Bucataria Rm

1. Introducere Bucataria nationala moldoveneasca a influentat mult bucatariile traditionale ale altor popoare de pe teritoriul ei, si in acelasi timp s-a completat cu elemente din cea ucraineana, bulgara, gagauza, rusa, iar in secolele trecute din bucatariile greaca si turceasca. Traditionale pentru bucataria autohtona sunt bucatele pregatite din cele mai variate legume: rosii, ardei, vinete, varza alba, fasole, ceapa, usturoi, praz etc. Legumele sunt folosite la pregatirea salatelor si sosurilor, ele sunt coapte, inabusite, murate, sarate sau marinate, obtinindu-se astfel adevarate opere de arta culinara. Un colorit specific reda bucatariei traditionale o diversitate mare de bucate din porumb si faina de porumb: crupe, copturi, supe, fulgi, bauturi nealcoolice, etc. Mai cunoscuta este mamaliga – un terci din faina de porumb cu gust fin si delicios. Mamaliga este servita cu jumari, fripturi, brinza, smintina etc. In bucataria moldoveneasca un rol aparte le revine produselor din carne, in special la pregatirea bucatelor calde, dar si aperitivelor. Este populara zama de pui, bors, tocana, friptura si costita din carne de porc, mici din carne de vita, mangea din carne de berbec. Multe bucate din carne si peste sunt preparate la gratar deasupra carbunelui de lemn incins. Produsele astfel pregatite sunt de obicei anterior marinate. Nici o sarbatoare traditionala nu se petrece fara sarmale, racituri, taitei cu carne de pasare etc. Masa de sarbatoare in Moldova este cu gust impodobita cu bucate delicioase din faina de griu: prajitei, copturi, invartite, placinte, sarailii cu fructe, legume, nuci etc. In diferite zone ale Moldovei predomina bucataria locala: in zonele de est ucrainenii prefera renumitele borsuri, la sud bulgarii va pot servi cu un sos traditional – mangea din pui, iar gagauzii – cu sorpa, o supa din carne de berbec, pregatita cu multe mirodenii, in comunitatile de rusi sunt populare pelmeni – un soi de coltunasi cu carne, etc. In bucataria moldoveneasca sunt servite o gama variata de bauturi traditionale: compoturi, sucuri din fructe, dar si bauturi tari: vinuri, divinuri, brendi, rachiul, etc. Viticultura in Moldova are traditii multiseculare. Celebrele vinuri moldovenesti sunt cunoscute si apreciate departe peste hotarele tarii. Ele pot fi seci, pentru desert sau tari, pot avea un buchet variat de arome si nuante cromatice. La pregatirea vinurilor sunt folosite soiuri europene: Sovignon, Cabernet, Muscat etc., dar si cele moldovenesti: Feteasca, Rara neagra, Moldova etc. Bauturile tari: rachiurile, brendy si divinurile sunt pregatite dupa tehnologiile traditionale. Daca ati indragit deja bucataria moldoveneasca, va propunem sa calatoriti in lumea gastronomiei moldovenesti.

2. Istoria si evolutia culturii gastronomice moldovenesti

Istoria bucatariei se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al bucătăriei îl putem localiza odata cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrana omului, acum alimentele suferă transformări: prin frigere, ele devin gustoase, aromate, pline de savoare. După foc, fermentaţia revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea fermentaţiei nu se reduce numai la conservarea alimentelor, ea transformă textura şi gustul acestora, prin fermentaţie, fructele si strugurii se transformă în băuturi alcoolice, bere, vinuri, prin fermentaţie laptele dă naştere la noi produse. Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge cronologic mai multe perioade: Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 î.e.n alimentaţia de bază era carnea, în Egipt se făceau pâinişoare din grâu şi erau cunoscute vinul şi berea. Perioada preclasic, până la căderea Romei, perioada lui Homer şi Pericle. În Imperiul Roman, arta culinară era foarte apreciată. Bucătării prezentau bucatele cu aspectul lor iniţial; peştele şi vanatul trebuiau să păstreze forma din starea lor vie, principalul mijloc de preparare al hranei era frigerea. Perioada barbarismului până în evul mediu târziu, acum dezvoltarea bucatariei inregistreaza o stagnare. In perioada sec. al XIV-lea, bucataria cunoaste o dezvoltare mult mai mare. La curtile marilor seniori si regi se organizau adevaratele orgii alimentare. Banchetele devin o adevarata manifestare a gloriei si a bogatiei stapanilor. In perioada clasica, perioada cuprinsa intre mijlocul secolului al XVII-lea si pana lainceputul secolului al XX-lea, bucataria incepe sa devina arta culinara. Parisul devine centrul artei culinare. Prepararea si prezentarea cat mai estetica a bucatelor au o importanta deosebita. Bucatarii francezi devin renumiti nu numai la Paris dar si la curtile imperiale din Europa. Caracteristicile bucatariei romanesti contemporane Bucataria moldoveneasca, a reusit de-a lungul vremii, sa-si pastreze traditia, bucatarii au stiut sa transmita urmasilor gustul mancarurilor noastre traditionale, acestia au imbunatatit si rafinat mancarurile dar au pastrat nealterata arta culinara traditonala Daca privim in present dezvoltarea si imbunatatirea retetelor nationale putem observa ca astazi, la prepararea mancarurilor, se foloseste tot mai putin untura chiar in timpul iernii, aceasta este inlocuita cu untdelemn, unt sau margarina. Se foloseste tot mai putin rantasul sau ceapa prajita. Acestea sunt inlocuite cu ceapa inabusita si faina dizolvata in apa. Se folosesc tot mai putin oasele, pentru a imbunatati gustul mancarurilor, ele sunt inlocuite de supe concentrate. Aceste modificari in bucataria traditionala au aparut din nevoia de a obtine mancaruri dietetice. Un alt factor care a determinat modificari in modul de pregatire al mancarurilor este "lipsa de timp" a gospodinelor, precum si aparifia unor preparate si semipreparate obtinute industrial, care pe de o parte usureaza munca in bucatarie, iar pe de alta parte, specificul si gustul inedit al mincarii de alta data se pierde. Mancarurile specifice si traditionale, cunoscute si apreciate atat in tara, cat si in strainatate, sunt realizate astazi de marile restaurante, insa foarte putin si de gospodariile taranesti care au putea participa la turismul rural, ele aduc peste veacuri traditia milenara a poporului nostru.

2

Bucataria moldoveneasca Interactiunea poporului basarabean cu diverse popoare a dus la acapararea multor traditii ale altor popoare. Ucrainenii, rusii, grecii, evreii, turcii, nemtii, care locuiesc pe acest meleag de multa vreme, au contributia lor in dezvoltarea retetelor culinare traditionale. La randul ei, cultura avansata a vinificatiei moldovenesti s-a integrat in obisnuintele gastronomice ale etniilor conlocuitoare, imbogatind masa lor cu produsul magnific al podgoriilor moldovenesti. Astfel, grecii, pe langa faptul ca le-au impartasit moldovenilor din experienta lor vitivinicola, mai au si meritul de a fi adus cu ei mai multe secrete si tehnologii specifice bucatariei mediteraniene. Din ea am preluat predilectia pentru aluatul cu drojdii si cel in foi, abundenta uleiurilor vegetale, folosirea vinului sec la prepararea bucatelor din legume si carne, pentru sosurile picante. Asemenea preparate se imbina fericit cu vinurile albe, produse din soiurile Traminer, Sauvignon, Shardonnay. Aceste vinuri potolesc setea si dau un plus de energie. Un renume mondial si-au castigat vinurile Sauvignon si Shardonnay, produse de Acorex Wine Holding, Dionisos-Mereni si DoinaVin. Mai multe bucate comune pentru tot spatiul balcanic, aflat odinioara sub sceptrul otoman, poarta denumiri turcesti: ghiveci, musaca, ciorba etc. Influentele turcesti au completat bucataria moldoveneasca si cu noi modalitati de pregatire a mancarurilor din carne de miel. In functie de modul de preparare a lor, aceste bucate cer sa fie servite cu vinuri albe (Shardonnay) sau rosii (Cabernet, Merlot). Ultimele, mai ales daca sunt produse din poama cultivata in sudul Moldovei, pot deveni podoaba oricarui ospat, armonizand perfect cu preparatele din carne. Ne referim la productia combinatelor Cricova, Milestii-Mici, Leovin etc.

3. Meniul caracteristic bucatariei traditionale Cele mai delicioase bucate nationale sunt mamaliga si sarmalele, deaceea as vrea in cele ce urmeaza sa descriu evolutia si patrunderea acestira pe meleagurile Moldovei. Mamaliga Mamaliga nu are virsta, nimeni nu stie exact de cite secole aceasta e considerate o a doau apiine pe meleagurile noastre. In Europa porumbul a ajuns prin 1492, fiind adus de Cristofer Columb din America de Sud. In Rusia porumbul a inceput sa fie cultivat din sec al XVII-lea. In Moldova porumbul a fost adus in aceeasi perioada din peninsula Balcanica. In tarile romane aceasta s-a raspindit mai rapid decit in alte tari. Atunci, teritoriul nostrum se afla sub stapinirea Imperiului Otoman, care impovara taranii moldoveni cu impozite mari, darn u impozitau aerul si porumbul. De atunci mamaliga a devenit o a doua pine. Moldovenile dintotdeauna au vase pentru gatit mamaliga. Faina se pastreza in saci de pinza sau in vase de lemn. Este mai gustasa daca e gatita pe o plita cu lemne sau chiar la cuptor. In plus, gustul depinde si de atit de soiul porumbului din care a fost macinata faina, cit si de uscaciunea boabelor. Cindva taranii aveau o tehnologie anumita de uscare a boabelor pe plita, din care ulterior si faceau faina. 3

Traditional, aceasta mincare se maninca cu tocana de porc, ghiveci, zeama. Este o savoare sa combini regina bucatelor cu ardei prajiti in sos de rosii si ceapa, ci pui in smintina ori cu peste prajit. E o nebunie daca mai torni si peste mamaliga un mujdei din usturoi. In unele sate moldovenii te pot ospata cu ceva mai ciudat, mamaliga cu chisalita, cu cirese, cu visine, ci pepene si cu struguri proaspeti. Sarmale Sarma (sarma сарма, plural sarme сарми în majoritatea limbilor slave, şi sarmale în limba română), este un cuvânt utilizat pentru a descrie un preparat culinar din carne tocată (de porc dar şi de vită, oaie, pasăre sau chiar peşte în zona Deltei mai ales), amestecată cu orez şi cu alte ingrediente şi învelită în foi de varză sau de viţă de vie, în forma unor rulouri. Se considera ca aceasta mincare a fost preluatain sec. XIV-XV din bucataria tatarasca si turceasca, unde se numea dolma, adica ceva umplut. Se pot face sarmale şi de post, înlocuind carnea din umplutură cu ciuperci, soia, legume tocate, păsat de porumb, sau chiar bucăţele de pâine (la alegere sau în diferite combinaţii după gust). La masă, sarmalele de post se servesc cu sos de roşii, ceapă verde sau salată de ceapă uscată. Varza folosită la prepararea sarmalelor poate fi proaspătă sau acră (murată rapid sau pentru a fi păstrată peste iarnă). Sarmalele se mai pot prepara cu foi (frunze) de podbal, ştevie, spanac sau (în unele zone) hrean. Sarmalele cu păsat sunt "de post" dar pot fi şi "de frupt" dacă li se adaugă la împachetat căte o felie de costiţă sau jambon afumat în mijlocul umpluturii. Gurmanzii sunt de părere că sarmalele sunt mai gustoase dacă se fierb într-un ceaun din fontă, la foc domol, dacă la fundul ceaunului şi printre sarmale se pun bucăţi de şorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, multe frunze de cimbru şi mărar şi mai ales dacă se consumă după ce "stau" 2-3 zile.

4. Retete traditionale Mamaliga – Ca la mama acasa: Mamaliga se fierbe in ceaun. La 4,5 pahare de apa se toarna 1,5 pahare faina. Cind apa incepe sa fiarba, se toarna aproximativ cam doua mini de faina si se lasa 7-10 minute, dupa care se adauga cealalta cantitate. Se fierbe la foc mic 20-30 minute, dupa care se ia de pe foc si se amestica cu putin unt. Mamaliga se lasa sa se intareasca. Tocana din carne de porc: La mamaliguta traditional se gateste o tocana de porc. Carnea se taie marunt si se prajeste pe o tigaie incinsa cu undelemn, deasupra se toaca ceapa. Separat se bate usturoi cu sare si piper negru, pe care le punem in carne. Tocana poate fi servita cu mamaliga cu brinza de oi si cu smintina. Placitele: Ingrediente pentru aluat: 500 g faina de griu; 1 pahar de apa fiarta calda; 1 lingura rasa de sare; 3 linguri mari de ulei de floarea-soarelui. 4

*Se face un aluat nu prea virtos, dar daca a iesit asa se adauga putina apa. Se framinta bine si se lasa pe 10 minute sa se odihneasca, cu un prosop sau cu o cratita incalzita. *Aluatul se imparte in citeva bucati de marimea unui mar sau a unui ou, se intinde fiecare cu melesteul pina la grosimea de 3-5 mm si se lasa iarasi sa se odihnesca. *Fiecare foaie se intinde cu atentie cu miinile pe in find de lemn acoperit cu o fata de masa, pina cind aluatul aluatul devine subtire ca hirtia. Se lasa as ape citeva minute dupa care se impatureste. *Se pune umplutura (brinza de oi, de vaci, ceapa cu ou, cirese, visina, se poate si carne). Se coace in rola la foc moderat timp de 15-20 minute. SARMALE din carne de porc cu varza acra si costita afumata: Ingrediente: Carne de porc (fara os) - 800 de grame, varza acra 4-5 kg, 4 cepe; pasta de rosii - 100 de grame; apa sau supa de carne 1,5 litri, boia de ardei 2 grame; untura de porc sau ulei 250 de grame; orez - 100 de grame; piper - 5 grame; cimbru 2 grame; cotita afumata 300 de grame, 10 rosii mici; sare - 20 grame; zahar 20 de grame, 2 frunze de dafin Carnea se trece prin masina de tocat (sita mijlocie), impreuna cu doua cepe taiate marunt si inabusite in untura si putina apa. Apoi, se amesteca cu orezul (fiert pe jumatate si racit la jet de apa rece), jumatate din catitatea de piper pisat, cimbru si sare. Separat , se aleg foile de varza (fara rupturi), taindu-le in bucati potrivite. Din compozitia de carne pregatita se fac sarmalele. Se ia foaia de varza, in mijlocul ei se pune püutin din compozitia de carne (de marimea unei nuci mari), se impacheteaza in forma de sul, iar capetele sulului se introduc cu degetul inauntru, obtinindu-se ,astfel, forma de sarma. Pe fundul unei cratitte sau unui vas de jena, se pune varza taiata ca taiteii fini, apoi, pe margine, de jur imprejur se aseaza sarmalele, iar in mijloc costita afumata (bucata intreaga) si restul de varza tocata. Ceapa ramasa se taie in felii subtiri si se caleste in untura sau ulei pina ce se ingalbeneste; se adauga boiaua deardei, apoi se se stinge cu pasta de rosii si cu supa de carne (sau apa). Totul se toarna peste sarmale; se adauga o crenguta de cimbru, frunzele de dafin, zaharul si restul boabelor de piper. Zeama: Ingrediente:        

un pui de casa, 1 ceapa tocata marunt, 2 linguri de zarzavat de ciorba (morcov, telina, gogosari rosi dati pe razatoare si frecati cu un pic de sare), 2 linguri de ulei, 2 oua, 200gr smântana, 4-5 catei de usturoi, o lingura de patrunjel verde, 5

 

1 lingurita de zahar, sare de lamâie.

Se taie puiul pe bucati cât mai micute se clateste bine cu apa rece si se stoarce. Ceapa tocata fin si zarzavatul de ciorba se calesc câteva minute în ulei. Se adauga 3 litri de apa rece si carnea de pui. Se lasa totul sa fiarba la foc domol pâna carnea de pui este bine patrunsa, aproape ca se desprinde de pe os. In acest moment, cateii de usturoi se zdrobesc în zeama si se mai lasa sa dea câteva clocote. La final se adauga lingurita de zahar. Se ia oala de pe foc si se drege zeama cu oule bature bine cu smântana. Se adauga dupa gust sarea de lamaîe si la final se presara patrunjelul tocat fin. Racitura: Ingrediente:      

jumatate de gaina(de tara) morcovi 3 buc ceapa 2 buc 3 pliculete gelatina 6-8 catei usturoi sare

Se fierbe gaina portionata cu legumele pana carnea este bine fiarta apoi se scoate se lasa sa se mai racoreasca zeama, se adauga usturoiul pisat apoi zeama se strecoara. Gelatina se dizolva in putina zeama calduta dupa care se rastoarna in restul de zeama amestecand-o. Carnea se aseaza in castronele (asa am pus eu ca sa fie mai adunat) si se pune zeama deasupra. Se da la rece. Cozonac: Ingrediente:         

1/2 kg faina 5 oua 350 g zahar 40 g drojdie de bere 1 pahar lapte 1 lingura rom 1 varf de cutit sare vanilie coaja de lamaie 6

 200 g nuci  1 pachet unt Se dizolva drojdia in lapte, se amesteca cu faina si zaharul si se lasa sa creasca o ora; Cand aluatul este crescut, se adauga ouale unul cate unul, sarea, romul, vanilia si coaja de lamiie. Se amesteca totul si se framanta 10-15 minute, apoi se lasa din nou sa creasca 1/2 ore; Pe planseta cu faina se intinde o foaie din aluat de 1,5 cm, care se unge cu untul frecat spuma. Peste stratul de unt, se presara pe toata foaia, nucile trecute prin masina de tocat sau pisate marunt. Se infasoara foaia, formand un sul, care se taie in 8-10 bucati; Fiecare bucata se strange la unul din capete si se aseaza una langa alta, cu partea stransa in jos, intr-o forma rotunda de tort, unsa cu unt si tapetata cu faina. Se mai lasa sa creasca 1/2 ora, apoi se introduce in tava in cuptor, unde se tine 30-40 minute la foc potrivit; Se obtine o prajitura aspectoasa, ca un buchet de boboci de trandafiri. La cateva minute dupa ce s-a copt, se scoate din forma, cu grija, pentru ca "trandafirii" sa ramina uniti, si se aseaza pe platou.

5. Obiceiuri si traditii Poporul moldav este un neam crestin-ortodox, 98% din populatia Republicii Moldova este de religie ortodoxa. De aici si foarte multe sarbatori atit religioase cit si laice cu traditii gastronomice specifice zonei. Daca privim latura religioasa putem mentiona:  Craciunul 7 IANUARIE Craciunul este intampinat cu datini si obiceiuri care au devenit traditie. In Ajunul Craciunului, copiii colinda pe la casele gospodarilor urandu-le "buna dimineata" si sa li se ofere colindeti sau bolindeti, acei mici colaci din faina de grau care, la sate, se framanta si se coc in acea noapte. Cetele flacailor incep sa colinde in seara de ajun, pe la case de gospodari incepind cu cara preotului ce ii binecuvinteaza. Deasemenea sunt colindate gospodariile cu fete de maritat, pentru ca ele sa isi gaseasca ursitul. Cetelor de colindatori li se dau colaci, numiti si craciunei ce se coc cu multaevlavie de gospodine. Frumusetea datinilor strabune este intregita si de taiatul porcului aproape ca nu exista casa in satele din tara noastra la care in ziua "de Ignat" 3 ianuarie, sa nu se taie porcul. Cu o zi inainte de taiere, porcul nu se mai hraneste, ci i se da de baut numai apa putin sarata, astfel incat, sa aiba stomacul s.i intestinele golite pentru a fi mai usor de curatat. In momentul cand se injunghie porcul, sangele se lasa sa curga intr-un vas, se pune un pumn de sare si se amesteca bine cca. 20 minute pentru ca acest sange, sa nu se inchege. In unele bucatarii acest sange se foloseste la prepararea unor produse cum ar fi toba, caltabosj, sangerete, etc. Dupa ce porcul a fost injunghiat si a murit, se parleste de regula la foc de paie. Dupa ce a fost bine parlit porcul se curata de cenusa si scrum. Se aseaza pe un suport din lemn curat, se opareste cu apa fierbinte si i se scot unghiile. Dupa spalare, porcul se acopera cu o panza de sac umeda si se lasa cca. 20 minute sa se "inmoaie" cioriciul. Dupa care, porcul se rade bine cu cutitul pe toata suprafata, astfel incat, sa se curete toata murdaria, iar soriciul sa devina galben frumos, apoi porcul se transeaza. Mai intai se desprinde slanina, cu exceptia 7

slaninii aflate pe spate si pulpa, se desprind capul, picioarele din fata si cele din spate. Dupa transare, carnea, slanina si osanza se pun separat pe scanduri curate si se lasa cca. 2 ore sa se raceasca. Ficatul, plamanii si inima se pun intr-un vas, iar intestinele se pun in alt vas. In timpul celor doua ore cand carnea este lasata "sa se raceasca", se curata matele, stomacul si basica, se desfac matele subtiri si apoi matul gros, operatiunea se face cu multa grija, astfel incat aceste mate, sa nu se rupa sau sa se incurce. Dupa ce matele au fost desfacute, se curata de untura si se taie in bucafi de cca. 1 metru. Cand toate matele, stomacul au fost golite de murdarie si spalate, se intorc pe partea cealalta cu ajutorul unui betisor. Dupa ce toate intestinele au fost intoarse, acestea se curata de partea mucoasa cu ajutorul unui cutit, astfel incat sa ramana curate, subtiri si transparente. Dupa spalare si curatare, acestea se pastreaza intr-un vas cu apa sarata. Matul gros, stomacul si basica se presara cu sare grunjoasa, apoi cu sare marunta si boabe de porumb si se lasa in apa cu sare. Dupa aceasta curatare organele pot fi folosite la prepararea carnatilor, a tobei sau a caltabojului. Carnea afumata se obtine din coltlete, costite, muschiuleti, pulpa si spata. Toate aceste parti anatomice se curata de slanina, cu exceptia pulpei si a spatei la care se lasa atat slanina, cat si soriciul. Se aseaza bucatile de carne intr-un vas si se presara bine cu sare grunjoasa si silitra pentru a-si pastra culoarea roz. Carnea se tine la sare 4 zile avand grija sa se intoarca astfel incat, sa patrunda cat mai bine sarea si condimentele in interiorul carnii. In timpul cat aceste bucati de carne stau la sare, ele isi lasa o zeama si cu aceasta zeama se stropesc toate bucatile de carne. Daca porcul a fost prea gras si nu se obtine aceasta zeama, atunci se adauga putina apa sarata. Dupa 4 zile se scot bucatile de carne si slanina si se pun la uscat afara la ger si vant, iar spata si pulpa se mai pastreaza pana la 2 zile. Dupa 1-2 zile de pastrat la ger, cand bucatile de carne si sunca s-au mai zvantat se freaca bine cu usturoi pisat si se mai lasa la vant 1-2 zile. Apoi se pun la fum. Afumarea se face incet, in timp, iar bucatile de carne si sunca vor fi asezate astfel incat intre ele sa circule aerul. Carnea se lasa la fum 4 zile sau chiar mai mult In functie de marime, astfel incat sa le patrunda bine fumul. Carnatii se pregatesc din carne moale dar nu prea grasa de la spata sau pulpa, dar se folosesc si toate bucatile de carne care "au cazut" la fasonare. Carnea se toaca prin masina, se pune intr-un vas, se adauga sare, piper si zeama de usturoi. Trebuie sa retinem ca usturoiul se piseaza, se lasa in apa calda cca. 20 minute si se strecoara. La carnati se pune aceasta zeama de usturoi si nu usturoiul. Se amesteca carnea cu aceste condimente pana la omogenizare, avand grija sa adaugam cite putina apa rece. De retinut, ca nu este indicat sa se adauge prea multa apa, deoarece la frigere carnatii vor crapa. Dupa omogenizare, se umplu "matele" cu carne folosind masina de tocat si palnia de umplut carnati. Dupa umplere, carnatii se inteapa cu un ac din loc in loc pentru a elimina aerul existent intre mat si carne, altfel carnatii plesnesc. Pentru a evita iesirea carnii din mate, carnatii se pot lega cu o sforicica la capete sau se ating capetele cu un cleste inrosit in foe, ceea ce va face ca matul sa se stranga imediat. Intestinele nefolosite se pot pastra timp indelungat, acestea se umplu cu aer s.i se lasa la uscat. Dupa umplere, carnatii se pun afara la ger, la uscat 2 zile, dupa care se pot afuma 4 zile. Se pot servi fripti imediat dupa ce i-am pregatit sau afumafi, caz in care se pot servi si in stare cruda.

8

 Sf. Vasile cel Mare (Anul Nou) 14 IANUARIE Basarabenii petrec noaptea de Anul Nou 13 ianuarie intr-o atmosfera de buna dispozitie, cu muzica si dans, uraturi. Este o noapte frumoasa cand toti spera intr-un an mai bun, cu sanatate, cu noi impliniri. Pe 14 ianuarie este sarbatorea Sfantului Vasile cel Mare. Aceasta zi se serbeaza mai ales in familie, este continuarea sarbatoririi Anului Nou, meniul din aceasta zi incepe de obicei cu un bors din carne de porc si varza si continua cu gustari, salate, fripturi si placinte. Pe 18 ianuarie este Ajunul Botezului Domnului, in aceasta zi se mananca de post. In unele zone din tara ca de exemplu la sudul Moldovei, este obiceiul ca in aceasta zi "fetele de maritat" sa tina post negru, ele nu mananca si nu beau nimic toata ziua. Seara, ele vor manca o turtita din faina, apa si sare, dar fara sa bea apa. Legenda spune ca tanarul care le va da sa bea apa in vis in noaptea de Ajunul Bobotezei, acela le va fi viitorul mire. Tot in aceasta noapte, se obisnuieste ca fetele sa-si puna busuioc sub perna pentru a-si visa viitorul mire. Pe 18 ianuarie sarbatorim Botezul Domnului sau Boboteaza, in aceasta zi in toate bisericile ortodoxe se oficiaza slujbe de sfintirea apei – aghiasma.. Cu aceasta aghiasma se stropeste interiorul casei, se stropesc vitele si se pastreaza intr-o sticia cu busuioc. Sarbatorirea Botezului Domnului se face de regula in familie cu un meniu format din gustari reci: carnati; zeama de pasare; fripturi din pasare si porc; muraturi; placinte; dulciuri.

Botezul este prima Taina Sfanta a bisericii, o lucrare Sfanta, prin care in chip tainic, nevazut, se da omului Harul cel mantuitor al lui Dumnezeu. Botezul curata de pacate, pe prunci de pacatul stramosesc. Aceasta taina a botezului este sarbatorita cu multa decenta in casele noastre, respectul la aceasta sarbatoare crestina revine pruncului botezat si nasilor, care devin parintii duhovnicesti ai pruncului. Finii sunt datori sa asculte si sa-i respecte pe nasii lor, ca si pe parintii lor trupesti. Cu ocazia Botezului, parintii pruncului organizeaza o petrecere, la care participa, de regula, familia si prietenii apropiati. Preparatele care se vor servi cu aceasta ocazie, vor fi ca pentru o masa festiva, cu gustari, antreuri, fripturi, dulciuri si bauturile care se asociaza.

Logodna, este o fagaduinta ce si-o fac cei ce vor sa se casatoreasca, cu aceasta ocazie, se oficiaza o slujba scurta, cu care biserica prin preotii ei, binecuvanteaza pe logodnic si logodnica. Logodna are aproape aceeasi putere ca si casatoria.

Taina Sfanta a casatoriei, a nuntii, este cea mai straveche Taina, prin ea se intemeiaza unitatea si trainicia familiei, trainicia poporului si a neamului nostru. Preotul, cere lui Dumnezeu, sa trimita mirelui si miresei Darul adevaratei uniri curate, spre a naste fii si fiice si a-i creste si educa crestineste in dragoste de Dumnezeu. Nasii sau nunii, la nunta, care de regula sunt cei de la botez, sau urmasii lor, sunt martorii celor ce se cununa, iar pe viitor, acestia sunt ca niste parinti si sfatuitori. In obiceiul poporului nostru, logodna, dar mai ales nunta, constituie evenimente deosebite care sunt sarbatorite din mosi stramosi. Elementul esential al acestei sarbatori crestine, il 9

constituie bucuria pentru noua familie, dar si dorinta de a ajuta material intemeierea acestei familii. Parintii mirilor sunt cei care organizeaza nunta, ei sunt onorati de participarea invitatilor si le ofera acestora o primire calduroasa cu mult respect si atentie. In momentul sosirii invitatilor la nunta, acestia sunt primiti la sate, cu "plosca" cu vin si paine cu sare, iar la orase in familiile mai instarite, invitatii sunt primiti cu o cupa de sampanie si piscoturi. Oaspefii de onoare ai nuntii sunt nasii - nunii, carora li se acorda cea mai mare atentie. Petrecerea consta, dupa oficierea cununiei in Biserica, Intr-o masa imbelsugata cu muzica si dans. In unele zone din tara, nunta dureaza doua – trei zile, aceasta incepe la casa miresei si se termina la casa mirelui. Din preparatele servite cu aceasta ocazie fericita, nu lipseste "tortul miresei" care este pregatit astfel incat, se satisfac toti invitatii. Inmormintarea, nu este o sarbatoare insa si aici putem mentiona mincaruri spicifice cum ar fi: coliva, plachia (orez cu prune uscate), etc Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо) este un aliment care se foloseşte pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase şi înmormântări) şi se pregăteşte din grâu dat la piuă sau din arpacaş (orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică. Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morţilor. La toate soroacele de pomenirea morţilor, creştinul se îngrijeşte să facă o colivă care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfinţite. Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea). Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36). Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. Alimentarea poporului nostru de-a lungul istoriei, deci bucataria basarabeana, a fost influentata de conditiile geografice, de clima, de bogatiile naturale ale solului, padurilor si apelor, dar si de credinta neamului nostru, a Bisericii Ortodoxe, care s-a pastrat aproape nealterata din mosi stramosi. Alimentatia neamului este o alimentatie bazata pe legume, lapte, branzeturi, oua, peste, carne, vanat, cereale, grasimi, ea alterneaza intre mancaruri de "post" realizate din legume, cereale, verdeturi si grasimi vegetale si mancaruri de "cislegi" bazate pe branzeturi, lapte, oua, carne si legume, grasimi animale. "Postul este semnul, simbolul sa iubim pe Dumnezeu, care n-are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie de post, fiindca el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi insine... " (Matei 17, 21). 10

Postim miercurea pentru sfatul tinut de iudei pentru vinderea Domnului, si postim vinerea pentru ca Domnul a patimit pentru noi. Postul Mare sau Postul Pastelui incepe lunea, cu sapte saptamani inainte de sfintele sarbatori si dureaza pana in Sambata Mare. A fost randuit de biserica pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor in vederea intampinarii cu vrednicie a praznuirii anuale a patimilor si a Invierii Domnului. Sfantul Vasile cel Mare a spus: "sa aratam cat este de vechi postul, sa aratam ca toti sfintii l-au primit ca pe o mostenire stramoseasca si l-au pazit, transmitandu-l din tata in fiu. Asa s-a pastrat acest bun fi a ajuns din neam in neam, pana la noi". Inaintea acestui post se "lasa sec", este ziua "lasatului de sec", cand toti romanii sarbatoresc intrarea in post printr-o masa foarte bogata la care vin, deci nu sunt invitati, copii la parinti, nepoti la bunici, tineri la batrani, fini la nasi. Astazi, de ziua lasatului de sec, cei care sunt suparati se impaca, se iarta toate greselile, oamenii intra In Postul Pastelui cu sufletul curat si fara ura impotriva semenilor. In aceasta zi meniul este format din: oua fierte, branza, ciorba sau supa de pasare, friptura de pasare cu garnituri si salata si nelipsita placinta cu branza dulce de vaci. Postul Pastelui, ca durata este cel mai mare dar si cel mai dur dintre posturile Bisericii Ortodoxe. Primele doua zile, luni si marti, se ajuneaza, deci nu se mananca decat seara, dupa apusul soarelui, numai paine si apa, iar sambata si duminica pe toata durata postului este dezlegare la vin si la untdelemn. In ziua Floriilor si la Praznicul Bunei Vestiri, este dezlegare la peste, mai este dezlegare la vin si untdelemn. cand in calendarul ortodox este sarbatoare Insemnata cu cruce neagra inclusiv in joia patimilor. Pe durata acestui post se pregatesc diferite preparate care combinate asigura meniuri complete ce pot oferi, substantele de care organismul are nevoie: legume conservate si proaspete, varza alba si rosie, fasole, morcovi, telina, postarnac, patrunjel, masline, ciuperci, ceapa, bame, sucuri de rosii, orez, gris, pesmet, fructe: mere, pere, nuci, gutui. Spre sfarsitul postului apar verdeturile proaspete: urzici, stevie, spanac, ceapa verde, usuroi verde, salata.

11

Un alt obicei este sarbatoarea zilei de nastere, care se sarbatoreste inca de la nasterea pruncului si pana la adanci batraneti In casele neamului nostru aceste intalniri constituie momente de sarbatoare, gazdele ofera o masa "bogata" si frumos ornata, cu nelipsitul tort cu lumanari, numarul acestora fiind egal cu numarul anilor sarbatoritului plus una, pe care sarbatoritul este obligat sa le stinga dintr-o suflare. Obiceiurile traditionale sunt strans legate de obiceiurile culinare. Bucataria moldoveneasca este o parte integranta a obiceiurilor si datinilor care s-au pastrat de-a lungul istoriei.

6. Festivaluri gastronomice ale Republicii Moldova Moldova este o tara europeana cu o bogata istorie, o tara populata, preponderent, de moldoveni (romani), cat si de multe minoritati nationale: ucraineni, bulgari, gagauzi, rusi, evrei, tigani, nemti, cehi etc. In acelasi timp, aici s-au pastrat multe traditii multiseculare. Neobisnuit poate parea faptul ca mozaicul polietnic al acestui teritoriu nu s-a sters din traditiile populare, ba din contra le-a imbogatit cu noi calitati, dandu-le un nou colorit si formand un original conglomerat de obiceiuri, ritualuri, folclor etc. omniprezente in satele Moldovei. O sarbatoare traditionala moldoveneasca este "Martisorul" – simbolul primaverii. In luna martie toata lumea de la noi isi pune la piept doua fire impletite – rosii si albe, care semnifica renasterea naturii. La fel, primavara este serbat Pastele – o sarbatoare religioasa populara in Moldova. Oamenii se pregatesc din timp pentru a impodobi masa cu cele mai bogate bucate si vinuri, oua incondeiate traditionale si cozonaci. In timp ouale de Pasti incondeiate au devenit drept opere artizanale departe peste hotarele Moldovei. Oaspetii Moldovei in timpul sarbatorilor pot participa la un sir de evenimente culturale: concerte („Martisor”, „Ciresar”, „Va invita Maria Biesu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade si manifestari de masa de Ziua Independentei, „Limba Noastra”, hramurile oraselor si satelor etc. ] Zilele roadei sunt marcate in orasele si satele noastre prin iarmaroace traditionale. In timpul acestor evenimente turistii straini pot cunoaste indeaproape folclorul , costumele traditionale, piesele de artizanat, etc. Toate sarbatorile, traditiile ce tin de gastronomie enuntate mai sus sunt doar organizate pe plan local, insa o sarbatoare deosebita pentru orice moldovean este “Sarbatoarea Nationala a Vinului”

12