Am Invatat

Am invatat Am invatat ca,atunci cand iubesti si esti langa cel iubit,fiecare pas pe care il fac cei doi devine unul singur,cand te ti de mana cu cel iubit,doar pielea opreste sangele sa curga prin ambele corpuri ca printr-unul singur.Unul e in doi,doi sunt intr-unul.Stim povesti de la cei care au iubit,a caror iubire dainuie dincolo de timpuri...acum o stiu si eu cu sufletul si...totusi..plang..pentru ca aceasta e taina Lui Dumnezeu pentru noi care,adesea ne impiedicam de Adevarul din viata ...pe care ori nu-l vedem clar ori nu vrem sa il acceptam,necorespunzand viselor noastre ... Am simtit foc in inima iubind si am plecat mai departe nevoit sa caut alt foc,acelasi,mereu acelasi,niciodata regasit complet.Cine ma ajuta sa cred ca exista iubirea perfecta intre doi,barbat si femeie,uniti in viata si pe veci pe acest pamant?Cei doi,care completandu-se,ajung la Dumnezeu...prin propriul lor "doi intr-unul,unul in doi".Stiu ca este suficient sa se intalneasca chiar si numai o singura data in viata si,daca se recunosc,raman legati pe veci,se vor simti mereu,oriunde vor fi,orice ar face,vor stii totul unul despre aceasta.Si mai stiu ca pot sa treaca unul pe langa altul fara sa se recunosca complet si atunci acest miracol se pierde.Nu pot accepta asa ceva.Nu vreau sa permit vietii sa se risipeasca fara ca cei doi sa stie ca exista in acest univers si ca s-au intalnit .De aceea,voi,care simtiti de cand va stiti ca sunteti uniti cu Iubitul,Iubita de la nastere,ca v-ati insotit nevazuti in decursul tineretii si poate al intregii vieti,deschideti ochii mari si priviti-i cu toata atentia,iubirea si deschiderea pe cei din jurul si din viata voastra.Daca totusi,nu va amintiti sau nu isi aminteste,cum spunea HaiHui(maestru zen:) "El este mai aproape decat cel mai aproape si mai indepartat decat cel mai indepartat" poate asa veti privi prin ochii fiecarui om Chipul Lui,al Lui Dumnezeu. Cand celalalt nu apare sau nu te recunoaste,doar EL ramane.Daca apare si te recunoaste acolo cei doi devin Iubirea si Iubirea este EL("Dumnezeu este Iubire") Imi este atat de dor...incat dorul a devenit nemiscare!Mi-e corpul un instrument de cant infinit.Iti cant si rog universul sa poarte cantul spre tine si...spre Tine. Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: - Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: - V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?

Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda: - De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca. Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru

Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU "Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar Zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata." Madre Teresa de Calcutta