Asta Zic Si Eu Noroc

ASTA ZIC SI EU NOROC ! Intra-atat ne-nbata viata Cu iluzii si stradanii Ca nici nu bagam de seama Cat de repede trec anii Cred ca nu importa urbea Daca-i Ramnic sau Focsani Totul e ca eu pe-atuncea Aveam optsprezece ani Si-n orasul plin de crasme Si cu centru plin de praf Nu era macar nici teatru Si nici cinematograf Numai pravalii cu stamburi, Haine, plapumi si ulcele, Pompieri, oborul, gara Şi vreo două cafenele. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era “Varieteul Filip” Un şantan pe bulevard. Fiindcă aducea patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi, conu Nicu Şi lua cu asalt naiada. Si după programu-artistic Chefuiau cu curtezana

La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana. Pe când noi făuritorii De poeme şi himere O priveam cu jind, sorbind-o C-o cafea sau cu o bere. Într-o seară, tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi c-o fragă de guriţă. Fermeca-n potop de-aplauze Pe bărbaţii toţi, în grupe Şi ne-ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţi să te pupe !” Avea părul, spic de aur Braţe albe, subţirele Picioruşe ,crizanteme Care te chemau spre ele. Noi, ştrengari voioşi şi tineri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă. Şi se cam zvonise-n şoaptă Pe la Krauss, la cafenea Că de-i dai o sută-n mână Poţi ca să petreci cu ea. Însă cine dintre-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O idee salvatoare:

-Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. Şi jucăm la loterie Înnodăm frumos batista Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista. Zis-făcut. Nici astazi nu stiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. Ştiu atât că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu. C-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă I-am palmat în mână suta Şi ea, a depus-o în geantă. Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Mult mai bine decât mine. Pot s-adaug amănuntul Că înrâurit de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele. Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: - Spune-mi, dragul meu, prieten Cum pentru o desfătare

Ca ai petrecut cu mine Dai o suma atat de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu sucursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. Îmbătat de accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria. - Vai, a spus ea drăgăstoasă Nu se poate, nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu, că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani. Când văzui că umblă-n geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: -Slăvit fii Doamne ! Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felina Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat …..5 lei... !