Articolul A Fost Publicat De Titu Maiorescu In Anul 1868

Articolul a fost publicat de Titu Maiorescu in anul 1868. Esenta acestei dezbateri, acestui monolog adresat persoanelor de cultura si de influenta de la acea vreme se rastrange la formularea teoriei formelor fara fond. In mare, el trateaza evolutia civilitatiei romanesti si propagarea ei in cercul de culturi si civilizatii europene de la acea vreme. Formularea ideilor adresate celor mai sus mentionati este realizata de catre Titu Maiorescu pe fondul unui ton grav si unei atmosfere sobre, critice, nepartinitoare si reci. In primul rand este pus in discutie „viţiul” neadevarului, al falsificarii originalurilor si al imprumutruilor nefondate din fondul cultural al altor popoare, indeosebi cel German de la acea vreme, pentru ca cercul de invatati din perioada lui Maiorescu erau de orietnare filogermana, cat deopotriva si Francez, ale carui curente au influentat dezvoltarea literaturii romane de-a lungul anilor. Criticul insista pe problema “neadevarului”, spunand: “neadevar in aspiratii, neadevar in politica neadevar in poezie, neadevar in gramatica, neadevar in formele de manifestare ale spiritului public”. Toate acestea sunt de fapt atacuri la falsificarea culturii si valorilor spiritului national si la alterarea acestor principii. Prin insistenta unor specialisti de a demonstra caracterul latin al limbii romane, se face apel la scrierea de tip etimologic. Legat de acest fapt, Titu Maiorescu spune ca gramatica romana incepe cu o falsificare a filologiei, iar limba romana este recunosca in postura ei de limba latina pe plan international, multumita scrierilor altor invatati, de pilda, Dietz, Fuchs si Max Müller. Dar contra directia in cultura romana este vazuta si din perspectiva artelor frumoase cat si cea a muzicii. Se opune vehement numirii in posturi inalte a unor oameni incapabili de a rula pozitia in care se afla si a carora isi aduc beneficii pentru sine insisi din aceste functii. (“oameni nechemati si nelesi”). Lipsa institutiilor autohtone in domeniul cultural, politic si nu numai, face imposibila sincronizarea culturii romane cu cea occidentale. Exista sanse de corectare a acestei tendinte numai daca se iau masuri pentru descurajarea mediocrtatilor si a “formelor fara fond.” “este mai bine sa nu facem deloco scoala decat sa facem o scoala rea […]; mai bine sa nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, ci sedintele solemne, decat sa le facem toate acestea fara maturitatea stiintifica ce singura e da ratiunea de a fi” Maiorescu nu este insa impotriva imprumuturilor si preluarii formelor culturale din exterior. Acestea trebuie, insa, adaptate la specificul national si anticipate de crearea fondului. El ne avertizeaza cu privire la pericolul la care ne expunem prin influentza acesor forme fara fond. Concluzia lui Maiorescu este categorica: Fara o cultura poate trai un popor dar cu speranta de a o obtine, dar cu una falsa nu poate trai si este mai bine sa nu staruiasca in ea. “In lupta dintre ciivilizatia adevarata si o natiune rezistenta, se nimiceste natiunea, dar niciodata adevarul.”