Actele Si Faptele De Comert Inter Nation Ale

ACTELE SI FAPTELE DE COMERT INTERNATIONALE Cele mai multe legislatii nationale au adoptat in privinta comercialitatii actelor faptelor si operatiunilor savarsite de persoane fizice sau juridice una din cele doua conceptii cunoscute: -conceptia obiectiva ; -conceptia subiectiva ; Potrivit conceptiei obiective, comercialitatea coborara de la act catre persoana. Potrivit conceptiei subiective, comercialitatea unui act urca de la persoana la act, persoana ce are calitatea de comerciant prin inregistrare intr-un registru profesional v-a savarsi numai acte, fapte si operatiuni comerciale. In mataria comertului international, actele, faptele si operatiunile ce reprezinta fapte de comert se caracterizeaza prin elementul de internationalitate. Actele de cooperare economico-tehnico-stiintifica In mod traditional se considera ca obiect al activitatii de cooperare economica tehnica stiintifica contractele de colaborare incheiate intre subiecti din doua sau mai multe state si constituirea de societati comerciale cu capital mixt. Contractele de colaborare se refera in principal la contractul cadru ce constituie premisa unei colaborari viitoare concretizata in incheierea unor contracte de prestari servicii, producerea de bunuri, livrare de marfuri, transmitere de tehnologie s.a. Cea mai inalta forma a acestor contracte cadru este data de acordurile bilaterale incheiate intre diferite state acordul de asociere incheiat intre Romania si statele membre ale conventiilor europene de la Bruxelles 1993 sub aspectul acordului de cooperare economica si financiara intre Romania si comunitatile eurpoene si statele membre ale spatiului economic european. Participarea la activitatea comerciala internationala Justificare: - subiectele reprezinta elementul esential al oricarui raport juridic. Prima distinctie in aceasta materie trebuie realizata privitor la categorii de participanti: -persoane fizice si persoane juridice; -persoane de nationalitate romana si de nationalitate straina.

Comercianti persoane fizice - elementul relevant traditional utilizat prin determinarea statutului de comerciant persoana fizica straina este reprezentat de domiciliul persoanei fizice situat in strainatate. Prin L 507 / 2002 abrogata prin L 300 / 2004 se instituie si un al doilea citeriu, al cetateniei persoanei fizice. Acest criteriu v-a fi utilizat numai raportat la persoanele fizice " care provin din statele membre ale UE si din statele apartinand spatiului economic - european" art 1 L 300 /2004 In raport de persoanele fizice ce nu se incadreaza in una din categoriile prevazut de L 300 / 2004 aplicam criteriul traditional al domiciliului aflat in strainatate. In ceea ce priveste capacitatea persoanelor fizice straine de a desfasura activitate comerciala imperativ se aplica legea nationala LEX PATRIAE a persoanelor fizice reprezentand un aspect al capacitatii de folosinta a persoanelor fizice ( Legea nationala, LEX PATRIAE = Legea tarii al carui cetatean este persoana fizica). Spre deosebire de capacitate, calitatea de comerciant a unei persoane fizice este o problema ce tine de conditia juridica a strainului, prin urmare acestui aspect i se aplica intotdeauna legea tarii in care se desfasoara activitatea comerciala. (Cetatenii) Persoanele fizice ce provin din state membre ale UE si din state membre ale spatiului economic-european pot desfasura in Romania activitati economice in toate domeniile in mod individual sau infiintand asociatii familiale.

Decretul lege 54 / 1990 ( abrogat ) prevedea ca singura modalitate de desfasurare a activitatii comerciale pe teritoriul Romaniei de catre persoanele fizice straine infiintate de sucursala sau reprezentante. Persoanele fizice straine isi desfasoara activitatea comerciala pe teritoriul Romaniei cu respectarea legilor romane privind in principal autorizarea si functionarea lor.

Comerciantii persoane juridice Societati comerciale cu participare straina Sunt societati comerciale cu participare straina societatile constituite pe teritoriul Romaniei direct sau prin infiintare de filiale si sucursale cu capital integral strain sau prin asociere cu persoane fizice sau juridice romane indiferent ca acestea s-au constituit de la inceput ca atare sau elementul strain a intervenit ulterior prin dobandirea de parti sociale sau actiuni ( in cadrul capitalului initial sau modificat ) precum si prin dobandirea de obligatiuni si alte asemenea efecte de comert emise de societate. Societatile comerciale cu participatie straina se pot infiinta in oricare din formele prevazute de L 31 / 1990 si pot desfasura activitate comerciala in toate domeniile de activitate cu exceptia acelora ce sunt interzise prin lege. Societatile comerciale cu participarea straina respecta legislatia nationala ( romana ) in ceea ce priveste functionarea sa. Exista insa, anumite domenii in care capitalul strain este supus aprobarii unor instituii specializate: -in cazul societatii de asigurari si reasigurari ; -in cazul societatii bancare ; -in cazul societatii de investitii financiare ; -in cazul societatii de servicii de investitie financiare ; -in cazul societatii care opereaza pe piata de capital ; Institutii care avizeaza acest capital strain : -Comisia pentru supravegherea asigurarilor ; -BNR ; -Comisia nationala a valorilor mobiliare ; Aceste societati comerciale cu participare straina sunt persoane juridice romane Nationalitatea societatilor comerciale - atributia de intentificare este data conform legilor romane de sediul social al acestora. L 31 /1990: "societatile comerciale cu sediu in Romania sunt persoane juridice romane"

Societatile comerciale straine Sunt societati comerciale straine societatile ce isi au sediul social in afara teritoriului Romaniei. Aceste societati pot desfasura activitati comerciale in Romania prin infiintare de filiale, sucursale, agentii, birouri si reprezentante. Notiunea de reprezentanta include atat notiunea de agentie cat si pe cea de birou. Infintarea de sucursale si fliliale de catre societatile comerciale straine Sucursalele - sunt dezmembraminte fara personalitate juridica a societatii mama, nu au obiect de activitate distinct si nici patrimoniu propriu, reprezinta extinderi in teritoriu a unei societati comerciale. Filialele - sunt dezmembraminte cu personalitate juridica. Ele au un obiect propriu de activitate, au patrimoniu propriu si organe proprii de conducere. Cu toate acestea filiala este dependenta exonomic de societatea mama prin capitalul social detinut in principal de aceasta din urma.

Conditii de infiintare si de functionare a sucursalelor Societatilor Comerciale pe teritoriul Romaniei. Sucursalele sunt guvernate de Legea societatii mama, de legea ce guverneaza statutul organic al acesteia. Capitalul juridic a sucursalei v-a fi apreciata in functie de dispozitiile legii societatii mama. Societatile comerciale straine pot infiinta sucursale pe teritoriul Romaniei daca sunt indeplinite doua conditii: 1)Legea statului organic al societatii mama permite extinderea activitatii societatii pe teritoriul altor state sub forma sucursalelor ; 2)Exista prevedere expresa in actul constutiv al societatii mama privind posibilitatea infiintarii de sucursale. In ceea ce priveste obtinerea autorizatiilor de functionare si functionarea sucursalei societatii comerciale straine pe teritoriul Romaniei trebuie respectate pevederile legii romane. Desi sucursala nu beneficiaza de personalitate juridica ea poate fi chemata in judecata pe teritoriul in care functioneaza in ceea ce priveste actele si faptele savarsite pe acest teritoriu daca beneficiaza de o anumita autonomie financiara daca are organe de conducere si cont in banca. Filialele - sunt persoane juridice distincte si infiintandu-se pe teritoriul Romaniei sunt persoane juridice romane. Filialele sunt guvernate de legea roamana atat in privinta constituirii lor cat si in privinta functionarii si lichidarii.

Reprezentantele societatilor comerciale straine Terminlogic in majoritatea izvoarelor de drept se utilizeaza notiunea de reprezentanta, insa practic intalnim utilizata si notiunea de agentie sau de birou pentru a desemna reprezentanta unei societati comerciale straine Reprezentantele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica a societatii mama reprezinta o extindere in teritoriul strain a acestora. Nu au calitatea de subiect de drept international. Reprezentanta are prin urmare urmatoarele caracteristici : -nu au personalitate juridica ; -nu are capital propriu ca in cazul filialelor si intr-o anumita masura al sucursalelor ; -incheie acte juridice si savarsesc acte materiale in numele si pe seama societatii mama ; -activitatea comerciala desfasurata de reprezentante se subsemneaza in cadrul activitatii societatii mama astfel cum este aceasta prevazuta in actul constitutiv al societatii mama. Constituirea reprezentantelor se face cu respectarea legii tarii in care se doreste deschiderea acestora si numai in conditiile in care legea societatii mama permite deschiderea de reprezentante. In Romania reprezentantele se pot constitui in baza decretului 122/1990 privind autorizarea functionarii reprezentatelor societatilor comerciale straine si organizatiilor economice straine. In cadrul notiunii de organizare econommic straina includem si persoanele fizice straine (comercianti). Autorizatia de functionare a unei reprezentante este eliberata in prezenta de catre Ministerul Economiei si Comertului. Reprezentarile societatii comerciale straine nu reprezinta investitie straina in sensul prevederilor O.U.G. 92/1997 privind investitiile straine impreuna cu intregul pachet de legi aferent acestei ordonante. Sucursalele si filialele societatilor comerciale straine reprezinta investitie straina. Recunoasterea internationala a persoanelor juridice a societatilor comerciale.

Nu exista conventii internationale privind recunoasterea persoanelitatea juridica a unor societati comerciale. Majoritatea cazurilor de drept consacra principiul recunoasterii internationale a persoanelor juridice a societatilor comerciale daca societatea comerciala este legal constituita conform legii tarii in care si-a declarat sediul social conform actului constitutiv. Daca aceasta conditie este indeplinita recunoasterea internationala in cauza se produce automat. Societati comerciale si conflicte de legi Conflicte legi exista in momentul in care unui act juridic sau fapt juridic i se pot aplica 2 sau mai multe legi ale unor tari diferite. Conflictele de legi trebuie solutionate intotdeauna de regula prin intermediul normelor conflictuale ce stabilesc o singura lege aplicabila actului sau faptului juridic. Conflictele de legi pot aparea si in cazul societatii comerciale, in cazul diferitelor aspecte ce privesc subscrierea de actiuni, parti sociale sau parti de interes, transmiterea acestora, lichidarea societatii comerciale, fuziunea si divizarea acestora si falimentul lor. Stabilim nationalitatea unei societati comerciale in functie de sediul social declarat si prevazut in actul constitutiv. In functie de nationalitatea unei societati comerciale determinam legea aplicabila a acelei societati ( LEX SOCIETATIS ) stabilim legea capacitatii constituirii, functionarii si lichidarii societatii. Prin urmare LEX SOCIETATIS este cea care dispune sub urmatoarele aspecte: -capacitatea societatii ; -dobandirea si pierderea calitatii de asociat, drepturile si obligatiile asociatilor ; -modalitatea de desemnare, alegere a organelor de conducere competentele acestor organe ; -persoanele ce au calitatea de reprezentare a societatii comerciale ; -modalitatea de lichidare a sociatatii si evident modalitatea de modificare a acesteia. A)Conflicte de legi privind subscrierea actiunilor societatilor comerciale Pentru o corecta abordare a acestei problematici mentionam ca conflictele de legi pot aparea nu prin simplul fapt al operatiunii de subscriere de actiuni ci datorita modalitatilor specifice de realizare a subscrierii: -oferta de subscriere manevrata fie direct de catre societatea emitenta, fie prin intermediul unor societati de valori mobiliare sau institutii de credit - bancile, ce au dreptul de a efectua asemenea operatiuni a) In cazul in care oferta de subscriere este instrumentata de societatea emitenta subscrierea este guvernata de legea societatii, indiferent de nationalitatea sau cetatenia subscriitorilor ; b) In cazul in care oferta de subscriere a actiunilor se realizeaza prin intermediul societatilor de valori mobiliare sau bancilor acestea actioneaza ca si intermadiar al societatii emitente sau numai pe seama societatii emitente ( comisionar sau mandatar ) ; In aceasta situatie operatiunii de subscriere ii aplicam in relatiile dintre societatea emitenta si intermadiar aplicam legea contractului LEX VOLUNATIS daca partile au ales aceasta lege si in lipsa legea tarii intermediarului ( sediul social al acestuia ). - in relatiile dintre societatea emitenta si subscriitor subscrierea v-a fi guvernata de legea societatii emitente. B)Conflictele legi ce apar la trasmiterea actiunilor partilor societatii si partilor de interestrasmitere ulterioara subscrierii.

In aceasta problema este necesar sa distingem in primul rand intre fractiuni ale capitalului social al societatilor comerciale ce reprezinta titluri nominative si cele la purtator. Avem in vedere transmisiunea titlurilor intervenita ulterior subscrierilor de la societatea emitenta. a)In cazul titlurilor nominative ce reprezinta titluri de valoare ( actiuni ) transmiterea acestora este guvernata de legea societatii comerciale emitente deoarece in majoritatea tarilor transmisiunea acestora opereaza prin mentiune pe titlu si in registrul actionarilor ce este tinut de regula de societatea comerciala emitenta. b)In cazul titlurilor nominative ce nu reprezinta titluri de valoare ( parti sociale si parti de interes ) in sistemul in care LEX FORI considera aceasta transmisiune ca fiind o cesiune de creanta ea v-a fi guvernata de legea creantei cedate. Daca LEX FORI considera aceasta transmisiune o operatiune SUI GENERIS acesteia ii aplicam legea societatii emitente. c)In cazul titlurilor la purtator transmisiunea acestora v-a fi guvernata de legea tarii in care intervine transmisiunea acestora in relatiile dintre dobanditorii succesivi si in relatiile dintre acestia si terti. C)Conflictele de legi si falimentul societatilor comerciale Falimentul reprezinta o procedura speciala general unitara concursala, colectiva si egalitara prin care se satisfac creantele creditorilor debitorului din bunurile acestuia. Datorita diferentelor dintre legislatiile nationale, in doctrina si in practica s-au evidentiat 2 teorii principale. a) teoria unitatii si universalitatii falimentului - conform acestei teorii nu poate exista decat un singur faliment competent in deschiderea falimentului fiind tribunalul tarii in care se afla centrul afacerilor debitorului, in sens de domiciliu al persoanei fizice si sedoi social al celei juridice, acest tribunal aplicand legea tarii sale si fiind competent in luarea tuturor masurilor privind falimentul. Aceasta procedura priveste toate bunurile debitorului toate bunurile debitorului, indiferent unde se afla acestea, avand deci efect universal. Argumentele in favoarea acestei teorii: -urmarirea tuturor bunurilor debitorului ; -egalitatea creditorilor ( in functie de rangul lor ) ; Deficienta acestei teorii se releva prin incapacitatea tribunalului ce instrumenteaza falimentul de a-si extinde competentele dincolo de limitele statului sau. b) teoria pluralitatii si teritorialitatii - este teoria in temeiul careia urmeaza a se pronunta atatea falimente distincte cate sunt necesare, dupa cum debitorul are in diferite state fie sediul, fie bunuri, fie creditori. In acceptiunea acestei teorii fiecare faliment in parte este independent unul fata de celalalt si nu produce efecte in afara tarii forului care l-a pronuntat. Argumentul adus in favoarea acestei teorii este acela al competenti legislative strans legata de competenta jurisdictionala urmarirea bunurilor debitorului neputandu-se realiza fara concursul autoritatilor locale. Aceasta se poate exercita exclusiv pe teritoriul unui stat anume teritorialitatea fiind o consecinta a suveranitatii statelor si a protejarii intereslor creditorilor nationali. Reglementarile europene in materia falimentului Din prezentarea anterioara se reliefeaza imposibilitatea de a se ajunge la solutii corespunzatoare in problema falimentului pe calea practicii intemeiate pe legi nationale. Dificultatile ce apar in determinarea persoanelor ce pot fi supuse falimentului, a masei

credale, fata de posibilitatea aplicarii unor legi diferite are continut diferit, se impune tot mai mult cautarea unor solutii pe calea conventiilor internationale. In aceasta directie se impun reglementarile comerciantilor europeni. Deoarece Conventia Europeana privind falimentul transfrontalier din 1995 nu a fost ratificata si de catre Regatul Unit al Marii Britanii, conventia nu a intrat in vigoare. Parlamentul European in 1999 a adoptat o rezolutie prin care invita comisia sa sa prezzinte o propunere de directiva sau regulament in acelasi domeniu. Astfel la 29 mai 2000 Consiliul Uniunii Europene a adoptat la Bruxelles Regulamtul nr 1346 / 2000 privind procedurile de faliment. Acest Regulament a fost prevazut sa intre in vigoare la 31 mai 2002. Activitatile societatilor comerciale sau intreprinderilor au tot mai frecvent efecte transfrontaliere si de acea sunt supuse reglementarilor dreptului comunitar. Falimentul acestora afecteaza buna functionare a pietei interne si de aceea este necesar ca partile sa nu fie tentate sa deplaseze activele sau procedurile dintr-un stat in altul cu scopul de a-si ameliora situatia lor juridica ( FORUM SHOPPING ). Intrucat aceste obiective nu pot fi realizate pe deplin la nivel national, se justifica o actiune la nivel comunitar. Domeniile de aplicare . 1)Regulamentul se limiteaza la dispozitiile privind competenta deschiderii procedurii de faliment si la luarea deciziilor privind direct aceasta procedura. Este necesar ca aceste norme sa fie cuprinse intr-un document comunitar obligatoriu si direct aplicabil in toate statele membre. 2)Regulamentul v-a fi aplicabil procedurilor de faliment indiferent daca debitorul este persoana fizica sau juridica, comerciant sau necomerciant. Sunt excluse din sfera de aplicare a regulamentului procedurile de faliment privitoare la societatile de asigurari, institutiile de credit, societatile de valori mobiliare si organismele de plasament colectiv. 3)Regulamentul considera ca nu este practic sa fie instituita o procedura de faliment unica pentru toata comunitatea. Se considera ca varianta optima admisibilitatea unei proceduri de faliment principale, deschisa in toate tarile membre precum si a unei proceduri de faliment secundare. 4)Regulile de competenta stabilite prin acest Regulament se liminteaza la competenta internationala desemnand statele membre ale caror jurisdictie pot deschide o procedura de faliment. 5)Competenta teritoriala in cadrul acelui stat membru urmeaza sa fie determinata de legea nationala a statului respectiv. Jurisdictia competenta pentru deschiderea unei proceduri principale de faliment trebuie sa fie abilitata pentru a dispune masuri provizorii si conservatoare chiar in momentul deschiderii procedurii. 6)Anterior deschiderii procedurii principale de faliment, deschiderea unei proceduri de faliment in statul membru in care debitorul poseda o intreprindere nu ar putea fi ceruta decat de creditorii locali si creditorii intreprinderii locale sau numai atunci cand legea statului membru in care debitorul are centrul principal al activitatii nu ar permite deschiderea unei proceduri principale. Cand o procedura principala se deschide, procedurile teritoriale devin secundare. 7)Pe langa protejarea intereslor locale, procedurile secundare de faliment pot urmari si alte obiective.Ele sunt justificate de patrimoniul prea complex al debitorului sau de catre deosebirile importante intre diferentele sistemului de drept. Se pot crea dificultati complexe prin extinderea efectelor legii statului de deschidere asupra teritorului celorlalte state in care se afla activele.

Pentru aceste motive sindicul procedurii principale poate cere deschiderea unei proceduri secundare in interesul administrarii eficiente a patrimoniului. 8)Realizarea eficienta a procedurii falimentului necesita coordonarea procedurilor paralele, prin stransa cooperare intre difericit sindici, aceasta presupune un schimb suficient de informatii. 9)Orice creditor avand resedinta obisnuita ori sediul in comunitate v-a trebui sa aiba dreptul sa-si declare creanta in orice procedura ed faliment in curs in comunitate in privinta bunurilor debitorului. 10)Regulamentul prevede recunoasterea imediata a deciziilor privind deschiderea, desfasurarea si inchiderea procedurii de faliment. De indata ce o procedura de faliment este deschisa intr-un stat membru, jurisdictia competenta sau sindicatul ii informeaza individual pe creditorii cunocuti care au resedinta, domiciliul sau sediul in celelalte state membre. 11)Legea aplicabila procedurii principale este legea statului membru pe teritoriul caruia este deschisa ( la fel si pentru procedura secundara ). Alte subiecte ale raportului de drept 1)Regiile autonome -se organizeaza si functioneaza in planuri strategice ale economiei nationale precum si in unele domenii apartinand altor ramuri stabilite de guvern. Conform art 3 Reg aut. sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara. In limitele celor stabilite de BNR Reg aut. poate sa efectueze operatiuni de incasari, plati lei sau valuta prin casierie proprie. Conform L 15 / 1990 operatiunea de incasari si plati externe se efectueaza prin Banca de Comert exterior. Din aceste prevederi reiese capacitatea regiilor autonome de a efectua operatiuni de comert international. 2)Asociatiile si fundatiile - Conform art 48 / OG 26 / 2000 asociatiile si fundatiile pot desfasura orice alte activitati economice directe daca acestea au caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice. Conform art 47 / OG 26 / 2000 pot participa la comertul international si direct 3)Statul - Conform cartei drepturilor si indatoririlor economice ale statelor adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 3281 / 1984 statul are dreptul de a participa la comertul international. Conform decretului 31 / 1954 art 25 statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu si ca subiect de drepturi si obligatii Statul participa astfel in raporturile mentionate mai sunt prin Ministerul Finantelor, exceptie facand cazurile in care legea stabileste alte organe. Domeniile de participare a statului la raporturile de drept a comercialului international sunt: -incheierea de contracte sub forma acordurilor -emisiunea de tituluri de valori lansate pe piete financiare internationale -participa la litiugiu comercial international in baza conventiilor. In aceasta situatie statul participa la comertul international ca titular al patrimoniului propriu iar in gestionarea acestui patrimoniu fiind vorba de raporturile de drept privat si nu public. 4)Societatile transnationale Existenta acestori tipuri de societati este datorita recunoasterii si aplicarii principiului libertatii contractuale. Societatile transnationale sunt acele societati care de la infiintaree au o structura ce include elemente fara caracter national si lipsite de legatura juridica cu un anumit

stat. ex-capitalul este obligatoriu multinational pentru ca el provine de la asociati persoane fizice sau juridice din tara. O astfel de societate transnationala nu are nationalitatea nici unei tari in care si-a fixat sediul social deci ea nu este supusa nici unei legislatii nationale ca si LEX SOCIETATIS. Statutul organic al societatii este guvernat de LEX CONTRACTUS si anume de prevederile actelor constitutive de societati. In cazul acestor societati chiar si competenta jurisdictionala privind solutionarea litigiilor sau functionarea / incetarea societatii este atribuita unor organisme internationale: -instante judecatoresti cu caracter international ; -arbitraj international ; Grupurile de societati comerciale Sunt reglementate diferit si sub denumiri specifice in diferite sisteme de drept. In Germania druparile de societati comerciale imbraca forma concernului sau trustului. In Franta se numesc grupuri de interese. In SUA si Marea Britanie se numesc holdinguri sau trusturi. Concernul - reprezinta acea grupare de societati in care o societate dominanta reuneste sub o conducere unica una sau mai multe societati comerciale care vor depinde de ea. Concernul se constituie fie prin contract de dominare, fie prin contract de incorporare ( a nu se confunda incorporarea cu absorbtia ). Grupul de interes - este un hibrid, o entitate ce contine atat elemente proprii asociatiilor in participatie cat si elemente specifice societatilor comerciale. Grupul de interes are personalitate juridica proprie. Holdingurile - societatea astfel numita asigura conducerea economiei si detine controlul asupra unor societati numite subsidiare. Sunt considerate subsidiare acele societati in care societatea numita holding este actionara si detine controlul ( mai mult de jumatate din capitalul social). Trustul - este un grup de societati comerciale care isi pierd autonomia deoarece sunt subordonate total unei conduceri centralizate. Conducerea centralizata se bazeaza pe un contract de dominare si o conducere unica centralizata independenta de existenta unei societati dominante. Grupurile de societati - alaturi de societati multinationale se remarca prin cele mai puternice entitati economice actuale, iar cunoasterea reglementarilor specifice acestora reprezinta un avantaj profesional incontrolabil.