Bacillus

Bacili gram pozitivi aerobi Genul Bacillus

Descrierea genului Genul Bacillus face parte din familia Bacillaceae. În genul Bacillus sunt incluşi bacili gram pozitivi, facultativ anaerobi, sporulaţi. Până în prezent se cunosc 34 specii de Bacillus, dintre care doar două au semnificaţie în patologia umană: Bacillus anthracis - agentul etiologic al anthraxului şi B. cereus cauza toxiinfecţiilor alimentare (gastroenterite) şi a panoftalmiei. Alte specii ale genului Bacillus, cum este Bacillus subtilis sunt oportunist patogene (acesta produce infecţii în urma aplicării cateterelor intravenoase sau a abuzului de soluţii perfuzabile).

Bacillus anthracis

Morfologie B. anthracis se prezintă sub formă de bastonaşe lungi (1x3-5 µ m), izolate sau în perechi - în frotiurile efectuate din produsele patologice şi în lanţuri lungi - în frotiurile efectuate din cultură. Sporii se pot observa în frotiurile efectuate din cultura de 2-3 zile; nu este semnalată prezenţa sporilor pe frotiurile din produse patologice. Patogenitate Cei doi factori majori responsabili de virulenţa B. anthracis sunt capsula şi toxina. -Capsula fiind de natură polipeptidică (acid-D-glutamic)are rol antifagocitar, iar anticorpii anticapsulari sunt neprotectivi. Pe lângă antigenul capsular, B. anthracis mai conţine un antigen somatic polizaharidic -Toxina bacilului carbunos -este formată din 3 componente distincte, termolabile: antigenul protector, factorul letal şi factorul edematogen.

Nici una dintre cele trei componente nu este activă în mod independent, combinaţia dintre antigenul protector cu una din celelalte componente având proprietăţi toxice. Antigenul toxigen în combinaţie cu factorul edematogen produce edem la animalul de experienţă, iar în combinaţie cu factorul letal duce la decesul acestuia. Toxina bacilului cărbunos se poate detecta în colecţia lichidiană edematoasă a pacienţilor cu anthrax. Epidemiologie B. anthracis se găseşte în sol şi în vegetaţie. Bacilii pot supravieţui ani de zile în solul uscat, datorită sporilor care rezistă la diverse condiţii. Antraxul este boala care afectează în primul rând ierbivorele (vaci şi oi); omul se infectează accidental prin contactul direct cu animalul contaminat sau prin consumul de preparate animaliere contaminate. Boala este rară în SUA, cele mai multe cazuri semnalându-se în Iran, Turcia, Pakistan şi Sudan.

Aproximativ 95% din infecţiile cărbunoase sunt provocate de inocularea sporilor direct prin pielea lezată. Transmiterea pe cale respiratorie apare ca urmare a inhalării sporilor de B. anthracis în timpul procesului de prelucrare a lânii, părului, etc. Antraxul prin ingestie este rar la om, dar este principala cale de infecţie a ierbivorelor. Nu se cunoaşte transmiterea de la om la om. Sindroame clinice Antraxul cutanat (pustula malignă) - forma cea mai frecventă de boală. Poarta de intrare o reprezintă o eroziune tegumentară. Exotoxina produce o leziune formată dintr-o escară neagră (ţesut necrotic) în centru, înconjurată de vezicule cu tendinţă de confluare. Se constată apariţia unui edem malign produs de toxină. Mortalitatea, la pacienţii netrataţi poate atinge 20%.

Antraxul respirator. Apare ca urmare a inhalării sporilor. B. anthracis se replică la nivelul alveolelor pulmonare unde eliberează exotoxina. Iniţial, boala se manifestă ca o afecţiune respiratorie virală care evoluează rapid spre o afecţiune pulmonară severă. Mortalitatea este crescută.

Antraxul gastrointestinal -foarte rar la om. Apare după ingestia sporilor (mai ales din carnea contaminată). B. anthracis se maturează şi se replică în intestin, unde eliberează toxina. Exotoxina duce la apariţia leziunilor necrotice la nivelul intestinului. Pacienţii prezintă vomă, dureri abdominale, diaree sanguinolentă. Adenopatia mezenterică, hemoragia şi ascita sunt răspunzatoare de mortalitatea crescută. Tratament, prevenţie, control

Tratamentul de elecţie al antraxului este penicilina; în cazul pacienţilor alergici la acest antibiotic, se va utiliza tetraciclina sau cloramfenicolul. Se impune vaccinarea animalelor din zonele endemice sau îngroparea animalelor decedate de antrax. Eradicarea completă a antraxului este puţin probabilă, dat fiind faptul că sporii pot persista în sol ani de zile.

Bacillus cereus

Bacillus cereus se diferenţiază de B. anthracis prin faptul că este mobil, necapsulat şi rezistent la penicilină. Patogeneză Toxiinfecţii alimentare. B. cereus este cauza toxiinfecţiilor alimentare (greţuri, vărsături şi diaree) datorită celor două tipuri de enterotoxină pe care le secretă 1.Enterotoxina termostabilă produce un sindrom de toxiinfecţie alimentară similar celui dat de S. aureus (perioadă scurtă de incubaţie urmată de greţuri, vărsături, cu diaree redusă) = forma emetică. Forma emetică este asociată cu consumul de orez contaminat. După o perioadă de incubaţie de 1-6 ore de la ingestia enterotoxinei, pacienţii dezvoltă o afecţiune cu scurtă durată -24 ore caracterizată prin vărsături, greţuri şi dureri abdominale. Febra şi diareea sunt în general

2. Enterotoxina termolabilă similară cu enterotoxina elaborată de Vibrio cholerae şi cu enterotoxina LT elaborată de E.coli, produce un sindrom de toxiinfecţie alimentară caracterizat prin greţuri, dureri abdominale şi diaree prelungită 12-24 ore = forma diareică. - asociată cu consumul de carne sau vegetale contaminate. Perioada de incubaţie este lungă. Această formă de boală are o durată de o zi sau chiar mai mult.  Panoftalmia bacilară. B. cereus este una din principalele cauze ale infecţiilor optice posttraumatice. Panoftalmia bacilară este o afecţiune rapid progresivă care duce la pierderea completă a percepţiei luminoase (la cel mult 48 ore de la injurie). Se observă distrugerea masivă a ţesutului vitral şi retinean. Patogeneza incomplet elucidată. Se ştie că în apariţia bolii sunt implicate 3 toxine: toxina necrotică (enterotoxina termolabilă), cerelizina (o hemolizină denumită după specia B. cereus ) şi fosfolipaza C (o lecitinază).

Alte infecţii - în urma aplicării cateterelor intravenoase, endocardita (prin consum abuziv de droguri), pneumonia, bacteriemia şi meningita la pacienţii cu sistem imunitar compromis. Epidemiologie B. cereus, B. subtilis şi alte specii de Bacillus sunt ubicuitari ai organismului, prezenţi în mod virtual la diferite nivele. Izolarea bacilului din produsul patologic, în absenţa semnelor clinice, reprezintă o contaminare insignifiantă. Tratament, prevenţie, control - tratament simptomatic în cazul gastroenteritelor provocate de B. cereus. Tratamentul infecţiilor produse de alte specii de Bacillus este complicat de evoluţia progresivă a acestora şi de creşterea rezistenţei la antibiotice a bacililor (rezistente la penicilină, cefalosporine). Se pot utiliza cu succes vancomicina,