Alexandru Lapusneanu - Caracterizarea Pres.

“Alexandru Lapusneanul” – Caracterizarea personajului principal In nuvela cu acelasi nume, de C. Negruzzi, personajul eponim, Alexandru Lapusneanul este modelul tiranului, al despotului din perioada medievala, readus la viata de catre autor, reconstituit pe baza afirmatiilor si relatarilor lui Grigore Ureche in “Letopisetul Tarii Moldovei”. Acesta este surprins in perioada cele de-a doua domnii, cand intors in tara, se hotaraste sa faca ordine in Moldova dupa propriile sale legi. Alexandru Lapusneanul in cele patru capitole ale nuvelei este prezentat in evolutie, ocupand de fiecare data un loc central, de conducere si intruchipand intreaga putere de luare a deciziei si de judecata. Este un personaj complex, un caracter foarte bine conturat si format, gasind cu dibacie o solutie diabolica pentru fiecare situatie si tratand cu sange rece si cu superioeritate problemele si trebuintele altora. In primul capitol, acesta intra in scena in plina forta, amenintator si necrutator, mesaj de amenintare rezultat din Motto-ul capitolului in discutie, “daca voi nu ma vreti, eu va vreu”. Acest motto constituie una dinre deja celebrele replici ale voievodului tiran, de unde reiese hotararea de a trage sub influenta sa totala pe toata lumea, fara a lua in consideratie parerile si doleantele tarii, aduse la cunostinta de catre Spancioc si Stroici. Tot aici descoperim setea lui Alexandru de a ajunge cu orice pret la conducerea provinciei istorice, Moldova. In capitolul al III-lea, voievodul se releva in toata complexitatea sa. Se dovedeste a fi un foarte bun orator, cu o putere de convingere remarcabila, reusind sa tina un discurs in fata multimii razvratite.Discursul sau, care abunda de falsitate si ipocrizie, este caracterizat in mod direct de catre autor prin formula “desantata cuvantare”. Prin discursul din mitropolie, Alexandru reuseste sa castige multimea de partea sa. Se foloseste de textele sacre pentru aceasta si se va dovedi ca nu a comis doar un singur sacrilegiu. Ca urmare a festinului de la palat, se face evident gustul voievodului pentru macabru si scene sangeroase. Sarabanda crimelor este incheiata de linsarea boierului Motoc, cu care pe parcursul lecturii, Alexandru Lapusneanul este caracterizat in antiteza, Lapusneanul are grija ca omorarea acestuia sa se transforme intr-un delicios spectacol. Acesta se afiseaza foarte detasat si satisfacut de cele intamplate, fancad afirmatia de geniu, “prosti, dar multi”. Din acest fapt rezulta preferinta cantitatii in detrimentul calitatii. Cuprins de efectele mortii care se apropia, caracterul sau capata nuante absurde, ducand chiar pana la un scandalos delir religios. Atitudinea sa este conturata cu succes de Motto-ul ultimului capitol, “de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”, ceea ce denota mai multe lucruri: conflictul interior al tiranului, lupta dintre vointa si neputinta si dorinta de razbunare. Mijloacele de caracterizare regasite in text sunt autocaracterizarea, caracterizarea facuta de alte personaje, si cea facuta de vocea auctoriala, pentru caracterizarea directa, iar discursurile, replicile, prezentarea in antiteza cu Motoc si domnita Ruxanda, faptele si vestimentatia indeplinesc functia de mijloace de caracterizare indirecta. Atat caracterul sau, cat si imprejurarile actiunilor sale, fac din Alexandru Lapusneanul un personaj romantic, adica unul exceptional, surprins in ipostaze exceptionale.