Amintiri Din Copilarie Procitania

Amintiri din copilarie (Procitania)

Prin harul sau de povestitor ,Creanga il atrage pe cititor in universal miraculous al copilariei, pentru a alunga tristetea si grijile:”Hai mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea singra este vesela si nevinovata.” Fragmentul face parte din primul capitol al “Amintirilor din copilarie”.Intamplarea cu “procitania” urmeaza dup ace parintele Ioan adusese la scoala pe Sfantul Nicolai,”facatorul de vanatai” si “Calul Balan”, fixand reguli precise de examinare pentru scolarii pe care-i prinsese omorand mustele cu ceaslovul. Naratorul precizeaza ca intamplarea relatata are loc la scoala din Humulesti ,”prin luna lui maiu, aproape de Mosi”. Badita Vasile l-a numit sa-l verifice la invatatura pe eroul povestirii tocmai pe Nic-a lui Costache,un baiat mai mare,dar” inaintat in invatatura pana la ghenuchiul broastei” .Acesta a inceput sa noteze pe o “dranita” greselile cu ghiotura, starnind teama lui Nica .Infricosat la gandul ca urma sa fie pedepsit cu Sfantul Nicolai sis a incalece pe Calul Balan , Nica s-a uitat cu disperare la “usa mantuirii” si a asteptat prilejul sa inter “um lainic de scolar” pentru a iesi din clasa si a o lua la sanatoasa spre casa .Urmarit de cei doi “hojmalai” ,a luat-o la fuga

“de-i scaparau picioarele” prin ograda unui “megies”,apoi in gradina,reusind sa se ascunda la radacina unui papusoi si sa scape de urmaritori.Nemaiauzind nimic , Nica a tasnit din ascunzatoare si s-a dus la mama sa ,marturisindu-i cu lacrimi in ochi ca nu se mai duce la scoala orice i-ar face . A doua zi insa a venit parintele Ioan si l-a convins, lundu-l cu binisorul ,sa se intoarca la scoala. Dup ace parintele i-a explicat foloasele invataturii,Nica si-a schimbat atitudinea fata de scoala .S-a aratat harnic la invatatura ,la”facut cadelnita in biserica”spre bucuria parintelui si a Smaranditei .Badita Vasile l-a pus sa-I asculte pe ceilalti elevi ,facandu-l pe Nic-a lui Costache sa-si piarda “ stapanirea” asupra lui . Autorul incheie cu un zambet printr-o zicatoare populara ,constatand cu umor ca “alta faina se macina acum la moara “.