Afectiuni Coloana Vetrebrala

STRATEGII DE CORECTARE A DEFICIENŢELOR FIZICE FOLOSIND MIJLOACE SPECIFICE DIN ÎNOT, CA SPORT ADAPTAT – TERAPEUTIC – EVALUAREA ACESTORA Asist. univ. drd. Teodora Dominteanu Catedra de Educaţie Fizică şi Sport Academia de Studii Economice din Bucureşti Cunoaşterea creşterii şi dezvoltării armonioase a tinerei generaţii a constituit şi este încă una dintre preocupările de seamă ale specialiştilor în domeniul ştiinţelor socio-umane. Depistarea deficienţelor fizice la copiii de vârstă şcolară este o problemă ce a impus organizarea unei activităţi sistematice de prevenire şi corectare a acestor deficienţe, în scopul asigurării unei dezvoltări fizice normale şi armonioase, precum şi a obţinerii unui randament cât mai ridicat în cadrul procesului de învăţământ şi mai târziu în muncă. Deficienţele dezvoltării fizice reprezintă un aspect deosebit de important, căruia trebuie să i se acorde atenţia cuvenită. Importanţa lor rezulta din frecvenţa şi consecinţele pe care le au asupra organismului. Tratamentul deficienţelor fizice prin mijloacele kinetoterapiei conduc în majoritatea cazurilor, la rezultate demne de luat în seamă, acestea fiind rodul unei munci neobosite depuse de profesorul de educaţie fizică şi kinetoterapeut, sub supravegherea şi îndrumarea personalului medical de specialitate. Cunoaşterea mijloacelor de corectare a deficienţelor fizice a dat prilejul unei analize complete şi sistematice a procedeelor şi metodelor de gimnastică medicală, a exerciţiilor fizice cu caracter corectiv, provenite din gimnastică, sporturi şi diferite jocuri, a factorilor de călire a organismului şi a metodelor terapeutice asociate. Efectele corective ale exerciţiilor fizice sunt mult mai puternice în cazul în care se practică în bune condiţii de igienă şi se asociază cu alţi factori, ce măresc eficacitatea lor şi le întregesc acţiunea, iar combinarea raţională a tuturor mijloacelor şi metodelor de corectare a deficienţelor fizice, în cadrul unei acţiuni complexe desfăşurate la timp şi continuate cu perseverenţă vor asigura rezultatul bun al tratamentului. Kinetoterapia concentrează toate tehnicile, procedeele şi metodele terapeutice pentru orice tip sau grad al diverselor deficienţe fizice cunoscute, fie singură, fie asociată cu tratamentul ortopedic sau chirurgical. Ea va însoţi în mod obligatoriu pacientul cu o deficienţă fizică pe toată durata tratamentului. Ideal ar fi ca, pacientul să păstreze obiceiul de a practica mişcările specifice kinetoterapiei, zilnic, pe toată durata vieţii. Trebuie însă subliniat că nici o tehnică, procedeu sau metodă de kinetoterapie nu poate opri procesul de agravare al unei deviaţii vertebrale sau de alt tip, de natură evolutivă. De aceea, în astfel de cazuri, trebuie apelat la metode ortopedice sau/şi chirurgicale asociate cu kinetoterapia, în recuperarea unei astfel de deficienţe.

De-a lungul timpului au apărut o serie de metode de kinetoterapie în legătura cu tratamentul diverselor deficienţe fizice, unele dintre ele axându-se greşit, în special , pe tratamentul morfologic corectiv şi mai puţin pe cel funcţional. Astfel, au apărut diverse procedee şi metode de gimnastică corectivă, ca de exemplu: metoda Klapp („patrupedie” – „gimnastica pe patru labe”), „gimnastica de târâre”, „gimnastica din atârnat”, purtatul de greutăţi pe cap, gimnastica medicala asimetrică, teorii ce nu au ţinut seama de realităţile staticii şi dinamicii corpului omenesc, a cărui coloană vertebrală suportă o acţiune prelungită a gravitaţiei, artificializând tratamentul prin kinetoterapie şi acordând o valoare exagerată efectelor morfologice ale exerciţiului fizic. Analizând atent aceste teorii şi adoptând părţile , eficiente, susţin ideea că, exerciţiul fizic are o mare valoare terapeutică în toate formele deficienţelor fizice, cu condiţia respectării indicaţiilor metodice care să-l facă aplicabil fiecărui caz în parte. Eficienţa lui va fi cu atât mai mare, cu cât tratamentul va fi aplicat mai timpuriu. Alături de celelalte mijloace ale kinetoterapiei, înotul, ca sport adaptat terapeutic a devenit o preocupare majoră, perfecţionându-se ca tehnică şi căpătând multiple utilităţi. Aceste aspecte justifică practicarea înotului în scop profilactic contribuind astfel, la îmbunătăţirea funcţiilor organismului, creşterea şi dezvoltarea normală, menţinerea unui echilibru psihic, dar şi în scop terapeutic, fiind utilizat ca mijloc asociat în tratarea diverselor afecţiuni. Din păcate, specialiştii domeniului au dat o mai mică atenţie aplicaţiilor terapeutice, fapt pentru care literatura de specialitate este săracă din acest punct de vedere, însă cu puţin efort şi colaborare poate fi pusă în valoare eficienţa terapeutică a înotului în corectarea deficienţelor fizice atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales practic, ceea ce presupune studierea cu atenţie a influenţelor apei şi înotului asupra organismului, mişcările în apă fiind mult uşurate prin descărcarea corpului şi a segmentelor acestuia, de greutate. Ţinând seama de aceste influenţe, înotul poate fi folosit ca mijloc asociat în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului neuromioartrokinetic, aparatului circulator, respirator sau digestiv (obezitate, în special) etc. Pot fi folosite diverse mijloace împrumutate din kinetoterapia aplicată pe uscat, adaptate în apă, ajutate de variate materiale didactice ca: plute, colaci de cauciuc sau plastic, baloane, obiecte ce plutesc sa nu etc., ce pot conduce la buna desfăşurare a programului kinetoterapeutic complex. Utilitatea terapeutică a înotului a plecat de la acţiunea asupra deviaţiilor coloanei vertebrale şi, în special, asupra scoliozelor, extinzându-se apoi, şi asupra altor deviaţii ale coloanei (cifoze, deviaţii combinate etc.). Înotul poate fi folosit în cadrul programelor de recuperare sub forma unor „procedee” imaginate, în urma analizei mecanismelor de producere şi de recuperare a deviaţiilor coloanei vertebrale şi nu numai, a analizei biomecanice a procedurilor tehnice, specifice acestui sport, şi, nu în ultimul rând a analizei influenţelor apei şi înotului asupra organismului, aplicarea acestor „procedee” conducând la obţinerea unor rezultate bune în cadrul programelor de corectare a deficienţelor fizice.