de catre cumparatorul optiunii de catre/ catre vanzatorul acesteia.  Daca avem in vedere scopul efectuarii lor, operatiunile de bursa pot fi clasificate dupa

cum urmeaza: a) Operatiuni speculative, prin care se urmareste obtinerea unui profit din diferenta de cursuri intre momentul incheierii si momentul lichidarii operatiunii; operatorul isi asuma, in mod corespunzator, un risc deoarece evolutia cursului bursei nu poate fi anticipata cu certitudine. Principiul director in aceste operatiuni este cel al oricarei afaceri: „cumpara mai ieftin decat vinzi” (buy low, sell high). Astfel, de exemplu, in cazul contractelor futures sau la termen speculatorul „la scadere” (bear, à la baisse) mizeaza pe o scadere a cursului pe care lucreaza. Ca atare, el va da un ordin de vanzare futures sau la termen, luand o pozitie „scurta” (short); daca pana la scadenta contractului cursul scade, el isi va acoperi pozitia printr-o cumparare, castigand diferenta dintre cele doua cursuri (a vandut mai scump si a cumparat mai ieftin). Invers, speculatorul „la crestere” (bull, à la hausse) anticipeaza o majorare a cursului si da un ordin de cumparare futures (la termen), luand o pozitie „lunga” in bursa (long); daca pana la scadenta cursul creste, el va face o vanzare, castigand diferenta de pret (a cumparat mai ieftin si apoi a vandut mai scump). b) Operatiunea de arbitraj, prin care se urmareste obtinerea unui castig din diferenta de cursuri, fara a exista practic riscul pretului. De exemplu, se cumpara un titlu pe o piata unde acesta coteaza mai ieftin si se revinde concomitent pe o piata unde titlul coteaza mai scump, incasandu-se diferenta de pret. O forma a operatiunii de arbitraj este speadingul: un investitor cumpara titluri pentru scadenta t1 si face concomitent o vanzare petru scadenta t2, bazandu-se pe diferenta favorabila dintre cele doua cursuri. c) Operatiuni de acoperire, prin care cel care le realizeaza doreste sa se acopere impotriva riscului de pret, urmarind in principiu conservarea valorii activelor sale in conditiile unei piete instabile si nu obtinerea unui profit. Aceste operatiuni sunt cunoscute sub denumirea de hedging si prezinta doua variante de baza. In hedgingul vanzator, cel care vinde futures la bursa dispune de titlurile respective sau urmeaza sa le primeasca ferm pana la scadenta contractului la termen; in cazul in care cursul titlurilor scade, el inregistreaza o pierdere la portofoliul sau de titluri, dar castiga la bursa deoarece are o pozitie de debitor si piata a scazut. In cazul hedgingului cumparator, cel care cumpara futures la bursa are o obligatie ferma de predare a titlurilor la

termen; daca pretul tilturilor creste, el inregistreaza o pierdere ca debitor al acestora, dar va catiga la bursa unde are o pozitie de creditor si piata a crescut. d) Operatiuni cu caracter tehnic, care sunt efectuate de agentii de bursa pentru mentinerea echilibrului si stabilitatii pietei. Cei care fac astfel de operatiuni joaca rolul de „creatori de piata” (market makers); ei vand titluri in cont propriu atunci cand se manifesta o cerere neacoperita pe piata, respectiv cumpara cand oferta este excedentara. Urmarind obtinerea unui profit din diferenta de preturi ei actioneaza implicit in sensul echilibrarii pietei.

Indici bursieri Indicele bursier este indicatorul statistic care reflecta evolutia in timp a pietelor de valori mobiliare, fiecare bursa calculand propriul indice. Indicii pietei de capital, indiferent de cine sunt calculati, tin cont de capitalizarea bursiera, determinata ca produs intre pretul actiunilor cotate si numarul actiunilor, emise de catre respectivele societati luate in considerare. Indicatorii pietei de capital reflecta o evolutie a preturilor de pe piata in comparatie cu o valoare de referinta. Cresterea unui indice bursier reflecta faptul ca cererea de valori mobiliare este superioara ofertei, indicand, in anumite limite, o activitate economico-financiara a societatilor cotate la bursa. Semnificatia indicilor este data de structura acestora: Indicii din prima generatie, in structura carora se cuprind actiuni ai caror emitenti apartin aceluiasi domeniu de activitate (Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei, etc), au o capacitate de informare limitata; • Indicii din generatia a doua, denumiti si indici compoziti, au un grad de relevanta mai ridicta, datorita cuprinderii unui numar mai mare de firme apartinand unor domenii de activitate diferite, inclusiv institutii bancare, de asigurari, firme din ramura transporturilor, telecomunicatiilor, etc. •

Pentru construirea indicilor din generatia a doua, sunt parcurse urmatoarele etape: 1. Selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui bursier, tinand cont de faptul ca acesta trebuie sa exprime evolutia pietei in general; 2. Atribuirea unei anumite importante elementelor esantionului. In acest sens, exista trei variante: a) pondere egala pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui; b) pondere proportionala cu capitalizarea bursiera, adica ponderea titlului in structura indicelui este cu atat mai mare cu cat dividendele pe actiune sunt mai ridicate; c) fara pondere, prin luarea in considerare numai a cursurilor valorilor mobiliare. 3. Alegerea datei de referinta pentru care indicele se echivaleaza cu 100, 1000 sau 10.000 de puncte, in functie de reglementarile pietei. Indicele aferent oricarei alte perioade reprezinta o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza.

Bursa de Valori Bucuresti (BVB) Bursa de Valori din Romania a fost reinfiintata in anul 1995, printr-o decizie a Guvernului Romaniei, si a fost finantata de la bugetul de stat, urmand ca, in termen de 3 ani de la infiintare, sa ramburseze din comisioanele aplicate tranzactiilor efectuate suma necesitata de infiintarea ei. Odata cu infiintarea bursei, cu sprijin din partea autoritatilor canadiene, s-a hotarat ca specializarea personalului sa se desfasoare in institutii similare din Canada, iar sistemul de

tranzactionare STEA (Sistemul de Tranzactionare Electronica Automata) sa fie adaptat conditiilor specifice Romaniei. Astfel s-a ajuns nu numai la un sistem compatibil cu marile burse, ci si la un sistem extrem de performant si de bine integrat in privinta functionalitatilor oferite. Incepand cu luna octombrie 1999, sistemul STEA a fost treptat inlocuit cu sistemul de tranzactionare HORIZON. Acesta inlocuieste ringul de tranzactionare cu strigare, conferind agentilor de bursa posibilitatea de a tranzactiona direct de la calculatorul propriu, printr-o legatura a acestuia cu Nucleul de Tranzactionare, care editeaza si valideaza ordine, executa tranzactii si actualizeaza statistici si informatii despre tranzactii in urma executarii acestora. Indicii BVB 1. Indicele BET (Bucharest Exchange Trading) Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru a reflecta tendita de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la BVB. Prin constructie (metodologie de calcul, reguli de selectie a actiunilor si actualizare) indicele are scopul de a furniza o baza adecvata pentru tranzactiile derivate pe indici. Acestea sunt options si futures si combinatii ale acestora. 2. Indicele BET-C (BET – Compozit) Masura introducerii indicelui BET-C a fost luata datorita necesitatii unei reprezentari complete a evolutiei preturilor titlurilor trazactionate la BVB. Indicele BET-C este calculat ca si indicele BET, fiind egal cu media ponderata cu capitalizarea bursiera a preturilor titlurilor aflate in portofoliul indicelui. Datorita faptului ca scopul principal de creare a indicelui compozit este de a reflecta evolutia tuturor actiunilor tranzactionate, in cosul indicelui vor fi automat incluse noile societati pe masura ce sunt cotate, in ziua urmatoare formarii titlului de piata. 3. Indicele BET-FI Numarul de societati luat in considerare pentru determinarea valorii indicelui este unul variabil, BET-FI putand fi actualizat oricand este necesar. Fiind primul indice sectorial lansat de BVB, BET-FI reflecta tendinta de ansamblu a preturilor unitatilor de fond (ale fondurilor de investitii) tranzactionate la bursa. Metoda de calcul este identica cu cea aplicata pentru BET si BET-C. 4. Indicele pietei extrabursiere din Romania – Rasdaq Compozit Indicele Rasdaq Compozit ia in calcul toate societatile listate pe piata Rasdaq. El urmareste sintetizarea tendintei globale a preturilor actiunilor emise de acestea. Din punctul de vedere al metodologiei de calcul, indicele Rasdaq Compozit se incadreaza in familia indicilor bursieri ponderati prin capitalizarea de piata. Evolutia indicilor BVB in perioada 17 – 21 noiembrie 2008 Indicele BET, a scazut cu 7,68%, de la 3.128,53 puncte, pana 2.888,31 puncte. De la inceputul anului, BET a pierdut 70,60% din valoare. Indicele compozit al pietei, BET-C, a pierdut 6,44%, scazand de la 2.282,64 puncte, pana la 2.135,54 puncte. BET-C a pierdut in acest an 67,96%. Indicele BET-FI, care arata evolutia celor cinci societati de investitii financiare (SIF), a coborat in intervalul analizat cu 6,35%, de la 14.496,79 puncte, pana la 13.576,87 puncte. Comparativ cu inceputul anului, insa, BET-FI afiseaza cea mai puternica scadere dintre toti indicii, de 82,74%.

Bibliografie

1. Ioan Popa – „Bursa”, volumul I, Colectia Bursa Bucuresti

2. Bogdan Ghilic-Micu – „Bursa de valori”, Editura Economica 3. Gabriela Anghelache – „Piete de capital si burse de valori”, Editura Economica 4. Reviste: „Money Express”, „Investitii si profit” 5. www.bvb.ro , www.tmctv.ro Studenta: BLANARU Anca Adina Grupa: 8581