Baum, Frank - Vrajitorul Din Oz.pdf

VRA]ITORUL DIN OZ

-,"f'HKEN gFload€d byStet30

c BIBLIOTEC,4 PENTRO TOTI COPM

L. Frunk Baum

VRAIITORUL DIN OZ din limbaengl€zA Traducer€ loszefina9iCamilBaltazar

YEKE{ bvSfet30 up{oaded

*c

ne hbnrefutWt?sdbf O. L. Irsh Bau

r\1r_ EdituM Uten OP 53i C,l 212,&ctof 4, BeuEtti, Romlhia tcl.,0213196990i091425 1619t0752548372 e-mait [email protected]

Itdjibtul dir O. L, Iladl Baum CoplridlA 2013Litca pcntfu lchiunca ln linb. rcnan! Toak dnptudlc rczcMt. Ediior: \4dh!cu !i Aii Rcda.loFcoodotutofl Iriua lic RsdactolJ8rina Bsdol Copcns: Andri Canar, Tcb&ed&taft !i pepc$: Ofet! qotmd Desdcm cIP E BibliotecnNalionatca Rohadei B,{UM, FRANK $tjitolul din oz / Irb! Bauhj tr!d. rJoyefina ii Cdil Balted - BucuEld:Ute6,20L3 ISBN 978-606-666"093_? r. Ball:zd, rorefina (had) n. Baltazar cun (Md.) 821,1I \73)-93.34=135.1

TABELCRoNoLoGIC

1856, 15 Se narte Llnan Frank Baum, in ora;ul Chitend&o din 'rrai statul New Yo*. Numit L)md dupa unchiul s;u) Baum i-a urer intotdeaunaprimul nume ii a aless; fie numit cu cel de-atdoilea, 1868 Educa$ainceputnacas:,cu ajutoml rurorilor,continuecu inrarea la AcademiaMnitar; P€elskitl,h vnr$a de 12 mi. Doi ani mai terziu, dupi o crizn in urma cnreia a fost digaosticatcu probleme I la inirM, Baun per;se9telcoala, firi si mai obtini w€odatn o diplomd de absolvirea unei 9co1i. 1870 intors acad, Frank se apud de scris.Dupn ce primett€ de la iatnl sauo mid pres;, Fianl infinJeaznun zid impreunncu ftarelemai mic Harry, Thr Rry IaM Hanr Jaurnal l88l La drna de 25 de ani, semutn la New Yo.k p€ntru a studiaacroria. Tatil siu il numegteadministratoral pmpriului lanl de teatre,iar in 1882Frai* sebucurede primul snusuccesca autot regizorqi actor 1882 Pe I noiembrie, Frmk se ds:torctte cu Maud Gage,cu care va areapatru fii. Dupi moart€atadlui sdu,avereafamfiei incepe# se micEorcze,iar FraDl abandonead teatrul pentru a intra in afaceri. Cariera sa din urm;torii mi parc sn fi€ o serie de semjdezasrre, afacedlesaleequanddesg hsendul i:rn niciun ban. incepe s; se concenuezeasupn scrisului. rc97 Pnblicl Motlw Goar,?, Prorr,o cole.fie de cent€cep€ntru copii pe carele scdsese inilial pentru fiii s;i. Cart€aaie un succesmodest,iar in anulurmitor o urmeaznFarhercoosei His Book,caredevin€cea mai vanduti cartedin acelm. 1900 Frant p$Icn Umffiatut Yrditn din Oz..nnosc\tn apoi ca Vr;jitorul din Oz, in carecombinncu mii$rrie elementemagicejnjpirale de

L. FMNK EAUM

bdmele sal€indrngire vr4jitoare,unjirori, animalecuvant;toare !i finF fantdtice cu p€hajul fmiliar a.lMidwestului american. Cdtea are ur succesim€diat. 1904 Puuicn prima conrinnte desprcOz, MinmatutTbAn dia 0.. l9l0 Frank qi Maud r mut; in California, stabilindu-sein orn!€tul pe arunciamo4it Ho[rIood. Casalor de aco]oajung€3; ne cunoscud sub numelede ,,Ozcot", iar Fra:rkseautodechrn,,lstoricut rega.tal tnr6mului Oz", adaugendserieicat€o noui can€ in fi€cde an, deg nu a mai awt parte niciodad de suc.esulprimului rctum. l9l9 P. o maimor in urna unui,nldfl. 1920 Estepublicad postw ultma sa.aft., clindadin Oz. intr-o dedicati€penbu soralui, Frank scria:,,Am invdlar sapri!€sc celebritateaca pe o flncnruiepe carerdad reutqti sn o p.inzi, nici nu meritn sn o ai; dd a faceplicere unui copil esteun ]ucru dulc€ 9i drnguJ,careindlze$e inina d coDsrituieo rdsplad in siae...Sper ca volumd meu s; Ieu!€dci acestlucru iar copin il vor indrrgi,.. $i, intr-adevnr,h 113 ani dupn ce a fost publicad pentru plima oari, povesteasa nemuritoar€continunsn faci dncere copiilor din lumeainireagn.

AceasL;ic!:trt estededicati bunuluimeuliekx Si tai)ai1t) sa!;amea,LFB.

bsStefS0 INTRODUCERI

Folclorul, legendele,miturile qi basmeleau insogitsecole la rAnd copiliria tinerilor insufleli$ de o pasiune fireasci qi instinctivi pentru povegtilefantastice,rniraculoaseqi vidit ireale.ZAneleinaripate ale lui Andersenqi ale lragilor Grimm au adus mai multi fericire in inimile copiilor decat toate celelaltecreagiiomeneqti. Cu toate acestea,basmul strivechi, care a fost de folos generalii intregi, poate fi acum clasat drept,,istoric" in biblioteca pentru copii; a sositmomentul pentru o seriemai noue de,,poveqti fantastrce", din care spiridugii, piticii qi zinele, devenili stereotipuri, si fie inlituraji, impreund cu roate intAmplirile oribile 5i infioritoare crcate de autod pentru cafiecarepovestesdaibi o morali de temut. Educa{ia moderni. include qi rnoralitatea; prin urmare, copilul modern caute in poveltile miraculoasenumai amuzarnentul5i se lipseqtebucuros de toate intamplirile neplicute. Cu aceasti idee in minte, pwestea Minunatului VrQjitor /in O; a fost scrisi nurnai pentrt a fi pe placul copiilor din ziua de astizi. Se dorclte a fi un basm rnodernizat, in care sunt pestrate uimirea qi bucuria, iar sulerinlele !i coimarurile sunt inliturate.

L. FrankBaum Chicago,aprilie 1900

CAPITOLUT I

CICLoNUL

Dorothy triia in mijlocul cAmpiilor intinse din Kansascu unchiul ei Henry care era fermier, gi cu mituqa Ern, care era nevasta fermierului. Casa in care locuiau era mici, pentnr cd mate alul trebuincios pentru dicarea ei fusese aduscu cirula de la mare depirtare. Casaaveapatru pereli, o podea gi un tavan care inchipuiau o odaie. Aceast6odaie conlinea !i o maline de gitit ruginitd, un dulap pentru vase, o masA)trei sau patru scauneqi paturile. Unchiul Henry gi mituqa Em aveaupatul lor mare intr-un col1,qi in alt coll se afla patul cel mic al Dorothy. Casa n-aveapod, nici pivnili, doar o gauri mici, sipati in p5ment qi numiti ,,pivni1a penffu ciclon", unde familia purea s; se adiposteasci in cazul cAnd se ridica unul dintre acelemari vArtejuri de vdnt care erau destul de puternice pentru a slArdmaorice aqezare omeneasci din calealor in mijlocul podelei se afla un chepeng pe careJdaci il ridicai, vedeai o scari. ce ducea intr-o gauri mici qi intunecoasi. Cdnd Dorothy stitea in pragul caseiqi iqi rotea privirea in jurul ei, cAt vedea cu ochii era numai o cAmpie vasti gi cenugie.Niciun pom qi nicio casi nu intrerupeau intinderea lesului care, pretr-rtindeni,se apropia parce de cer Soarele pArjolise p6mAntul arat, prelic6ndu-l intr-o masi cenugie

12

I. FRANK BAUM

in care se vedeaumici crlpituri. Nici micar iarba nu era verde,pentruci soareleuscasecregtetulfirelor ei lungipAni cAndc;.pitaseri aceealiculoarccenuliece sevedeapretutindeni injur. Casafuseseqi ea odati zugdviti, dar soarele colcovise tencuiala,iarploileo spilaseri,qiacumcasaseinJEgi de cenu5ie ca oricelucru de aici. liqala fel de posomorAtd CAndmituqa Em venisesi locuiasciin locurile ac€stea, fuseseo femeietanird 9i driguli. SoareleSivantul o schimbaseri insi gi pe ea. Ii furaseri sclipireaochilor,l6sAnduJe o culoareposaci gi cenuqie;ii furaserdgi roqeaga obrajilor gi abuzelor,caleacumeraugielecenu5ii.Era slabi qiprdpiditi li nu zambeanicicAnd,Cind Dorcthy, care era orfdni, sosiseaici, metugaEm tresiriseata de tare la rdsulei, incAt fusesecAtpe cesi gipe,lqi apisapieptulcu mAnaori de cAte ori voceaveselea fetilei ii ajungeala ureche.$i acuminci priveacu maremimre Ia acestcopil,caremai puteagisi un lucru ca siJ imbie si rAd6. Unchiul Henry nr: rAdeaniciodatd,Lucra sdrguincios de dimineap pAni ln noapteqi nu 0tia ce inseamn;bucuda. $i el era cenu$iu,De la barba lungi pand la cizmelebutucanoaseJ aveaqi el o inliligare aspreli grav, qi vorbea,de obicei,foartepu1in. Numai Toto o ficea pe Dorothy si rAdi, ajutAnd-oastfel si nu devin; qi ea la fel de cenuqieca tot ce o inconjura. Toto nu era cenugiuleraun cAinemic ginegru,cu pirul lung Dim6tisos!i cu ochii mici gi negri,carestriluceauveselide o parte qi de alta a nasuluimicugqi caraghios.Toto sejuca toateziulicali Dorothy sejuca qi ea cu cdpluqulqi il iubea nespusde mult. Astizi insi, nu sejucau. Unchiul Henry gedeain pragul caseiqipriveacu ingrijorarecitre cer,careera,de asti dati,

VRAJITORULDIN OZ

13

mai cenuliu ca de obicei.Dorothy stitea in uqi, cu Toto in brage,giprivea,siea sprecer Mituga Em spila vasele. Dinspremiazinoapteauziri.jelaniainceati gigreaavAntului, qi unchiul Henry cu Dorothy vizurd cum firele lungi de iarbi unduiaufri.mantate,presimlindapropiereafurtunii, Deodati seauzi,dinspremiazizi, un guierasculitin aer, $i, cend ili intoarseriprivirea intr-acolo,vizuri iarba miqcandu-se, frimAntatdgiin parteaaceea. DeodatiunchiulHenry seridicdqistrigi cdrrenevaste-sa: *Vine ciclonul,Em! Mi duc si vid de vite. Apoi fugi spregopronulundeseadeposteau vacilegi caii. Mituga Em inced lucrul gi veni la ugi. O singuri privire afardii fu de ajunsca si intrevadi primejdiacareii pigtea. -Repede,DorothylstligemdtuF, Fugi ln pivnilt! Toto o zbughi din bmlele lui Dorothy 5i zdup! se bdgd subpat, iar fata seciznea si-l scoatide acolo,Mituga Em, grozavde speriati, deschise chepenguldin podeagi cobori scamcareduceain gauramici !i intunecoasi.Dorothyrcuqi, in sfarlit, seJprindd pe Toto qivoi s'o urmezepe mitugh in pivnigd.CAndfu lajumdtateadrumului,seauzideodatiurletul ingrozitoral vAntului,li casasezguduiatAtde tare,lncAt fata igi pierduechilibrulqi cezupe nea$teptate pe podea. Apoi seintAmpli un lucru ciudat. Casafu invartiti de cAtevaori pe loc, apoi se ridici incet-incetin aer,Dorothysimleaci parci s-arfi in;llat cu un balon. Ventudle potrivnicedin miazdnoapteqi din miazizi se intilniseri pe locul undeseafla casaqilhcuseri din ea tocmai centrulciclonului.in mijlocul unui ciclonaerul estede obicei mai linigtit, dar marea prcsiunea vAnturilorridica mica locuinli din ce in ce mai sus,pdni cind ajunsein culmeavArtejuluiciclonului.Rimase acolo!i fu purtatAh

14

T. IMNK BAUM

depirtare de muld kilometri, rot aga de u$or cum ai purta un fulg Era intuneric gi vAntul urla groaznic, dar Dorothy se simlea de parc; em plimbati uqurel, cdlare. Dup6 primele inva ituri ale casei gi apoi dupi un moment cand aceasta se aplecasenileluq mai tare, fetila se simlea acum ca gi cum ar fi fo$ cletinate u!or, ca un prunc in leaganul sAu. Lui Toto insi nu-i pldcea treaba asta. Alerga dintr-un colgintr-altul al odiii, lStrand cu putere. Dorothy inse qedea foarte cuminte pe podea, a$teptandse vadi ce o si se mai intample. Deodate, Toto seaprcpie de chepenguldeschisgi aluneci afari. In prima clipi, Dorothy crezu ci il pierduse, dar indata zeri o urechecarerisirea din gauri, pentru ci ap;sarea puternici a aerului 1ineacalelul sus,astlel incat nu putea s; cad;. Fata se tari pe brdnci pAni la gauri, il in$lAc; pe Toto de urechi qi-l trase inapoi, in odaie, dupi care inchise chepengul, ca sAnu se mai poati intampla alt accident. Ceasuri intregi trecuri qi, incetul cu incetul, spaima ii pied, dar se simlea foarte singuri gi vAntul urla atat de cumplit imprejurul ei, ci aproape o asurzea.in prima clipi i;i inchipuise ci, atunci cdnd va cidea, casava I sfframate in bucili; dar, cum orele treceau li nu se intAmpla nimic groaznic, Dorothy inceti de a se mai neciji li se hotiri si altepte cuminte si vadi ce ii va aduce ziua de mAine.Se sui i n p at. ia r Toto o urma:}i ceculci ldngaea . Cu toate ci inciperea selegina qi vintul urla, fatainchise ochii gi adormi indati.

CAPITOIUTII

SFATULCU ALTINEZII

Dorothy fu degteptati de o zguduituri atat de puternic; incit, daci nu s-ar Ii aflat intinsi pe patul moale, s-ar {i lovit. Aqa insi, paraitul o lecu si-gi lini respiragiaqi-gizise cu uimire: ,,Ce s-o fi intamplat?" Toto igi puse nasul lui mic qi rece pe obrazul fetigei gi scheuni inspiimAntat. Dorothy privi in jurul ei qi-gi didu seamaci odaia nu se mai migca; nu mai era nici intune c, pentru cd razelesoareluiintrau pe fercastri qi i4undau toat; odaia. Siri din pat qi, cu Toto incurcAndu-i,seprintre picioare, alergi gi deschiseuga. Privind inainte, fetigascoaseun gipit de uluire gi ochii i se md.riri din ce in ce mai rnult la vedereaminunatei priveliqti din fala ei. Ciclonul depusesecasafoarte uqurelpe pimant ala de ulurel cum e in starc s-o faci un ciclon -, in mijlocul unui inut de o frumuseleliri seamin. Se aflau injurut lor pajiqti verzi, cu copaci ce puftau fructe bogate !i dulci. Flori strilucitoare erau respandireprerulindeni ii piiiiri cu pene frumos colorate cintau qi zburau prin pomi gi prin tufiguri. Pulin mai incolo, printre malurile inverzite,curgea un pdrAiaq qi murrnura cu un sunet de-a dreptul fermecetor pentru fetila care tdise atat timp in cAmpiile uscate cenulii. !i

l6

T. IRANK BAUM

Stand ala !i privind cu luare-aminte la pdveliltea din jurul ei, Dorothy observi venind spre ea un grup de oameni atat de ciuda{i, cum nu mai vizuse plni atunci. Nu erau inalli cit oamenii mari, dar nu aritau nici prea mici; de fapt, pireau si fie tot atar de inalli ca gi Dorothy, care era o fetili foarte bine crescutepentru va$ta €i; oricum, ar;tau, pe cat iqi putea da ea seama,mult mai bitrini ca ea. Erau trei birbagi gi o femeie, toli imbdcali foarte curios. Purtau pildrii rotunde, cu calota inalti qi pguiati, iar in jurul borului aveau clopolei mici, care sunau melodios la orice mipLare.Pdlirijle bdrbatilorerau alba.tre:pilaria femeii era albi. Aceastapurta o rochie care cddea in falduri de Ia umeri injos, preserut; cu mici stelu{escanteietoarece striluceau in soare ca diamantele. Berbalii emu imbricali in haine albastre,de aceea5iculoare capdliriile lo4 qi purtau pantofi frumos lustruili, cu vAful albastru. Dorothy se gAndi ci birbaqii trebuie si lie cam tot atat de b;trani ca unchiul Henry pentru ci doi din ei purtau birbi, dar femeia era, fEri indoiali, mult mai bitrAni: faga ii era zbArciti gi pirul il aveaaproape alb, iar umbletul ii era foarte leapin. CAnd se apropiari de casapeal cirei pragstetea Dorothy, oamenii ace$tiase opriri qi quqotiri intre ei, de parci s-ar fi temut sd meargi mii departe. Dar betanica inainti cAgiva pali sprefetil; !i, dupi o pleciciune, ii spusecu un glasblAnd: Fii bine,venite, nobili domnigi plini de vraji, in Jara Altinezilor! I1i suntem adanc recunosc;to ci ai omorAt-o pe ticdloasa de vrijitoare din Risirit qi ai scipat norodul nostm de robie. Dorothy asculti uimit; aceastacuvAntare.Oare ce voia sAspun; b;tranica atunci cAnd o numea ,,dornnigi plini de vraji" qi cdnd spuneaci a omorAt-ope ticiloasade vrijitoare

VRAJITORULDIN OZ

17

a Rfu;ritului?Dorothyerao feti{einocent6,nevinovad,care fuseseadusi aici, la mii de kilometri depirtare de casi, de un ciclonqi car'enu omor6.se niciodati niciun lel de vietate. Dar pesemneci bibu{a alteptaun rispuns de la ea,aqa ci Dorothygrii cu sfiali: -Sunteti lbartebunA,dar trebuiesAfie o greqeah;ltiu ci n.am omoretpe nimeni. -Odcum, atuncicasata a lacut-o,rispunsebitrena, rezAnd.$i astainseamn6acelagilucru. $i continud,aritAnd spreun coll al casei:Privegte,aici suntdoui picioare..,sub bucataastade lemn. Dorothyprivi intr-acolo.lntr-adevir,intr-un coll al casei rimiseseri lipit€ doui picioareincilgacein pantofi de argint, cu vArfurileascugite. -Vai, Doamne!srrigefetila, frimAntdndu-qirnAinil€de spaimi. Pesemne cd a cizut casape vrijitoare. Ce ne facem acum? -Nu-i nimic de lEcut,spusebetranicafoartelinigtiti. -Dar cine era?intrcbi Dorothy. -A fostvr5jitoareaceaticAloasidin Ris6rit, dupi cum gi-ammai spus.De ani de zile ii gineape rofl altineziiln robie, ficAndu-i sclaviiei zi qi noapte.Acum sunt cu tolii liberi qi if suntrecunoscetori pentrufapta ta. Cine suntaltinezii?a mai intrebatDorothy. - Poporuldin 1araasta,a Risiritului, undea domnitpana acumvrijitoarea cearea. Dumneataeqtio altinezi? -Nu, rispunsebihena. Dar suntprietenalor, cu toatec6 trAiescin lara de la Miazinoapte.CAndaltineziiau vizut ci vr;jitoarea e moarte,au trimis un sol la mine gi am venit numaidecat.Suntvrijitoarea de Ia Miaz5noapte. -O, strigi Dorothy,dumneataelti o vd.jitoareadevimt;?

L, FRANKBAUM

-Da, fireqte,rispunse bibuga. Dar sunt o vrijitoare buni, !i poporul meu m;. iube$te.Nu sunt atat de puternic.i pe cat a fost wijitoarea cea rea care a domnit aici, pentru ci altfel aqfi eliberat singud acestpopor. _Bine, dar eu qtiam ci toate vrijitoarele sunt rcle, spuse fetila, care era inci speriati ci se afla in fap unei vrijitoare adevi.mte. O, nu, greqeqti!Au fost numai patru vrijitoare in Jara Oz. Doui dintre ele, aceleacarc iocuiescin Miazinoapte !i in Miaz;;zl, sunt vr;jitoarc bLrne.$tiu c;. acest lucru este adeveratpentru ce eu ins;mi sunt una dintre ele, gi de aceea nu pot greli. Acelea care locuiau la Risirit !i la Apus erau intr-adevir vri.jitoare rele; dar acum, daci tu ai omorat pe una dintrc ele, nu mai eristi decAt o singuri vr;jitoare rea in toati Tara O2... !i anume cea care locuieqtela Apus. Dar, spuse Dorothy, dupi o scurt; chibzuire, mituqa Em mi-a spusci toate vrijitoarele au murit de ani de zile. Cine-i mituqa Em? -E m;tu$a mea, care locuieqtein Kansas, de unde am venit !i eu. Vrijitoarea de la Miazinoapte p;ru ci st; o clipi pe gAnduri, cu privirea alintiri in pimant. Apoi ridici privirea qi spuse: -Nu gtiu unde se afl; Kansasul, pentru c; nu am auzit niciodati de acest {inut. Dar, spune-mi, rogu-te, Kansasul esteo far; civilizate? -O, da, rispunse Dorothy. Atunci in{eleg. Cred ci in girile civilizate nu se gisesc vrijitoare, nici vdjitori, nici scamatori,nici magicieni. Dar, vezi, Jara Oz nu a fost niciodati civilizati, fiindce noi tr;im despirligi de restul lumii, de aceeamai avem inci vrijitori gi vrejitoare intre noi.

VP.AJITORUL DiN OZ

19

_Dar cine sunt vr;jitorii? -Oz insuqi este Marele Vrijitor, rispunse bibuta cu un glas abia goptit gi plin de respect.E mai putemic decat tofi ceilalli impreuni gi locuieqtein Oraqul Srnaraldelor. Dorothy era cAt pe ce s; puni o noud intrebare, dar tocmai atunci altinezii, carc stituseri pane in clipa aceeaticuli li nemilcali deoparteJscoaseriun stdgit, privind spre colgul casei,unde cizuse picitoasa de vrijitoare. -Ce s-a intAmplat? intrebi bibufa. Privind intr-acolo, incepu si ridd. Picioarele vrijitoarei moarte diSperuseri!i in urmi nu mai rimiseseri decAtpantofii de argint. Era atet de bitrani, ii explici vrijitoarea de la Miazinoapreferilei.incir picioarelei s-au u"carde soore.Astai-a fost sferlitul. Darpantofii de argint sunt ai tii !i poli sn-ipor{i. Intinse mAna qi lui pantohi, iar dupi. ce ii scuturi de pra! ii dirui lui Dorothy. Vrijitoarea de la Risirit a fost foarte mandd de pantofii ei de argint, spuseun altinez, !i inc;1l6rile au o putere pe care noi nu o cunoaltem. Dorcthy se duse cu pantolii in casi gi ii aqezi pe masi. Apoi ieqi din nou gi zise: Mi gAndesc,ingrljoratd, cum si m; intorc la mituqa qi la unchiul meu. Sunt incredinpti. ci ei m; caute. Puteti se mA ajutali s; g;sescdrumul intr-acolo? Altinezii qi vrijitoarea schimbari o privire, apoi diduri din cap. La Risirit, nu departe de aici, spuseunul, se afli un pustiumare,pe carenul poatestr;.batenicio frin$ omeneasci. -Acelali pustiu este$ilaMiazlzi. Eu am fost pe acolo qi am vezut. Sudul estelara ouadlingilor, spusealtul.

20

L, f RANK BAUM

Mie mi s-auspus,grii al treilea b;rbat, cam aceleali lucruri qi despreApus.Aceasti {ari unde triiesc winkiezii, stipani$ de duticioasa wijitoare aApusului,carete-arface sclavaei daci ai trecepe acolo,estedeciqi eaprimejdioasi. -Miazinoapte estelara meade baltini, !i la capeteleei se afli aceleaqimari pustiuri care inconjoari gi Jara Oz, spusevrijitoarea, Mi tem, dragamea, ci vei h nevoiti sd r6mAiaici qi si triiegti laolalti cu noi, Dorothy izbucni intr-un hohot de plAns,cici se simgea prea singuri printre oamenii aceltia strdini !i ciudali. Lacrimileei ii migcaripe inimoSiialtinezi,careigi scoaseri batisteleqi incepuri si plAngi 9i ei. Cet p velte pe betdna vrijitoare, ea iqi scoasepilaria li, trecAndu-qi borul ei pe Ia nas,numira cu o vocegravi:,,Unul,doi, trei", in clipa urmitoare, p6liria i se preficu lntr-o placi de ardeziepe carescriacu creti (culitere mari):

DOI?OTI{Y 5A 5E DUCA 3N TARATMARALDEL0R. Dupd ce ciriplaca,bdlranainrrebA. -Te cheamd Dorothy, drigula mea? -Da, respunsefetila, ltergendu-qilacrimile cu batista. -Atunci rebuie si te duci in Oragul Smaraldelor.Poate ce Oz va fi in stare sd te ajute. -Unde se afli acestora!? intrebi Dorothy. Se afli tocmai in mijlocul ISdi li este stipAnit de Oz, Marele Vrajiror.dupi cum 1i-ammai po\rsril. -E un om bun? intrebi fetifa, nifelu! speriate. E un wijitor bun. Daci o fi birbat sau femeie, asta nu pot si-{i spun, fiindci nu l-am vizut niciodati. -Cum pot se ajung pAn5.acolo?

VRAJITORULDIN OZ

21

- Trebuies-oiei zdravin Ia picior.Ai un drum lung de ficut, printr-o lari careuneoriestepl;cut;, alteoriestemohorAti qi groaznic5.Oricum, mi voi foloside dibicia meavrijitoreascipentru a te apira de orice riu saude supemre. Dumneatanu m-ai putea insoli? se rugi fetila, care incepuse.ivadi in batrinicao prietcna. -Nu, astanu pot face,dar ili voi da sirutarea mea, li nimeninu va mai curezase pricinuiasca un neajunsunei fiingecarea fostsE.rutate de vrdjitoarcade la Miazdnoapte, Seapropiede DorothyDio siruti domolpe ftunte,Acolo undebuzeleei o atinseri,remaseun semnluminos.pe care DororhyaveasdJzdreascd abiamai tjrrziu. - CaleaspreOra5ul Smaraldelorestepietruiti cu cir;mizi galbene,spusevrijitoarea, ala c4 nu te poli ritici, CAndvei ajungela Oz, si nu te speriide el, ci spune-ipovesteata gi roagi-l sdte ajute.Bun remas,dragameal Cei trei altineziseincJinariin fala lui Dorothy$iii urard drum bun.dupi caredispiruri prinrrecopaci. Vrdjitoareaii fbcu semn din cap, prietenegte,apoi se inrirLi derreiori injurul cilcaiuluisrdngEipieri.spremarca surprinderea micului Toto, care litri tare in urma ei, pentru ce fuseseprea speriatca sAme.aie cend b;.tranica fusesede fa9i. Insi Dorothy,care ltia ci avuseseride-afacecu o vriJrtoare,sealteptasesi dispari in felul acestaDjnu era deloc uimiti,

sb

Sfef30

CAPITOLUL III

DOROTHY SALVEAZAO SPERIETOARE

CAnd Dorothy rimase singuri, simgici i se face foame, agaci re dusela dulap.igi rdiecdreralelii de pdine ;i le gnsq c u unr . li d .i dur i lui Toro sii mdndnee lua n d 5i. o g ile a rad in raft, cobori spre pArdiaqgi umplu gdleatacu api limpede qi strilucitoare. Toto alergi printre copaci, litrand c;tre pisirile care . zburau printre ramuri. Dorcthy se duse siJ prindi qi vizu nilte ftucre pl;cute atemand pe crengr, a$a ce lue $i ea cAtera, gisind ci tocmai poamele ii lipsiseri ca slli intre_ geasci gustarcade dimineali. Apoi se inapoie in casi qj biuri, atdt ea, cat Toto, o in_ $i . ghilituri bund de api proaspiti gi rece.Dupd aceease prc_ gati pentru c;litoria spre Ora5ul Smaraldelor Nu mai aveadecAtinci o rochie, care se intdmplase si fie curate !i atarna intr-un cui in spatelepatului. Rochia era din pAnzi cadrilati cu alb qi albastru cteoarece albastrul !1r esre o cutoare care rezisti la spilat, rochiga era inci fru_ moasd. Fetila se spili cu griji, imbrici rochia curati qi ili puse boneta de soare pe cap. Lui un colulef, pe care il umplu cu pAine din dulap, gi puse deasupra un Derr,,et alb. Apoi se uiti injos, la picioarele ei, qi igi didu seamacAt de r e e hi qi de pu r r a teii eraugherulele.

VRAIITORULDIN OZ

23

-De buni seami ci nu sunt bune penhu o cilitorie atet de lungi. Aqa-i, Toto? il intrebi fata pe cetel. Toto o privi drept in fa1i, cu ochiqorii lui negri, qi didu din coadi, ca si-i arate.cein{elegedesprece e vorba. in clipa aceea,Dorothy ziri pe masi pantolii de argint care apartinuser; vrijitoarei de la Reserit. -Ce bine ar h daci mi s-ar potrivi pantofiil Ar fi tocmai ce mi-ar trcbui pentru o cSlitorie atAtde lungi, findciaceqtia nu se pot strica. lqi descilgi ghetele vechi de piele gi incerci pantofri de argintJ care i se potriveau de minune, de parci ar h fost croili anume pentru ea. In sfdrqit,iqi anini coqulegulde brag. -Haide, Toto, trebuie si mergempAni in Omlul Smaraldelor qi si-l intrebim pe Marele Oz cum si facem ca si ne putem inapoia in Kansas. Trase uga,incuie qi puse cheia cu griji in buzunaml rochipi. Qi asifel, cu Toto pigind bucurosin urma ei, Dorothy purcesela drum, La inceput vizu mai multe riscruci inaintea ei, dar, dup; pulin timp, gisi poteca pietruiti cu ciri.mizi galbene.O lui sprinteni inainte. Pantofii de argint sunau voios pe caldarAmul galben, soarele strelucea,pisirile ciripeau dulce, gi Dorothy nici nu se simlea atat de r;u precum v-ali putea inchipui ci ar trebui si se simti o feti{i aruncati din prcpria-i lari in mijlocul unui linut striin. in timp ce mergea, fu mimti sAvadi cAt de frumos era $nutul. Treceaupe lAngi garduri curate,vopsitein culoarea albastri, !i, dincolo de ele, v;zu campuri imbelqugate de grane qi de legume.Neindoios,altinezii erau gospodaribuni, in stares; "roarareLollebogare. Cirnd trec.a prin drcprul cjre unci ca.e.oameniiieleau afari s-o priveasci qi se inclinau respectuoqiin fagaei qtiind

24

L. TRANK BAUM

cA ea e fata careo omorasepe vr5jitoareacearea {i ii slobozisedin robie. Caselealtinezilorerau nigte locuinle cu infigigareveche,deform; rotundi, cu acoperiqul cao cupold mare.Toateerauvopsitein albastru,fiindci, in ginutulde la Resirit, albastrulera culoareapreferati. Spreseari, cAndDorothy se simf obositddupi o zi de mers li se gAndeala un loc unde si-!i petreaci.noaptea, ajuns€in dreptulunei casemai aritoasedecatcelelalte.in fafa ei, pe o pajilte verde,dinluiau birba$ 9i femei.Cinci viorilti micuf cantaucerputeaude tare,li norodulstrAnsln jurul lor rAdea5i chiuia,in timp ce in apropiereera intinsi o masi mare, incircate cu fructe gustoase, nuci, plicinte, prijituri |i multe altebunitili. Oameniio salutari pe Dorothycu prietenie,o poftiri la cini qio rugardsi petreacinoapteacu ei, pentruci astaera casaunuia dintre cci mai avu$ altinezi,9i prietenii lui se adunas€re la omul acestaca si, sirbitorcasci eliberarealor din robie. Dorothysebucuri de masaimbelgugatiqi fu ospitati de insugibogatulaltinez,al cirui numeera Boq.Apoi seagezi pe o banci 9i privi la cei caredi.nluiau. Cind Boqziiripantofiiei de arginr.grdi: -Trebuie sdlii o marevrdjitoarel De ce?intrcbi fata. -Pentru ci porgipanto{ide argint qi ai omoret-ope vrejitoareacearea de Ia Risirit. in afari de asta,v;d culoarea albi pe rochiata, qi numai vrijitoarelepoarti alb. -Rochia mea are pitrilele albe Di p;trilele albastre, spuseDorothy,netezindu-qi cu miinile cutelercchiei. -E foartedrigu! din parteata ci porli rochia asta,zise Boq.Culoareaalbastriesteculoareaaltinezilor,iar culoarea

VPWITORUL DIN oZ

25

albe estea vrijitoarelor; in felul ista gtim cd egti o vrijitoare care ne esteprieteni. Dorothy nu ltia cum si rispundi Ia acestevorbe, pentru ci toi pereau s-o creada vrijitoare, in timp ce ea qtia foafte bine ci mr era decat o fetiF obi$nuiti, pe care un ciclon o aduseseintr-o lari str;ini. CAnd obosiprilind ia cei ce dinfuiau, Boq.o pofti in casi, unde ii didu o odaie cu un pat mic. Aqternutul era qi el albastru, qi Dorothy dorrni in el un somn addnc, pan; dimineala, cu Toto incolicit pe un covora! albastrude lengi pat. Dimineaga i5i lui mica gustare, privind la un copilaq altinez care sejuca voios cu Toto; il tr;gea de coad5, striga qi rAdea intr-un fel care o inveseleafoarte mult pe Dorothy. Toro era.de alrfel. o , u riozitarepentru oamenii a' elria. Lare nu mai vizuseri pAni atunci un cAine. -Cam cat de departe de aici se afli Oraqul Smaraldeior? il intrebi Dorothy pe Boq. -Nu qtiu, rispunse acestagrav, deoarecen-am fost niciodati acolo. E mai s;netos pentru popor si stea cat mai departe de Oz, atAt timp cat n-are trebu cu el. Dar este un drum lung qi o si-!i trebuiasci mai multe zile si ajungi acolo. Jinutul de aici estebogat !i pbcut, dar vei {i nevoiti sAtreci prin locuri aspreqi primejdioaseinainte de a ajunge la slalqitul cilitoriei tale. Vorbele acesteao cam inspiimAntari pe Dorothn insi ltia c; numai Marcle Oz em in stare s-o ajute se seintoarce in Kansas, aqa ci, plini de curaj, se hotiri si-qi continue cilitoria. Iqi lui rimas-bun de la prieteni qi purcesedin nou pe ciriruia cu c;rimizi galbene.Dupi ce mai umbli cAliva kiJomerri.i5i ,,i.e ei ar fi bine.i la.a un mir popas.aqar-d sec[1iri pe o uluci din marginea drumului gi se aqezi pe ea. Dincolo de gard se intindea un ogor mare de grau !i, pulin

26

L, FRANK BAUM

mai depafte, z;ri o speieroarc de pisiri prolipiti sus de tot, pe o prijini, pentru ca p;s;rile si nu seapropiede gdul copt. Dorothyiqi propti obrazulin palmeqi privi linti qi gAnditoarela sperietoare. impiiatul aveaun cap mic, de sac, umplut cu paie,pe careeraudesenaliochii,nasulqigura,ce trebuiausi infbg\ezeun obmz. O pilxrie veche,luguiata, albastri, careaparlinusecdndvaunui altinez,fuseseprogipite pe acestcregtet.Restultrupului era imbricat in haine albastreruzate qi pdlite de soar€,umplute qi ele cu paie. in picioare,sperietoarea aveani$teghetevechi,cu virfuri albastre,agacum purtau toli oameniidin linutul ista, giera indlpti un cap deasupragrAului cu ajutorul unei prijini inlipte in spate. in timp ce Dorothy seuita Ia fala atdt de caraghiosvop" siti, fu uimitd s-ovadi fEcAndu-icu ochiul.La inceputcrezu ce e numai o pirere a ei, pentru ci acase,in Kansas,spe, rietorilenu liceau a5aceva.Dar iati cr.omul de paie didu apoi prietenosdin cap.Dorothy sdrijos de pe gard gi o lui spreel, in timp ce Toto alergainjurul prijinii gi l6tra. Bundziual ii spusesperietoarea cu voceriguqitA, Tu ai vorbirlinrrebj feri1a, loarLcsurprin"d. Da, fireqte,rispunsespedetoarea. Ce mai faci? -Eu, mulgumesc, bine, rispunseDorothy,cuviincioasi. Qi dumneata,ce mai faci? -Nu misimtpreabine, r;spunseimp;iatul cu un zamber; e foarte plicticossi stai cocolat in lan zi gi noapterca si speriiciorile. $i nu te poli dajos?intreb; Doroth). Nu, pentrucipr;jina astae infipti in spatelemeu.Daci ai fi buni si-mi scoliprijina, 1i-aqfr foarterecunoscitoare.

VRAJITORULDIN OZ

27

Dorothy\i ridici bralele qi trasesperietoareadin prijini. Ii fu foarte uDors-o face, ceci momaia, imblicat; in straie birbiteqti, era umplut; cu paie. If mulpmesc din toati inima. Acum mi simt ca un Dorothy era cam zipiciti, pentru c; i se pirea foarte cudos si audi vorbind un om impiiat qi si-l vadi inclinindu-se qi pigind lingi ea. Cine elti? intreb; sperietoareadupi ce se intinsese!i ciscase,qi incotro te duci? -Numele meu esteDorcthy. Arn pornit spreOraqul Smaraldelo4si-lrogpe Marele Oz si mi trimiti inapoi in Kansas. Unde se alli Ora;ul Smaraldelor qi cine e Oz? intrebi omul de paie. - C um . nu q r iil i nrrebi Doroth)..urprinsa . Nu, fireqte c; nu qtiu, nu qtiu nimic. Dupi cum vezi, suntimpiiat, ala cen-am minte deloc,respunsesperietoarea mahniti. -O, imi pare grozav de riul -Crezi ci, daci aqveni cu tine in Oralul Smaraldelor,si mi rog de Oz, mi'ar da qi rnie pulin creier? Asta nu aqputea si-gi spun, rispunse fata, dar, oricum, daci vrei, poli si mi insoleqti.Chiar daci Oz n-o si-gi dea n i c i u npi c d e cr eie r.lol n-o sa le.imli mai rau c a a c u m. -Asta e adev;rat, spuse Sperie-Ciori. Cum vezi, urmi el cu sinceritate,mie nu-mi pasi ci bralele qi picioarele imi sunt umplute cu paie, pentru cA nu me dor cind mi lovesc. Daci cineva m-ar cilca pe bddturi sau ar infige un ac in bralele mele, n-aq simli nimic. Dar nu-mi place si mi se zic: !,om firi minte", qi, dacd craniui meu e umplut cu paie, in loc de creier, cum ai tuj inseamni ci nu pot si $tiu nimic.

28

L TRANKBAUM

-Te inleleg, gr5i feti(a, care se simlea cu adevirat intristate din pdcina lui. Daci vii cu mine, arn si-l rog gi eu pe Oz si faci tot ce o putea pentru tine. lgi mulgumesc,rispunse impiiatul, plin de recunogtinld. O luari inapoi spre dmm, gi Dorothy il ajuti si sari gardul, apoi porniri inainte, pe cirareapietruite cu c;rimizi galbene. La inceput, Iui Toto nu-i plicu noul tovarig de drum. il tot adulmeca pe Sperie-Ciori, de parci ar fr binuit ci in paiele lui se afli un cuib de qobolani, se purta neprietenos cu el Dimaraia. Nu-gi {ie frici de Toto, nu muqci niciodati, il liniqti Dorothy. Nu mi sperie,rispunse irnpiiatul, imi poate vetima cel mult paiele.Lasi-mi pe mine si-gi duc cogulelul,eu nu obosesc.S;-Ii spun un secret)continui. Existi un singur lucru care m-ar putea speria, Ce anume? intrebi Dorothy Fermierul altinez care te-a !ntocmit? -Nu, rispunse Sperie-Ciori... un chibrit aprins.

CAPITOLULIV

DRUMUL PRIN PADURE

DupI cAtevaore, drumul pe cirare incepu si fie anevoios gi mersul le deveni din ce in ce mai greu, aqaci Sperie-Ciori seimpiedica adeseade cirimizile carefie nu emu bine potrivite, fie lipseaucu totul,lSsAndgiuri. Toto sireape deasupra lor, Dorothy le inconjura, dar bietul Sperie-Ciori, neavind minte, o lua drept inainte gi cidea, lovindu-se de cirimizi. Dar nu-l durea. Dorothy trebuia si-l ridice qi si-l aqezedin nou in picioare, qi acestaradea, inveselitde pigania lui. Fetmelepe ldngi care treceaunu mai erau arit de bine ingrijite ca aceleadinainte, caselese impuginau gi gridinile asemenea.$i, cu cat mergeau mai departe, cu atat linutul deveneamai pustiu Dimai posomordt. Cind ieqiluna, se aqezari Ia marginea drumuiui, lAngi un mic pArAu. Dorothy scoasepulini pAine. ii intinse impdiatului o bucati, dar el i-o inapoie, zicindu-i: -Mie nu-mi esteniciodati foame, qi am noroc ci e aqa. Gura mea e numai desenate!i, daci mi-ag face o giurici in ea, al putea manca, dar paiele cu care sunt umplut ar {alni afari gi atunci mi-ar srica forma capului. Dorothy recunoscu5i de asti dati ce era adeveratceeace spuneasperietoarea,astfel ci didu numai din cap qi continui si imbuce.

30

L. ER.A.NK BAUM

-Poveste$e-midespretine qi spune-micate cevadespre fara ta de baqtini, o rugi Sperie-Cioripe fet\i dupi ce aceastaisprivises; minance. Fataii istorisitotul despreKansas,desprecAt de cenuqii erau toatepe acolo,desprecind 5i cum o luaseciclonulgi o adusese in ciudataTari. Oz. Sperie-Ciori,careascultase cu luare-amrnte, spuse: -Nu ingelegde ce i1i doregtiatAt de mulr si pirisegti . {inutul ;sta a$ade frumos ca s6 te inapoiezilntr_un ginut uscatli cenuliu,pe careil numegtiKansas. *Vorbelti aEapentru ci n-ai minte,rdspunsefata,N_are a facecAtdepustiupidecenugiueste linutuiin caretdim noi, oameniidin carne9i sdnge;mai degrabi am vreaselocuim pe meleagurilenoastredecAtin oric€ alti !are, oricat de frumoas5ar fi ea.Nu seafle loc mai dragpe lume ca acase. Sperie-Ciorioftd gi spuse: -Firegte, eu nu pot lnlelegea9aceva,Dac6 capetele |i voastr€ar fi umplutecu paie,ca al m€u, poateci ali locui cu tolii in linuturi frumoase,gi atunciKansasuln_armai fi plin de locuitori. E un norocpentru Kansascd avef minte. -In timp ce ne odihnim, nu vrei si-mi spui o poveste? intrebi Dorothy. Sperie-Cioriprivi Ia fetigi cu dojani, apoi rispunse: -Via1a meaesteatdtde scurt;, incat nu $tiunimic despre nimeni.Am fostzimislit abia alaldieri. Ce s_aintAmplatin lume inainte de a mi naqtemi-e cu totul necunoscut,Din fericire,atuncicAndfermierulmi-a ficut capul,primul lucru pe caremi l-a desenatau fosturechile,ala ci am putut auzi ce seintAmpli. Cu el semai afla un altinez,qi intAiul lucru pe carel-am auzit au fostvorbelefermierului: Cum i9i plac urechileastea? -Nu au ieqittocmaidrcpte,a rispunscelelalr.

VRAIITORULDIN OZ

31

-Nu facenimic, a spusfermierul,tot urechisunt(ceeace em destulde adevirat).Acurn weau se-ifac ochii, a zis el apoi. $i astfelmi-a desenatochiuldrept,De cum a ispr;vit, m-am porrenit privind la fermier gi la tot ce mA inconjura cu o mare curiozitate,cici era prima mea licerirc de viaF pe lume. E un ochi tare dr6gug,a fostdepirere celilalt, culoarea albastri e tocmaiculoareanimedtdpentru ochi. -Cred ci am s6-icroiescochir.rlceldlaltmai mare,a zis fermierul. $i, cAndal doileaochi mi-a fost gata,am putut vedeamult mai bine ca lnainte.Peurme mi-a licut nasulqi gura,dar inci nu vorbeam,fiindci pe vremeaaceeanu $tiam la ce e buni gura. M-am amuzatprivind cum imi croiau trupul, bralele gi picioarele.$i cAnd,in sferDit,mi-au in!epenit capul, m-am simlit foarte mdndru, cici gAndeamci arit ca oriceom obignuit. -Prietenul Astao si speriecioriledestulde repede,a spus fermierul,Arati lntocmaica un om. -Pii bine,e un om, a ziscelilalt, li eu ln sineameagan. deamla fel. Fermierulm-a luat subbra!, m-a trassprelanul de grAu 5i m-a cocofatpe prdjina aceealnalti unde m-ai g'sit tu. NumaidecAtdupAaceea,fermierul !i pri€tenullui au plecatli m-au lisat singur. Nu mi-a plicut ci m-au pirisit in felul ista, agaci am incercats; me duc dupi ei, dar picioarelemelc nu puteau atingepimantul gi am fost silit si rimAn infipt in prijina aceea.Eram menit si duc o viafi singuratici,{iindci nu aveam la cemi gAndi,fusesemdoar zimislit numaide cAtevaclipe. Ciori gi altepisiri zbumupesteogorulde grAu,dar de cum m; vedeau,se intorceau,crezAndci sunt un altinez.Asta imiplicea gimificeasi mi simto liingi demareinsemnetate. Dupi o vreme,o cioari bitrAni s-a apropiatde mine in

32

L, FRANKBAUM

zbor !i, dupi ce m-a privit cu de-am;nuntul, s-a coco{at pe umirul meu !i a spus:,,Tarc m; mir cum !i-a inchipuit fermierul ci o s; mi prosteasci pe mine in lelul ista, atar de stAngaci!Orice cioard.isteali ar putea si vadi cA tu eqtiplin doar cu paie." Apoi a seritjos, la picioarelemele, qi a mincat grAu cAt i-a plicut. Celelalte pisiri, vizind ci nu li se intAmpli niciun riu lAngi mine, s-au imbulzit Qiele se ciugu_ leasci grinele; aqaci, in scurt timp, se adunaseinjurul meu un stol mare. VizAnd ce seintampli, m-am intdstat, fiindce maam dat seamaci ru sunt, mai la urma urmei, bun nici de sperietoare, dar cioara mi-a dat curaj, spunindu-mi: ,,Daci ai avea creier in capul tiu, ai fi la fel de bun la roate ca once om qi poate chiar mai bun la treabi ca unii dintrc ei. Creierul este singurul lucru de preg in lumea asta, Iie ci e vorba de o cioari, fie cA e vorba de un om.', Dupi plecareaciorilor m-am gAndit mult la acestevorbe m-am hotirat si fac totul spre a dobAndi pulin creier. li Spre norocul meu, ai trecut tu pe acolo, m-ai datjos qi, din tot ce miai spus, sunt incredinfat ci Marele Oz imi va da creier indati ce vom ajunge in Oragul Smaraldelor -Aqa nidijduicsc gi eu, spuseDorothy serioasi, deoarece ili dorelti atat de mult se-l ai. -Da, de buni seami, imi dorcsc, rispunse Sperie-Ciori, esteun siml;ment foarte chinuitor si te ltii prost. -Bine... dar acum hai s-o luim din loc! zise fata gi_i inmAni cogulelul. Nu se vedeau deloc uluci in marginea drumului, qi pimantul se ar;ta aspru gi nelucrat. Spre seareajunsed.intr_o pddure mare, unde pomii crescuseri atat de inalf !i de , incat crengile se impreunau deasupra potecii de cirimizi galbene.Era cam intuneric sub bolta deasi, cici crengile nu

VRAJITORULDIN OZ

33

l6sau si se strecoarelumina zilei. Dar cilitorii nogtri nu se opriri gi pitrunseri in pidure. Daci drumul ista are un inceput, trebuie si aibi qi un sflrqit, spuseimpiiatul; gi, cum Oraqul Smaraldelor se afli in celilalt capit al drumului, noi rebuie si mergem pe unde ne poarte cirarea. _Oricine ar presupuneasta,ii rispunse fetiia. -Negreqit, de aia o qtiu qi eu. Daci ar Ii fost nevoie de minte pentru asta,n-ag h putut s-o spun. Dupi vreun ceasde umblat se pomeniri orbeciind prin intuneric. Dorothy nu mai vedea deloc, Toto insi putea umbla, deoarececAinii vid, de obicei, foarte bine qi pe intuneric. Cum Sperie-Ciori vedea la fel de bine ca ziua, fata il lui de bra1, qi astfelizbutiri si-qi continue drumul. Daci ziregti vreo casi sau vreun loc unde am putea si ne adipostim pestenoapte, spune-mi, pentru ci nu-i plicut si umbli prin intuneric. Pulin dupi aceea,Sperie-Ciori rimase locului, griind: La dreapta noastr; vid o colibi mici, {6cut; din butuci qi din crici. Ne adipostim acolo? -Da, de buni seame, rispunse fetifa. Sunt grozav de obosit;. Sperie-Ciori o duseprintre pomi pAni ajunseri la colibi. Dorothy intd li gesi acolo, intr-un col!, un pat intocmit din frunze uscate. Se culci indatS, cu Toto lAngi ea, gi cizu numaidecat intr-un somn adinc qi plicut. Sperie-Ciori, care nu em niciodati obosit, r;mase intr-alt colgal colibei qi aqtepti cu r;bdarc pani se iviri zorile.

CAPITOLUT V

ELIBERARIATAIETORULUIDE LEMNE

Cdnd Dorothy setrezi, soarelestr;lucea pdntre pomi, iar Toto iegisede mult din colibi gi alerga dupi pisiri. Sperie-Ciori stitea inci ribditor in collul seu !i o agtepta. - Trebuie si mergem si ciutim api., ii spuseDorothy La ce-gitrebuie api? Ca si-mi spil fagade tot pmful pe care l-am adunat pe drum gi si beau, ca si nu-mi rimini pAineauscati in get. - Trebuie si fie un mare neajuns si {ii licut din carne, spuseimpAiatul, cici trebuie si dormi, si minAnci, si bei. Cu toate ci voi avegiminte, !i asta e de mare prcl, tot aveti destuleincurcituri. Pirisiri coliba qi o luari printre copaci pAni gisiri un mic izvor cu ap6 limpede, unde Dorothy biu, se spili qi iqi mdnci drobul de pAine.Vizu ci i seimpuginasemerindeadin coqulel !i fu foarte recunoscAtoarelui Sperie-Ciori ci el nu manca nimic; painea abia de le mai ajungea, ei qi lui Toto. Dupi ce mAnci qi cind tocmai era gata si se indrepte sprecd.riruia de cirimizi galbene,Dorothy seinfiori, auzind un geam;t adinc ce venea din apropierc. -Ce-o rnai fi gi asta?intrebt ea cu sliali. -Nu pot si-mi inchipui ce-o li, da{ ne putem duce se vedem, zise Sperie-Ciori.

V R A JIT OR U LD IN O Z

35

Tocmai atunci le ajunse la ureche alt geam;t, qi sunetul pirea ci vine din spatelelor. Se intoarseri gi o luari inapoi prin pidure. Ficuri cAlivapa6i,cAndDorothy z;ri cevacare strilucea sub razele soarelui ce r;zbituser; printre pomi. Alergi citre locul acela qi se opri deodati, scoland un fipit de uimire. Unul dintre copacii cei mari fusesespintecatin pa e liJ rezemat de trunchi, stitea un om lEcut din tinichea, care linea in mana ddicat; un topor. Capul qi brageleii erau legatede trup, dar omul stitea remiqcat, ca !i cum nu s-ar h putut clinti de acolo. Dorothy il privi uluitS, qi la fel qi impiiatul, in timp ce Toto lihi ascugitqi se repezi si mugtedintr-un picior de tinichea, lovindu-sela dinf. Dumneata te-ai viitat? il intrebi Dorothy. -Da, rispunse Omul de Tinichea. Eu am gemut. Gem aici de mai bine de un an qi nimeni nu m-a auzit pAni azi qi n-a venit s;-mi dea o mAni de ajutor -Ce pot sAfac pentm rine? inhebi Dorothy cu bhnde{e, cici fusesemiqcati de vocea tristi. cu care vorbise Omul de Tinichea. -Adu un bidon cu ulei gi unge-mi incheieturile, rispunse acesta.Au ruginit atat de tare, incAt nu le pot miqca; daci sunt bine uns, am si-mi revin indati. Gise$ti bidonul cu ulei pe polili, in coliba mea. Dorothy fugi numaidecath colib; qiseintoarsecu bidonul. Unde-$ sunt incheieturile? -Unge-mi mai intAi ceafa,rispunse Omul de Tinichea. Fata turne ulei qi, pentru ci ceafa Omului de Tinichea era foarte ruginiti, Sperie-Ciori ii lui capul in rnAini gi il miqci grijuliu dinr-o parte intr-alta, pani ce stipAnul lui putu se-l intoarci singur.

36

I. FRANK BAUM

Acum, incheieturile bmlelor, serug; Omul de Tinichea. Dorothy turni uleiul pesteincheieturi qi Sperie-Ciori intinse !i r;suci bralele pdni scipari qi ele de rugini gi furi ca nol, Omul de Tinichea scoaseun oftat de mullumire gi, li.sAnd jos toporul, il rezemi de un copac. -E o mare ulurare, spuse el. Jineam toporul in sus de cAnd am ruginit qi sunt foarte bucuross5-l pot pune, in s{hr!it, jos. Acum, hi buni qi unge-mi qi incheieturile picioareloq ;i atunci voi fi cu desivlrqire tealdr Cei doi ii unseri gi picioarele, pdni putu sd le miqte in voie. Omul de Tinichea nu mai conteneasAle mul{umeasc; pentru sciparca lui qi pirea si fie un ins plin de cuviinli qi foarle recunoscitor, --Aq li putut si srauala de-a pururi dac; n-ati fi trecut voi pe aici, ala c; mi-afi salvat viafa. Cum se lace ci vi afla1i prin locurile acestea? Suntem in drum spre Oraqul Smaraldelor Ne ducem Ia Marele Oz gi am ficut un popas de o noapte in coliba ta. Pentru ce vreli sAJ vedef pe Oz? - Eu vreau si mi trimitiinapoi in Kansas,iar Sperie-Ciori vrea si-i pund pugin creier in cap. Omul de Tinichea piru ci rimAne o clipi pe gdnduri, apoi grii: -Credef cd.Oz ar putea si-mi dea qi mie o inimi? De ce nu? Ar fr to1 atat de ugor ca qi si-i dea lui Sperie-Ciori creier. Foarte adev;rar, fu de pirere Omul de Tinichea. Aqadar, dacS imi ingiduigi si mi alitur voui, aq veni gi eu in Oraqul Smaraldelor,siJ rog pe Oz si mi ajute. -Hai cu noi! zise Sperie-Ciori inirnos, iar Dorothy ad;uga cd tovir;lia Omului de Tinichea i-ar face plicere.

VR AJ IT O RLUD IN OZ

37

Aga ci Omul de Tinichea iqi puse toporul pe umer !i str5b;tur; cu to{ii pidurea pAni ajunser; la c;mrca pietruiti cu cirimizi galbene. Omul de Tinichea o rugasepe Dorothy si puni bidonul cu ulei in cogulepl ei pentru cd, spuneael: -Daci mi apuci o ploaie, ruginescdin nou, si atunci am mare nevoie de ulei. intr-un fel, noul lor tovariq era qi un noroc, fiindci, dupi oarecarevreme, trecuri printr-un loc unde arborii qi cricile lor crescuseri atat de aproape de poteci., incit drumegii noltri nu puteau rdzbate. Dar Omul de Tinichea gtia si manuiascetoporul cu atatadibicie, incet despici tr-unchiurile qi le croi poteci spre lumini. MergAnd, Dorothy chibzuia atat de adenc, incAt nu bigi de seami ci. Sperie-Ciori seimpiedicasecilcand intr-o grcapi qi se rostogolisein marginea drumului. Fu nevoit si ceari iar ajutorul fetei. De ce nu ocole5tigropile? intrebi Omul de Tinichea. Nu prea qtiu multe, rispunse acestavoios, capul meu esteumplut cu paieJprecum se vede, ii de aceeame duc la Oz, siJ rog si-mi dea pufini minre. A... aqa,inqeleg,spusetiietorul de lemne, dar, la urma urmei, mintea nu-i chiar cel mai bun lucru din lume. Dar tu ai cevaminte? intrebi Sperie-Ciori. -Nu, rispunse Omul de Tinichea. Capul meu e gol cu totul, dar am avut ii eu odat; creier, qi am a\,ut !i inim; !i, deoarecele-am incercat pe amAndouS,a! dod acum mai mult si am o inimi. _ Curn aqa? Am si-1i spun povesteamea gi atunci vei afla. $i, in timp ce treceau prin pidure, tiietorul de lemne le istorisi cele ce urmeazi:

38

L. TRANKBAUM

M-am ndscut ca fiu al unui tiietor de lemne ce dobora copaci in pidure qi vindea lemnul ca si aibi cu ce trii. Cind am crescut mai mare, m-am lecut qi eu tiietor de lemne ii, dupi moartea tat;lui meur am avut griji de bitAna mea mam5. car rimp a rriit. Dupa ce a murir qi mama, m-am gandit c;, in loc s; triiesc singur, ar h mai bine si mi insor Triia pe vremea aceea o fati de altinez nespusde frumoasi, pe care am iubit-o din toate inima. Ea mi-a {egiduii sa se m5rite cu mine de indati ce voi caltiga destui bani pentru aputea cl6di pentru ea o casi mai buni. $i am purces la lucru mai vArtos ca oricAnd. Dar fata locuia irnpreuni cu o femeie bAtdni, care nu o lisa si se mi.rite pentru ci bibula era lenegi.qi voia ca fata se r;mani cu ea, si-i giteasci gi si-i strAngiin casi. De aceeabitrAna s-adus lavrijitoarea cea rca de la Riserit qi i-a ligiduit doui oi gi o vaci daci ne va impiedica si ne cisito m. Atunci vrr.jitoareacea rea mi-a descintat toporul qi, intr-o buni zi, pe cAnd t;iam lemne, toporul a alunecat deodati qi mi-a tiiat piciord stang. In prima clipi mi s-a pirut ci a dat peste mine o mare nenoroclreJpentru ce ltiam ci un tiietor de lemne gchiop nu poate munci !i ca$tigaatAt de bine, aqacd m-am dus la un tinichigiu se-mi intocmeasceun picior de tinichea. piciorul acestaiqi ficea foarte bine treaba, qi eu munceam de zor ca si mi pot insura cAt mai curAnd. Dar fapta mea a mAniat-o pe vrijitoarea cea rea de la Risdrit, deoareceea ii figiduise biftAnei ci eu n-am si pot si mi mai insor cu fata altinezi. Intr-o zi, pe cand diam lemne, toporul mi-a alunecatdin nou din mAni qi mi-a tiiat piciorul drept. M-am dus iar ia tinichigiu gi acesrami-a ficut inci un picior de tinichea. Dupi aceea,toporul descentatmi-a teiat bralele, unul dupi ceHlalt, dar nimic nlr m-a putut descuraja:le-am inlocuit cu altele de tinichea. Atunci vr;jitoarea cea rea a 1icut ca

VR-AJIToRUL DtN oz

39

toporuls5-micadi in cap.Mi-am zis:,,Gata,pini aici mi-a fost!"Dar s-aintlmplat catinichigiulsi treaci tocmaiarunci pe acoloqi mi-a licut ul capde tinichea. Am crezut,in sfArgit,ci o invinsesem pe vrijitoare, qiIucramcu qimai multarAvni, dar habarn-aveamcAtde crudi mi-era dugmanca.VrAjitoareas-agandit la un chip nou de a-mi omo dmgosteace o purtam lrumoaseialtineze.A ffcut in a$afel ca toporul si alunecedin nou !i de data asta si cadi pe rrupulmeu."pintecanduJ in doui buc5Ji.inci o datea venittinichigiulsi mi ajuteqimi-a intocmitun trup de tinichea,alipindu-ibrafele,picioareJe gicapulde tinichea prin nilte incheieturi,a9aci puteam sd le miqc la fel ca inainte.Dar... vai! acum nu mai aveaminim6, agaci pierdusem!i dragosteapentru fate !i nu-mi mai pisa dac6mi insuramcu ea saunu, Crcd ci. mai locuielte!i acum cu femeiaaceeabilrinS. a;reprdndu-mi si vin s-oiau. Trupul meu striluceaacumagade frumosin soare,incat cram mendru de el, gi nu-mi mai pisa daci-mi aluneci toporul, cici nu mi mai puteatiia, Mi piqtea o singuri primejdie- c;-mi vor rugini incheieturiie,Dar pdstrasemun bidoncu uleiin colibameaqiaveamgriji si.mi le ungla timp. Cu toate astealinh-o bune zi, am uitat s-o fac !i m-a pdns tocmai atuncio ploaieca un porop.PAni si mi gAndesc eu bine, incheieturilemi-au ruginit. Astfel am losr nevoitsi.zebovesc in p6durepAni a1ivenitvoi si-mi ajutali. A lost un lucru greude indurat,dar in timpul acestuian cet am stataici, am avut timp si mi gindescci pierdereacea mai mare pe caream suferit-ovreodati a fost atunci cAnd mi-am pierdut inima. in rdstimpulcat am iubit, am fost omul cel mai fericit de pe pemanr.$ir cum cine n-areinimi nu poate iubi, m-am hotiret se il rog pe Oz si-mi dea

40

L. TMNK BAUM

o inim6. Daci am s-o primesc,atunci mi intorc la fata ahinezdgi mi insor cu ea. $i Dorothy,qi Sperie.Ciorifur6 miqcalide povesteat;ietorului de lemne,aflAndastfelde ce iqi dorcaacestaatat de mult o noui inimd. -Cu toateastearspuseSperie-Cion,eu am sa cer creier in_locde inimd, pentru c; un prostn_argti ce poatefacecu inima, chiar daci ar avea-o. -Iar eu voi cere o inime. rdspunseOmd de Tinichea, pentru cd minteanu facepe nimeni fericit, fericirea Qi este lucrul cel mai de preJpe lume, Dorothy nu zise nimic, fiind prea uluiti ca sd-si dea seamacaredin cei doi prieteniaveadreprate,de aceia ho_ teri ce,dacaseva pureainapoiavreodarain Kansas,n.avea sdcontezeprea mult daci Omul de Tinichean_aveainimd. iar Sperie-Ciorin-aveacreiersaudaci fiecareprimeaceea ce igi dorea. Cel mai mult o necijea faptul ci pAineaera pe sfbriite , 0i ci n-aveaalte merindepentru ea Toto, De fapt, nicitiie_ !i torul de lemneqinici Sperie-Ciorinu mdncauvreodati.dar Dororhy nu era Gcuri nici din rinichea.nici din paie nu 5i putearrdiGra hran5

{b

CAPIToLUL VI

LEULCEL LA$

In timpul acesta,Dorothy qi tovariqii ei stdb;teau p;.durea deasa.Drumul era tot pietruit cu cirimizi galbene, dar ele erau acoperite de crengi uscategi de frunze veltede, gi mersul le era tot mai anevoios. Prin aceastiparte apidurii se aflau puline pisiri, fiindci pisirilor le plac locudle mai deschise,mai insorite. Dar din cAndin cdnd seauzeamerAitul adanc al unui animal silbatic ascunsintre copaci.AcestesuneteIeceause bat; mai rcpede inima fetilei, cici ea nu qtia cine le scoate;dar Toto !tia, $i de aceea igi urma drumul stdns lipit de Dorothy gi nu rispundea.ca de obicei,cu un ldrrat. Cit o si mai dureze pAnd ie5im din pidure? il intrebi Ietigape riietorul de lemne.iar acesrar;\punse: Nu pot se-Jispun, n-am fost niciodate in Oralul Smaraldelor, dar tatil meu a fost, pe vremuri, cdnd era copil, gi mi-a spusci a fhcut o cilitorie lungi, printr-un 1iautplin de primejdii; cu toate ci, atunci cand te apropii de oraqulunde locuiegte Oz, locurile sunt foafte frumoase. Mie nu mi-e fric; at^t timp catambidonul cu ulei cu mine, pe Sperie-Ciori nu-l poate r;ni nimic, iar tu, cat timp po4ipe frunte pecetea sirutului vrijitoarei celei bune, n-ai de ce sAte temi, fiindci semnul Astate apiri de orice riu.

42

L. FMNK BAUM

Dar Toto? grei fata, ingrijorate. Pe cigeluqulmeu cine o sd-l apere? Daci va fi in primejdie.il vom apira noi. Nu isprivise bine vorba, ci se auzi un riget ingrozitor qi, imediat dupe aceea,in drumul lor sdri un leu mare. Cu o singuri lovituri de labi, il ficu pe Sperie-Ciori si se invArteasca,asemeneaunei sfArleze,pAni la marginea drumului, apoi se repezi la Omul de Tinichea cu ghearelelui asculite. Dar, spre surprindereaLeului, atacul nu {icu nicio impresie asupra tinicheleij cu toate ci tiietorul de lemne cizuse in drum qi zicea liniqtit acolo. Acum, cAnd iqi vizu duqmanul in fagi, micul Toto alerg; letdnd spreleu, qi fiam deschisegura sA-lmuqte.Dar, in clipa aceea,Dorothy, temandu-sece Toto va I omodt qi fir5 sa ,tini seami de primejdie, se repezi inaintea leului, ii trase o palm; pestebot cat putu de tare qi-i st gi: -Si nu indrizlepti d-l multi pe Totol Ar trebui si-li fie ruqine, cogeamite dihanie ca tine, s5 te pui cu un s;rman cilelul ca Toto! Nu l-am muqcat, respunse Leul, frecAndu-qibotul cu laba in locul unde fuseselovit. -Nu, dar ai incercar s-o faci! se risti lata la el. Nu eqti decat un mare la!. -$tiu, spuseLeul, Iisind capul in jos, ruqinat. Am qtiut dintotdeauna. Dar ce pot si fac?... Chiar nu qtiu qi nu-mi pasi. Cind te gAndeqtici l-ai lovit pe bietul Sperie-Ciori, care nu e decAtun om de paiel Cum, e om de paie? intreb; Leul uimit, in timp ce privea cum Dorothy il ridici pe Sperie-Ciori, lovinduJ uqor .a .5-i dea lorma pc carc o ar useseinainre. Firegteci e om de paie, se ofiri Dorothy, inci supirati.

VRAJITORULDIN OZ

43

De aceeas-a rostogolit aga de uqor, {icu Leul. Mi miram eu cdnd il priveam cum se rostogolelte.$i celilalt, e !i acela de paie? -Nu, rispunse fata. Acela e ficut din tinichea. $i il ajuti pe tiietoi'ul de lemnesi se ridice in picioarc. -Aha, de aceeaaproape c5 mi-am tocit ghearele!CAnd am atins tinicheaua m-a trecut un fior rece pe spate. Ce-i animalul ista mic pe care il iubeqti atdt de mult? -E cilelulul meu, Toto. E de tinichea sau e de paie? intrebi Leul. -Nici una, nici alta, rispunse Dorothy. E un caine lbcut din carne qi oase. -Aha! Ce anirnal ciudat!... $i-mi pare grozav de mititel, acum, cand stau !i mi uit la el. Nimeni nu s-ar gdndi si multe o {epture atet de mirundce, in afari de un laq ca mine, adbugi Leul, intristat. Ce te face si fii laq? zise fetila, privind mirati la fiara uriaqi. Asta e un mister imi inchipui ci aqam-am n;scut; toate celelalteanimale din pidure presupunci suntviteaz, pentru ed leul e pretutindcnire' unoscurdrept regeleanimalelot. Mi-am dat seamaci, de cAte ori rag mai tare, orice vietate se inspiimAnti !i o Stergedin drumul meu. De cAte ori am intahit \,Teunom, am fost grozav de speriat, dar em de ajuns si udu o singud dati la el gi o lua la fugi. Daci elefantii, tigrii pi urgii ar fi incercat vreodati si lupte cu mine, eu a$fi fost cel care ar fi fugit primul. Aga sunt de lag! Dar, de cum imi aud urletul, toli caud s; se ascundi din calea mea, !i eu, bineinieles,ii las se plece. Asta nu e drcpq regele fiarelor n-ar trebui se fie la$, spuseSperie-Ciori.

44

L, FMNK BAUM

$tiu, dspunse Leui, qtergAndu-gio lacrimi cu vArful cozii, asta esteqi marea mea durere qi imi face viaga nesuferitS. Dar, ori de cdte ori presimt o primejdie, inima incepe si-mi bati cu mare repeziciune. Poate ci suferi de o boali de inimi? spuse Omul de Tinichea. -Se poate li asta,r;spunse Leul. In caz ci suferi, adiugi tiietorul de lemne, ar trebui s; fii bur u ro.. cd, i a"tadovedelre, .i ai inima.in ce ma pri\ e!(e. eu n-am inimi, ala c; nu pot sufe de o asemeneaboali. Poate."pusr Leul. qindiror. daca n-aqarea inima. n-ag purea {i nici lag. Creier ai? intrebi Sperie-Ciori. Ala cred, dar n-am putut niciodad sAme uit in;untru, in cap, se vid. Eu mi duc la Marele Oz si-l rog si-mi dea pulin creier, cAci capul meu esteplin cu paie. - $i eu mi duc si-l rog si-mi dea o inimi, spuser;ietorul de lemne. -$i eu vreau siJ rog si ne trimid, pc mine qi pe Toto, inapoi in Kansas,il inform; Dorothy. Credeli ci Oz ar putea si-mi dea qi mie curaj? intrebi Leul cel Laq. -La fel de uqor cum i-ar fi si-mi dea mie creier, zise Spcrie-Ciori. -Ori mie inim5, intri, in vorbi gi Omul de Tinichea. Sau pe mine se m; trimiti inapoi in Kansas. - Atu n ci. da cSn-ave1i nimic impotrira.m e rg)i e u ru ro i. cici mi-e sili de viala asta leri curaj. Eqti bine venit, pentru ci tu vei indepirta de noi celeIalte frare silbatice. Cred ci acesteatrcbuie si. fie gi mai lage ca tine, daci igi ingi.duie si le sperii atAt de ugor

VRiJLToFUL DIN oZ

45

Suntintr-adevir laqe,dar astanu mi lacepe mine mai viteaz.$i, atet timp cAtmi voi qti un la5,voi fi nenorocit. $i, din nou, micul grup o porni la drum. Leul umbla cu paqimari, al;turi de Dorothy.Toto nu incuviinli, la inceput, noua tovArelie,pentru ci nu puteauita ci fusesecAt pe ce si fre slirAmat in {ilcile mari ale Leului. Dupi o bucati de vremeinsi, sesimli in largul siu gi,in scurttimp, cilelul gi Leul cel Lagdeveniri cei mai buni pneteni. In restul zilei nu se mai ivi nicio intAmplarecare si le striceliniltea cilitoriei. Doar o dati numai, cdnd Omul de Tinicheacdlcdun cdrXbu!ce setara de-alungul drumului gi-l omori, ceeace-l ficu sA fie foarte nefericit,pentru ci era totdeaunacu luare-amintesAnu loveascivreo insccti. Virsi chiar lacrimi de supirare gi de pirere de rdu, care"i curseraincetilor pe fali pestebalamalelein care li erau prinsefilcile, fbcdnduJesi rugineasci!$i, cdnd Dorothy il inl.rebiapoiceva,Omul de Tinicheanu putu deschidegura, cici incheietu le obrazuluiii erauruginite.VdzAndasta,se speriefoart€ tare li-i fecu semn lui Dorothy se-l ajutc sd scapede necaz.Dorothy insi nuJ inlelegea.Leul era qi el nedumerit)negtiindce \e.az aveadietorul de lemne,dar Sperie-Cioriapuc5.bidonulcu ulei din cogulclullui Dorothy !i unseincheieturilcfegeiOmului de Tinichea,Dupl cdteva clipe,acestaputeasdvorbeascila fel de bine ca qi inainte. -Asta o si-mi fie de inv6{etur; !i alii dati o semi uit pe undecalc,cici, daci mai omor vleun ciribug sauvreo alti gAnganie, voi pldngeiariqi, gi plAnsulimi va rugini din nou incheieturile. De aici inainte,Omul de Tinicheapiqi cu multi bigare de seami, cu ochii alintili asupradrumului, !i, cend z;rea vreo furnici micugi fudindu-se pe cirarej o ocoleaca si nu-i faci vreun riu. $tia foartebine ci el nu are inimi, de

L, FMNK BAUM

aceea avea mare grij; si nu fie niciodati crud sau aspru cu nimeni. -Voi, oamenii care avegiinimi, spuseel, avegiceva care vi indeamni si nu facegi rAuJ dar eu nu am inimi 9i de aceeatrebuie sAfiu cu luare-aminte. Cdnd Oz o si-mi dea $i mie o inimi, n-o si mai trebuiasci si fiu atat de grijuliu.

CAPITOTUL VII

CALATORIASPREMARELE OZ

Drume{i furi silili si. poposeasci peste noapte sub un copac mare din pidure, pentru ce nu era niciun silaq omenesc prin apropiere. Copacul inchipuia un acoperimAnt bun gi des,care aveasi-i fereasci de roui; Omul de Tinichea sparsecu toporul un bral de lemne, iar Dorothy aprinse un foc straqnic,care o inc;lzi qi o lacu s; nu se mai simd atet de singuri. Ea qi 'foto mAncard restul de pdine ce il mai aveau,Siacum nu ltia ce aveausAfaci la micul dejun. Daci doreqti, spuse Leul, intru in pidure gi-gi omor o ciuti. Poli s-o frigi pe loc, intrucat gusturile voasrresunt lbarte ciudate qi vi place mai mult mAncareag;titi, Diastfel veqiaveaun mic dejun excelent. -O, nu, te rog, nu face una ca asta! se rugd Omul de Tinichea. Fdrd indoialS ci am si plAng cAnd ai si omori sirmana ciuti, gi incheieturile mele vor rugini din nou. Dar Leul se duse in pidure gi igi Iicu rost de cini. Ce mancasenu afli nimeniJpentru ce el nu pomeni nimic desprc asta. Iar Sperie-Ciori gisi un copac plin de nuci gi umplu coqul lui Dorothy cu ele, aqa cd fetila nu avea si sufere de foame o bucati buni de timp. Dorothy se gAndi ci Spede-Ciod este bun gi plin de griji lag de ea. dar rise din toati inima de felul neindemAnaticin care bietul impaiat

48

L. fRANK BAUM

culegea nucile. M6inile sale ciptuqite cu paie erau atat de stangace,!i nucile erau atAt de mici, incat scipa pe jos tot atatea cate punea in coq. Dar lui Sperie-Ciori nu-i pisi cAt ii lui si umple coqul, pentru ci asta ii didu prilejul si steacat mai mult; vreme departe de foc, deoarecese temea sa rru sari vreo scAnteiein paiele sale qi siJ aprind6. Aqa cj rima"e la o oarecaredisranldde fl;cAri si nu se apropie decAtatunci cAndDorotiy seculci, spre a o acoperi cu frunze uscate.Ele ii ficuri culcugul mai moale gi mai cald, qi fetigadormi zdravin pini dimineaga. Cdnd se lumind de ziui, Dorothy iqi spili obrajii intr-un pArAiagce clipocea incetilor li, pulin dupe aceea,cil;todi porniri din nou spre Oragul Smaraldelor. Aceastdzi avea sd fie grea qi plini de intampliri pentru drumelii noltri. Dupi vreo ori de mers temeinic, ziriri in Ia1alor o adAncituri mare care t;ia drumul qi, cet puteau cuprinde cu ochii, impirgea pidurea in doud. Era un lan1 foarte lat, $i, dupi ce se c;t;rari sus,pe o muchie, qi priviri inlduntrul lui, vizuri ci era foarte adanc, iar fundul era plin de stinci mari qi ascu{ite.Povardlu le erau atat de rApoase, incat niciunul dintre ei n-ar fi putut s; coboare. Pentru o cJipi, toli a\,.ulasimlimantul cA se ispr;vise c;l5toria lor Ce ne facem?intrebi Dorothy, dezn;d;jduiti. -Habar nu am, spuseOmul de Tinichea, iar Leul igi scutura coama zbarliti !i privi gAnditor. Dar Sperie-Ciori intri in vorbi: -Nu putem zbura, asta e neindoios, nici nu putem si coborim in pr;pastia asta. De aceea,daci nu putem siri peste ea, trebuie si rimanem unde suntem. Cred ce eu aqputea si sar pesteea, spuseLeul cel Laq, dupi ce misurase cu luare-aminte li$mea adAnciturii.

VR i J IT O R U LD IN OZ

49

Atunci e bine,rispunseSperie-Ciori,fiindci poti s; ne duci in spateunul cateunul. Bine,hai si incercim!Ecu Leul. Cinewea si freprimul? Eu, rispunseSperie-Ciori,pentm cS,daci nu vei putea sari pestepripastie, Dorothy va h omorAtdsau Omul de Tinicheay2 605* Oreamulte cucuieacolo,jos, pe stAnci. Dar, daci eu pic de pe spateletiu, n-o si aibi a;a de mare insemnitate,pentru cd eu nu mi pot lovi in cidere, -Dar eu md tem grozavse nu cad, spuseLeul cel Lag. . Insi altcevatot nu ne rimane de ficut; agaci urci-te pe sparelemeu !i sefacemincercarea. Sperie-Cioriseaburci pe spateleLeului, 9i frarapiqi pe muchiapripastiei,undeseghemuijos -De ce nu alergimai intAi, ca apoi si siri? *Pentru ci noi. leii. nu sirim in felul dsta, Apoi, printr-o siritufi. aranjate,Leul stribitu vazduhul $i ajunsenevitimat de cealalti parte. Prieteniisii, carepriveauspectacolul, furi incAntagiv6zdnd cAt de u$or lecuseLeul ispravaastagi, dupi ce Sperie-Ciori sedddujosde pe spatelelui, Leul siri inapoipeste prepastie. Dorothy voia si fie ea urmitoarea,a5aci il lui pe Toto in brale 5i seurci pe spateleLeului, linandu-secu manade coamalui. In clipa urmitoare i sepiru ci zboari prin aer gi,pani si segAndeascibine, seafla, neatinsi, de cealalti palte a pripastiei. Leul seintoarsepentru a rreia oari Diil lui pe Omul de Tinichea.Apoi stituri locului cu togii,cAtevaclipe,ca si-i dea timp prietenuluilor si. seodihneasci.;obosiseqi gAfAia ca un caineh;,ituit. De cealalteparte a pripastieigisiri o pidure foar.tedeas;, intunecoasiqimohorAti.Dupi ce semai odihnipuginLeul,

50

T FRANKBAUM

purceserd iar pe cirarea cu cirimizi galbene li fiecare se intreba in sinea lui daci vor sc;pa vreodat; de pidurile stufoase;i daci vor md iegi cAndva la soare. Ca si le mireasci parci supirarea, auziri indati un zgomot ciudat in adAnculpidurii, 5i Leul le gopti ci in partea aceastaa (inutului tr;iau kalidahii. Ce sunt kalidahii? intrebe fetila. -Sunt ni$te fiare monstruoase,cu trup de urs 5i cap de tigru, rispunse Leul. Au ghearc atAt de lungi !i de asculite, incat ar putea tot atat de uqor si mi sfdqiein doui. pe cAt ag {i putut eu adineauri si-l omor pe Toto. Mi-e grozav de frici de aceqtikalidahi. Nu mi mir cl (i-e teami, zise Dorothy, trebuie si fie nigtelighioane inspiimantetoare. Leul era cAt pe ce si-i rispundd, cAnd,deodati, ajunseri in la{a altei pripesdiJ dar aceastaera mult mai largi qi mai adAnci, aqaci Leul igi didu numaidecAtseamace peste ea nu va mai putea siri. Ei, astfel, r;maser; cAtva timp pe gAnduri, pAni cdnd Sperie-Ciori spuse: Vid un copac marc ce cre$te aproape de rApi. Daci omul din pidure l-ar tiia in ala fel incat s; cadi cu coroana de cealalti parte a gangului, am pulca trcce uqor pesre plapastie. Asta e o idee de primi mAni, spuse Leul; s-ar purea crede ci ai creier in cap in loc de paie. Omul de Tinichea se altcrnu pe lucru, !i roporul ii era atat de ascufit, incat intr-o clipi copacul fu aproape rctezat de la ridicini. Atunci Leul se opinti pe picioarele sale puternice !i il impinse atat de tare, c; se risturni qi c;zu cu un trosnet mare peste rApi, ajunglnd cu cricile de partea cealalt5.

VRAJITORULDIN OZ

Abia trecuseri pe aceasti punte curioasi, cand un muget ascu(it ii fAcu pe toli s; trcsar; qi, spre groaza 1or, zirir; iegindu-le inainte doui liare uriale, cu trup de urs qi cap de tigm. -Altia sunt kalidahii, spuseLeul, incepAndsi tremure. Repede.striqi Sperie-Ciori.sd o luim inapoil Astfel ci Dorothy fiecu inapoi puntea, tinand pe Toto in brale, urmat; de Omul de Tinichea qi apoi de Sperie-Ciori. Leul, cu toate c6 era cuprins de team;, seintoarse citre kalidahi qi scoaseun urlet atAt de furios, incAt Dorothy didu un lipit, iar Sperie-Ciori cizu pe spate. O vreme, chiar lighioanele cele s;lbatice se opriri locului qi priviri surprinse la Leu. Dar, constatAndci sunt mai mari ca el gi gAndindu-seci erau doi, iar Leul, unul singur,kalidahii se repezir; din nou inainte, qi Leul trecu pestepunte, intorcandu-seapoi si vadi ce vor face urmiritorii sii. Fira se zeboveascio clp;, lighioanele silbatice {icuri qi ele primii pagi pe copacul c;zut, iar Leul ii spuselui Dorothy: Suntem pierduf, e$tia,la sigur,ne vor sihqiacu ghearele lor asculite. Dar stati stranqi lAngi mine qi voi lupta cu ei atat cat mi vor line puterile. -Stali pulin! strige Sperie-Ciod. Se gAndisetot timpul care ar fi lucrul cel mai nimerit de ficut !i ii spuseacum omului dinpddure si taie cu desivArqire copacul de la ridicini. Omul de Tinichea se puse din nou, zorit, pe lucru, li, tocmai in clipa cand cei doi kalidahi erau h jumetatea copaculuir acestacizu bubuind in pripastie, triglnd dupi el flarele urate qi rele. Izbindu-se de v6rfurile stencilor ascufite din fundul pripastiei, ele se {hcuri budli-buci{i. Hm! licu Leul cel Laq,respiranduqurat.Vid ci ne-a fost herazit sAmai tdim, !i ziu ci imi pare bine, pentru ce trebuie

52

L. TRANK BAUM

si lie foarte neplScut s; !i se ia viafa. Acestelighioane m-au speriat atat de cumplit, incAt inci simt cum imi bate inima. Ah, ofti Omul de Tinichea, tare a! dori si am qi eu o inim; care se badl Pigania asta avu darul si-i ingrijoreze pe drumelii no$tri, care vruri si iasi cAt mai repededin pidure, astfelcAo luari la picior cAtputuri de iute. Dorothy, liind obositi, fu nevoiti se seurce in spateleLeului. Sprebucuria 1o! cu cet inaintau, cu atet copacii se r;reau $i, in dupi-amiaza aceleiagizile, ajunseri in fala unui rAu larg ce curgea cu vuiet in fap lor. De partea cealalti a apei se putea deosebicirarea de cirimizi galbene care gerpuiaprintr-un linut frumos, cu pajigti verzi, smillate cu flori strilucitoare, gi care era miginiti de pomi pliDi de fructe. FuIi foarte mullumili vi_zandlinutul acestaminunat in fala lor. Cum trecem rAul? intrebi Dorothy. O! Foarte ugor! zise Sperie-Ciori. Omul de Tinichea trcbuie s; ne construiasci o plute, qi cu ea vom putea pluti plni pe partea cealalti a rAului. Omul din pidure iqi lui toporul qi tiie nigte copaci mai mici, ca si intocmeasc; o pluti din lemnul 1or,qi, in timpul ista, Sperie-Ciori gisi la rnalul apei un pom plin de fructe r;co toare.Dorcthy, carc nu mincase toati ziua decit nuci, se desihti mancAnd fructele coapte. Chiar cAnd e;ti atlt de sirguincios la lucru cum era Omul de I inichea.o plutd nu ,e consLruie!re prearepede.;i. cind se l;si noaptea, trcaba nu era inc; gata. G;sir; un loc mai lerit,lapoaleleunorcopaci,qidormir5acolopAnidimineaga. $i Dorothy visi Oraqul Smaraldelor qi pe Marele Vrijitor Oz, care aveas-o trimiti acasi.

CAPIToLUL VIII

CAMPUL DE MACI UCIGATORI

Cdlitorii noqtri se sculari a doua zi dis-de-diminea!;, cu puterile imprcspetate gi plini de nidejde. Dorcthy se osp;ti ca o domnili., cu piersici qi prune luate din pomii ce cregteau la malul apei. in spateie lor se afla pidurea intunecoas;, pnn care trecuseri neved.mafi, iar in fal; se intindeau meleaguri zAmbitoare gi insorite ce pireau ci-i imbie spre Oraqul Smaraldelor La dreptvorbind, riul lat le t;ia caleasprelinutul frumos, dar pluta e.a aproape terminat5 qi, dupi ce tiietorul de lemne ii mai adiugi caliva butuci qi ii injepeni cu nigte cuie din lemn, furi gata si porneasci. Dorothy se aqezi in mijiocul plutei, linAnduJ pe Toto in brage.CAnd Leul cel Laq pdqi pe pluti,, aceastase clitine tare sub greutatealui, dar Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea se aqezari de partea cealalt; qi-i restabiliri echilibml cu ajr.rtorulunor prijini lungi care lbloseauqi Ia impins. La inceput merser; bine, insi, cAnd ajunseri in mijlocul raului, curentul puternic al apei ii tase la vale qi ii indep;fti de calea pietruiti cu cirimizi galbene.Apa deveni atat de adAnci, incAt pri-jinile nu-i mai puteau atinge fundul. Asta e foarte riu, spuse Omul de Tinichea, hindci, daci nu ajungem Ia gintanoastri, vom fi dugi de api in lara

T IRANK BAUM

vrejitoarei celei rele de la Apus, care ne va lermeca qi ne va face robii ei. -$i atunci nu mai capit crciet spuseSperie-Ciori. -$i eu nu mai capit cumj, se v;iti Leul. -$i eu nu mai capit inimi, spuseOmul de Tinichea. Iar eu nu mi mai inapoiez niciodati. in Kansas, strigi Dorothy. Trebuie neapirat si ajungem in Oraqul Smaraldelor, spuseSperie-Ciori qi impinse atet de vartos prijina lui lungir incat.aceastase ingepeniin nimolul din fundul apei, qi, inainte ca el s-o poati scoatesau s-o lase din mAini, pluta fu tms; de curent, qi sirmanul Sperie-Ciori r;mase atarnat de prdjini in mljlocul rAului. Adio! strigi. el dupi ceilalgi, care emu foarte mahni{i cil lisau acolo. intr-adevir, Omul de Tinichea incepu si pldngi. Dar, din fericire, amintindu-li ci ar putea si rugineasci, iqi qterse lacrimile de $o4uleiul lui Dorothy. Fdriindoiali, aceasti intAmplareera o nenorocirepentru bietul Sperie-Ciori.,,Stauprost acum, mai prost decat atunci cand m-am intelnit cu Dorothy", gindi el. ,,Atunci eram infipt intr-o pr{in; in mijlocul unui lan de grdu, unde, oricum, eramj cice, in stare si sperii micar ciorile. Dar, cu siguranl5, o sperietoarc infipd intr-o prijini, in mljlocul unui riu, nu e de niciun folos.'fare mi tem ci pAni Ia urmd n-am si mai capit creierl" Pluta se legina injosul apei. Leul spuse: Totuli, trebuie sAfacem ceva ca s; ne salvim. Cred ci aqputea sd inot pan5 la girm gi si tragpluta dupi mine. Voi trebuie numai s; ve 1inegide vArful cozii mele. Aga ci. siri in api, gi Omul de Tinichea ii apuci coada !i o linu strans in mXini, iar Leul incepu s; inoate cu toati

VRAJITORULDIN OZ

55

puterca sprc mal. Era o treabe foarte obositoare,cu toate c; Leul era foarte puternic, dar, incetul cu incetul, dnrmegii furi scogi din vArtejul curentului. Atunci Dorothy apuci prijina Omului de Tinichea gi didu qi ea un ajutor, impingand pluta spre mal. C6nd ajunseri la gi.rm gi piqiri pe iarba verde qi plicut6, se simleau foarte obosi,tigi iqi dideau foarte bine seamaci forgaapei ii dusesedeparte de c;rarca pietruiti cu cirimizi galbenece mergea spre Oraqul Smaraldelor -Ce ne facem acum? intrebi Omul de Tinichea, in timp ce Leul se intindea pe iarbi pentlu ca soarele si-i usuce blana udi. Trebuie, intr-un fel sau altul, sAne intoarcem la drumul cunoscut, -Planul cel mai bun ar fi si o luim de-a lungul lirmului, pAni ajungem din nou la cirarea noastri, fu de pirere Leul. Aga c5, dupi. ce semai odihniripulin, o luari de-a lungul firmului inverzit, inapoi spre drumul de la care ii abituse reul. Era un linut incantitor, plin de flori, pomi fructiferi gi raze strilucitoare de soarecarc-i inveseleau.Daci nu s-ar {i simjit atat de intristali din pricina bietului Sperie-Ciori, ar fi fost de-a dreptul fericigi. Merseri asdel cat putur; de repede. Dorothy sc opri o singur; dati si culeage o floare frurnoasi. Dupi o vreme, O m u l d e lin ich ca slrigape nealreplale: - Ia uitagi-vi! Priviri cu tolii spre riu gi il vizuri pe Sperie-Ciori cocolat pe prejine in mijlocul apei. Era singur qi foarte trist. Ce putem face ca si-l scipim? intrebi Dorothy. Leul qi Omul de Tinichea clitinari amindoi din cap, neqtiind ce si faci. Se alezari pe lirmul apei qi de acolo

56

L. f RANK BAUM

priviri amiragi la Sperie-Ciori,panAce o barze,ce zbura pe lAngi ei, seopri qi-iintrebi: Cine sunteliOiundev; ducefi? Eu sunt Dorothy,iar ei sunt prieteoii mei, Omul de Tinicheaqi Leul cel La5.Mergemin OragulSmaraldelor. -Pii nu-i ista drumul,rdspunse barza,ri.sucindu-gi gAtul gi lung privind curiosspredAngii. -$tiu, rispunseDorothy,dar noi l-am pierdut pe Sperie-Ciori.qiacumne gandimcum sal recdparam. - Unde-i?inrebi barza, -Colo, in mijloculrAului,rispunsefetila. Daci n-ar fi arir de maregi greu,vi l-agaducc. -O, dar nu e greu deloc,o asiguri Dorothy,doar e umplut cu paie.$i, dacdni-l aduciinapoi,igi vom mulgumidin toati inima. -Bine, voi incerca,spusebarza,dar daci.o si mi separ6 prea greu.si 5ri1ici ii dau drumul in apd, ZicAndacestea,pasi.reazbule pesteapi pdni. ajunsela Sperie-Ciori,ce stacocolatpe prijina lui, 9i,cu gheareleei mari, ll prinsede brage5i il sui sus,in vizduh, apoi o lu6 cu el spre15rm,undeil a$teptauceilalli, C6nd Sperie-Ciorisevizu din nou printre prieteniilui, fu atAtde fericit,iocAtii imbriliqi pe toli. $i, cAndporniri. din nou la drum, la fiece pas pe care il lEceale cAnta: ,,O-la-ri-o",atAtde veselsesimlea. M; temeamci voi fi nevoit si rimAn de-apururi cocolat deasupraapei, dar m-a sc;pat ddgula de barzi, gi, daci vreodati voi aveacreier,voi qti s; o risplitesc precum ise cuvine,I)rdndu-igi eu un serviciu prietenese. - Foartebine, spuseb arza, care zbttra chiar deasupralor, mie imi placeintotdeaunas; ajut pe cel careseafl; in nevoie;dar acumtrebuiesi vi pirisesc,pentruci puii mei mi

VRAJITORULDIN OZ

57

a!teaptein cuib.T.ag nAdejdecive!igisi Oralul Smaraldelor !i ci Oz o si vi ajute. -Mulpmim, zise Dorothy, qi barza se inilp in vizduh qi curind nu se mai vizu. iqi continuari drumul, ascultAndciipitul pis;.relelor cu aripile smilluite in culori luminoase pi privind frumoasele flori care erau acum atat de multe, incAt acopereau totul ca un covor Se giseau in acestelocuri flori galbene,albe qi albastre,pe lingi minunchiuri mari de maci roqii atAt de stdlucitori, incat parci ii luau ochii lui Dorothy. Nu-i aga ci sunt frumoase? intrebi fetila, respirAnd ad6nc mireasmaflorilor -Aqa mi se pare... rispunse Sperie-Ciori. Poareci, dace a! avea creier)mi-ar plicea mai mult. Ei, daci aqaveainimi, le-agiubi qi eu, adiug; Omul de Tinichea. -Mie intotdeauna mi-au plicut florile. Par atat de fragile gide gingaqe.insi in pidure florile nu sunt atAtdeviu colorate. In drumul lor se iveau, printre alte soiuri de flori, din ce in ce mai muld maci rolii !i, la un moment dat, se gisird in mijlocul unei pajilti intinse, plini numai de maci. Dupi cum se !tie, atunci cand acesteflori cresc multe la un loc, mireasmalor e atat de puternici gi de imbdtitoare, incat oricine trece pe lAngd ei adoarme pe loc, gi, daci nu e grabnic scos dintre flori, adoarme pentru totdeauna. Dar Dorothy nu gtia lucrul ista, nici nu putea pleca din puzderia de flori rciii ce r;s;reau pretutindeni, aqaci pleoapelei se irnpreunari gi simli ci trebuie numaidecAtsi se culce gi si doarmi. Omd de Tinichea insi nu o li.si si faci una ca asta. -Trebuie si ne gribim, ca sd ajungemla ciriruia de cirimizigalbene inainte si seinnopteze,o rugi el, qi Sperie-Ciori fu de aceeagipirere.

58

T- FMNK BAUM

iqi continuari drumul, dar, de la o vreme, Dorothy nu mai fu in starc si selini pe picioare. Ochii i seinchiseri firi si vrea, uiti unde se afli qi cizu in mijlocul macilor, unde adormi addnc. Ce ne lacem acum? intrebi Omd de Tinichea. Daci o lisim aici, moare negreqit,spuseLeul. in ce mi p velte, abia de-mi mai pot gineochii deschiqi,iar cileluqul, iatiJ, a qi adormit. Intr-adevir, Toto cizuse lAngi mica lui stipdni. pe Sperie-Ciori qi pe Omul de Tinichea, neliind ficuli din came !i oase,nu-i supera mireasmavi.timitoare a florilor Alearg; iute inainte, spuse Sperie,Ciori cirre Leu, qi caud sAieqi cat md repede din aceasti pajigte de flori ucigitoare. Noi o vom aducepe feti16.Daci gi tu ai cidea biruit de somn, ai fi prea mare ca si te putem teri. Leul se stridui s51i vini in fire gi o lui la fug6 atAt de repede,incit pieri intr-o clip; din fata ochilor celor doi. Hai si facem scaun din mAinile noastre,ca s-o ducem mai uqor. Il ridicari pc Toto qi il puseri in poala lui Dorothy, apoi {icuri din mAinile lor impletite un scaun qi o aqezari pe fati, adormitS, intre ei. Astfel merseri qi merseri, qi pirea ci marele covor de flori ucigitoare din jurul lor nu se mai sfer$elte. Urmare qerpuirea rAului qi ajunseri, in slbrgit, ldngiprietenul lor, Leul, care zicea, dormind adnnc,printre maci. Florile fuseseri atit de puternice, incit uriaga fiari se lisase invinsi de mireasmalor qi cizuse cAnd nu mai avea de iicut decat cAliva paqi pini la cimpul de iarbi verde din apropiere. Nu putem face nimic pentru elj spusemahnit Omul de 'Iinichea, pentru ci e prea greu ca si-lputem ridica. Trebuie siJ lisim locului, si doarme pentru totdeauna, poate ci !i va visa ci qi-a gisit, in sf6rqit,curajul.

VR'ITORUL DIN OZ

59

-imi pare foarte riu, spuse Sperie-Ciori, Leul a fost un tovareq prea bun pentru o vietate care se socoate h!4. Dar s-o luim inainte. Duseri fetila adormiti !i o atezad pe o pajigte lAngi rAu, destul de departe de cimpul cu rraci, ca s-o fercasce si mai respire mireasma otr;vitoa.re a florilor. O intinseri biniqor jos, pe iarba moale, !i alteptare ca adierea proaspiti a aerului s-o hezeasci din somn.

CAPITOLUL IX

I{EGINA TOARECTLOR DE CAMP

Cred c; nu suntem depa e de poteca pietruiti cu cerimizi galbene, spuse Sperie-Ciori, care stitea lingi fetili, pentru c; am ajuns aproape pani acolo de unde ne-a dus curentd reului. Omul de Tinichea era gata se dspundi, dar auzi un midit slab qi, cAnd intoarse capul (care i se miqca foarte bine in balamale),vizu o fiari ciudati sirind prin iarbi qi I'enind sprc ei. Era o pisici silbatici, mare qi galbeni. Omul din pidure iqi didu seamaci pisica goneadupi un vAnat,fiindci urechile ii erau lipite de cap qi avea gura larg deschisi, aritAnd doui qiruri de dinf lioroqi, iar ochii ei rogii luceau ca niqte globuri de foc. CAnd pisica se apropie, Omul de Tinichea o vdzu ci gonea dupi un qoarecede cAmp, mic qi cenuliu. $i, cu toate ci nu aveainim5, simgici era o cruzime ca animalul silbatic si omoare o vierate atat de mici gi de nevinovat;. Ala ci ddici toporul !i, in ciipa cAnd pisica selbatici trecu pe lingi el, ii didu o lovituri fulgeritoare, tiindu-i capul, despi4induJ de trup gi licAnduJ si se priv;-leasci la picioarele lui. $oarecelede cAmp,cAnd sevizu scipat de dulmanul siu, se opri din fugi qi, verrindspre Omul de Tinichea, ii spusecu o voce mici gi ascugiti:

VIIAJITORULDIN OZ

61

i1i mul,tumesc! igi mulgumesc foartemult ci mi-ai scipat viala. -N-are nicio insemn;tate,te rog, rdspunseomul din pidure.$tii, eu n-am inime, aqace suntfoartedornic si.-iajut pe toli cei carc au nevoiede un prieten,chiar daci seintdmpl6si fie vorba numai de un qoa.ece. -Numai de un toarece?lstrigi micul animal mAniat. Ei bine, afli ci eu sunto regin6- rcginatuturor toarecilor de camp. -Agaaalll spuseOmul de Tinicheagi ficu o pleciciune, In clipaaceea,searitar; mai mulJiloareci,alergAndatAt de repedepe cAtle ingiduiau piciorugele,9i,cAndo vi,zurd pe reginalor, strigari.: -O, Miria Ta, noi ne gAndeamci ai sdfii omorAti, cum ai izbutit si scapide uriagapisici silbatici? $i toqjgoareciiIbcuri o pleciciuneatAtde adAnciin fbp micii Ior regine,incAtpirure si sepropteasciin cap. -Omul ista curios,de tinichea,rispunseea, a omorAt pisicasilbatic; gi mi-a scipat via1a.De aceeatrebuies6l slujili toli !i si-i indeplinigiorice dorinli. -Vom faceintocmai!slrigari toli $oareciiin cor,cu glasul lor ascujit. Deodati incepuri si lirgi, penhu ci Toto sesculasedin somn5i,vizAnd liota de qoarcciinjurul lui, litrd de pldcere qi siri tocmaiin mijlocul ior li plicuse totdeaunasAfug;reasci loarecii)acasi, in Kansas,!i nu vedeanimic riu in treabaasta. Dar Omul de Tinicheaprinsecilelul qi il linu stransin brage,in timp ce strigacitre qoareci: Venili inapoi,venigiinapoi,Toto nu vi faceniciun riu! La vorbeleacestea, reginaqoarecilorscoasecapulde dedesubtulunui smocde iarbi qi,cu glassfios,intebi:

62

L. FMNK BAUM

-E$ti sigul ca n-o si ne mu$te? N-am si-J las eu, rispunse Omul de Tinichea, agaci nu vd temeli. Unul cAteunul, qoareciiveniri tArAq,qi Toto de asti date nu mai litri, cu toate ci incerca si scapecu orice chip din bralele omului din pidure, pe care l-ar h muqcat, daci n-ar fi ltiut prea bine ci e de tinichea. in cele din urmi, unul dintre goareciicei mari vorbi: _Ce-am putea oare face ca s; te r;splitim ci ai scipat viala rcginei noastre? Dupi cAtegtiu, nimic, rispunse Omul de Tinichea. Insd Sperie-Ciori,care in timpul acestasestreduiasi gandeasci, dar nu izbuieaj pentru c; tigva sa era umpluta doar cu paie, spuserepede: -O, ba da, voi puteli sAl scipali pe p etenul nosru, Leul cel Laq, care a adormit in cimpul de maci. Un leul?! strigi mica regin;. P;i Asta o si ne inghiti pe roFr -O, nu, o incredingi Sperie-Ciori, acestleu e un lal. Cu adevirat? intrebi qoarecele. Aqa spune el insugi, rispunse Sperie-Ciori, qi n-ai fi in stare si lac; vreun riu niciunuia dintre prietenii noqtd. Dac;. vreli se m; ajutaf sil scipim, ve ligiduiesc ci leul se va purta thlmos cu voi. Foafte bine, spuseregina. Ne incredem in vorbele dumitale. Dar ce trebuie se facem? -Sunt mulli qoarecicare te socot cipetenia lor gi care ar 6 gata si-ti asculteporuncile? Regina goarecilorrispunse: -Sunt mii !i mii. -Atunci cheami-i pe to{i incoace, cat pot ei de repede, qi liecare si aduci o bucati mare de frAnghie.

V R A J IT OR UD L IN O Z

63

Regina seintoarse citre Eoareciice asteptauSile spusese plece numaidecit qi si aduc6 tot norodul loricesc.De indati ce auziri poruncile, poareciialergari cAt puturi de repede, fiecare in alti parte. ' Acum, spuseSperie-Ciori citre Omul de Tinichea, tu trebuie se te duci colo sus,la malul riului, gi si intocmegti din copaci un car cu care siJ tragem pe Leu. Astfel ci Omul din pidure se apuci din nou de lucru qi indati intocmi, din crengile de pe care cioplea crengulele qi fi'unzele, un car Fixi. crengile una de alta cu cuie din lemn !i f;cu patru roli din trunchiul unui copac mare. Lucrase atat de bine qi cu ateta grabi, incat, atunci cind incepur6 si soseasceloarecii, carul era gata. $oarecii sosiri cu miile, din toate p;rfle, loarcci mari, qoareci mici qi qoareci mijlocii, 5i fiecare dintre ei aducea o bucatd de lrdnghie in botic. Cam in timpul ;sta se trezi qi Dorothy din somnul cel lung, qi cAnd deschiseochii, fu foarte mirati si se vadi inL i n s ip e i ar b i 1 i i nju rul ei mii de loareci.careo p ri\ e a u . u sfiali. Sperie-Ciori ii povestitoatit;rilenia qi,intorcAndu-se spreiuna rcgin;, spuse: Ingiduie-mi si te iniiliqez Miriei Sale. Dorothy didu cu seriozitate din cap, qi regina o saluti curtenitor Dup; aceea,deveni foarte p etenoasi cu fetila. Sperie-Ciori qi tiietorul de lemne se aiternur; pe lucru. Legari qoarccii de car, intrebuingAndfringhiile aduse de aceqtia.Un capit al frenghiei era legat in jurul gatului fiecirui loarece, celSlalt era legat de car. Fireqte,carul era de mii de ori mai mare decAtoricare dintre qoareciice trcbuiau sil tragi, dar, cand toli loarccii furi inhimali, izbutir; si-l milte cu destuli uquringi. Ba chiar qi Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea, aqezatiin cat fur; trali cu sprinteneali

L. FMNK EAUM

de ciiqorii acegtiamici qi caraghioqipini.la locul unde zicea Leul adormit. Dupi o munci foarte obositoare) cici Leul era greu, izbutirS si-l urce in car.Apoiregina didu porunce norcdului sau se porneasci grabnic, hindci se temea ci goarccii,st6nd prea mult printre maci, vor adormi gi ei la rAndul lor. La inceput, micile vietiqi, cu toate ce erau foarte numeroasejnu putur; trage carul incArcat cu asemeneagrcutate, dar Omul de Tinichea qi Sperie-Ciori impinseri amAndoi din spate,se opintiri, qi carul o porni. in scurt timp, Leul fu scosafari din cAmpul de maci gi adus pe pajiqtile inverzite, unde putea si respire aerul proaspit Si dulce, in locul mirosului otrivitor al florilor Dorothy le ieli inainte gi le rr1ulpmi cilduros micuflor goarecipentru ci. ii scipaseri tovarbqul de la moarte. il indrigise acum intr-atdt pe marele Leu, incAt em foarte bucuroase cA fusesesalvat. Apoi qoarecii furi deshimagi de la car qi o luari prin iarbi spre cuiburile lor, iar regina qoarecilor mai zibovi puFn $i spuse: -Daci mai aveli vreodati nevoie de noi, venili in cdrnp !i strigafi-ne. V6 vom auzi qi vi vom veni in ajutor Vi las cu bine. $i, cu acestevorbe,regina seindepirti., in timp ce Dorothy il fnea strAnspe Toto in bra1e,ca si- nu fugi dupi ea gi s-o sperie.Dupi aceastase a$ezarAlang; Leu, aqteptAndsi se trezeasci. Sperie-Ciori ii aduse lui Dorothy cateva fructe dintr-un pomr pe care fata Ie mAnci cu pofti.

CAPITOLULX

poRTtLoR PAzNrcuL

Trecu citiva r.remepani ce se deltepre Leul cel Laq,cici zicuse cam multiqor printre maci, respirind rnireasma lor otrdvitoare,dar, c6nd deschiseochii, se didujos din car qi se simli foarte bucuros ci se mai alla in via1i. -Am fugit cat am purut de repederspuseel, ciscAnd, dar florile au fost prea tari pentru mine. Cum de m-agi scos de acolo? li povestiri. despre goarecii de cimp gi despre cum aceltia, mirinimoqi, il scipaseri de la moarte. Inrl cel La5 rise, zicAnd: Totdeaunam-am crezut foa-rtemare li tare; totugi,ni$te flori micule au fost cet pe ce si mi omoare, iar nigte anirnale micufe, precum qoarecii, mi-au scipat viala. Ce curioase sunt toate astea!Dat dragi camarazi, ce ne facem acum? - Trebuie si ne continuim drumul pind cAnd vom regisi poteca de c;r;-rnizi galbene, spuse Dorothy, gi apoi o vom porni inainte.spreOraqulSmaraldelor. Simgindu-seinviorat gi din nou in puteri, Iful porni ahturi de ei, pdqind veselprin iarba moale gi fragedi. Nu duri mult qi ajunser; la cirarea de cirimizi galbene, 9i se indreptari din nou spre Oragl Smaraldelo4unde locuia Marele Oz. Calea era acum netedi $ bine pietruiti, iar locurile pe unde treceaurfoarte frumoase, aga ci drumelii noltri emu

T. FRANKBAUIT

bucurogici lisaseri in urmi pidurea gi, odati cu ea, gi primejdiilepecarele intahiseri in umbrareleeiiDrunecoase. Din nou vizuri uluci rAnduitela margineadrumului, dar acesteaerau acum vopsitein culoareaverde gi, cand se apropiari de o casi mici, in careliri indoialScd locuiaun fermier,observarici qi casaela zugreviti in verde.in timpul dupi-amieziitrecuri pe lAngi multe casede felul acesta gi uneori oameniiiegeauin uqi privind spremica ceati, de parci ar fi vrut s6-iintrebeceva;dar niciunulnu seapropie de drumef qi nici nu le spusevreun cuvant, din prjcina Leului,dc caresetemcaugrozavOameniilntehi1i erautoli imbricali in culoareaverdea smara.ldului giaveaupilirii cu vArfulguguiat,ca aceleape carele purtar-raltinezii. -Asta trebuiesAfie Tara Oz, spuseDorothy,5i,de buni seame,ne apropiemde OragulSmaraldelor. -Da, rispunseSperie-Ciori, aici totulesteverde,in vreme ce la altineziculoareaprcferati era albastrul.Dar poporul ista nu pares, fie atatde prietenosca altineziiqimi tem ci nu vom Ii ln staresi gisim un adipostpenttu noapte. -A9 dori si mai minAnc ti altcevadecAtfructe, zisc Dorothy,li sunt incredinlatdci qi Toto e lihnit de foame. Sdne oprim Ia prima casi qi si le vorbim locuitorilor. Ala c;, atunci cand se apropiari de o gospodiriemai aritoasir Dorothyavuindriznealasi bati la o uqi. O femeie cr'pa u$a,numai atat cat sd poati aruncao privire afari, ii spuse: -Ce doregti,copilo,gi de ce te insolelteleul ista marc? . Am vrea s; petrecemnoapteaasta cu voi, daci ne ingiduili, bineingeles, rispunseDorothy,iar leul esteprietenul qi tovar;lul meu qi pentru nimic in lume rru v-ar face vreunreu. E imblAnzit?lntrebi femeia,intredeschizAnd uqa.

VRAJITORULDIN OZ

67

-Da, imblAnzit,rispunsefata,!i pe deasupramai esteqi lag,agaci seva speriamai tare el de voi decdtvoi de el, -Bine, spusefemeia,dupi cemai chibzui,uitlndu-seinci o dati, pe furi!, la Leu. Daci aqastaulucrurile,atunciputeli intra, $i am sevi dau cAtecevade mancare!i un loc unde si v; odihnii. Intrard cu toJii in casaunde se mai aflau, in afar6 de femeie,doi copii giun birbat, Bdrbatulserinise la un picior $i zeceape un pat dintr-unco\ al odiii. Pilu foarteuimit la vedereaacestuigrup curiosqi,ln timp ce femeiaselndeletniceacu rAnduireamesei,bdrbatulli intreb6t - incotro mergegi? -Spre OragulSmaraldelor, spuseDorothy,ca s6-lvedem pe MareleOz. -Aga, lEcu birbatul, dar sunteliincredinlali ci Marele Oz vreagi el si vi vadi? -De c€ nu?intrebi fata. -Pdi fiindci sespunecd el nu lasi niciodati pe cinevasi intre la dAnsul,Am fostln omlul Oz de mai multe ori, e un loc minunatde frumos,dar nu mi s-aingiduit niciodati sdJ vEdpe MareleOz ginici nu cunoscvreunmuriror carese-lfi vezutpanx acum. -Nu ieseniciodati la plimbare?intrcbi Sperie-Ciori, -Niciodati! $adezi de zi in salarnarea tronuluidin palatul siu, qi nici aceiacareil pS,zesc nu-i vid niciodati faga, -Dar cum arati? intrebi copila. -Asta e greu de spus,zisebirbatul, ingAndurat.Oz este un marevrdjitor gipoate,dacevrea,s; ia oricechip doreqte. Aqac; unii spuncAamti ca o pas;re,alfi spunci arati ca un elefant$ sunt$i al1iicarespunci areinlhgigare de pisici. Unora li se intruchipeazdca o zAn^frumoasi sau ca un spiriduq,sau in orice alti formi care-i placelui; dar cum

68

L

RANK BAUM

arata adev;mtul Oz, atunci caDdestecu propriul chip, vezi, asta nu o poate spuneniciun om. Toate astea sunt foarte ciudate, spuse Dorothy, dar trebuie totuqi si incercim, intr-un fel sau altul, sil vedem; d e n u . a m fi cur cdliroriaa.radegeaba. De ce vleli atet de mult Ei-l vedeli pe Oz cel cumplit? Eu vleau sAl vid ca si-mi dea pugini minte, spuse Sperie-Ciori neribditor O-ho-ho! Oz ar putea foarte uqor si faci una ca astar rispunse birbatul. Are, oricum, mult mai muld minte decat ii trebuie. Iar eu vreau si-l vid ca si-mi dea o inim6, se amesteci Omul de Tinichea. Asta nu o siJ supere,continue birbatul, pentru c; Oz are o coleclie mare de inimi, de toate mirimile qi de toate formele. Iar eu vreau si-mi dea curaj, spuseLeul cel blAnd. Oz p'astreazlin sala tronului un borcan mare plin cu curaJ.spuseomul nostru.pe care l-a acoperircLrun ,3p2. din aur, ca si nu se reve$e cumva in afari; sunt incredinlat ci i1i va da bucurospuqin din el. Iar eu vreau si mi trimiti inapoi in Kansas, spuse Dorothy. Unde esteKansasul?intrebi omul, plin de uimire. Nu qtiu, rispunse Dorothy, indurerati, dar acolo se afli casamea !i sunt incredinlati ci trebuie si existepe undeva. -De buni seamd.Ei bine, Oz poate orice, aqaci bdnuiesc ci va gisi gi Kansasul tiu. Dar mai intAi va trebui s;l vedefi, qi astao s; fie o treabi greu de indeplinit, pentru ci Marclui Vrijitor nu-i place sd vadi pe nimeni qi, de obicei, face cum vrea el. Dar tu ce doreqti?il intrebi el pe Toto.

VRAJITORULDIN OZ

69

lbto didu numai din coadi, cici, foarte curios de spus, c;telul nu ltia s; vorbeasc;. i n c l i p a ace "afemeiale srrigi ci mancareeera g a t a .a la cA se a$ezardimprcjurul mesei.Dorothy mAnc; nilte pesat de gri! gustos,o po4ie de jumiri de oui 5i o felie de pAine albd buni qi fu cat se poate de bucuroasi de aceastdmasi. Leul mAnci pulin pisat de griq, dar nu-i prea plicu qi spuse ci asemeneamancare e ficuti din oviz, iar ovizul e hrani pentru cai, nu pentru lei. Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea nu mancari deloc. Toto gust; cete pulin din roate !i fu fericit ci avea din nou mancare buna. Femeiaii didu apoi lui Dorothy un pat unde si se culce. Toto seculci lAngXea, in timp ce Leul pizea uqaoddii, ca si nu-i tulbure nimeni somnul. Sperie-Ciori qi Omul de 'linichea stdturi, liniqtid, toati noaptea, in cAte un coll; firelte cd nu puteau dormi. A doua zi de dimineafi, cum se inilti soarele,o porniri Ia drum gi indati ziriri, tocmai in fala lor, o vdpaie verde $i frumoas; pe cer Asta trebuie si fre Oraqul Smaraldelor,spuseDorothy. Pe misuri ce inaintau, vipaia verde se f:.cea din ce in ce mai stralucitoare gi se pirea ci, in cele din urmi, se apropiau de sfArqitulcilitoriei lor. Cu toate asteaajunseri abia dupi-masi la marele zid care inconjura oraqul. Zidul era inalt, gros gi de culoare verde. In mijlocul zidului, la capitul drumului pietruit cu cir;mizi galbene, se afla o poarte mare, impodobiti toati cu smaraldeJcare scanteiauatat de tare in soare,incat le luau vedereapan; ;i ochilor desenagiai lui Sperie-Ciori. intr-o parte a po4ii se afla un clopolel. Dorothy trase de un carlg si auziindati un sunetargintiu. Apoipoarta mare sedeschise incet, scar{eind.Trecuri pragul qi se trezire intr-o inc;pere

70

I-, FMNK EAUM

inald qi boltit;, ai cirei pereli sclipeau,impodobili cu nenumrrate smaralde. in fa1alor stitea un birbat scund, cam de inillimea unui altinez. Era imbricat, din cap pAni in picioare, cu totul in verde, chiar qi pielealui a\ea o nuanle verzuie.lnrr-o pane linea o cutie marej verde, CAndo vizu pe Dororhy cu tovariqii ei, birbatul ointrebi: Ce ciutali in Oraqul Smaraldelor? Am venit aici se il vedem pe Marele Oz, rispunse Dorothy B;rbatul lu atat de uimit de acestrispuns, incAt se aqezi ca si poati chibzui. Au trecut mulli ani de cAnd mi-a spus cineva ultima oare c; vlea se-lvadi pe Oz, ziseel, clitinAnd uimit din cap. Oz e puternic gi cumplit, !i, daci venili cu o cerere nefolositoarc sau neroade si superali inleleapta gAndirea Marelui Vrdjitor, acesta ar putea se se manie !i si vi nimiceasci intr-o clipite. -Dar nu venim cu o cerere neroadi, nici nefolositoare, rispunse Sperie-Ciori, ci plini de insemnitateJli ni s-a spus ci Oz esteun vr;jitor bun. Ala !i este,spuseomul verde,gi domneqtebine qi irrlelept pesteOralul Smaraldelor Dar fali de cei care se apropie de vrijitor numai din curiozitate, Oz este cumplit, gi pugini sunt acei ce !i-au ing;.duit si ceari vreodati si-i vadi fap. Sunt paznicul po4ilor gi, deoarecevoi imi ceregisiJ vede$ pe Marele Oz, sunt nevoit si vi conduc la palatul lui. Dar mai iniai trebuie se vi puneli nigte ochelari. De ce?intrebi Doroth;r Pentru ci, dac; nu vi. punegiochelari, strilucirea Oraqului Smaraldelorvi va orbi. Chiar gi cei ce locuiescin orag

VRAJITORUIDIN OZ

7l

sunt nevoili sA poarte ochelari zi $i noapte. Toli ochelarii sunt incuiali, fiindce aqaa dat porunci Oz la inceput, cAnd a fost intemeiat oraqul,ginumai eu 1incheiacu caresi descui. Birbatul deschisecutia cea mare gi Dorothy vizu ci era plini cu ochelari de totfelul de mdrimi qi de forme. Togiinsi aveausticla verde. Paznicul porlilor gisi o perechepotriviti pentru Dorothy gi i-i puse pe nas. Doui panglicugedin aur, ce treceauinjurul capului, erau legatela spate!i incuiate cu o cheif;. pe care paznicul o purta pe un lintiqor aternat de gat. Dupd ce ii furi aninagi, Dorothy n-ar mai h putut si-i scoati chiar daci ar fi wut, dar fata nu voia una ca astaJ pentru ce nu ginea si orbeasci din pricirra strilucirii prea mari a Oraqului Smaraldelor Omul verde Ie puse apoi ochelari qi lui Sperie-Ciori, tiietorului de lemne, Leului gi micului Toto; qi toli furi incuia{i cu aceeaqicheili. Dupd aceea,paznicul po4ilor iqi puse qi el ochelari gi le spusec;, e gata se le arate palatul. Luand dintr-un cui o cheie mare, din aur, deschisealtd poarti qi toati ceata il urm; pe strizile Oraqului Smaraldelor

CAPITOLUL XI

Oz sI MINUNATULORASAL SMARALDELOR

Chiar qi cu ochii ocrotili de ochelarii verzi, Dorothy gi prietenii ei erau orbili de strilucirea minunatului oraq. Srizile erau mirginite de case frumoase, intocmite toate din marmuri verde5i impodobite pretutindeni cu smaraldescAnteietoare. PeFau pe un caldardm din aceea5i marmuri verde,qi,acoloundepietreledin caldarim seuneau,sevedeau giruri de smaralde,alezate des, qi ele scinteiau in sclipirea soarelui. Geamurile feresffelor erau din sticli verde. Chiar gi cerul de deasupraoralului batea pulin in verzui, gi razele soarelui erau verzi. Pe strizi era mult norod: birbaf, femei gi copii ce se plimbau agale,togi imbricagi in haine ve*i qi cu pielea verzuie. Mullimea privea la Dorothy qi la ciudafi ei tovariqi cu mirare, iar copiii, cdnd vedeau leul, o luau la fugi sau se ascundeauin spatelemamelor Pe strizi se aflau multe privilii, qi Dorothy obseNi c; tot ce se vindea in magazineera verde; erau in{elilate sprc vitnzate zahir candel verde qi porumb verde, tot astfel li ghete verzi, haine verzi, pilirii verzi. intr-un loc, un om viodea limonadi verde, gi, atunci cAnd copiii o pliteau, Dorothy ziri ci scoteaudin buzunar binuliverzi. Pirea ciin oraqnu seaflau cai saualte animale. Bnrbalii \i duceau marfa in roabe mici, verzi, pe care le

VRAIITORULDIN OZ

73

impingeau cu mina. Fiecarepirea fericit, mullumit qi toate infloreau in oralul acesta. Paznicul po4ilor ii duse pe strdzi peni la o case mare, care se gisea tocmai in mijlocul oragului.Era, de fapt, palatul lui Oz, Marele Vrijitor in fagauqii pizea un ostagimbricat in uniformi verde !i care purta o barbi lung:, tot verde. Iati nigte striini, ii spusepaznicul ostaqului.Cer s;-l vadi pe Marele Oz. -IntrafiJ spuseostalul, 9i am si-i duc solia voastri. Cei patru prieteni trecuri po4ile palatului qifuri ciliuzili intr-o odaie mareJ cu un covor verde qi mobili frumr:asi, verde, impodobiti cu smaralde.inainte de a intra, ostaqul ii rug; pe toli s;-qi $tearyepicioarele pe o rogojini verde, apoi le spusercspectuos: -Lua4i loc, vi rog, in timp ce eu mi duc la uga silii tronului spreaJ vesripeOz cd .unteli aici. Aqteptari cAtvatimp pani si se inapoiezeostaqul.Cand, in cele din urmi, acestase intoarse,Dorothy il intebi: -L-ar ldzut pe Oz? O, nu, rispunse ostaqul,nu l-am vazut niciodati, dar i-am vorbit in timp ce el gedeain dosul paravanului siu qi i-am transmis solia voastri. A spus ce vi oferi o audienf;, daci dorili; dar fiecare dintre voi trebuie si intre singur qi fiecare in alti zi; de aceea,pentru ci trebuie si rimXnef in palat cAtevazile, am se pun s; vi se amte odeile voastre, unde veli locui in acesttimp. Mulgumesc,rispunse fetila, e foade ddguf din partea lui Oz. Ostagulsufli de asti dat; intr-un fluier verde qi de indati intri in odaie o fati tAnirar imbr;cate intr-o rochie de mltaseverde. Avea pirul frumos buclat, verde, ochii tot verzi, qi ficu o adAnci pleciciune inaintea lui Dorothy, rostind:

74

L. fRANK BAUM

-Urmeazi-mi gi am si-!i arit odaia ta. Dorothy le spusela revedereprietenilor ei, il lui pe Toto in bragegi o urmd pe fata verdel trecu prin lapte coridoare qi urci trei rAnduri de sciri, pini. ajunse intr-o cameri ce se afla in mijlocul palatului. Era cea mai aritoasl odeiti din lume, cu un pat moale !i pl5cut,cu cearqafuride mitase verdeqi o plapumi de catifea verde. In mijlocul odiii susura o {antani micute, carc impriltia un fuior de parfum verde ce cedea inapoi intr-un bazin de marmuri verde. Ferestrele erau impodobite cu flori frumoase, verzi. Pe peretele odiii se mai alla un raft cu un fel de cirli mici, verzi. Cind Dorothy avu rigaz si le deschidi, vizu ci erau impodobite cu poze verzi 5i incepu si ridi, pentru cA deseneleemu nespusde camghioase. _ Intr-un dulap at6rnau multe rochii verzi, croite din mitase,satin !i catifea, li toate i se potriveau de minune. Simte-te ca la tine acasi, rosti fata verde, qi, daci dore$ti ceva, sune din clopogel.Oz o si te cheme la el mdine dimineali. O lisi pe Dorothy singuri qi se dusela ceilalgi.$i pe aceqtia ii condusein odii, qi fiecare fu gizduit intr-o incipere incantatoare a palatului. Aceasti purtare cur.tenitoare era de prisos pentru Sperie-Ciori, care, atunci cend se vizu singur in odaie, rimase prostelte loculi, tocmai in dreptul u$ii, ca si altepte acolo pdni dimineala. Nu-i trecu prin cap si se culce qi nici n-ar fi putut sa inchidi ochii, astfel ci r:mase toat; noaptea privind fnti un piianjen mic ce igi teseacasaintr-un ungher al odiii, de parci n-ar fi fost una dintre cele mai frumoase inciperi din lume. Omul de Tinichea, prin puterea obilnuintei, se trinti in patul siu, ceci ili mai amintea cum ficea atunci cand era din oasegi carne. Dar, nehind in stare si doarmi, iqi petrecu noaptea

vnAltToRULDrNoz

75

miDcandu-liincheieturile in susgi injos, ca s; fie incredinlat ci funclioneazi bine. Leul ar fr dorit mai degrabi un pat cu frunze uscate,in pidure, gi nu-i plicea ci fuseseinchis intr-o odaie.Dar, cum n-aveaprea multi minte ca sd senecijeasci din pricina asta,siri in pat, seghemui ca o pisici qi, torcAnd, adormi de indati. A doua zi, dupi ce Dorothy igi biu cafeauacu lapte, fara verde veni s-o ia qi o imbrici intr-una dintre rochiile cele mai frumoase din dulap, ficuti din brocart verde; Dorothy igi puse pe deasupraun qorlulel de mitase verde qi legi in jurul gatului lui Toto o panglici verde. Apoi o porniri spre sala tronului Marelui Oz. intii ajunseri intr-o incipere mare, unde gisiri multe doamne qi domni de la curte, to(i imbdcali in costume bogate.Aceqti oameni n-aveau nimic de ficut decat sAvorbeasci unul cu altul, dar veneau intotdeauna sA agteptein liecare dirnineagi in preajma silii tronului, cu toate ci nu li seingi.duiseniciodati siJ vadi pe Oz. CAnd intri Dorothy, o priviri cu multi curiozitate,gi una dintre doamne ii qopti: Vrei intr-adevir si vezi fagalui Oz cel cumplit? Negreqit,spusefetila, daci el vrea si mi vadil O, vrea si te vadi, rosti ostalul carc dusesesolia lor la Marele Vrijito! cu toate ci nu-i placesi hevezur. Bineinjeles c;, la inceput, a fost mAnios gi mi-a spussi vi t mit inapoi de unde agivenit,dupi aceeainsi s-aimbunat qim-a intrebat cum ar61i qi, cAnd i-am atras luarea-aminte ci porgi pantofi de argint, astal-a interesatin chip deosebit.Apoi, cAndi-am spus ci polIi pe ftunte !i un semn luminos, s-a hotirAt in cele din urmi si vi primeasci. in clipa aceeasuni un clopo1el,$i fata imbricat; in verde ii spuselui Dorothy:

76

L. FRANKBAUM

Acesta e semnalul. Trebuie sI intri singuri in sala ffonului. ii deschiseo uqi rnici, gi Dorothy trecu pragul cu indrizneal;, pomenindu-seintr-un loc fermecitor. Em o incipere mare, cu acoperigulinalt qi boltit. Perelii, tavanul $i dulumeauaerau acoperilicu smaraldemari. in mijloculacop.rigului lucea o lumini rnare, strdlucitoare ca soarele,care ficea ca smaraldelesi sclipeasciintr-un chip neobiqnuit. Dar ceeace o atrasecel mai mult fu marele tron de marmuri verde ce strijuia in mijlocul inciperii. Avea Ibrma unui scaun !i str;lucea plin de pietre prelioase.In mijlocul scaunului se afla un cap enorm, fEri un trup care si-l susIini, fid bmte sau picioare. Pe cap nu se vedea per, dar aveaochi, nas qi gurd qi era mult mai mare decAtcapul celui mai lalnic uriaq. Cum Dorothy steteacu privirea alintiti, plini de uimire qi de teami, ochii urialului seinvAr-tiri incet qi o priviri ascuit ii neciintit. Apoi gura se miqcd gi Dorothy auzi o voce care grdia: - Sunt Oz cel mare qi cumplit. Cine e$ti tu qi de ce mi caugi? Vocea nu era atat de lioroasi pe cat se altepra fetita se iasi din acestcap mare, aqaci ea prinse curaj gi rispunse: Sunt Dorothy cea neinsemnati qi smeriti gi am venit la tine ca si mi aju1i. Ochii o priviri cu luarc-aminte cAtevaclipe, apoi glasul se auzi din noul -De unde ai luat pantofi de aryint? Ii am de la vr4itoarea cea rca de h Resirit. Casa mea a cazut pesteea !i a omorit-o. Cum ai dobendit semnul acela pe frunte? continu; Marele Oz.

VRAJITORULDIN OZ

77

-L-am cep;tat pe locul unde m-a s;rutat vrijitoarea de la MiazinoaptecAndgi-aluat rimas-bunde la mine gi m-a trimis la tine, spusefata. Ochii o priviri din nou cu petrundere,ca si-qideaseama daci spunesaunu adevirul, apoi Oz intrebi: -$i acum cevrei de la mine? -Tdmite-mi inapoi in Kansas,undeseafl6 mitula mea Em gi unchiul Henry,rispunseea cu hotildre gi seriozitate. Mie nu-mi placelara voastri, cu toate ci esteagade frumoas6,!i apoi gtiu ci mituga Em tlebuie sAfie nespusdc mAhnitddin cauzaabsenleimelelndelungate, Ochii sclipiri de trei ori, apoi priviri spre tavan, spre duSumea giseinvdrtiri lmprejur,atdtde ciudat,lncetpireau ci vid fiecarecolligordin odaie.ln sfArgit,ajunseridin nou la Dorothy. -Dc cc a! faceastapentru tine?lntr€bi Oz. -Pentru ci tu elti puternicr iar eu sunt siabA,pentru ci tu egti Marele Vrijitor, iar eu nu sunt decAto copili neputincioasd. -Dar ai fost destulde puternicdpentru a o omo pe vrijitoarea cearea de Ia Risiritl -Asta s-aintamplatfer; voia mea,rispunseDorothy cu simplitate. -Bine, grii capul,i1i voi da rispunsulmeu. N-ai niciun drept si a$tepfide la mine sA te tdmit inapoi in Kansas, pind ee nu-mi laci qi tu in schimbun bine. in lara asra oricine trebuies6 pllteasci pentru ceeace p melte, DacA doregtica eu si intrebuinJez putereameavrijitoreasci spre a te trimite acasi, tu trebuiesi faci md intei cevapentru mine.Ajuti-mi $i te voi ajuta. Ce trebuiesi fac?intrebefetila.

78

I. FRANK B,{UM

-Omoar-o pe tic;loasa de vrijitoare de la Apusl rispunse Oz. -Dar nu pot! strigi Dorothy, foarte uimite de cererea lui Oz. Ai omorat-o pe \'-rijitoarea cea rea de la Risirit !i po4i panto{ii de argint, care au o puterc nemirginiti. In lara asta nu se mai afli decAto singuri vrijitoare ticiloasi gi, cAnd ai s5-mi po{i spune ci e moart6, atunci am si te trimit inapoi in Kansas in niciun caz inainte. Fetila incepu si plAngi tare, atAt era de descurajatd;ochii aceia clipir; din nou qi o priviri rugitori, de parci Marele Vrijitor simlea ci Dorothy putea s;-1 ajute, daci voia. N-am omorAt niciodad pe cineva de bun;voie, spuse ea in hohote de plAns, gi, chiar daci ag fi de acord s-o fac, cum s-o omor eu pe vrijitoarea cea rea?...Daci tu, care elti mare qi cumplit, nu pogi s-o omori, cum te altepli s; fac eu una ca asta?! -Nu qtiu,grii capul, dar acestae rispunsul meu. $i, pAnd nu moare vrijitoarea cea rea, n-ai si-{i revezi unchiul qi pe mituqa Em. Aminteqte-fi ci vrijitoarea este rea inspiimantAtor de rea qi trebuie si fie ucisi! Acum, du-te !i si nu ceri sd me vezi pand nu gi-ai indeplinit sarcina! Dorothy pirisi indurerati sala trcnului gi se duse in inciperea unde Leul, Sperie-Ciori gi Omul de Tinichea o alteptau neribdetori si afle ce vorbise cu Oz. Pentru mine nu mai e nicio nidejde, spusefetila intrisIari. Oz nu vrca sa ma tlimira a.asi pini n-o omor qi pe vrijitoarea cea rea de la Apus. $i asta n-am s-o pot face niciodat;. Prietenii lui Dorothy se intdstar;, dar nu puteau s-o ajute cu nimic. Dorothy se duse in odaia ei, se trenti pe pat Diincercd s5 adoarmd.

VRA]ITORULDIN oz

79

A doua zi, ostaqulcu favorigiverzi veni la Sperie-Ciori gi ii spuse: -Vino cu mine, Oz a trimis dupi dumneata! Sperie-Ciori il urmi qi fu introdus in salamare a tronului, unde vizu o femeiefrumoasi ;ezAndpe tronul de smaralde. Era imbricati in viluri de m;tase verde $i purta in jurul buclelor verzi o coroani de nestemate-Din umeri ii creqteau aripi in culori strilucitoare li atat emu de ulsoare,incat adiau la cea mai mici respiralie care Ie atingea. Dupi ce Sperie-Ciori fecu in lala acesreifiinre ftumoase o plececiuneatat de indemenatice pe cat ii ingiduiau paiele cu care era umplut, aceastail privi blind qi ii grii: -Sunt Oz cel mare qi cumplit; cine eqti qi de ce ma caufi? Sperie-Ciori, care se alteptase si vadi capul uriaq de care ii vorbise Dorothy, era foarte incurcat, dar rispunse curajos: Sunt numai o biari sperietoare,umpluti cu paie. De aceeanu am minte, $i am venit la tine ca si te rog si pui in capul meu creier in loc de paie, si devin astfel $ cu un om ca orice alt om dintre supuqiitii. De ce si fac astapentru tine? intrebe ffptura din fagalui. -Pentru ci tu elti inlelept !i puternic qi nimeni altul nu me poale ajura.r5spun.eSperie-Ciori. -Nu lac niciodati favoruri lEri obligalii, spuseOz, dar igi lEgiduiesc urmitoarele. Dace ai s-o omori pentr! mine pe vrijitoarea cea rea de la Apus, o si-f diruiesc multi minte !i un creier atAt de bun, incdt I'ei fi cel mai ingelept om din Jara Oz. Eu credeam ci i-ai cerut lui Dorothy si o omoarc pe wijitoare, spusemirat Sperie-Ciori. Ala am !i ficut, insi nu-mi pase cine o omoari. DarJ pe]1; nu va li omorad, nu iti indeplinescdorinta. Acum du,te

80

L, FRANK BAUM

!i nu me mai ciuta pani nu-!i vei me ta creierii pe care ii dorelti atat de mult. Sperie-Ciori seintoarsemAhnit Ia tovarigii sii qi le povesti ceea ce ii ceruse Oz. Dorothy fu foarte mirati afldnd ci Marele Oz nu-i mai apiruse ca un cap, cum il vizuse ea, ci ca o {epturi frumoasi. Totuna e, spuse Sperie-Ciori; partea mai importanti e cA !i ea aveanevoie de o inirni, ca 5i Omul de Tinichea. A doua zi dimineaga, ostalul cu favorigi verzi veni la Omul de Tinichea qi spuse: -Oz a trimis dupi dumneata, urmeazi-mi! $i astfel, Omul de Tinichea sosiin sa-lamare a tronului. Nu gtia daci il va gisi pe Oz preficut in cap sau in fipture ftumoasi, dar niddjduia ci va {i femeie ,,pentru ce, ili spunea elJ dace esteun capj sunt incredinfat ci n-o si-mi dea inimd. deoareceun cap n-areinimd 1i nu poaresimli nimic pentru mine. Dar. dacit e o femeielrumoa'i. md roi ruga mult si-mi dea inimS qi, dupi cum se spune, femeile sunt foarte inimoase." Dar, cAnd intri in sala tronului, Omul de Tinichea nu vdzu nici un cap, nici o femeie, pentru ci Oz se prelicuse intr-o hari groaznici. Era mare aproape clt un elefant, gi tronul verde nu pirea ci arputea suporta asemeneapovari. Lighioana avea un cap de rinocer, doar ci nu cu doi, ci cu cinci ochi. Avea gi cinci bragelungi ce-i creqteaudin trup !i cinci picioare subgiri.Era in intregime acoperiti cu pir des qi lAnosqi nimeni nu !i-ar fr putut inchipui un monstru mai inspiimantitor. Era un noroc ci tiietorul de lemne n-avea inimi, pentru ci i-ar fi bitutprea repedeqi tare de frici, dar aqa,fiind numai de tinichea, el nu se sperie,cu toate c; era foarte dezamigit de ceeace vedeain fagalui.

VRAJITORULDIN OZ

81

Eu sunt Oz cel mare qi cumplit, ricni fiara, cu un muget. Tu cine elti de ce mi cauli? Sunt un fost t;ietor de lemne, ficut din tinichea. De aceean-am inimi qi nu pot iubi. Mi rog 1iesi-mi dai o inimi, ca si hu qi eu ca toli oamenii. De ce aqface una ca asta?inftebi lighioana. Pentru ci te rog qi pentru ci. numai tu poli si-mi indepliueqti rug;mintea. Oz mArAi incet gi rispunse aqigos: Daci i1i doreqti cu adevirat o inimi, trebuie si gi-o cnqtigi. Cum? intrebi dietorul de lemne. -Ajut-o pe Dorothy s-o omoare pe vrijitoarea cea rea de la Apus. CAnd vrijitoarea va fi repus;, vino la mine qi-givoi da inima cea mai mare qi cea mai iubitoare din Oz. Astfel, Omul de Tinichea fu nevoit si se intoarci gi el, necijit, la prietenii lui gi si le povesteascadespre fiara pe carc o vezuse.Toli furi uimigi de cate chipud poate se ia Marele Vrijitor, qi Leul grii: Daci $i cind am se me duc eu o si fie tot o fiari, am si udu atat de tare, incat o si se sperieqi o si-mi indeplineasci odce dodnlr. Daci va fi o femeie frumoasi, mi voi preface ci sar Ia dansa qi astfel o voi sili si-mi indeplineascdcererea. Iar dac; va fi marele cap, va fi in puterea mea, fiindci am sel rostogoiescprin toati sala pAni va ligidui ci ne di ceea ce dorim. Aqa ci frli voiogi, prieteni, totul o si meargi strun;l A doua zi de dimineali, ostalul cu favorili verzi il conduse pe Leu in sala mare a tronului. De cum piqi pragul, Leul iqi arunci privirea imprejur, dar, spre mirarca lui) vizu ci in fala tronului se afla un glob de foc atet de dogoritor, incAt abia putea si-lpriveasci. Primul lui gind fu ci Oz, printr-un

82

L. FRANK BAUM

accident,cezusein foc qi ardea; dar, cend incerc; si se apropie, cildura fu atat de aprig;, ci ii pa i mustala, ala ci se retrasetremurand qi rdmaseintr-un loc mai aproapede uqi. O vocejoasi venind din globul de foc spuse: Sunt Oz cel mare gi cumplit; tu cine eqti qi de ce mi caugi? $i Leul rispunse: Sunt Leul cel Laq, care se sperie de oriqicine, gi vin la tiDe sA te rog se-mi d;ruie$ti cumj, ca si pot deveni cu a d e v Sr a(r eg e lean imalelot.ala.um ma num e . co a me n ii. De ce li-aq da eu curaj? intrebi Oz. -Pentru ci, dintre toli vd,jitodi, tu elti cel mai mare li numai tu ai putea si'mi indeplinegti rugimintea, rispunse Leul. Globul de loc dogori un timp. apoi voce.rrdspun.e: Adu-mi o dovadi ci vrijitoarea cea rea e moarte !i ili voi da curaj, dar, atat dmp cat vdjitoarea tdieqter vei rdmane un leu lal. Leul fu mAnios din cale afari de acestecuvinte) dar nu putu rispunde nimic !i, in timp ce st;tea nem\cat, privind fr-xla globul de foc, ciidura deveni atAt de nesuferiti, incAt spili putina. Era bucuros si-qi reintAlneasci prietenii care il aqteptau qi le povesti despre groaznica lui intilnire cu vrijitorul. -Ce si facem acum? inueb; Dorothy, tdste. Un singur lucru ne rdmAne de ficut, rispunse Leul, qi anume s5 ne ducem in Jara lVinkiezilor, ca s-o ciutim pe vrijitoarea cea rea !i s-o omorAm. Dar, daci n-o si izbutim, atunci ce ne facem? - Arunci ctr nu o \tr am niriodaLicutaj. declaraLeul. Iar eu nu o si am niciodati minte, spuseSperie-Ciori.

VRAJITORULDIN OZ

83

Iar eu nu am si dobAndescniciodad. inimi, infit in vorbi Omd de Tinichea. Iar sirmana de mine n-am si mi pot intoarce niciodati la mituga Em qi launchiul Henry, seviiti Dorothy, incepAnd sAplangi. -Fii cu bigare de seami, strigi fata verde, lacrimile o s; cade pe rcchia verde de mitase qi o s-o piteze. Dorothy iqi qterseochii qi spuse: Cred ci trebuie sd incercim; dar gtiu bine c; nu doresc sA omor pe nimeni, nici chiar cu prepl de-a o revedeape mituga Em. Merg 5i eu cu tine, zise Leul; sunt insi prea la! si omor o vrijitoare. Merg qi eu, adiugi Sperie-CioriJdar nu-ti voi putea fi de mare folos, cici sunt un prost. Eu nu am inimi nici cat si lac r;u unei vrijitoare, zise tiietoml de.lemne, dar, daci voi vi duceli, bineinleles ce vin ii eu. Astfel ci hotireri s; porneasc; a doua zi de dimineali. Omul de Tinichea iqi asculi toporul pe o piatr; de moar; verde qi-giunse toate incheieturile cu griji. Sperie-Ciori se umplu el insugi cu paie proaspete,iar Dorotiy ii aqternu vopseanoui la ochi, ca si vade mai bine. Fata verde, care fusesefoarte buni cu drumelii, ii umplu iui Dorothy cogulelul cu merinde gi atarne de gatul lui Toto un clopogelpe o panglici verde. Se duseri devreme la culcare gi dormiri bine pani ce se cripi de ziui, cind furX deqteptalide cucurigul umri cocog verde qi de cotcodicitul unei giini ce ouaseun ou verde.

CAPITOIUL XII

IN CAUT A R EV AR A J I T O A R ECEL I EIRT L E

Ostaqul cu favorili verzi ii ciliuzi pe strizile Oragului SmaraldelorpAni ce ajunseri la inciperea unde locuiapaznicul po4ilor Acesta le descuielacitele ochelarilor,pe care ii puseinapoiin ruria lui mare.apoidcschise respe.ruoqpoafla pdetenilor noqtri. -Care e drumul ce duce lavr;jitoarea cea rea de laApus? intrebari ei in cor. - Nu existi drum intr-acolo, raspunsepaznicul po4ilor, nimeni nu-gi doreqtevreodati si meargi in direclia aceea. Atunci cum putem s-o g;sim? inheb; fara. Asta va fi uqor, rispunse el, cici, daci vrijitoarea afli ci sunteli in Jara Winkiezilor, va 5ti si vi giseasce!i si v; laci robii ei. -Poate ci nu va izbuti, spuseSperie-Ciori, pentru ci noi socotim cA o vom ripune, A, asta e cu totul altceva, rispunse paznicul po4ilor, pAni acum nimeni n-a putut s-o r;puni, ala c; am crezut, bineinleles,ci o si ajungeli sclavii ei, cum s-a intampht li cu ceilalgi.Dar, bigaf de seami, wijitoarea aceeaesterca qi Iioroasi qi n-o si vi ingiduie s-o ripunegi. Luali-o spre Apus.pe unde apunesoarele.1i o vegigi'i. Prietenii no!fii ii mulpmiri, iqi luari rdmas-bun qi purcesere spre Apus, trecand peste campuri de iarbi moale,

VRAJITORULDIN OZ

85

prcsirati ici-colo cu bAnutei ,sicalce. Dorothy purta inci rochia strAveziede mitase pe care o imbricase la palat, dar acum) spre mirarea ei, rcchia nu mai era verde, ci albi, qi panglica dinjurul gAtului lui Toto era qi ea albi ca rochia. In curAnd, lisari departe Oraqul Smaraldelor Pe misuri ce inaintau, pimentul devenea mai aspru qi mai deluros. In ginutul acestade la Apus nu se aflau ferme, nici locuinle, li pimantul era nelucrat. Dupi-masi soareiele bitu in fagi, cici in 1inut nu erau pomi care si face umbri, ata ci, inainte si cad; noaptea, Dorothy, Toto li Leul, fiind obosiqi,se cuicari pe pimAnt, in iarbi, qi adormiri. Omul de Tinichea qi Sperie-Cio st;turi de vcghe in preajma lor Vri.jitoarea cea rea de Ia Apus nu aveadecit un ochi, dar acestaera puternic, intocmai ca un telescop,qi cu el putea privi odunde. Aqa ci, stAnd in uga castelului ei, arunci o ciutitud li o vizu pe Dorothy adormiti qi alituri pe prietenii ei. Se aflau la mare depirtare, dar vrijitoarea cea rea se mAnie ci-i vedeain lara ei !i sufli intr-un fluier de argint ce-i aterna la get. Numaidecit veni in fugi spre ea o haitd de lupi mari; aveaupicioarelungi. ochi fioroqiqi dinli a.cu1i1i. Duceli-vi la striinii aceia, spusevri.jitoarea, qi facelii buc;li! Nu wei sd 1i-i faci robi? intrebi cipetenia lupilor -Nu, rispunse ea. E unul de tinichea,unul din paie, o fati gi un leu. Niciunul nu e bun de lucru, aga ci putef se-i sfarteca{i, Foarte bine, spuse lupul cel mare !i o lu6 Ia goani, urmat de ceilalF. Noroc ci Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea erau cu des6vArqiretreji, agaci ii auziri venind pe lupi.

86

L. FRANK BAUM

-Acum e rXndul meu si lupt, spusetiietorul de lemne. Treci in spatele meu qi ii voi intAmpina cum se cu\.1ne. Apuca toporul, pe care il ascugisefoarte tare, $i, atunci cAnd cipetenia lupilor se apropie, Omul de Tinichea ridici bratul !i lds5 si cadi secureape capul lupului, despi4indu-i capul de trup. Lupul muri imediat. De indati ce tiietorul de lemne ridici toporul, se apropie alt lup qi cizu qi acestasub ascufqul lamei. Erau cu totul patruzeci de lupi, qi de patruzeci de ori tiiqul se idici !i-i spinteceunul dupd altul, aqa ci, la sfirgit, zi.ceau toli morli intr-o grimadi in fala OmuIui de Tinichea. Acesta i$i lep;di toporul qi se agezi l6ngi Sperie-Ciori, care-i zise: A fost o lupti frumoasi, prietene. Aqteptad pane a doua zi dimineali, cand se trezi Dorothy, care fu grozav de speriate vizand marea grimadi de lupi ucigi. Omul de Tinichea ii povesti cele intamplate. Dorothy ii mulgumi ci ii scipase qi se agezari si imbuce ceva. Apoi o porniri din nou la drum. Vrijitoarea cea rea veni la uqa castelului qi privi din nou afari, cu singurul ei ochi care putea vedea h;t, departe. Vizu lupii zicind mo4i 9i pe striini continuandu-$i cel;to a prin {ala. Asta o licu gi mai mAnioasi ca inainte. Sufli de doui ori in fluierul de argint. Un c6rd mare de corbi silbatici se apropie in zbor Erau atat de mulli, ci intunecau cerul, !i viijitoarea cea rea grii cetre cipetenia corbilor: Zburali numaidec6t la striinii aceia, scoatelile ochii !i sflgiagi-i apoi in buc{i! Corbii silbatici zburari inrr-un stol mare cdtre Dorothy qi tovariqii ei. Cind fetila ii vizu, se inspiimdnti, dar Sperie-Ciori ii liniqti:

VRAJITORULDIN OZ

Asta e bitilia mea, aqacd ve slAtuiescs; vi culcalijos, linqi mine. si n-o sd vi.e inramplenimic rdu. Se trantid la piment, iar Sperie-Ciori rimase in picioare qi intinse bralele. Cind il vizuri, corbii se speriard de el gi nu indrizniri si se apropie. Dar cipetenia corbilor rosti: _Asta e numai un impiiat, am s;-i scot ochii. Zic6.ndastfel,zburi spre Sperie-Ciori, care il gi prinse de cap !i ii risuci gatd pAni ce rnuri. Apoi alt corb zbur; spre sperietoare,gi ea ii risuci !i lui gatul. Erau patruzeci de corbi mari qi de patruzeci de ori Sperie-Ciori le risuci, unul cAte unul, giturile, pAni ce, la sfirqit, tof ziceau mo4i pe p;mant. Apoi le strigi tovari,silorsdi si seridice qi purceserS mai vartos la drum. CAnd wijitoarea cea rca pdvi iariqi afari li vizu tofi corbii mo4i, fu cuprinse de o fuie cumpliti qi sufle de trei ori in fluierul de argint. Deodat; se auzi un bAzAit nemaipomenit qi un roi de albine negre veni in zbor spre vrijitoare. Duceli-vd la acelti striini qi inlepagi-i pini vor muril Ie porunci ea. $i albinele se intoarser; qi o porniri citre Dorothy qi tovariqii ei. Omul de Tinichea le vizu venind, qi Sperie-Ciori hotiri ce mXsuri trebuie si ia: Scoatepaiele din mine qi imprigtie-le pestefetili, ciine gi Leu, spuseel citre Omul de Tinichea. Astfel albinele n-au si-i poate inlepa. Tiietorul de lemne lecu intocmai. Dorothy seculci lAngi Leu, ginAnduJ pe Toto in bra1e, !i paiele ii acopereau in intregime, Albinele sosiri qi nu-l gdsiri decat pe Omul de Tinichea ca sil inlepe. Zburare sprc acesta!i-gi rupseri aceleizbindu-sede el, thri s5-i poati pricinui vreun riu. $i, deoarece

88

I]. FRANK BAUM

albinele mor cAnd acele lor se rup, acestafu sfdrqitul albinelor negre, carc ziceau acum impriqtiate, ca nigte mici grimezi de cirbuni, injurul Omului de Tinichea. Apoi Dorothy qi Leul se ridicari, qi fata il ajuti pe Omul de Tinichea si. vire la loc paiele in Sperie-Ciori, iar acesta redevenicel dinainte. $i astfelo intinseri voinicelte la drum. Vrijitoarea cea rea se infurie aqa de tare cend vezu !i albinele negre zicAnd la pimAnt, ca ni$te mici grimezi de cirbune, incat bitu din picior, iqi smulsepirul din cap qi scrAqnidin dingi. Chemi apoi o duzini de robi winkiezi qi Ie didu sulile asculite,poruncinduJe s; se duci. qi s6-i omoare pe cil;torii streini. Winkiezii nu erau un popor de viteji, dar erau nevoili se ascultede porunca vrdjitoarei, aqacd o pornir; inainte peni se apropiari de Dorothy. Atunci Leul scoaseun urlet grozav gi siri intre ei. Bielii winkiezi se speriari aqa de riu, incAt o luari inapoi, fugind de rupeau pimantul. CAnd se inapoiari la castel,vr;jitoarea ii bitu ingrozitor cu o curea. Dupi aceease aqezi pentru a chibzui ce si mai l.aci. Nu putea inlelege de ce toate planurile de a-i ripune pe c6l;toii striini nu-i izbutiseri. Dar era o vrijitoare pe cAI de rea. pe alir de puternicA.aqaci in curand pricepu ce misuri trebuie si ia. in dulapul ei se afla o boneti de aur mirginiti de un qir de diamante qi rubine. Aceasti boneti de aur avea o vraje: oricine o stipinea putea si cheme de trci ori maimu{ele ina pate, care ascultau de orice porunci. Dar nicio fiinp nu putea porunci de mai mult de trei ori acestorlighioane ciudate. Vrijitoarea cea rea se folosisede doui. ori de vraja bonetei: o dat5, atunci cind ii robisepe winkiezi qi se lEcuse stipani peste lara lor Atunci o ajutaseri maimugeleinaripate. A doua oar; Ie folosiseatunci cAnd luptase impotriva

VRAJITORULDIN OZ

89

Marelui Oz, dAnduJ afari din Jara de Ia Risirit. Acum nu mai putea folosi decit o singurA dati boneta de aur De aceea n-o intrebuinlase pAni nu epuizasecelelalte puteri. Dar, fiindci igi pierduse lupii fiorogi, corbii qi albinele, iar sclaviiii fuseseri speriaf de Leu, iqi zisecinu-i mai rimAnea decAtacestultim mijloc de a-i ripune pe Dorothy qi pe tovariqii ei. Lu6 bonetade aur din dulap ri Si-opusepe r-ap.apoi se invafti pe piciorul steng qi spuseincet: -Ep-pe, pep-pe, tak-ke! Dupi aceea sritu in piciorul drcpt !i spuse:Hil-lo, hol-lo, hel-lo! Dupi aceea, infepenindu-se pe ambele picioare, strigi cu o voce puternice: Z|z-zy, zttz-zy, zlkl in clipa urmitoare, descAnteculincepu si-qi faci efectul. Cerul se intuneci gi se auziri un huruit in aer, ca vajaitul a mii de aripi, o mare giligie gi rAsete.Soareleiegi din nou pe cerul o clipi intunecat, qi atunci wijitoarea cea rea putu fi vizuti imprejmuiti de o droaie de maimule, liecare cu o perechede aripi uriaqeqi puternice aninate de umeri. O maimuld mai mare decat celelalte,care pirea si fre .;pcrenia lor. veni in zbor lanqavrijiroare qi .puse: Ne-ai chemat pentru a treia gi ultima oari. Ce poruncelti? Ducegi-vi la striinii care sunt ince in Jara mea $i ripuneli-i pe toli, in afard de Leu. Aduceli lighioana astala mine, pentru c; vreau s-o inham ca pe un cal gi s-o pun Ia lucru. Poruncile taie vor fi ascultate, spuse cipetenia maimulelor Apoi maimugeleinaripate zburari,, cu mare gilSgie gi larmi, spre locul unde se aflau Dorothy !i prietenii ei. Citeva il apucari pe Omd de Tinichea qi-l putari prin aer pani se vizuri deasupraunui linut acoperit de stAnci

90

I-, IRANK BAUM

asculite. Acolo ii diduri dmmul bierului taietor de lemne) care cizu de Ia o mare inAllime pe stanci, unde rimase atAt de zdrobit qi plin de cucuie, incAt nu mai putea nici s; se miqte,nici sd se vaite. Alte maimuje il apucare pe Sperie-Ciori gi, cu degetele lor lungi, ii scoaser; toate paiele din cap qi din haine. Din pilirie, din ghete qi din haine thcuri o mici legituri, pe care o aruncari in vArful unui copac inalt. Cele care mai rimaseri, trei perechi de maimule venjoase, il legari pe Leu cu nigte frdnghii qi risuciri cXteva gheme de sArmi in jurul capului qi picioarelor lui, pdni cand nu mai fu in stare si muqte, si zgArie,ba nici micar si se zbati. Apoi il ridicari. gi zburari cu el la castelulvrijitoarei, unde il inchiseri intr-o curte mici, imprejmuiti cu ur gard de fier, ca si nu poat; fugi. Lui Dorothy insi nu-i ficuri niciun riu. Fata st;tea cu Toto in brale qi privea la pigania tristi a tovar6qilor sii, gAndindu-seci in curdnd va veni gi rAndul ei. Cipetenia maimufelor inaripate zburi spre Dorothy cu bralele lungi qi percase intinse inainte qi cu fa{a-i ur^te rinjind groaznic. Da4 vizAnd semnul lisat pe frunte de sirutul vrijitoarei celei bune, se opri deodad qi le spuse celorlalte rnaimule sd nu se atingi de fbtili. -N-avem voie s; facem vreun riu acesteifetife, ceci e ocrotit; de puterea Binelui, !i aceastaestemai mare decAt puterea R;ului. Tot ce putem face estes-o ducem la castelul vr;jitoarei celei rele qi s-o les;m acoio. Astlel ci o ridicari cu griji pe Dorothy 5i o duseri la castel,unde o agezariin fala ugii delaintrare. Apoi cipetenia maimulelor spusevri.jitoarei: Te-am ascultatatAtpe cat ne-a stat in putinli. Omul de Tinichea qi Sperie-Ciori sunt omorAli, iar Leul se afld legat

VRAJITORULDIN OZ

91

in curtea ta. De fetiF nu cutezim s; ne atingem, nici de cainelepe care il Fne in bm!e. Putereata pesteceatanoastr; a incetat, gi tu n-ai si ne mai vezi niciodati.. Apoi toate maimulele inaripate se ridicar:a\n aer,findtd qi pilivrigind, qi in curAnd pieriri. Vr;jitoarea cea rea fu in acela$ timp uimiti gi necijiti cAnd vizu semnul de pe fruntea lui Dorothy, pentru ci ltia prea birre ce nici maimuleleinaripareqi nici ea nu a!eau voie si faci. vreun riu fetilei. Privi Ia picioarele lui Dorothy gi, vizAnd pantofri de argint, incepu si tremure de teami, qtiind ce vraji puternicd aveau.La inceput fu ispititi si fugi din fala copileir dar, privind in ochii ei, ili didu seamacat de nevinovat ii era sufletul !i ce fetiJa nu itia ce putere minunati ii dddeaupantofii de argint. AF ci vrijitoarea igi zisein sineaei: ,,Mai pot ince s; o fac roaba mea, pentru ci nu ltie cum si-!i intrebuin{eze puterea"j apoi ii spuse lui Dorothy cu asprime: -Vno cu mine li ia seama si faci tot ce if poruncesc, ceci de nu, s{erqesccu tine ala cum am ficut cu Omul de Tinichea qi cu Sperie-Ciori. Dorothy o urmi prin multe li frumoase odii, pAni ce ajunsere la bucitirie, unde vrijitoarea ii porunci s; curcle oalele qi cratigele,si miture duqumeaua qi $ alale focu cu lemne. Dorothy, supusi, se apuci de lucru, gAndindu-sesi-gi vadi de treabi cu rAvni. gi mulgumiti ci vrijitoarea cea rea se hoterases;-i crute viafa. Vrijitoarea o lisi si munceasci qi se dusein cuftea unde se afla Leul, ca sil inhame ca pe un cal. I-ar fr ficut plicere si-l sileasc; si-i tragi trisun cend ieqeala plimbare. Dar, de cum deschise poarta,Leul scoaseun riget ingrozitor gi sezburli

92

L TRANI BAUM

la ea atdt de fioros, incat vr;jitoarea se sperie,fugi afari din curte qi inchise din nou poarta. -Daci nu pot si te inham la cdru1;, spusevrijitoarea citre Leu, vorbindu-i printre gratii, pot si te fac s; moli de foame. Nu vei cipita nimic de mancare pini nu vei face intocmai cum i1i cer eu. De aici inainte nu-i mai duse merinde, ci in fiecare zi venea la gratii !i intrcba: Eqti gata si te laqi inhimat ca un cal? Iar Leul rispundea: Nu! Daci intri, te mugc. Pricina pentru care Leul ii putea fine piept era ci in liecare noapte, cAnd dormca vr;jitoareal Dorothy ii aducea hrani luati din dulap. Dupi ce mAnca, Leul se trAnteajos, pe patul lui de paie, iar fetila se culca lingi prietenul ei qi punea capul pe coama lui moale gi zbArliti. Stand a!a, vorbeau desprenecazurilelor gi ficeau pianuri cum si evadeze. Dar nu puteau gisi niciun mljloc de scipare, pentru ci erau tot rimpul pizili de winkiezii galbeni, robii wijitoarei, care se temeau prea tare de aceastaca si n-o asculte. Fata trebuia sd munceasci dirr greu in timpul zilei, qi vrijitoarea o ameninla adeseaci o va lovi cu umbrela vechepe care o purta totdeauna asupra ei. Dar, de fapt, nu cuteza sd se ating; de Dorothy din pricina semnului de pe frunte. Fetila nu ltia astaDisetemea tare pentnr sine li pentru Toto. O datiwijitoarea il lovi pe'foto cu umbrela, qi viteazulc6(eluq, drept dzbunare, aiergi la ea qi o muqc6de picior. Vrijitoarca nu sangeri. cAnd fu muqcati, cici era atdt de rea, incAt sAngelese uscasede multi vreme in trupul ei. Vap lui Dorothy deveni din ce in ce mai tristi, liindci fetilaiqi didu seamac;iivafi cumplit de greu si seinapoieze in Kansas, la mituqa Em. Clteodati plingea arnarnic ore

VRAJITORULDIN OZ

93

intregi, cu Toto in bra1e. Cdgelul scAnceaca si-i arate ci simte qi el durerea micii sale stipAne. La drept vorbind, Iui Toto nu-i pisa dac6 este in Kansas sau in Jara Oz, atAt timp cAt Dorothy era cu ell dar ltia ce fet\a e nefericiti, ;i aceastail ficea si fie qi el nefericit. Vrijitoarea cea rea aveaun chef grozav si puni mana pe pantolii pe care copila ii purta tot timpul in picioare. Albinele, corbii gi lupii ziceau grimezi qi se uscau,qi ea folosise toati puterca pe care o avea asupra bonetei de aur Dar, daci ar fi cipitat pantofii de argint, acellia i-ar Ii adus mai multi. putere decat aveaula un loc toate lucrurile pe care le pierduse. O pizea deci pe Dorot\ cu striqnicie, si vadi daci igi descalli vreodati pantofii, gdndindu-se si incerce si-i fure. Dar copila era atat de mandd de frumoqii ei pantoli, ci nu-i scoteadecetnoaptea,cend se culca,qi cAndlicea baie. Vrdjitoarea era prea inspiimanhti de intuneric ca si cuteze s; intre noaptea in odaia lui Dorothy gi s5-i fure panto{ii. Iar groaza de api ii era inci mai mare decat frica de intunedc, aqa ci nu se apropia niciodati de Dorothy cand fetiia se spila. lntr-adeviq bitrana \Tajitoare nu se atingca niciodati de api qi nici nu lisa apa sd o atingi catuli de putin. Dar fiinla aceastarea era foarte viclean; qi pane la urm; g;si uD liredic pdn care reugi si capete ceeace dorca. Puse un drug de fier in mijlocul duqumeleidin buci.tdrie qi apoi, prin meqtequgul ei vrijitoresc, ficu fierul invizibil pentru ochii omenelti. Ala c;, atunci cend Dorothy trecu prin bucitdrie, nefiind in stare siJ vadi, se impiedici de drug gi cizu de-a Iungul duqumelei.Nu se lovi prea tare, dar, in cidere, unul din pantolii de argint ii scepe qi, pAni siJ ridice ea, vrijitoarea il inhili gi-qipuse in el piciorul sfrijit.

94

I

RANt. BAUM

Femeiacea riutecioasi era foarte mulgumid ci ii izbutise qiredicul,intrucit, dacd aveaunul dintre pantofr, aveajumatate din vraja lor, !i Dorcthy nu mai putea s-o intrebuinleze impotrira ei, chiar daci ar fi gtiut cum s-o face. Fetila, vizAnd ci iqi pierduseunul din frumolii ei pantofi, se mAnie qi-i strigi vrijitoarei: - Di.-mi inapoi pantoful! Nu weau, fiindci acum estepantoful meu, !i nu al teu. E$ti o fiinld. rea, stdgi Dorothy N-ai niciun drept si-mi iei pantoful! Cu tbate asteaam sel pestrez,zisevrijito area,fi,ziLrrd. $i intr-o buni zi am si $-l iau qi pe celilatt. Asta o infurie pe Dorothy aqa de tare, incAt apuci o gileati cu api, ce se afla in apropierea ei, qi-o turni. peste vrijitoare, udAnd-o din cap pAni in picroare. In aceeagiclipi, femeia cea rea scoaseun lipit de spaimi, qi, cAnd Dorothy privi la ea, vizu, cu uluire, ci. vrijitoarea incepu.esi se miclorezc!i ie se chir(eas.a. Uiti-te ce-ai lbcut! dp5 aceasta.intr-o clipi am si mi topesc. -imi pare, intr-adevir, foarte riu, zise Dorothy, care era sincer ingroziti vizAnd cum vrijitoarea se topea ca zahirul ars in Iala ochilor ei. -Tu n-ai qtiut ci apa imi va aduce riroartea?intrebi vrijitoarea, bocindu-sedeznddijduiti, cu o voce stinsi. De buni seami ce nu! r5spunseDorothy. De unde si fi ltiut? -Ei bine, in cinci minute voi fi toat; topi6, qi tu vei rimane sdpana castelului. Am fost rea in zilele mele, dar niciodatd n-am crezut ci o fetigi ca tine va fi in stare s; m; invingi !i si pun; capit faptelor mele rele. Privelte... M-am dusl

VRAJITORULDIN OZ

95

In aceeaqiclipi, vrijitoarea se prelicu intr-o masi informe, neagr;, topite qi incepu si seimpriqtie pe dugumelele din bucitirie. Vizind-o ci. se topeqte intr-adevir pAni nu mai rimdsese nimic din ea, Dorothy azvirli inci o gileati de apd peste mormalul acela, apoi cu o mituri il scoase pe u$Aafard. Dupi aceea igi lui pantoful de argint (singurul lucru 16mas de la bitrdna wijitoar4, il speE, il qtersecu o carpi gi il puse din nou in picior. Apoi, in s{6rqit liberi si faci orice voia, alergi in curte si-i povesteasci Leului ci s-a s{e$it cu wijitoarea cea rea de la Apus $i ci nu mai sunt pdzonieri intr-o tali ciudati.

CAPITOTUL XIII

ELIBERAREA

Leul cel Lag fu incAntat cAnd afli ci vrijitoarea se topise din cauza unei gileli de api, qi Dorothy ii descuieindati poarta inchisorii, punindu-l in libertate. Intrari amandoi in castel,gi primul lucru pe care il {icu Dorothy fu s6-i cheme pe togi winkiezii qi s; le spuni ci, de aici inainte, nu mai sunt robi. Winkiezii cei galbeni furi foarte bucuroqi,frindci fuseseri nevoili se munceasci din greu de-a lungul anilor pentru vr;jitoarea cea rea, qi aceastase purtase cu multi cruzime fagi de dAnqii. Ficuri din ziua aceasta o sirbitoare atunci li totdeauna gi-li petrccure timpul veselindu-segi dinluind. -Daci Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea ar Ii qi ei cu noi, ag fi foarte fericit, spuseLeul. -Nu crezi cd i-am putea scepa?intrebA fata, ingrljorata qi ea de soarta prietenilor sii. -Putem incerca, r;spunse Leul. Aqa ci ii chemari pe winkiezii cei galbeni !i ii intrebad. daci vor si-i ajute si-!i scapep etenii. $i winkiezii spuseri c; arfi incantafi si fac; tot ce Ie sti in puterc pentnr a o selwi pe Dorothy, care ii scipasede robie. Aqa ci aleseri un numir de winLiezi ce pireau mai destoinici qi o porniri la treabi.. Cel6torir;ozilijum;tatepaneajunsedlacampiastancoas5

VR,{JITORUL DIN oZ

unde zicea Omul de Tinichea, zdrcbit qi plin de cucuie. Toporul lui seafla alituri, dar lama ii era rtginiti, iar coada, ruptd in bucifele. Winkiezii il ridicari cu duio$ie in brale ca s5-1 duci la castelul galben. Dorothy virsi multe lacrimi, vizAnd in ce hal ajunsesevechiul ei prieten, iar Leul il privi grav qi cu pirere de riu. Cind ajunseri la castelr Dorothy le spuse winkiezilor: -Aveli printre oamenii vogtri vreun tinichigiu? -Da, da, rispunseri aceqtia,sunt printre noi ca$va tinichigii foarte buni. -Atunci aducegi-iincoace! $i, cAnd sosiri tinichigiii, cu sculelelor aqezatein coquri, Iata intreb;: Putegi voi si indreptali acesrecucuie ale Omului de Tinichea.(e-[ nerezili.aducdnduJla forma pe care o avea inainte, 9i siJ lipiEipe unde estespart? Tinichigiii priviri cu luare-aminte la Omul de Tinichea li spuserec; socoteauci pot si-l dreagi, ca se fie la fel ca inainte. Astfel c; se a$ternuri pe treabe intr-una dintre inciperile galbene ale castelului. Muncir; ffei zile gi patru nopli, ciocenind, risucind, indoind, lipind, lustruind qi bitind in picioare Ia trupul qi capul Omului de Tinichea, pAni il aduseri Ia inli.giqareasa de mai inainte gi vizuri- ci incheieturile ii lucmu tot a|a de bine ca la inceput. Ca s5 spunem drept, avea cAteva peticeJ dar tinichigiii lucrari totuqi bine. CAt despreOmul de Tinichea, acestanu era un ingAmfat, agaci pugin ii pisa de peticele de pe el. Cdnd, in s{brgit, fu gata li intri in odaia lui Dorothy ca si-i mullumeasci pentru sciparea lui, em atat de fe cit, ci vi.rsi lacrimi de bucu e, !i Dorcthy trebui si i-o qteargi pe {iecare cu lorlulelul ei, ca nu cumva si-i rugineascdiar

98

L. FRANKBAUM

incheietuile. qi hcrimile fetilei cideau din belgug,dar acestea nu trebuiri gterse.Car desprc Leu, el se ltergea atat de des la ochi cu virful cozii, incit o udi complet gi fu nevoit si se duc; in curte si qi-o usuce la soare. -Daci qi Sperie-Ciori ar fi cu noi, aqfi deplin mulgumit, grii Omul de Tinichea, dupi ce Dorothy ii istodsise tot ce se intemphse intre timp. - Trebuie si incercim si-l gisim, spusefata. Chemi winliezii in ajutor, qi acegtiaumblari doui zile in qir pini ajunseri la copacul cel mar€ in ale cirui crici maimuleleinaripatezvirliseri hainelesperieroarei. Era un arborc tare inalt, 9i trunchiul lui era a$a de neted, cd nimeni nu seputea cilira pe el- Atunci Omul de Tinichea spusenumaidecat: AIn s;l dobor Ia pirnant, !i astfel vom putea lua hainele lui Soerie-Ciori. In timp ce tinichigiii munciser5 si-l dreagi pe tiietorul de lemne, alf winkiezi, care erau giuvaiergii pricepuli, intocmiseri o coadi din aur curat !i inlepeniserd toporul in ea. Allii lustruiseri limba toporului atat de bine, pdni ii scoseseritoati rugina, $i acum strilucea ca argintul. Dupi cum figiduise, Omul de Tinichea se gi apuci si taie copacul; in scurt timp, acestacizu cu un trosnet mare, gi hainele lui Sperie-Ciori alunecari dintre crici gi se rostogoliri la pimint. Dorothy le ridici gi le didu winkiezilor si le duci la castel,unde furi umplute cu parc proasp€re!l curate, $i iati-l din nou pe prietenul Sperie-Ciori la fel ca $i inainte, multumind de mii de ori ci a fost scipat. Acum, ci se aflau din nou cu tolii laolalti, petrecuri cateva zile fericite in castelul galben, unde gisiri tot ce le trebuia ca si se simt; bine. Dar, intr-o buni zi, fata isi aduse aminte de mituqa Em gi spuse:

VRAJITORULDIN OZ

99

Trebuie si ne inapoiem Ia Oz qi si-i cerem vrijitorului si-qi lini {igiduiala. Da, spuse Omul de Tinichea, !i, in sfa4it, atunci imi voi cipita !i eu inima. $i eu creierul.adiugd Sperie-Ciori. -Qi eu curajul, spuseLeul gAnditor. $i eu mi voi intoarce in Kansas,strigi Dorothy, bitand din palme. Haideli s-o pornim chiar de mAine spre Oraqul Smaraldelor! $i aqa rimase. A doua zi ii adunari pe toli winkiezii laolalti, ca si-gi ia rimas-bun de la ei. Winkiezilor le pirea tare reu c; plecau. il indr;giser; aqa de mult pe Omul de Tinichea, incAt il rugari sd rimAni cu ei !i si domneasci peste Jara galbeni a Apusului. Cum insi prietenii no5tri erau nevoili si plece, winkiezii le diruiri lui Toto qi Leutui cate o zgardi de aur, iar lui Dorothy, o brilad frumoasi, impodobiti cu diamante. Sperie-Ciori primi un baston cu miciulic de aur. in cares; se poalS.prijini ca si nu se mai impiedice, iar Omului de Tinichea ii diduri un bidon de argint, incrustat cu aur qi impodobit cu pietre prejioase. Fiecaredintre cilitori spusecetevacuvinte de mulpmire, apoi diduri mina cu togi winkiezii pini simliri ci-i dor bralele. Dorothy se duse la dulapul vri-jitoarei ca s6-!i umple coqulepl cu merinde pentru c;l;torie, Si acolo didu peste boneta de aur. O incerci pe cap !i g;si ci o prinde de minune. Nu ltia nimic despre vraja din stipinirea ei, dar vizind cAt e de frumoasi, se gandi s-o poarte qi si-qi duci boneta veche in coD. Apoi, pregitid pentru drum, o porniri cu tolii sprc Oraqul Smaraldelor,urmagide strigitele de ,,Ura!Ura!Ura!,, ale winkiezilor gi de uririle lor de bine

CAPITOLUL XIV

MATMUTEtE iNrRrpnrr

Dupi cum vi amintigi, nu existaniciun drum, nici micar o poteci intre castehilvrijitoarei celei rele qi Oraqul Smaraldelor CAnd cei patru drxmeli plecaseri in ciutarea vr;jitoarei, aceastaii vizuse venind !i trimisese pe maimuiele inaripate si ii aduc5. Era de asti dati mult mai greu si gaseascd un drum printre cAmpurilepline de bimrlei qi calce. Ceea ce ltiau em numai ci trebuie sd o lini drept, tot spre dsirit, adici spre locul de unde se vedea riiirind soarele. Aga ci o porniri pe drumul potrivit. Dar la amiazi, ciLttd soarele era deasupra lor, nu mai puture deosebi care era risiritul gi care, apusul gi, din pricina asta, se pierduri pe cAmpiile intinse. Merseri totuqi mai departe qi, cind cizu noaptea, luna ieqi strilucitoare pe cet aF ci se culcari printre florile rogii, frumos mircsitoare !i dormid tof pane dimineala in afari de Sperie-Ciori qi de Omul de Tinichea. A doua zi dimineafa, soareleera ascunssub un nor, dar ei purceseri la drum, ca $i cum ar ft fost incredinpqi ci o iau pe drumul cel bun. Daci mergem intruna, spuseDorothyrvom ajungeodati li odad la dnt;, sunt sigurd de asta. Dar trecuri zile qi zile, qi nu vedeau in lala lor decat cimpul. Sperie-Cioriin.Fpu se mormdie:

VRAJITORULDIN OZ

101

-De buni seami ci ne-amdtecit, !i, daci nu regisim drumul bun ca si ajungemla Oragul Smaraldelor,nu mai dobirrdesceu mintea. -Nici eu inima, adiugi Omul de Tinichea.Mi separeci abiamaipot aqteptasim;v;d la Oz,li tfebuiesi rccunoaStefi ci drumul estaestecam lung. Iar eu, zise Leul cu un scAncet,nu mai am curaj si umblu intruna fErdsi ajungniciieri. De asti dati, Dorothyiqi pierducurajul.Seagezdin iarbi !i pdvi spretovaritii ei de suferingi,Aceqtiaseagezarigi o privird li ei la rdndul lor. $i Toto simleac5, pentru prima dati, era preaobositca si alergedupdun fluturecaresetot roteape langi capullui; a5acd scoase limba, gafei$i seuiti la Dorothy de parci ar {i vrut s-o intrebe ce au de fhcut mai intAi. -Ce-ar fi s6-i chemim pe loarecii de cAmp in ajutor? fu de pirere Dorothy.S-ar putea ca ei sd gtieincotro s.o apuctm. -Fird indoiali ci ar putea, spuseSperie-Cio . De ce oarenu ne-amgAnditpeni acumla ei? Dorothy sufli in micul fluier pe careil purta atAmatde gAt din ziua in care i-l dddusereginaloarecilor,ln cercva clipe,auziri tropiitul miculelorpicioareqi nenumirali !oareci cenugiialergari spreea.Printreaceltiaseafla gi regina 1or,careintrebi cu un glaspiligiiat: -Ce putemfacepentrupdeteniinoltri? -Am grelit drumul,spuseDorothy,ne puteii spuneunde seafli OragulSmaraldelor? -Binein{eles,rispunseregina,inse esteun drum foarte lung,pentruci agimersdepirtAndu-virnereude el. Dar de ce nu folosegtifarmecul bonetei qi nu chemi maimutele

102

T- FRANK BAUM

inaripate in ajutor? Ele o si vi duci in Oragul Smaraldelor in mai pulin de un ceas. N-am ltiut ci boneta mea e dAt;toare de puteri, spuse fata, uimitd. Dar ce trebuie sAfac? -Sd scris in;untrul ei, o limuri regina qoarecilor Dar, daci vei chema maimulele inaripate, noi trebuie si fugim, pentru ci ace.teafat o multime de pozne;i o sA se amuze chinuindu-ne. N-au si md loveascS?intrebi fata ingrijorati. O, nu, maimulele trebuie sd ascultede purtitoarea bonetei de aur Adio! $i regina fugi in goand,urmati de togi qoareciice gribeau pc urmeieei. Dororhy prir i inaunlrul boncreide aur 5i vdzu scrisepe ci.ptuqeali cAtevacuvinte. Acestea,gandi ea, trebuie si fie \,Taja,aDaci citi cu luare-aminted puseboneta la locr pe cap. -Ep-pe, pep-pe, tak-kel spuseea, stind in piciorul stAng Ce-ai spus?intrebi Sperie-Ciori, care nu ingelegeace spune feti(a. -Hil-lo, hol-lo, hel-lo! continui Dorothy, stand aclrm pe picioml drept. -Hello! o imiti Omul de Tinichea, linigtit. -Zlz-zy, zttz, zy, zik! zise Dorothy, care stitea inlepeniti acum pe amindoui picioarele. Cum rermind rojlirFa descanlecului, se auzire o mare pilivrigeali qi o fAllbire de aripi, qi cArdul maimulelor inaipate se ivi in faga lor Cipetenia se incfni in fala lui Dorothy !i intiebi: -_Carei1i esteporunca? Dorim si ne ducem in Oraqul Smaraldelor$i am riticit drumul. O si vi ducem noi, r;spunse cipetenia.

V&\JITORUL DIN OZ

103

$i, cum sfArqi de vorbit, doui maimuge o prinseri pe Dorothy in brale qi zburari cu ea. Altele ii luari pe Sperie-Ciori, pe Omul de Tinichea gi pe Leu, iar o maimule mici il apuci pe Toto qi zburi dupi celelalte,cu toate ci Toto incerci s-o muqte. Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea furi mai intAi speriaqi, pentru ce inci ili aminteau ce r;u se purtaseri maimufele cu ei, dar, dAndu-giseamaci de data aceastan-aveauganduri rele, c5.litoriri prin vizduh foarte voioqi, uitAndu-se cu plicere la pddurile qi gridinilc de sub ei. Dorothy se trezi c;litorind foarte comfortabil intre doui cele mai mari maimufe, dintre carc una era chiar cipetenia cirdului. intocmiseri un scaun din mAinile lor impletite qi aveaugriji si n-o loveasci. -De ce sunteli nevoite si. ascultagide vraja bonetei de aur? intreb; ea. . Asta e o povestelungi, rispunse cipetenra, rdziLnd,da4 cum averno cilitorie lungi inaintea noastri, o si am timpul trebuincios s; !i'o istorisesctoari, dac; dorelti a|a de mult. Aq fi bucuroasi s-o aud, rispunse Dorothy. $i cipetenia maimulelor incepu: Noi am fost pe vremuri un popor liber, ce triia fericit in pedurca mar€Jzburand din copac in copac, hrinindu-ne cu nuci qi fructe gi licind numai ceea ce ne plScea, firi si avem un stipan peste noi. Poate ci unele dintre noi erau prea poznaler zburAndjos, ca si tragi de coadi animalele ce nu aveauaripi, gonind pisirile sauaruncAndcu nuci dupi oamenii ce se plimbau prin pddure. Dar triiam {iri griji qi Iericite, ficeam mult haz gi ne bucuram de fiecare clipl a zilei. Asta s-a intemplat cu mulli ani in urmi., inainte ca Oz si fi coborAt din cer spre a carmui aceast; Iar6.

104

L. FRANKBAUM

Pe atunci triia in ginuturile acestea,mai departe insi, spre miazinoapte, o domnili frumoasi, care era in acelaqi timp o vrijitoarecu puterimari.Tor me!letugulei !.,r.ejiloresc era lblosit pentru a veni in ajutorul norodului qi n-a lovit niciodati pe cel care era om de treabi. Se numea pdnlesa Gayelette!i locuia intr-un palat frumos, intocmit din pitrate mari de rubine. Toati lumea o iubea, dar durerea ei cea mare era cA nu gisea pe cineva pe care s5-l iubeasci.,la rAndul ei, deoareceto$ birbalii erau fie prea proqti, fie prea urafi ca se sepoatd misura cu domnila, atAtera de frumoas; gi de ingeleapti. In sfArqit,a gisit totugi un b;iat care era minunat imbrdcat li foartedelteptpentnr varstalui. Gayelette $i-a pus in gAnd si faci din el, atunci cAnd va mai creqte, sopl ei. Aga ci l-a luat la palat qi gi-a folosit toat; iscusinla vrijitoreasci spre al face puternic, bun qi iubitor, aga cum orice limeie qi-ar dori si fie soF ei. CAnd a ajuns mare, Quelala cici aqasenumea tanirul - era cel mai bun gi mai inJelept b;rbat din gardgi frumusegealui era atat de marc, incdt Gayelettel-a indrigit nespusqi se zorea sd pregiteasci totul pentru nunta lor. Pe vremea aceea,bunicul meu era cipetenia maimulelor inaripate, care triiau in pd.dureadin apropierea palatului lui Gayelette,!i batdnului ii plicea mai mult o glumi buni decdt bucatele alese.intr-o zi, tocmai in ajunul nungii, bunicul meu gi-a luat zborul cu droaia lui, cAnd I-a vizut pe Quelala plimbAndu-se pe marginea rAului. Era imbricat intr-un costumbogat,croit din mitase roz qi catifeapurpurie, iar bunicul gi-a zis ci ar wea s; vade ce e in stare si faci Quelala. A dat porunci droaiei iui, !i aceastaa zburat jos, l-a apucat pe Quelala in brage qi I-a tras pAni deasupra rAului, iar acolo i-a dat drumul in ap;.

VMJITORUL DIN OZ

10s

-inoati, frumosule, a stigat bunicul, !i vezi dace apa nu fr-a pitat cumva hainele! Quelala era prea istegca si nu inoate qi nici norocul nu_l pirisise. A rAscAnd a ajuns la suprafala apei {i a inotat spre mal. Dar, cAnd Gayelettea venit alergAndspre el, i-a vizut hainele de catilea gi mitase cu totul mototolite gi murdare. Domniga a fost foarte mAnioasi gi, bineinleles, a qtiut cine ficuse pozna, ala incat a chemat toate maimulele inaripate inaintea ei qi le-a spus ci le va lega aripile ci le va 5i face ceea ce acesteaii f;cusbr; lui Quelala: le va arunca in rAu. Dar bunicul s-a rugat mult de ea si n-o faci, qtiind ci maimulele s-ar ineca daci ar: fi aruncate in rAu cu aripile legate. Q;relala a pus gi el un cuvAnt bun, ala ce Gayelette, pAni la urmi, le-a crulai, cu condigiaca maimulele inaripate s; fie osindite de aici inainte si asculte de trci ori poruncile celui ce are in stipAnirea lui boneta de aur Boneta fusesegesuti ca dar de nunt;. pentru quelala qi se spuneaci o costasepe Gayelettejumitate din regat. Firegteci bunicul qi celelaltemaimule au primit indati aceasti condigie,gi de atunci suntemincd li asrizi de trei ori robii celui ce st;paneqte boneta de aur, oricine ar fr acesta. -$i ce s-amai intAmplat cu maimulele inadpate? intrebi Dorothy, ci.reia ii plicuse povestea. -Quelala, fiind primul posesoral bonetei de aur, a fost qi cel dintAi care ne-a poruncit. Pentru ce mireasalui nu putea suferi si ne vadi in fala ochilot ne-a chemarintr-o zi, dupi ce se insurasecu ea, in pidure qi ne-a poruncit se dmanem acolo, pentru ca Gayelettesi nu vad; niciodati o maimuli inaripati, ceeace noi am 15cutbucurogi,i'ntrucetne temeam de domnili. Asta e tot ce am avut de facut pani ce boneta de aur a cdzut in miinile vrijitoarei celei rele de la Apus, care ne-a

106

L, FRANKBAUM

lolositsprea-i robi pe winkieziti. alra dala. cd .il alungim pe Oz din Jara de la Risirit. Acum boneta de aur e a ra qi ai dreptul si ne poruncelti de trei ori. Cind regele maimulelor igi termini povestea,privind in jos, Dorothy vizu zidurile verzi ale Oragului Smaraldelor Se miri cAt de repedezburaseri maimulele, dar se gi bucuri ca se terminase c;litoda lor. Ciudatele fiin1e puseri cu bigare de seami dlitorii chiar in fagapo4ilor. Cipetenia fZcu o pleciciune addnci inaintea lui Dorothy, apoi zburi voios, urmat de intreaga ceati. -A fbst o cil;torie stralnice! Da, gi un mijloc rapid de a scipa de necazuri, :idiug5. Leul; ce fericire c; ai luat de la vri.jitoarea cea rea boneta astaminunat;!

CAPIToLULXV

ACUAADESCOPERIM CINE ESTEOZ CEL CUMPLIT

Cei patru cilitori, ajungi la marea poarti a Oralului Smaraldeloq traseri de clopo1el.Uqa fu deschisi de acelaqi paznic al po4ilor pe care il intAlnised !i inainte. Ce, v-aji inapoiat? intrcbi el mimt. Pii, nu ne vezi? rispunse Sperie-Ciori. -Bine, dar gtiam ci v-a1i dus s-o vizitali pe vrijitoarea cea rea a Apr.rsului. -Arrr vizitat-o, spuseSperie-Ciori. $i v-a lisat se plecali? intrebi omul, nespusde uimit. N-a avut incorro.pentnr ci s-aropir. -S-a topit!?! Dar bine, asta e o veste grozav6! $i cine a ripus-o? -Asta a ficut-o Dorothy, zise Leul, senos. Extraordinarl exclami omul, Iicind o adAnci plecdciune in fala ei. Apoi ii ciliuzi in inciperea cea mic;, descuie cutia in care se aflau ochelarii qi Ie anini cAte o pereche la ochi, aga cum licuse gi prima dati. Dupi aceea trecuri pragul po4ii qi intrari in Oraqul Smaraldelor $i, cdnd norodul afl;. de la pazni,ul po4ilor. c; ei sunr cei .are o ripuseser; pe vrijitoarea cea rea a Apusului, mulgimea se linu scai dup; denqii, pAni la palatul lui Oz.

108

L. FRANKBAUM

Tot ostaqulcu favoriti verzi era de gardi in fap uqii, dar les;. ii numaidecet si intre, gi furi din nou inui.mpinagide fata aceeafrumoasi, verde,care ii ciliuzi pe fiecarein odaia in care mai fuseseri gizduili, ca s; altepte acolo pini ce Marele Oz avea s;-i primeasci. Ostagul duse vestea de-a dreptul lui Oz, cum ci Dorothy qi ceilald drumeti se inapoiasere dupe ce o ripuseseri pe vrijitoarea cea rea de la Apus, dar Oz nu didu niciun rispuns. Prietenii noltri crezuri ci Marele Vrijitor ii va chema indati, dar nu se intAmpli aqa.Nu primiri de la Oz niciun cuvant,nici a doua, nici a treia zi, nici a patra. Alteptarea aceastaera obositoare qi, pAnd la urmi, cilitorii se supirari ci. Oz se purta cu ei atAt de urAt dupi ce ii lhcuse si indure primejdii grele qi chiar robia. Aqa ci Sperie-Ciori o rugi in cele din urmi pe fata verde sa duci o noui solie,trimilAndu-i lui Oz vorbi ci, daci nu-i primeqte indati, vor chema maimugeleinaripate in ajutor li vor alla astfeldaci vrijitorul are de gAndsi-qi giniligiduiala. CAnd vrijitorul primi aceastavestefu atat de insp5imentat, incat le timise vorbi si vini a doua zi de dimineagi, la ceasulnou; !i patru minute. Se mai intAlniseo dati cu maimulele in Jara de la Apus gi nu mai voia si dea ochii cu ele. Cei patm drumeli petrecuri o noapte de nesomn,fiecare gAndindu-sela darul pe care Oz {igiduise si i-lfaci. intr-un tArziu, Dorothy adormi qi visi ci se afla in Kansas, unde mituga Em ii spunea cAt de mulpmiti e ci o vede din nou acasi. A doua zi de dimineali, la ceasui noui hx, ostaqul cu favorigiverzi veni si-i ia $i, patru minute mai tarziu, intrara cu lofii in sala tronului. fiecare dinrre prierenii nolrri se altepta s:-l giseasci pe marele Oz intruchipat ala cum

VRAJITORULDIN OZ

109

il vizuse inainte qi to(i fur6 foarte mirali cdnd, privind in jur, nu ziriri pe nimeni in incipere. Rimiseseri aproape de uqi, strAnsal;tumli. Liniltea ii inciperea goali erau mai inspiimAntitoare decat orice infifqare ar fi luat Oz. Deodati auziri o voce ce pirea ci vine de undeva din marea cupoli qi care rosti solemn: -Eu sunt Oz cel mare qi cumplit. De ce mi ciutafi? Prietenii priviri din nou in frecareungher al odiii qi, cum nu vizuri pe nimeni, Dorothy intrebe: Unde e5ti? Eu sunt pretutindeni, rispunse vocea.Dar pentru ochii muritodlor sunt nevizut. Acum mi voi aleza pe trcn ca si pot srade \orba cu voi. $i. intr-ade\er.!ocea p;rea ce vine de asti dati de-a dreptul din tron, aqaincAt cei patru cilitori se inqirari in fala trcnului, iar Dorothy rosti respicat: Am venit si-ji cercm si-1i $i ligiduiala, Oz. -Care {Egiduiali? intrebi Oz. Mi-ai figiduit ci, daci o voi ripune pe vrijitoarea cea rea, mA vei t mite inapoi in Kansas,rosti fata. $i mie mi-ai {egeduit c;-mi dai minte, interveni Sperie-Ciori. Iar mie mi-ai ligiduit ci-mi dai inimi, cem Omul de Tinichea. Iar rnie, strigi Leul cel La5, ci-mi dai curaj. Vrijitoarea cea rea este intr-adevir ripuse? intrebi v o c e a r. _ a r e l ui D or o th) i\e paru.a rremuri. Da, rispunse fata, s-a topit intr-o g;leatx de ap;. -Extraordinar! exclami vocea,pe nealteptate.Bine. Venigi mAine,pentru ci am nevoie de timp si chibzuiesc. -Ai avut pAni acum destul timp de chibzuit, zisemAnios Omul de Tinichea.

110

L, TRANK BAUM

-Nu aqteptim nicio zi mai mult, declari Sperie-Ciori. Trebuie se-f lii ligiduiala fa!; de noi, se rugi Dorothy. Iar Leul, socotind ci ar fi bine si-l sperie nipluq pe vr6jitot scoaseun reget puternic, atat de fioros !i de insp;imanr ; l o r . i nca rTo r o s;ri \periatintr-oparre.ln lu i. d id u 'p a ima pesteparavanulallat intr-un col!. Acestac;zu cu o pocnituri, !i cei de fa{i priviri cu tofii'intr-acolo. Mare le fu mirarea de ceeace le vizuri ochii. Pentru ci in fa{a lor stitea, tocmai in locul in care alunecaseparavanul, un orn mic qi bitrdn, cu capul chel ti fala zbArciti. Pirea sd fie la fel de uimit ca qi vizitatorii s;i. Omd de Tinichea ridicd toporul qi serepezi inaintea omulelului, strigAnd: Cine elti tu? Sunt Oz cei mare qi cumplit, spuseomulepl, cu un glas tremuretor.Dar nu mi lovi, te rog Am si fac tot ce-mi cerefi. Priereniinoltri privirdL cu uluire qi descuraj,re: -Eu am crezut ci Oz are un cap mare, rosti Dorothy. qi eu am crezut ci Oz e o femeie frumoas5, spuse Sperie-Ciori. Iar eu am crezut ci Oz e o fiari cumpliti, grii Omul de Tinichea. Iar eu am crczut ci Oz esteun glob de foc! Nu a1i greqit niciunul, spuse omulegul,blajin. Totul a fost numai o prcficitorie, O prefic5to e?stdgi Dorcth)r.Nu elti Marcle Vrijitor? Md incet, draga mea, spuseOz, nu vorbi aqa de tare, cici s-ar putea sd te audi cineva !i voi fi nimicit. Togi mi cred un mare vrijitor $i nu eqti?intrebi ea. -Nu, cAtugide puginJsunt doar un om ca toti oamenii. -Egti mai mult decAt atAt, spuse Sperie-Ciori, supirat. Eqti un mincinos.

VRAJITORULDIN OZ

111

Intocmai, recunoscu omulelul, ftecandu-li mAinile, de parc; i-ar fi placurcu\intul dsra..unr un mincinos. -Dar asta e groaznic, spuseOmul de Tinichea. Eu cum am si-mi mai capit inima? -Qi eu curajul? intrebi Leul. $i eu creierii? se tingui Sperie-Ciori, qterg6ndu-qilacrimile cu mdneca. Dragii mei prieteni, spuseOz, vi rog si nu mai vorbili desprelucruriie astealiri insemnitate. Gindili-vi la mine, in ce incurcituri groaznici mi a[lu. Dac; sunt descoperit? -Nu mai qtiu qi algiici egtiun mincinos?intreba Dorcthy. Nimeni, in afari de voi qi eu. Am ingelat cu atAta stdruinli li tiretenie, incat am crezut ce nu voi 6 vreodati descoperit.A fost o mare greleal; din partea mea ci v-am lisat sd intmli pdma dati in salamare a tronului. De obicei, nu-mi vid niciodatd supugii,gi, astfel,aceqtiacrcd ci sunt o IiinF grozavi. Bine, dar nu in{eleg, zise Dorothy nedumeritb, cum s-a intAmplat ci mie mi-ai apirut ca un cap mare? E unul dintre qiredicurile mele, rispunse Oz. Lua!-o, vi rog, pe partea asta, qi am si vi limuresc totul. Ii condusespre o odiigi in partea dinapoi a silii. Acolo Ie ariti cu degetul, intr-un col!, capul cel mare, ficut din hArtie presati qi desenatcu multi pricepere. -Atirnam asta de tavan cu o sarmej ii limuri Oz. Stiteam in dosul paravanului qi trigeam de o sfoari ca si fac se se milte ochii qi si se deschidi gura. Dar cu voceace e? O, suntventriloc, ii limuri omulegul,gipot sdrispdndesc sunetulvocii mele unde voiesc,agaci tu, Dorothy, ai crezut ci vine din cap. Aici se afli qi celelaltelucnrri cu care v-am amiglt.

lt2

t

RANK BAUM

ii ariti lui Sperie-Ciori rcchia qi mascape care le purtase cAndsepre{icusein femeia ceafrumoasi. Omul de Tinichea vizu ci fiara cea groaznici nu era decAto mullime de blinud cusutelaolalti !i sus{inutecu nilte vergeledejaluzele. Iar cat privelte globul de foc, vrijitorul il atArnasegi pe el de tavan, !i acestanu era altcevadecAtun ghem de bumbac care, imbibat cu ulei, lua foc qi ardea cu flaciri mare. -Zdu, spuseSperie-Ciori, ar trebui si-li fie ru$ine ce elti aqade prefi,cut. -Da, mi-e ruqine,rispunse omulelul nostru cu perere de r;u, dar a fost singurul lucru pe care am putut s;-l fac. Luafi loc, vi rog, aici sunt o mullime de scaune,1i am si vi spun toati. povesteavielii mele. Se aqezar6,gi Oz incepu a povesticele de maijos: M-am niscut in Omaha... - P;-i, asta nu e departe de Kansas! strige Dorothy. Da, dar e departe de ginutul acesta,adiug; el, dAnd din cap cu mahnire. CAnd am crescut mare, m-am ffcut ventriloc, ala am lost invipt de un dascil priceput. Pot si imit orice fel de pasire sau de animal. $i Oz rnieuni deodati ca o pisiculi, iar Toto ciuli urechile qi se uiti imprejur, si vadi de unde vine sunetul.Dupi un timp, continud Oz, am obosit s; lac meseriaasta!i m-am {Ecut balonist. Ce inseamnaasta?intrcbi Dorothy. -Un om care, in zilele de bAlci, se suie intr-un balon, ca si adune o mulgime de lume in jurul lui 5i apoi sd-i faci pe oameni si pliteasci intrarea la circ, limuri el. -A, rosti Dorothy, ingeleg Ei bine, intr-o buni zi, m-am ridicat cu balonul gi, in timp ce mi inilpm, fringhiile s-au risucit intrc ele, incat n-am mai putut si cobor. Balonul s-a ridicat sus, pAni la nori, pend ce a dat de un curent de aer care l-a tras kilometri

VRAIITORULDIN OZ

113

!i kilometri mai departe. Am cilitorit o zi ;i o noapte prin aer qi, in dimineala zilei uimitoare, m-arn trezit ci balonul plutelte pesteun linut ciudat de frumos. incetul cu incetul s-a lisat in jos qi, in cidere, nu m-am lovit deloc. Dar la coborarem-am trezit deodati in mljlocul unui popor curios, care, cand m-a v;zut sosind dintre nori, s-a gendit ci sunt un mare vri.jitor. Bineinlelesci i-am Esat si stiruie in credinp asta,pentru ce emu grozav de speriagi de ivirea mea gi figiduiau s; fac; tot ce am si le cer Ca si-mi fac o plicere qi ca si-i dau de lucru acestui popor cumsecade,am poruncit oamenilor si intocmeasc; oraqulqipalatul meu, !i ei au ficut-o temeinic ai de bunivoie. Apoi, pentru cd finutul em verde !i frumos, m-am gAndit si-l numesc Oragul Smaraldelor.Ca si fac se se potriveasc; numele ;sta mai bine, am aninat ochelari verzi pe ochii tuturor locuitorilor, in a$a fel incat tot ce vid aceltia sXfie de culoare verde, -Dar cum, pe aici nu-s toate verzi? inuebi Dorothy. Nu sunt mai verzi ca in orice a1toraq. Dar, daci porji ochelari verzi, firclte c; le vezi pe toate verzi. Ora5ul Smaraldelor a fost zidit cu mul1i ani in urmi. Fiindci, pe vremea cind m-a adus balonul aici, eram un birbat taner !i acum sunt un om foarte betran. Dar poporul meu a purtat tot timpul ochelari verzi, incat cei mai mulgi dintre ei cred, intr-adev;r, c; acestae un Orag al Smaraldelor $i, Ia drept vorbind, e un linut frumos, in care prisosescnestematele!i metalele prelioase qi toate lucrurile bune de care ai nevoie ca si te simti fericit. Am fost bun cu poporul meu, gi acestami iubeqte,dar, de cand s-a cl;.dit acest palat, rn-am inchis inliuntrul lui qi n-am mai vizut pe niciunul dintre supuqiimei. Una dintre temeile mele cele mai mari erau vrijitoarele, pentru ciJ

r14

I, FRANK BAUM

in timp ce eu nu aveam nicio putere vdjitoreasc;, mi-am dat seamaci. vrijitoarele adevemte puteau face isprivi de toati spaima. Erau patru vrijitoare in aceasri !ar; $i stipAneau popoarele de la Miazinoapte, Miaz;zi, Reserit !i Apus. Din fericire, vrijitoarele de la Miazizi !i Miaz;noapte crau bune $i ltiam ce n-o si-mi pricinuiasci niciun riu; dar wijitoarele de la Risirit !i Apus erau grozav de r;ut;cioase qi, daci n-ar {i fost incredinjate c; sunt mai puternic decit ele, de buni seam; ci m-ar {i ripus. Din pdcina asta am trdit mulli ani cu teame de moarte; asace vi puteli inchipui ce bucurosam fostcAnd am auzit ci a ci.zut casata, Dorothy, pe vrijitoarea cea rea de la Risidt. CAnd a1i venit la mine eram gata se vi figiduiesc orice daci a1ifi lbst in stare s-o ripuneli qi pe cealalli vrijitoare, dar acum. dupd ce a(i ucis-o.md ruiineTsii spun cA nu-mi pot line ftgiduiala. Socot ci eqti un om foarte riu. O, nu, draga mea, sunt un om foarte bun, dar sunt un vrijitor foarte prost, asta trebuie s-o recunosc. -Nu poli si-mi dai creier? intrebi Sperie-Ciori. N-ai nevoie de ei. Ai invilat in hecare zi clte ceva. Un prunc are creier,dar nu ltie prea multe. Experienja estesingurul lucru prin care dobandelti cunolrinle !i, cu cat tdielti mai multpe pdmant, cu atat fii incredinlat ci vei cipita mai multi experienli. -Asta poate s; fie adevirat, spuseSperie-Cio , dar, atat timp r ar nu-mi dai rreier.voi fi nenorocit. Falsul vrijitor il privi cu luare-aminte. Bine, zise el, oftind. Dupi cum !i-am spusj nu sunr un mare vrijitor, dar, daci vii mdine dimineafi la mine, am si-1i umplu capul cu creieri. Nu pot si-1i spun insi cum s;-i foloselti. Asta va fi treaba ta.

VRAJITORULDIN OZ

q

id mulfumesc, igi mullumesc! strigi de doui ori Sperie-Ciori. Voi gisi mljlocul si-i inrrebuinJez, nu avea nicio g{;. -Dar ce se intAmpli cu curajul meu? intrebi Leul ingrijomt. -Tu ai mult curaj, sunt incredinlat qi de asta, rispunse Oz, tot ce ili trebuie esteincredereain tine insugi.Nu existi vietatecaresi nu simti teamiinfaF primejdiilor. Adevi.ratul curaj esteacela care te impinge si faci fali primejdiei chiar ii atunci cand eqti inspiimantat. $i acest soi de curaj il ai, Leule, intr-o mare mesuri. -Poate cA il am, dar cu toate astea mi-e frici, rispunse Leul, gi voi h nenorocit pini nu voi avea acei fel de curaj care m-ar lace s; uit ci mi-e teami. Foarte bine, i1i voi insufla mAine acestfel de curaj, rispunseOz. $i cu inima meacum rimAne?intrebi Omul de Tinichea. -Eh, !n pivinla asta, rispunse Oz, cred ci gregeqticerand o inimi. Ea ii face pe mul{i oameni nenorocifi. Dac; i-ai da seamade acestlucru, ai lri !i cat de fericit eqti c6 nu ai inimi. Asta e numai o pdrere, spuseOmul de Tinichea. in ce me pdvelteJ eu sunt gata s; sufir toate nenorocirileJfir; cArtire, daci-mi dai o inim;. Foarte bine, d.spunseOz, blajin. Vino mAine la mine gi vei avea inim;. M-am jucat atA;ia ani de-a vri_jitorul incAt pot .i mai conrinuipulin jocul. $i acum, zise Dorothy, cum mi intorc eu in Kansas? -La acest lucru trebuie se ne mai gAndin, rispunse omulelul. Di-mi doui sau trei zile de chibzuiali qi voi incerca si gisesc un mijloc de a trece peste pustiul ista. ln acestristimp veli fi oaspelii mei. Deoarecelocuili in palatul

116

L FRANK BAUM

meu, oamenii mei vi vor sluji Sivor ascultade cea mai mici dodn!;. a voastri; ulr singur lucru vi ceq ca r;splati pentru ajutorul meu... aqa currr r,'a fi eL si pxstrati secret faptul c; sunt un inseletor. Togi furi de pirere si nu spuni niminui nirnic despre ceea ce qtiau gi se inapoiari in odiile lor foarte veseli. Chiar gi Dorothy nidi.jduia c.i acum ,,marele gi cumplitul !adatan,,, cum ii spunea in gind, r:a gisi un mijloc s-o trimit; inapoi in Kansas, gi, daci avea s-o faci, era gata si-i ierte orice.

CAPITOLULXVI

ME$TE$UGUL VRAJITORESC AL MARELUT IN$ELATOR

A doua zi de dimineagi,Speric-Ciorile spuseprietenilor s6i: -Felicitali.md, mi duc la Oz sd-mideaminte.Cdnd am si mi inrorc,voi fi la fel ca roli oamenii, -Mie mi-ai plicut agacum erai,ziseDorothy. -E foartefrumosdin parteata sAiubelti o sperictoare, ii rdspunse ei, dar de buni seamici ai sdai o pirere mai buni despremine cdnd ai si auzi gAndurileminunatepe care noul meu creierle va da la ivea16. Apoi le spusela revedere cu o voceveseliqi o lui spresalaronului, undebitu la ugd. -Intri! ziseOz. Sperie-Cioriintri qi il gisi pe omulelulnostrulezandla fereasri, adAncitin gAnduri. -Am venit si-mi dai creier, spuseSperie-Ciori,cam stingherit. O, da, da...Ia loc in acestscaun,te rog Trebuiesi mi iergidaci am si-1iscotcapul,dar suntnevoits-ofac,pentru ci numai astfelpot pune creieriiin locul undetrebuie. -Foarte bine,spuseSperie-Ciori.Fd cesocotelticd e bine. Scoate-micapul,fiindci mi-l vei lnlocui cu unul mai bun. Vrdjitorul ii scoasecipilAna qi o goli de paie.Apoi intri intr-o odrit; dosnice,lui o mdsuri de tirale, amestecend-o

118

L. FRANK BAUM

cu fbarle multe cuie qi ace.Bdtu bine acestamestec!i umplu cu el partea de sus a capului; restul i-l umplu iar cu paie. Dupi ce fixi capul pe trupul lui Sperie-Ciori, ii zise: -De acum inainte vei fi un om mare, frindci f-am introdus o mullime de creier Sperie-Ciori era deopotrivi satislacut!i mandru cA i se implinise doringa arzatoare.Mullumindu-i cilduros lui Oz, se intoarse la prietenii sii. Dorothy se uiti la sperietoare, foade mirati. Capul ii era umflat in partea de sus, acolo unde aveacreler, Cum te simli acurn?intrebe fata. -Ma simt foarte inlelept, r;spunse acestaserios,iar cAnd am sd incep si-mi folosescmintea, am si ltiu de toate. -Dar ce sunt acele qi cuiele care se vid iegind afari din capul tru? intrcbi tiietorul de lemne. Asta inseamnec; mintea lui esteasculid, fu de pirere Leul. Bine, acum mi duc qi eu la Oz, si-mi dea inimi, spuse Omul de Tinichea, gi o lud spre sala tronului, unde bitu la ugi. Intri! spuseOz, qi tiietorul de lemne intri qi zise: -Am venit si-mi dai inimi. Foarte bine, rispunse omulelul nostru, dar am si fiu nevoit se-ji tai o bucati de piept, ca si pot agezainima la locul ei. Nu cred ci o se te doad. O, nu! rispunse Omul de Tinichea. N-am si simt deloc. Oz lui o perechede foarfeci gi tiie o gauri mici li p;trat; inpartea stAngi apieptului Omului de Tinichea. Apoi scoase dintr-un scrin o inimi micu15,croiti din mitase qi umpluti |-u rumegu$. Nu-i agaci-i driguli? intrebi el.

VRAJITORULDIN OZ

119

Este, intr-adev;-r, recunoscu teietorul de lemne, tare bucuros. Dar esteo inimi plini de bunitate? O, da, rispunse Oz. A4ezi inima in pieptul Omului din pidure qi apoi pusela loc petr;'elul de tinichea, lipinduJ frumos acolo de unde il tiiase. O ficurim gi pe asta, zise satis{icut. Acum ai o inimi de care poli fi mindru. imi pare riu ci am fost nevoit se-Ji pun un petic pe piept, dar n-am a\,'utincotro. Nu face nimic, exclami fericitul Om de Tinichea. i1i sunt foafie recuroscitor $i n-am si uit niciodad fapta dumitale frumoase. Si nu mai rorbim de asta!ziseOz. Omul de Tinichea se inapoie la prietenii sii, care il felicitari pentru norocul lui. De asti dati fu iandul Leului si o ia spre sa.latronului 1i si bati la uq6. -Intril ziseOz. Am venit si-mi dai curaj, anungi Leul, intrAnd in odaie. Foarte bine, Ii-l voi da. Omulelul nostru se duse la un dulap gi, intinzandu-se pini la un raft inalt, lui de acolo o sticli verde, pitmti, al cirei conlinut il virsi intr-un castron verde-auriu qi-l puse in fap Leului celui La1, care stiembi din nas de parci nu-i plicea biutura. Vrejitorul ii zise: -Bea. Ce-i asta?intrebi Leul. -Pii, rispunse Oz, cind va fi in tine, licoarca asta se va numi cumj. Dupi cum gtigi,curajul se afli intotdeauna iniuntrul corpului vietilii, aga ci nu poate fi numit curaj pan; ce nu-l inghili. De aceea,ili spun, bea cit poli de repede.

120

L FRANK BAUM

Leul nu se mai codi 9i biu pini ce goJi tot castronul. Cum te simli acum? intrebi Oz. -Plin de curaj, rispunse kul, care se intoarse fericit la prietenii sii si. le vorbeasci despre marele siu noroc. CAnd Oz rimase singur, zimbi de succesul pe care il avuseseIa Sperie-Ciori, la Omul de Tinichea $ la Leu, dAndu-le tocmai ceea ce credeau cX dor€sc. ..Cum si nu fiu inqelStor, iqi zise el, daci iofi mi silesc si fac lucruri despre care oicine ltie ci uu se pot face?!A fost foarte uqor si-i l-ericescpe Sperie-Ciori, pe Omul de Tinichea qi pe Leu, pentru ci ace$tia li-au inchipuit ci pot face orice pentru ei, Dar imi va trebui mult mai multi imaginalie ca s; o pot trimite pe Dorcthy inapoi, in Kansas, qi nu qtiu, drept si spun, cum s-ar putea face una ca asta."

CAPITOLUIXVII

CUM A FOST LANSATBALONUL

Trei zile Dorothy nu mai auzi nimic despre Oz. Zilele acesteafur; triste pentru fetili, cu toate ci prietenii ei erau bucurogi gi mulgumili. Sperie-Ciori le povesteaca in capul lui urnblau gAnduri rninunate, dar nu voia si spuni ce gAnduri anume emu, fiind incredin{at ci nimeni in afari de el nu poate si le inleleagi. CAnd Omd de Tinichea seplimba, sim{eaci i se miqci qi ii suni. inima in piept. $i ii povestilui Dorothy ci bigase de seame c;. inima asta e mai duioase decAt cea pe care a ar,-ut-ocAnd era din carne gi oase.Leul spunea qi el ci nu se mai sperie de nimeni pe pdmAnt qi ci arluptavoios cu o armate intrcag; de oameni saucu o duzini de kalidahi. Deci to{i erau satisficuf, numai Dororhy nu. $i fata dorea acum mai mult ca oricdnd si se inapoiezein KansasIn ziua apatra, spre marea ei bucurie, Oz o chemi. CAnd intri in sala trcnului, ii spusel Ia loc, draga mea. Socot ci am gisit mijlocul si te scot din lara asta. $i... inapoi in Kansas?intrebi fata cu avint. Hm! Nu sunt sigur de Kansas, rispunse Oz, pentru ci n-am nici cea mai mici idee unde se afli Kansasul, dar primul lucru ce trebuie lecut estesA trecem peste pustiu qi apoi va fi mai ugor si giseqti drumul spre casata.

122

L, FMNK BAUM

-Cum pot trece pestepustiu? intreb; Dorothy. Iati, ili voi spune ce gAndesc,zise omuleful. Vezi ru, cind am venit in linutul ista, am venit cu un balon. $i tu ai venit pin vizduh, purtati fiind de un ciclon. De aceeacred ci mijlocul cel mai bun de a trece peste acestpustiu e tot prin vizduh, Acum, si fac un ciclon nu mi-e cu putinfi, dar m-am gAndit mult la lucrul ista qi pot si construiescpentru drum un balon. i n r c le l.'i nr r ebiDororhy. Un balon se face din mitase gi esteacoperit cu clei, ca sA se pestrezein el gazele.Am destuli m;tase in palat, aqa ci putem construi balonul, darin tot Ii[utul estanu seg;sesc gazelecu carc si umplem balonul ca si-l facem se zboare. Daci n-o sd zboare,fu de pirere Dorothy, atunci nu ne e de niciun folos. Adev;rat, respunse Oz. Dar mai este ua mijloc si-l facern si zboare, qi anume s6-l umplem cu aer cald. Aerul cald nu e la fel de bun cum sunt gazele,cici, daci se r5ceqte in balon, atunci acesta cade !i ne putem trezi pirisili in pustiu. Cum,,ne" putem trezi?intrebifetiga. Mergi!i dumneata cu mine? -Dar bineingeles,rispunse Oz. Am obosit sA tot in$el lumea. Daci aq iegi din palatul ista, poporul meu ar descoperi indati ci nu sunt vri.jitor gi s-ar supira ci l-am amigit, de aceeasunt silit si stautot timpul inchis in acesteincape , qi astam-a plictisit grozav Aqa ci mai bine m-ag inapoia in Kansa., u rine,ca sd intru intr-un circ -Am si fiu foarte incentate de tovidqia dumitale. Mullumesc, rispunse Oz. $i acum, daci vrei se mX ajugi si cos mitasea, vom incepe numaidecit si lucrim la balonul nostru.

VRAITTORULDIN OZ

Dorothy lui. ac qi ag. in vreme ce Oz tiia leqii de m;tase, fata Ie cosea,innidindu-le fiumos laolalti. Mai intdi venea o faqie de mitase de culoare verde deschis, apoi una de culoare verde ca smaraldul, pentru ci Oz nizuia se fac; un balon intocmit din diferitele nuanp ale aceleiaqiculori. Trei zile cusu ea laolaltS fh4iile gi, cind furi gata, se vizurd in faqaunui sacmare, de m;tase verde,lung de peste douizeci de picioare. Apoi Oz vopsi sacul pe diniuntru cu un strat subfire de clei, ca siJ faci impermeabil, dupi care anunle c; balonul e gata. Dar acum ne fiebuie !i un co!, in care si cilitorim. Aqa cA trimise pe ostaqulcu favorigiverzi si aduci un coq mare, pe care il legi cu multe fringhii de fundul balonului. CAnd totul fu gata, Oz trimise vorbi poporului pe care il carmuia c; va pleca si viziteze pe un mare frate vrijito4 ce triia in impiriqia norilor Aceasti veste se rispAndi ca lirlgerul in orag,gilocuitodi venir; si vad; cutolii minun;lia. Oz poruncise ca balonul si {ie fias in fafa palatului, !i mul{imea stitea uluiti imprejur. Omul de Tinichea tiiase o mare grdmadi de lemne din care licu un foc mare, gi Oz linea cap;tul balonului peste foc, in ala fel ca aerul cald ce se r i d i ca sa in tr e i n.acul de mdlasc.incerul c u in re ru l, balonul seumfli qi seridici in aerpAni cind doar coqulmai atingea pimantul. Oz intri apoi in col li spusecu voce tare citre norodul adunat: Plec acum s; fac o vizitS. In timpul cit lipsesc,Sperie-Ciori va domni pestevoi. Vi poruncescsil asculta{ica qi cum a5fi eu in persoani. in timpul acesta,balonul stitea cu fianghiile care il mai Jineau inc; de pemant intinse, c;ci aerul diniuntru, fiind

124

L. FRANKBAUM

fierbinte, il Iicea mult mai ulor decet aerul din afarir qi acesta il impingea in sus. -Vino, Dorothy, strige b;tdnul, gribeqte-te, balonul iqi ia zborull -Nu-l gisesc niciieri pe Toto, rispunse Dorothy, care nu voia si-gi piriseasci astfel c;teluqul. Toto se furigaseprin mulfme, luAndu-sedupi o pisicu15.Dorothy il g;si, in s{erDit,il lu; in brafe !i fugi spre balon. O mai despirgeaude el cAliva paqi, Oz stitea cu bralele intinse ca s-o ajute si intre in coq,cind deodati, cracl frdnghiile se smuciri, qi balonul se inilp in vizduh liri ea. intoarce-telsrrigi Dorothy.Vre"ru merg;i eu cu dne. "A Nu pot s; me mai intorc, draga mea, strig; Oz din cogul sdu.Rimas-bun! -Rimas-bun! strige roat; lumea, qi ochii tuturor erau indreptali in sus,unde vrijitorul cilitorea in balon, ridicdndu-se spre cer Asta a fost ultima dati cAnd il mai vizuri pe Oz, mirrunatul vrijitor Poate ci a ajuns in Omaha sinitos qi se afli acum acolo. Dar norodul lui ili amintelte cu drag de dAnsul !i vorbeqteastfeldespreel: Oz ne-a fost totdeaunap eten. Cat timp a fost mai-marele nostru, a cledit pentru noi oraqul acesta frumos al Smaraldelor qi acum, cAnd a plecat, a l;sat pe aceasti spedetoare infeleapti si ne sripaneasce. $i multe zile inci de aici inainte furi mAhnigi de lipsa minunatului vrijitor qi nimic nu-i putea mingdia de pierderea suferiti.

CAPIToLUT XVI II

SPREMIAZAZI

Dorothy plAnseamarnic cAnd vizu ci qi de data astai sd niruise nidejdea de a seinapoia acasi, in Kansas.Dar cAnd iqi lEcu mai bine socoteala,fu bucuroasi ci nu se inillase in aer intr-un balon. Ii pirea insi rdu de pierderea lui Oz qi, de asemenea. lc pereardu ;i rovardgilor ei. Omul de Tinichea se apropie qi zise: mrrturisesc ci m-aq simginerecunoscitor daci n_aq . ..-Id jeli pe omul care mi-a dat o inimi atat de r_luioasi. Aq vrea si plAng qi eu c; a plecat Oz, daci tu ai vrea sd fii buni sd-mi qtergilacrimile, ca si nu ruginesc. -Cu plicere, rispunse Dorothy. adusenumaidecAt un $i prosop.Omul de TinicheaplAnsecAtevaminute qi fata_iqterse,cu b5gare de seam;, lacrimile cu ltergarul. CAnd isprivi de plAns,Omul de Tinicheaii mulqumi,qi apoi iqi unseinche_ ieturile cu ulei din bidonul prelios, impodobit cu nesremate. Sperie-Ciori era acum mai-marele Oraqului Smaraldelor. $i, cu toate ci nu era wijitor, poporul era m6.ndru de cirmuitorul siu. ,,Pentruc6, spuneamulfmea, nu existi alt ora5in lume care si fie cArmuit de un impiiat.,, doua zi dimineaga,dupi ce balonul se ridicase cu Oz, .A cei patru cilitod se intAlniri in sala tronului. Sperie_Ciori ledea pe tronul cel mare, !i ceilalgi stiteau, respectuoqi,in fagalui.

126

T. ERANKBAUM

Nu suntem atat de nefericiji, spuse noul cirmuitor, p e n tr u ,; a ce \l P alaral S maraldelorne ap a q in e q i p u re m faceceeace ne place.Cand mi-aducaminte c) pin.i nu de mult am stat cocolat intr-o prijini, pe cAmpul unui fermier, li acum sunt conducitorul acestui frumos oraq, sunt foarte mulgumit cu soarta mea, $i eu, spuseOmul de Tinichea, sunt incantat de noua mea inirni qi ziu ci 6sta a fost singurul lucru pe care mi l-am dorit. -Dinspre partea mea, sunt mulJumit si ltiu ci sunt la fel de curajos ca orice alt; fiari care tdielte, daci nu gi mai curajos, spuseLeul cu modestie. Daci Dorothy ar fi mulpmiti si locuiasci aici, in Oragul Smaraldelor,am putea fr toJi laolalti fericili, il completi Sperie-Ciori. -Dar eu nu vreau si locuiescaicil strigi Dorothy Vreau si. mi inapoiez in Kansas qi si stau acolo cu mituqa mea. Bine, atunci ce putem face?intrebi Omul de Tinichea. Sperie-Ciori lui hotirirea sd gAndeasci,qi se gi.ndi atAt de vArtos,incAt cuiele $i aceleincepur; s;-i iasi qi mai mult afard din cap. il cele din urmi spuse: -De ce nu chemi maimugeleinaripate, si le ceri si te trcaca pestepustiu? -Nu m-am gAndit pAni acum Ia una ca asta, e tocmai ceeace trebuie si. fac. Mi duc si iau boneta de aur. CAnd o aduse in sala tronului, rosti cuvintele ltiute qi numaidecat ceata maimulelor inaripate intr, pe fereastra deschisA!i se opri in fala ei. Asta e a doua oari cand ne chemiJ spuse cipetenia maimulelor, plecAndu-sein fala fetifei. Ce dorinla ai? Doresc si zbori cu mine in Kansas) o rugi Dorothy. Cipetenia maimugelorclitini capul.

VRAJITORULDIN OZ

127

Asta nu putem face, spuseea. Aparlinem numai acestui linut qi nu-l putem p;risi. PAni acum n-au existat inci in Kansas maimuge inaripate, qi socot cA nici nu o sA existe vreodati. Te vom sluji bucuroqi dupi putinJelenoastre)dar nu putem stribate pustiul. Rimas-bunI FicAnd din nou o pleciciune, cipetenia maimugelor iqi intinse aripile 5i zburi pe fereastri, urmati de toati droaia. Dorothy era gata si inceapi si plAngi de deznidejde. Am risipit I6ri niciun folos puterea bonetei de aur, se viiti ea, cici maimulele inadpate nu mi pot ajuta. Asta esteprca de tot, ficu inimosul om din pidure. Sperie-Ciori se gAndi iar, gi capul i se umfle atat de ingrozitor, incAt Dorothy se temu ci va plesni. Si-l chemim pe ostagulcu favorili verzi qi si-i cerem gi lui sfatul, iqi didu cu pirerea Sperie-Ciori. Ostaqulfu chemat qiintri cu sfialdin salatronului, pentru ci, pe vremeacAt domniseOz, lui nu i sepermiseses; treaci mai depa e de uqi. -Aceasd fetip, spuse Sperie-Ciori cetre osta!, vrea sA saebati pustiul. Cum poate si faci asta? Asta nu pot si spun, rispunse ostagul,hindci nimeni n-a str;bitut inc; pustiul, in afare de Oz. Nu existi nimeni care ar putea sA mi ajute? intrebi Dorothy Poate Glinda, ii rispunse ostaqul. -Cine esteGlinda? se informi Sperie-Ciori. Vrijitoarea de la Miazizi. E cea mai puternici dintre toate \'Tejitoarelegi domneStepeste Quadlingi. in afari de aceasta,castelul ei se afli la marginea pustiului, aga ci ea ltie cum poate sd-l stribati. - Glinda esteo vrijitoare buni, nu-i aga?intrebi copila.

128

I. FILANK BAUM

- Quadlingii spun ci estebuni, zise ostalul. Am auzit c; Glinda esteo femeiefrumoasi, care gtiesi sepistreze mereu tendr;, in ciuda anilor mulli pe carc i_a tr5it. Cum pot si ajung la castelulGlindei? intrebi Dorothy drept spremiazizi, lispunse ostaqul,dar sespune - .Mergi e piin de primejdii c;.drumul pentru c;letori. in p;duri trdiescfiare silbatice qi un neam de oameni ciudagi, care nu ingiduie striinilor si rreaceprin lor. IatA pricina pentm lara careniciodatiun Quadling nu avenitin Ora;ul Smaraldelor. Cind osralulii pErdsi.Sperie-Ciori.pu.e: Pare+e ci, in ciuda primejdiilor, cel mai bun lucru pe care il are de ficut Dorothy e si plecespre lara de la Miazi_ zi qi si o roage pe Glinda s-o ajute, pentru ca _ !i asta e neindoios -, dac; Dorothy rimAne aici, nu va ajunge nicio_ dati in Kansas. Dupi cum se vede, te-ai gAndit iaq spuse Omul de __ Tinichea. Asta am qi ficut! -O insolescpe Dorothy, gdi Leul, pentru ce sunt obosit dc oralul vosrruti am chet de pdduri qi de liberrare. Sunrcu adev;rato fidr; s6lbaricd.ln afardde a.ra. Dororhy va avea nevoie de cineva care s-o ocroteasc; in c;litoria ei. -Asta e adevirat, fu de pirere gi Omd de Tinichea. _ mcu ar pureas-o slujeasci.aSacd si eu d! vrea s_o .loporul I n s o l c q'r n d lu m u l , drre de Ia Miazazr. Tara CAnd o pornim? intrebi Sperie-Cron. -Vii li tu? intrcbara cu to1ii, miragi. -Fireqte. Daci n-ar fi fost Dorothy, n-aq fi avut niciodate creier, Pdetena noastri m-a dat jos de pe prijini qi m_a adus in Oraqul Smaraldelor Deci ei ii datorez norocul meu qtnu o voi pirisi pAni ce nuva ajungeacasila ea, in Kansas.

VR^JITORULDIN OZ

129

-Vi rnulgumesc, spuse Dorotly, plini de recunogtinli. Sunteli toli foarte buni cu mine. Aq dori s-o pornim cAt mai

curand. -Vom plecamiine dimineali, r5spunseSperie-Ciori.$i acum si ne pregitim de drum, pentru ci va fr o cilitorie lungi.

CAPITOIULXIX

ATACAITDE COPACITLUPTATOzu

In dirnineagaurmitoare, Dorothy o siruti pe fata verde gi frumoasi, apoi didu mana cu ostalul cu favorigi verzi, care ii intovirigi pAni la poarta oraqului. CAnd paznicul porlilor ii vizu din nou) fu mirat c; suntin stares;piriseasc; un ora! atet de frumos spre a porni in intAmpinarea unor noi necazuri.Dar le descuieqi de asti dati. ochelarii, pe care ii puse in cutia verde, !i le uri drum bun. _Dumneavoastri sunteli acum cermuitorul nostru! spuse el citre Spe e-Ciori, aqa ci trebuie si vi inapoiali cdt mai rcpede cu purinle. Firegte ci aqa am s; fac, daci voi fi in stare, r5spunse Sperie-Ciori, dar trebuie mai intai si o ajut pe Dorothy si ajungi acasd. CAnd Dorothy igi lui rimas-bun de la paznicul cel cumsecade,ii spuse: -Voi toli din oragul acestaminunat v-a1i purtat frumos qi ali fost buri cu mine. Nici nu pot si-1i spun ce recunoscitoare ili sunt. O, nu-1i face griji, draga mea, rSspunseacesta.Am fi dorit se te p;stdm aici, dar, daci tu vrei si pleci spre a te inapoia in Kansas,gi-ourez din toateinima !i suntincredinlat ci vei gisi drumul.

VRAJITORULDIN OZ

131

Apoi deschise poarta zidului din afari, trecuri ruspatru gi apoi purceseri la drum. Soarele strilucea cind prietenii noqtri iqi intoarseri faga spre Tam de Miazizi. Erau toli veseli, ddeau 9i piliwigeau impreuni. Dorothy em din nou plini de nidejdea ci va ajunge acasi. Iar Sperie-Ciori si Omul de Tinichea erau bucuroqici ii pot fi de folos.CAtdespreLeu, acestaadulmeca aerul proaspi.t cu nesag qi-gi mijca coada ittr-o parte qi intr-alta de bucurie ci se alla din nou in cnmp, in timp ce Toto alerga in jurul lor, gonind dupi molii 9i dupi fluturi, qi litra voios tot timpul. Viala de orag nu mi se pare potriviti deloc 9i nu-mi priegte,grii Leul, in timp ce mergeau cu pas sprinten. Am sl5bit mult in timpul cat am locuit acolo !i acum sunt neribditor sAaret !i celorlalte fiare cit de curajos m-am {ecut. In clipa asta, grupul se intoarse si mai arunce o ultimi privire spre Oraqul Smaraldelor. Tot ce puturi \,edea em o mullime de turnuri qi clopotnile, in dosul zidurilor verzi, li deasupra tuturor striluceau virfurile qi cupola palatului lui Oz. -La urma urmei, Oz nici nu era un r,.rijitor atet de prcst) spuseOmul de Tinichea, simgindcum ii suni inima in piept. -S-a priceput cum si-mi dea creier, gi incd din cel bun, spuseSperie-Ciori. -Daci Oz ar fr luat gi el o porlie din acelagi curaj din care mi-a dat mie, adiugi Leul, ar fi fost un birbat viteaz. Dorothy nu spusenimic. Oz nu-gi linuse {hgiduiala fa$ de ea, dar {icuse tot ce putuse pentru ea, aqaci il iertd. Era un om bun, chiar daci nu era un wijitor bun. Prima zi a drumului ii purti prin cimpuri verzi cu flori pline de strilucire, ce se intindeau pretutindeni imprcjuml Oraqului Smaraldelor.Dormiri noaptea astain iarbi,

132

L. FMNK BAUM

liri alt acoperlmint decat a$ternutul stelelor, gi se odihniri foarte bine. In zori, igi continuar5 ceEtoria pan; ce ajunseri intr-o pidure deasi. Nu era drum b;t;torit ca s-o poli ocoli, deoarece codrul pirea ci se intinde gi la dreapta, qi la stanga, atat cat puteai cuprinde cu privirea, 9i, in afari de asta, nu cutezau s; schimbe direcgia de teami se nu se r;ticeasc6. Astfel incit ciutari poteci pe care em mai u$or s;. stribati prin pidure. Sperie-Ciori, care mergea inaintea lor, descoperi, in sfAr!rt, un copac mare, cu crengi atit de mari, incAt pe sub ele puteau trece tofi linigtili. O lui inainte spre copac, darr tocmai cAnd ajunse sub prirnele crecir acestease indoiri qi-l incoliciri gi, in clipa urmitoare, fu ridicat de pe pimant ii zburi valv6nej irapoi la rovariqii sbi. Lovitura nu-l duru, dar il uimi, 9i cind Dorothy il ridici de pejos, privi injur buinicit. Iati un alt loc gol printre copaci, strig6 Leul. Lisagi-mi intii pe mine si incerc, spuseSperie-Ciori, pentlu ca pe mine n-o si mi doari daci voi fi aruncat in aer. In timp ce vorbea, o lui spre alt copac, dar crecile acestuia ll apucari imcdiar qi-l aruncari inapoi. -Asta e foarte ciudat! exclami Dorothy Ce ne facem? Se pare ci arborii gi-aupus in g6.ndsi nu ne lase si trecem. Ia sd incerc eu, spuseOmul de Tinichea, ridicAnd toporul qi punindu-l pe umir. O lui spreprimut pom, cel careil zgilliise pe Sperie-Ciori. Cdnd o craci mare se aplecesi-l apuce, Omul de Tinichea o lovi cu atita mAnie, incat o spinteci in doue. Copacul incepu s5-!i scuture crengile de parci suferea, 9i Omul de Tinichea trecu neatins sub porn_ -Haide$, strigi spre ceilalli, grnbigi-vn!

VPWITORULDIN oZ

133

O luari inaitte {i ajunser; sub pom {Are nicio supirare, in afari de Toto, care fu prins de o craci mici qi ala de tarc, incit incepu si. urle. Dar Omul de Tinichea t5ie cu topoml cmca !i-l sc5pi qi pe Toto. Ceilalgicopaci ai pidurii nu seimpotrivid la trecerealor, aqa ci iqi spuseri ci numai primul qir al copacilor putea si-gi indoaie cricile qi ci, pesemne)aceltia alcituiau un fel de paznici ai pidurii li aveauputerea minunate de-a impiedica strdinii se o stribat6. Cei paru cileto trecur; cu ulurinle pdntre copaci, pAni ce ajunseri la capitul pidurii. Aici, spre mirarea lor, se gisiri in fagaunui zid inalt, ce pirea ficut din porlelan alb. Era neted ca o farfurie qi mai inalt decAtcapetelelor Ce ne facem acum? intrebi Dorothy. Voi construi o scari, spuseOmul de Tinichea, pentru c5, de buni seam6,trebuie si ne urcim pe zid pi siJ sirim pentru a ajunge dincolo.

CAPIToLULXX

TARAGINGAIA DE PORIELAN

in timp ce Omul de Tinichea construia scaradin lemnele pe carele gisise inpi.dure, Dorothy seculci gi dormi, pentru c; em obositi de plimbarea lungi ce o fdcuse.Leul se incovrigi qi el ca si doarmi, iar Toto se incolici lAngi prietenul seu. Sperie-Ciori privea la omul din pidure, in timp ce acesta lucra, qi spuse: -Tu poti inlelege de ce se afli zidul ista aici qi din ce anume-i ldcut? Odihneqte-1i creierii gi nici nu te neciji din pricina zidului, grii tiietorul de lemnej cand ne vom cil;ra sus, o si vedem ce se afli de cealald parte a lui. Dup; catva timp scarafu gata. Pirea cam grosolanaldar Omul de Tinichea era incredingatc5, fiind destulde trainici, ii va fine pe toli. Sperie-Ciori ii deqtepti pe Dorothy, pe Leu qi pe Toto qi ii informi ci scara e gata. Sperie-Ciori fu primul care se urci pe scari, dar era atat de neindemAnadc, incAt Dorothy se gr;bi sil urmeze, ca si-l fereasci si nu cadi. Cdnd Sperie-Ciori ajunsecu capul pestepartea de sus a zidului, strigS: Aoleu! -Ia-o inainte, il indemni Dorothy

VRAJITORULDIN OZ

135

Sperie-Ciori mai sui o treapte qi se aleze pe creastazidului. Dorothy se ridici gi ea si priveasci peste zid !i stdg6: Aoleu! intocmai cum strigasepi Sperie-Ciori. Apoi se urci Toto pe scari qi incepu indatd si latre, dar Dorothy il ficu se tace. Acum era rAndul Leului si urce scara,!i dupi acesta,la sfbrgit,veni la rAnd Omul de Tinichea, iar amendoi strigari la rindul lor,,aoleu!" de cum priviri peste zid. Se aqezari cu tofii in lir pe streaqinazidului uitAndu-sein jos, li se "si, infiliq; o priveli$te ciudati. in fagalor seafla o intindere mare ca o pardoseali netedi, str;lucitoare gi albi. Pe aceasti indnderc netedi erau impraltiate multe case ficute pe de-a-nhegul din po4elan qi pictate in culorile cele mai vii. Caseleerau foarte mici, cea mai marc dintre cisule nu ajungea decat pan; la mijlocul lu i D o r o r h l. Se m ai qiseau acolo pi miri lo p ro a n e impr e i m ui tecu ulu ci din porlelanii vaci.oi. cai. p o rc i 1 i p u i. toate intocmite din po4elan !i carc stiteau in grupuri. Dar cei mai ciudaf erau oamenii carc tr;iau in tara asta ciudati. Giseai aici mulgitoare 5i pistorige cu laibira5e viu colorate qi cu rochiile smilgatecu piciple aurii, domnigecu veqmintestrilucitoare de argint, aur 5i purpuri, ciobani ce purtau pantaloni scurli, virgagi cu roz, galben gi albastru gi cu pantolii impodobili cu Lararamede aur. cl;ilori cu coroane pline de nestemate, purtend pelerine de hermini qi pieptare de satin. Mai erau acolo misc;rici caraghioqi,in rochii largi, increlite, cu pete roqii pe obraji gi cu pdlirii inalte, luguiate pe cap. $i inc; !i mai ciudat era ci toli oamenii aceltia erau ficuli din po4elan, pAni qi hainele lor erau atet de mici, incAt cel mai inalt dintre ei nu-i ajungea.lui Dorothy nici pAni la genunchi.

136

L. FMNK BAUM

Nimeni din muliimea asta nu-i v;zu pe cilitorii nolri, in afare de un cifeluq de porgelan,cu un cap mare, care se apropie de zid gi ii litri cu o i'oce subliric5, iar dup5 aceea o lud Ia fugi. Cum si ne cobor6rn? intrebi DorotlSr Cum scara em prea grea ca s-o a;eze de cealalti parte a zidului, Sperie-Ciori se aruncijos, gi ceilalf siriri pe el, ca se nu-!i loveasci picioarele de pardosea.ladin porgelan. Bineinlelesci iqi diduri silin-tasi nu pice pe capul lui, ca sd nu le intrc cuiele in picioare. Cind se aflari to1i.jos,il ridicari pe Sperie-Ciori, al cirui trup era cu totul amo{it, 5i bituri ugor paiele, ca si se aqezela loc. - Trebuie si stribatem locul acestaciudar cu chibzuiali, ca sAajungem de cealalti parte, pentru ci ar fi o gregeali de neie at s-o apucdm pe alt drum decet acela spre miazizi. Incepuri si strdbati garapoporului dinporgelan, gi prima fiin1i pe care o intAlniri fu o mulgitoare din po4elan, cu vaca ei din po4elan- Cum cei parru inairtau, \,?ca d;du o lovituri cu piciorul gi risturni sciunelul, gileara qi pe mulgitoare. Toli c;zuri cu giligie mare pe pardoseala din po4elan. Dorothy fu mAhniti vizdnd ci vaca gi-a rupt piciorul steng,ce gileata era sparti in buciti, iar biata mulgitoare aveao plesnituri la cotul stang. Iati! strigi mulgitoarea, manioasi, uitali-vi ce aIi lecut. Vaca mea gi-a rupt piciorul gi trebuie si mi duc cu ea la meqte! ca seJ lpeasci cu clei. Cine v-apus si treceli pe aici gi si-mi speriali vaca? _Imi pare foade r;u, rispunse Dorothy, te rog si ne ierli. Dar frumoasa mulgitoare era prea supirati ca si rispundi ceva. Ridici piciorul spart, imbufnate, !i mAn;. vaca. Bietul animal ichiopita. La plecare,mulgitoarea mai

VRAJITORULDIN OZ

't37

arunca peste um;r nilte p viri pline de mustrare acestor stdini neindemanatici. Dorothy era foarte nec;jit; de aceasd intamplare. _Trebuie si umblim cu luare-aminte prin locurile astea, spuse.inimosulom din pidure, de nu, vom face striciciuni acestoroameni mici !i pliculi. Ceva mai incolo, Dorothy intahi o domniti tenir;, imbricati nespusde frumos. La vederea striinilor se opri locului, apoi o lui ia fugi. Dorothy, dorind s-o vadi mai bine, alergi dupi ea, dar fata de porlelan st gi: -Nu md fugiri! Nu mi fugiri! Avea o voce mici qi atAt de speriati, incat Dorcthy se opri li o intreb;: De ce si nu te fugircsc? Pentru ci, rispunse domniga, ri.mdnind un pic locului, la o oarecare depirtare, daci fug, aq putea si cad qi si mi sparg Dar nu pogi fi reparati? intrebi lata. Ba da; o, ba da, dar nu md elti atat de dr;gup dup; ce ai lbst lipiti, rispunse domnifa. Cred qi eu cd nu, incuviinp Dorothy. Iat;, aici se a{14mister Joke! unul dintre misciricii noqtriJcare tot timpul incearc; si stea in cap. S-a spart de a t ; r e ao ri. in ..r e l i oiLin !reo 5urade locuri 1i n u ma i p a re deloc atdg;tor IatiJ ci vine qi o si vezi qi ru. intr-adevi.r, un miscirici mic qi simpatic le venea in intAmpinare, qi Dorothy putu obserwaci, in ciuda veqmAntului siu frumos, roqu, galben !i verde, era plin de cripdturi, semn ce fuseselipit in multe locuri. Misciriciul bigi mAinile in buzunar gi, dupi ce igi umfli obrajii, didu din cap qi apoi reciti cu neobrizare:

138

I, FRANKBAUM

Frumoasa meadomnild, decete4diesti la bi.tulJoker, Jetild! J\U A.<tru e|q

apdpu;d n\emeni.td., dulceli tnlepenitd, pltatd. a&m din rai, parcd ai tnghilit un fitrai!? -Stai locului, domnule, spusedomnila, nu vezi ci aceqtia sunt streini !i trebuie si fii cuviincios cu ei? Bine, daci e vorba pe-aqa,se presupunemce astae cu!iin(e. spusemdscariciulpi se aleziide indardin cap. -Nu vi supirali pe mister Joker, ii spuse domnifa lui Dorothy Capul lui e tarc cr;pat, qi asta l-a cam smintit. N-am nimic impotriva lui, spuse Dorothy. Dar tu elti a|a de frumoas;, incet sunt incrcdinlati ce a! putea s; te iubesc foarte mult. Nu vrei si mi lagi si te iau cu mine in Kansas gi si te a$ez pe prichiciul sobei, la mituqa Em? AS putea se te iau cu mine in cog. Asta m-ar nenorociJrispunse domnigade porgelan.Vezi dumneata, aici, in Jara noastr;, tr;im liniDti{i, putem vorbi !i ne putem milca ala cum ne place noui, dar, daci unul dintre noi esteluat din acestelocuri, incheieturile ii infeperesc qi altcevanu mai poate s; facd decat si steadrept li s; arate frumos, BineinlelescA numai astase aiteapt; de la noi cand suntem alezali pe pdchiciuri de sobe, in cabinete de doctori sau avocali !i pe meselesalonului) dar, pentrrr noi, riala e mulr mai placuriiin tara noa\1r6. Pentru nimic in lume n-ag vrea si te nenorocesc,zise Dorothy, aqaci i1i spun rimas-bun. -Rimas-bun, rispunse domniga.

VRAJITORULDIN OZ

139

Umblari cu luare-aminte prin gara de porgelan.Micile animale qi oamenii fugeau din calea1or,temAndu-secd stri_ inii i-arputea lovi gi sfirama. Dupi un ceasde mers, ajunseri in cealalti.parte a ferii, la un nou zid de porgelan. Nu era atat de inalt ca prir4ul qi izbutid siJ treaci, urcAndu-seunul dupi altul pe spateleLeului. Apoi Leul iqi aduni picioarele sub el qi siri zidul. Dar, in salt, resturn; cu coada o bisericugi din porplan qi o sfirami

in bucefi.

Asta e prea de tot! spuseDorcthy, dar zAu c; suntem fericili ci n-am {i.cut mai multi pagub; acestui mic popor decat piciorul rupt al vacii qi bisericugasfirdmati. Sunt atAt de gingagi! Adev;mt cA sunt, spuseSperie-Ciori, dar eu suntfoarte mullumit ce sunt lecut din paie gi nu potfi aqade u$orstricat.

CAPIToLUL XXI

LEULDEVINEREGELE ANIMALELoR

Dupi ce trecuri zidul de porgelan,se gisiri intr-un linut neprietenos, plin de mlaqtini, acopeit cu iarbi multi qi inalt;. Mersul em anevoios,pentru c; picau adeseain gropile pline de noroi ce nu se vedeau,dat fiind ci le ascundea iarba deasi..Oricum, cAutandcu luare-amintedrumul, ajunseri cu bine pe pimAnt uscat. Dar aici regiunea pirea mai selbatici decat oriunde. $i dupi un drum lung obositor !i prin miriciniguri, intrari intr-o alti pidure, unde copacii erau mai inal,tiqi mai b;trani decet v;zuseri vreodati. Pidurea e fermecitoare, grii Leul, privind imprejurul lui cu plicere. N-am vizut niciodati un loc mai ftumos. imi pare cam intunecos,spuseSperie-Ciori. -Nicidecum, rispunse Leul, mi-ar plicea si locuiescaici bata viala. Ia uiti-te ce moi se simt frunzele uscate sub cilcitura piciorului meu qi ce verde estemuqchiul ce se urci pe copacii 64tia bi.trani. De buni seami ci orice fiari qi-ar dori un silaq atit de plicut. Poatece se aflA !i acum fiare silbatice prin pddure, zise Dorothy. -Cred c; sunt, r;spunse Leul, dar nu v;d niciuna primprejur Merseri prin pidure pAnd ce se fi.cu prea intuneric ca si. mai poati inainta. Dorothy, Toto gi Leul se a5ezari jos,

vR4 TTORUL DrN OZ

t41

sA doarm;, in timp ce tiietorul de lemne qi Sperie-Ciori ii vegheauca de obicei. Cdnd seiviri zorile,o porniri iar la drum. Nu ajunseri departe,cAndauziri un hArditslab,ca mAraitulmai multor fiare.Toto scheuniincetiqor,dar ceilalginu emu speriatiqi iqi urmari drumulpe potecabititoriti, pandajunserila un lumini; unde erau adunatesutede fiare de toate soiurile. Se aflau aici tigri, elefangi,urqi, lupi, vulpi gi alte multe soiuridejivine.In prima clipi, DorothyseinspiimAntd,dar Leul o Iimuri cA animalele$neauo adunareli, dupi mAraitul lor, ili didea seamacA av€auo rnar€sup;rarc. De cum vorbi, mai multe dinte lighioaneil vizuri qi lndata toati adunareaticu, de parci Leul aveao puterc nemaipomenitiasuplalor. Cel mai mare dintre tigri veni spreel, fi.cu o pleciciunegi rosti: -Fii binevenit,o, rege al animalelorlAi sositla timpul pot vit ca si.lupf impotrivaduqmanuluinostrucomun!i sA aducidin nou paceatuturor animaleloracesteipiduri. -Care e supirareavoastri?intrebi Leul, Iiniqtit. -Suntem cu tolii ameninfafi,dspunsetigrul, de un vrijmal fioros,carc a sositacum, ln ultimul timp, in pddurea asta.E un monstruinspdimantdtor. Ca un piianjen mare, cu un trup grosde elefantqi cu picioarelungi cit un trunchi de copac.Monstrul are opt picioare,din acelealungi, gi, candsestrecoar;prin padurc,apuci un animalcu un picior gi,aducAnduJla guri, il inghitea5acum ar inghili un piianjen o musci. Niciunul dintre noi nu e sigurde viata lui atat timp cat triielte pe aici acestmonstru. De aceeane-am adunataici,si hoteramcum si ne apirim via1a,cAndte-am vdzutpe tine venindincoace. Leul segAndio clipi. -Mai sunt!i alfi lei prin pidure? intrebi el.

142

L, FRANK BAUM

Nu. Au fost,dar monstrul i-a mancatpe to1i.$i, in afari de asta)nici nu erau agade mari qi de viteji ca tine. Daci il ripun pe vrijmalul vostru, ve veli supune mie qi mi veji ascultaca pe regelepidurii? intrebi Leul. -O vom face bucuros, rispunse tigrul, gi toate celelalte fiare consimliri cu un riget puternic, care voia si insemne: ,,Ne vom supune!" Unde se afl; acum piianjenul cel mare? intrebi Leul. -Colo, printre stejari,spuse tigrul, ar;tand cu labadinainte. -Ai griji de prietenii mei, spuseLeul gi o porni de indati si se ia la lupti cu monstrul. Iqi lui rimas-bun de la prieteni qi pleci, mAndru, spre bitilia cu duqmanul. Marele piianjen zicea, adormit) clnd il gisi Leul. Avea o infitiqare atat de urAti, incAt vrijmaqul lui intoarse capul, cu si16.Picioareleii erau intocmai aqade lungi cum spusese tigrul, qi trupul ii era acope t de un p;r negru. Avea o guri mare, cu lrn qir de dingi ascufiti, dar capul ii era legat de trup printr-un get atat de subgireca mijlocul unei viespi. Gatul Ssta lacu pe Leu si-gi dea seamacare era mijlocul cel mai bun de al ataca. $i, pentrh ce $tia ci era u$or se-l atace in timp ce dormea, fecu un salt mare qi siri tocmai pe spatele monstrului apoi, cu o singuri lovituri a labei sale grelei inarmate cu gheare asculite, despirli capul piianjenului de trup. Sirind apoi jos, agtepri pana ce picioarcle lungi nu se mai zbituri, ca si se incredingezeci e mort de-a binelea. Dupi care se inapoie in luminiq, lrnde il alteptau fiarele pidurii, qi rosti mlndru: De aici inainte, nu mai aveli de ce s; ve terneli de duqmanul vostru. Atunci fiarele se aplecari in fala Leului ca in fagaregelui lor, li acestale figidui ci seva inapoia qi va domni pestetoli de indati ce Dorothy va porni, sinitoasi, in drumul ei spre Kansas,

CAPIToLULXX

TARAQUADLINGITOR

Cei patru drumeli trecurd cu bine restul pidurii qi, cdnd ie5iri din intunecimea frunziqului, ziriri in fata lor un deal abrupt, acoperit de suspAnijos de stAncr. _O si lie un urcuqcam anevoios,spuseSperie-Ciori, dar, cu toate acestea,trebuie si trecem dealui. Ala ca o iua inainte.li ceilalliil urmarA.Ajunser; la prima stanc; !i deodad auziri o voce aspri ce striga: -Lua1i-o inapoi! -Cine elti? intrebi Sperie-Ciori. PestestAnci se ivi un cap qi acelaqiglas spuse: Dealul acestane aparqinenoui qi nu ingiduim niminui sAtreace peste coline. Dar noi trebuie si trecem, spuseSperie-Ciori. Suntem in drum spre lara Quadlingilor Insi nu veli trece! rispunse vocea, Didin spatelestancii p;!i berbatul cel mai ciudat din cali vizuseri cilStorii noqtri pand acum. Era mic de sraruri.ddr aved.apuLmare li ereoi.sprijinir pe un gAt gros qi p)in de zbircituri. Dar n-avea brale deloc, qi Sperie-Ciori, vizAnduJ asdel, nu se mai temu c; fiinfa aceastanevolniceil va impiedica si urce dealul, agaci spuse: -Imi pare riu ci nu pot face precum doreqti, dar, fie ci i1i place, fie ci nu, noi trebuie s; trecem pestedealul t;u. $i o porni cu indrizneali inainte.

t4'4

T FRANI\ BAUM

insi capul bdrbatului se repezi inainte cu iufeala fulg€rului, gAtul lui se intinse pini ce partea luguiati a capului siu il lovipe Sperie-Ciori !i il {ecu s5 serostogoleasciIa poalele dealului. La fel de repedepe cet laqnise,capul seintoarse la locul siu, gi bdrbatul rase cu cruzime, spunAnd: Nu-i agade ugor cum igi inchipuil Din celelaltestinci se ridici un cor de rAsetefurtunoase, qi Dorothy v5zu sure de capete-ciocane,{iri brage,ieqind unul cAteunul din spatelefrecirei stAncr. Leul se mAnie grozav de rasetul iscat de p;1ania lui Sperie-Ciori gi, scoland un riget cumplit, care risuni ca un trdsnet, se azvarl inainte, pe deal. Din nou lAqni un cap, qi Leul cel mare se rostogoli ca un tivilug pe povam\ injos, de parci ar Ii fost lovit de un obuz. Dorothy cobori dealul ca si-l ridice pe Sperie-Ciori. Leul se ridici singur, veni spre eal cu trupul plin de vAnitii dureroase,gi zise: N-are niciun rost si luptim cu nilte oameni cu capete impuqcitoare. Nimeni nu li se poate impotrivi. Atunci ce e de thcut? intrcbi ea. CheamiJe pe maimulele inaripate, o sfitui tiietorul de lemne. Mai ai drcptul si Ie porunceqti o dati. -Foarte bine, rispunse fata Ei,punandu-ii boneta de aur pe cap, rosti cuvintelc pline de putere.N{aimugelesegribiri, ca toideauna, si vini cAt ai clipi din ochi, Care-i porunca? intrebi cepeteniamaimugelor,EcAnd o pleciciune. Ducegi-nepestemungi, in Jara Quadlingilor - Sefacelzisecipetenia, qi maimulele inaripate ii apucari pe cei patru cilitori qi pe Toto in bragelelor qi porniri in zbor CAnd trecuri peste deal, capetele-ciocanurlari de necaz !i-li repeziri in aer crcqtetele,dar nu puturi ajunge

VRAJITORULDIN OZ

145

maimuteleiraripate care ii duceaupe Dorothy !i pe tovar5qii ei pe deasupraca si-i lasein frumoasa Jari a Quadlingilor. -Asta a fost ultima dati cAnd m-ai putut chema, spuse cipetenia maimulelor, agaci ili zic rimas-bun qi noroc bun! -Adio, qi vi mullumesc foa.te mult, rispunse fata. Iar maimuEelese ridicari in aer qi, cat ai clipi din ochi, nu se mai vizuri. Jara Quadlirrgilor pirea bogati gi frumoasi. CAmpiile cu grine coapteseintindeau una dupi alta cAtvedeaicu ochii ,si,printre ele, lerpuiau poteci frumos pietruite qi pAriiage siltdrep, deasupracirora se arcuiau punli trainice. Ulucile, casele,punlile, toate erau vopsiteintr-o culoare roqu-aprins, Ia lel cum fuseseri vopsite in albastru in Jara Altinezilor qi in galben in Jara \{'inkiezilor. Quadlingii inqigi erau nigte oameni scurli qi graqi, cu o inldliqare de birbagi rotunjori, cumsecade.Erau toli imbricati in roqu, ceeace arlta loarte frumos pe ldngi birbile lor verzi ;i grAul galben. Maimulele ii lisarijos in apropierea unei ferme, qi cilitorii noqtri bituri la u$a fermierului. Nevastafermierului Ie deschiseqi, cand Dorothy ii ceru ceva de mancarc, femeia le didu un prAnz imbelqugatcompus din trei feluri de prijituri gi patru feluri de bucate, iar lui Toto, o strachini plini cu lapte. CAt de departe de aici se afli castelulGlindei? Nu eun drum lung, rispunsenevastafermierului. Luali-o spre miazizi gi veli ajunge curAnd acolo. Mulpmind bunei femei, o porniri luspatru, cu putedle imprcspitate. Trecura pe lAngi cAmpuri qi pestepun{i, peni vizurd in fagalor un castelfrumos. in lala porlii se allau t.ei fete tinere, imbricate in uniformi militari birbdteasci, rogie,impodobiti cu galoanede aur CAnd Dorothv se apropie, una dintre ele spuse:

146

I-. FRANK BAUM

- De ce ai venit in J ara de la MiazLzi? S-o vidpe vrijitoarea buni, care domnelte aici. Vrei si mi duci la ea? Spune-mi mai intAi numele tiu qi o voi intreba pe Glinda daci vrea si te primeasci. Spuseri cine sunt, qi fata-osta!intre in castel.Dupi citeva clipe se inapoie ca s5.lespuni ci Dorothy 6i cei ce o insoleau erau poftili si inre numaidecat.

CAPITOLUL XXIII

GLTNDAiNDEPLTNEgTE DORTNTALUr DOROTHY

Inainte de a intra Ia Glinda, furi poftigi intr-o odaie a castelului, unde Dorothy igi spili fala qi-gipieptini pirul, Leul igi scuturi praful din coami, Sperie-Ciori i5i potrivi singur paiele, iar tiietorul de lemne iqi lustmi tinicheaua gi iqi unse cu ulei incheieturile. CAnd furi gata, o urmari pe fata-ostaq.Aceastaii ciliuzi pini la o incipere mare, urde \,.r;jitoarca Glinda qedeape un tron de rubine. Vrijitoarea era fiumoase !i taniri. Pirul ro;cat ii cidea in bucle lungi pe umerii zvelli. Rochia ii era albi, iar ochii, albaqtri. Privi cu drigiligenie la fetili. Ce pot si fac pentru tine, copila mea? Dorothy istorisi vri.jitoarei toate piFniile ei: cum fusese dusi de ciclon in lara lui Oz, cum iqi gisise tovadlii de drum qi ce avenruriuimitoarerrdjser6impreund. Dorinla mea cea mai mare este acumj adiugi fata, si mi inapoiez in Kansas, pentru ci mituqa Em va crede, negrelitJ cA mi s-a intamplat ceva riu de tot !i va incepe si poarte doliu. iar unchiul Henry n-are cu ce sr-i cumpere rochie neagri decdt dac; recolta de anul estava fi mai buna decet cea de anul trecut.

148

T. FRANK BAUM

Glinda se apleci si sirute fala ridicat; a fetilei. BinecuvXntati si fre draga ta inimioari! spuseGlinda. Sunt incredinlad ci ili pot spune cum si te inapoiezi in Kansas. Apoi adiugi: Dar, pentru asta, trebuie si-mi dai boneta de aur. Cu plicere, rosti Dorothy. De a.ltfel, nici nu o mai pot folosi. Dumneata insi poli si le mai poruncegti de trei ori maimulelor inaripate. -Qi cred ci le voi folosi intocmai de trei ori, rispunse Glinda, zimbind. Dorothy ii didu boneta de au4 gi Glinda il intrebi. pe Sperie-Ciori: Ce ai de g6.ndsi faci dupi ce ne piriseqte Dorothy? -M-aq intoarce in Oraqul Smaraldelor,pentru c; Oz m-a {icut carmuitorul lui !i poporul mi iubelte. Singurul lucrr care me neliniltette e cum si trec peste muntele capetelor-ciocane. Prin intermediul bonetei de au4 voi porunci maimulelor inaripate sA vini si te duci pan; la por[ile Oraqului Smara-ldelor, pentru ci ar fi o ru$ne si viduvim poporul de un carmuitor atat de minunat. Sunt intr-adevir minunat? Eqti un c1rmuitor neob\nuit, rispunse Glinda qi, intorcAndu-sespre Omul de Tinichea, il intrebi.: Dar tu ce ai de gind si laci cind Dorothy va pirisi aceastelare: Acesta se rezemi in topor, chibzui o clipi qi rispunse: -Winkiezii au fost foarte buni cu mine !i !i-au dorit s; le Iiu cArmuitor dupi moartea vrijitoarei cele rele. $i eu ii iubescpe winkiezi gi, daci aqputea si ajung din nou in gara de la Apus, nimic nu mi-ar plicea mai mult decit si ii cArmuiesc de-a pururi.

VRAJITORULDIN OZ

149

-A doua mea porunce pentru maimulele inaripate va fi se te duci pe tine, tea{ir, in Jara Winkiezilor Creierii tii nu par atat de mari la vedere ca ai lui Sperie-Ciori, dar tu stri.lucestiintr-adev;r mai mult ca sperietoarea mai ales cand elti lustruit , Di sunt incredintati ci vei cirmui bine li cu inlelepciune pestewinkiezi. -Dup; ce Dorothy o si plece acasi, tu ce ai de gind si faci? il intrebi ea pe Leu. Pestemuntele capetelor-ciocanese afle o pidure ma-re !i bitran;. Fiarele carevieluiescacolo m-au alesmai-marele lor, numai de a! putea ajunge acolo, qi atunci mi-a! petrece restul zilelor fericit. Cea de-a treia porunci a mea citre maimulele inaripate va fi si te ducd, Leule, in pidurea pe care o doreqti.Dupi ce voi folosi pentru a treia oari puterile acesteibonete de aur, o voi inmAna cipeteniei mairnugelorqi astfel le voi elibera. Tiietorul de lemne, Sperie-Ciori qi Leul mulgumiri vrijitoarci pentru bunitatea ei, iar Dorothy spusedeodati: Eqti, intr-adeviq la fel de buni pe cit eqti de frumoas;, dar mie inci nu mi-ai spus cum pot si mi inapoiez in Kansas. -Pantofii tbi de aryint te vor pufta pestepustiu, respunse Glinda. Daci ai Ii cunoscut puterea lor, ai fi putut si pleci intr-acolo din prima zi cand ai sositin tinutul ;sta. Dar atunci eu n-aq mai fi avut crcierii mei minunali, strigi Sperie-Ciori, $i mi-ai fr petrecut toati viaga in lanul de grAu al fermierului. -Iar eu n-aq {i cipitat inima mea duioasi, spuseOmul de Tinichea, a! fi r;mas acolo, ruginit, in pidure, pAni la sflrqitul veacurilor $i eu ag fr fost de-a pururi un laq, spuseLeul, gi nicio fiari din pidure nu m-ar fi intampinat cu un cuvAnt bun.

150

L, FMNK BAUM

-Astea toate sunt adevirate, consimti Dorothy, !i sunt bucuroasi ci le-am putut fi de folos bunilor mei prieteni. Dar acum ci fiecare are ceea ce qi-a dorit cel mai mult $i fiecare e mulprmit, avand !i cate un linut de stipanit, socot ci ar fi timpul potrivit si plec in Kansas. Pantofii de argint, spusevrdjitoarca cea bune, au puteri nelimitate, qi una dintre ele e ci te pot duce din trei pali in orice parte a lumii. $i fiecare pas va fi licut cAt ai clipi din ochi. Ce ai tu de ficut e doar si.loveqtide trei ori din ci-lcAie qi si polunceqti pantofilor incotro vrei si te duci. -Daci e aga,spusefata, bucuroasi, atunci le voi spune indati si mi duci in Kansas. igi petrecu bralele pe dup; gatul Leului qi, sirutAnduJ, il lovi uqor qi cu duioqie pe cap. Apoi il siruti pe tiietorul de lemne, care ple]lgea intr-un lel cam primejdios pentru incheieturile lui. imbrifgi apoi trupul moale gi impiiat al lui Sperie-Ciori, ii strAnsein bra1e,fxrd se serute insi fa{a lui desenati, qi, licind aceasta,iqi didu seamaci plAnge gi ea la despirlirea dureroasi de tovari5ii ace$tiadmgi. Glinda cea buni cobori de pe tronul impodobit cu rubine ca si-i dea fetilei o sd.rutarede rimas-bun. Dorothy ii multumi pentru bun;tatea pe care le-o aretase ei qi prietenilor sii. il lui apoi pe Toio cu blAndegein braqe qi dupi ce mai rosti un ultim rimas-bun, iqi lovi de ei ori cilcAiele pantofilor unul de altul !i strigi: -Duceli-mi acasi, la mituga Em! in aceeaqi clipi fu invArtitd repede prin aer, atat de repede,incit tot ce putuvedeasau simli fu fluieratul vAntului ce-i trecu pe la urcchi. Pantofri de argint licuri numai ffei paqi, qi Dorothy se opd atat de brusc, incAt se rostogoli de cAtevaori prin iarbi pAni si-qi dea seamaunde se afl;.

VRAJITORULDIN OZ

151

Apoi, in sferqit, se ridice $i pivi in jurul ei. De uimire, exclami: Ce minunel Penffu ce st;tea pe marginea cAmpiei din Kansas gi tocmai in fala ei se ridica noua fermi a unchiului Henry, construiti dupi ce ciclonul o nimicise pe cea veche.Unchiul Henry mulgea vacile in cuftea fermei, qi Toto, sirind din bralele fetei, alergi fericit spre qopron. CAnd se ridici, Dorothy obsewi ci era numai in ciorapi, pentru ci pantofii de argint ii cizuseri in timpul zborului pin dzduh !i rem;seseri pierdu$ pentru totdeauna, in pustiu.

CAPITOTUL XXlV

DIN NoU ACASA

Mituga Em tocmai ietise din casi pentru a stropi niqte srraruri de varzi cind. ridic5ndu-1iprivirea. o r,azu pe Dorothy alergAndspre ea. -Copila raea dragi, exclami ea, strAngAndfetila in brageleei qi acoperindu-i fala cu seruteri. Unde ai fost pAni acum? De unde vii? Din Jara lui Oz, rispunseDorothy cu seiozitate,!i uite-l qi pe Toto! Vai, mitugi Em, sunt atdt de fericiti ci sunt din nou acas;!

sb d [uSrref50

CUPRINS

Tabeluanolagi

5 9

Capitolul I. Ciclonul

1i

Capitolul IL Sfatulcu altinezii.

15

Capitolul ltr. Dorothy salveazxo sperietoarc

22

C a p i t ol uJ IV Dr u m u lprLrpbdure..........

29

Capitolul V Eliberarcatiietorului de lemne

3+

Capitolul \rI. Leul cel La!

4l

Capitolul \/IL CSlitoria spreMareJeOz.

47

CapitoluJ Vllt. Cimpuldema.i u.ig;rori

53

CapitolutXJX. Reginagoarecilord€ cAmp. . . . . . . . . . . . . .

60

CapitolulX. PaznicuJ porqiJor .....

65

Capitolul XL Oz ti minunatul OraEal Smara.ldelor. . . . . . .

72

Ua Pl ro l u l

B4

I n ! aut a re aw i l i ro d re i c e l e i rF l e . . . . . . ^ll.

....

C a p i t o hXI .Elib e ra-rea.................

96

CapitoJul XtV Maimulele inaripare

r00

CapitolulXV Acum descoperimcine esteOz cel cumplit . . .

107

OapitolulX\4. Meqtelugulwejiroresca.lrna.eluiingehtor. . . Capitolul XYII. Cuma tosrIansar balonul

n7 r2l

C a p i l o l ui XVIU . Sp r FMiat)zi. ...............

t25

......

Capitolul XIX. Atacali d€ copaciiluptdtori

130

Capitolul XX. Taxa gingaqi de po4elan. . . . . . Capitolul XXI. Leul devineregeleanimalelor

134

Capitolul XXII. Taraqladlingilor... .. . . . .. .. . . . .. .. .

143

Capitold >O
t47

C a p i to luXXIV t Din nouacar;..... .. .. ..... .. . . . . . . .

152

140

.,La lel r:a Rob;n Tlood, Alice sat Wnrn;e the Pooh, eroii lLri Baum Sperie-Ciori, Leul ccl Las, 'Inietorul de Lemne, Marele 0/ sru \,ijiroarFa de Ja \tirzanoaIre. prerrrm .i miculr Dorothy oi cnleluqul ci Toto au devenit eroi de legendd in mintea copiilor noftri, ca si a rloastr! sau a pirintilor nostri." Marina Warner

,,Bibliotcca pentru toti coPiii" cupri de cele nui prctuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romane qi universale. Cirtile dc ncuitat ale copilSriei sunL disponibile asrdziarit in forma lor clasir-d,de text tipnrit, eat si in formatelc moder.neale secolului XXI: audioh^ol ri e-hool.

PrimacolecliedisponibilA in lrei fonnafe: I tcaRrE" {ot auDroBoo(.tttltE-BccK in acecasi coleeLie: dlphonse Daudet, ?artarin d)n Tlarascon

dE **

HKEN

uFloaded byStef3o